Professional Documents
Culture Documents
Martie 2003
Piaţa
Noţiunea de “fabrică de mobilă” este una foarte largă. Gama de produse poate fi extrem de
diversificată, pornind de la ceea ce se numeşte “mic mobilier” (aici intrând produse şi
accesorii de mici dimensiuni, cum ar fi: etajere, scaune, suporturi pentru diverse obiecte, chiar
şi jucării din lemn), uşi şi ferestre (inclusiv tâmplărie ferestre pentru geam termopan), mobilier
pentru camere (paturi, canapele, seturi de canapele, dulapuri, vitrine, etajere, biblioteci, mese
– inclusiv mese pentru TV, audio-video, pentru servire etc.), mobilier de bucătărie, ajungându-
se şi la mobilier de birou (în special birouri, mese pentru calculator – adesea dotate cu
suporturi pentru tastatură, unitate centrală, imprimantă sau pentru toate acestea -, mese
pentru conferinţe, biblioteci, corpuri mobile).
Din cele de mai sus rezultă marea diversitate de produse care intră în această categorie, iar
specializarea în fabricarea uneia sau a câtorva dintre aceste produse este esenţială, fiind
imposibil, mai ales pentru o firmă aflată la început de drum, să realizeze toate aceste produse
la standarde de calitate ridicate.
Pentru că materia primă de bază în producţia de mobilier este lemnul, este preferabil ca
fabrica să fie amplasată într-o zonă în care să existe o disponibilitate mare de masă
lemnoasă şi/sau posibilităţi de transport.
Clienţii
În funcţie de tipul de mobilier fabricat, clienţii pot fi persoane fizice sau juridice. În cazul
mobilierului de comandă, majoritatea cumpărătorilor sunt persoane fizice.
În cazul fabricilor mari, care produc cantităţi însemnate, apare varianta exportului, situaţie în
care se pune problema competitivităţii mobilierului produs în România în ţările Uniunii
Europene, principalele importatoare la acest moment.
Concurenţa
Concurenţa este deosebit de bine reprezentată. Dintotdeauna prelucrarea lemnului a
reprezentat o îndeletnicire de bază a românilor (date fiind resursele deosebite de care
dispune teritoriul ţării în acest sens), iar această tradiţie s-a păstrat din generaţie în
generaţie.
Astfel, după 1989 au apărut o serie de fabrici de profil care acţionează pe scară mai largă sau
mai restrânsă. O categorie aparte o constituie fabricile existente încă de pe vremea fostului
regim, majoritatea funcţionând în continuare pe “scheletul” moştenit.
Pe piaţă funcţionează o serie de companii mari şi foarte mari (“Elvila”, “Silvarom”, Mobexpert
Prod”, “Alprom” etc.), care desfăşoară activităţi complexe de producţie, distribuţie prin
Costurile de început
Pentru o fabrică axată exclusiv pe mic mobilier, este suficient un spaţiu (hală de producţie)
mai restrâns.
De asemenea, utilajele şi echipamentele sunt minimale - poate fi achiziţionată o maşină
universală de tâmplărie (estimată în jur de 1.500 – 2.000 EURO).
La aceste cheltuieli se adaugă preţul echipamentelor de birou (unul-două calculatoare,
telefon, fax, copiator etc.) şi cheltuielile de înregistrare a societăţii (mai puţin de 300 EURO).
De asemenea, este aproape obligatoriu să se achiziţioneze cel puţin o maşină de transport
marfă, având în vedere faptul că aproape toţi concurenţii oferă şi această facilitate –transport
gratuit la domiciliu. Preţul unei maşini utilizabile pentru transport mobilă începe de la
aproximativ 4.000 EURO, în cazul în care este vorba despre o maşină nouă, de fabricaţie
românească.
Pregătire şi calificare
În acest domeniu există o însemnată forţă de muncă, atât din punct de vedere numeric, cât şi
calitativ. Industria de prelucrare a lemnului fiind una cu adânci tradiţii în România, există
numeroşi specialişti, cu o experienţă deosebită în aceste meserii. În momentul de faţă,
circa 100.000 de oameni îşi desfăşoară activitatea în fabricile de mobilă din ţara
noastră.
Pentru început, pentru o fabrică mică, sunt suficienţi 2-3 salariaţi, dar pe măsura dezvoltării
activităţii vor fi necesare noi angajări.