Nora sau Balada zanei de la balea-lac

Nora este personajul principal al „Baladei zanei de la Balea-lac”, de Mircea

Nedelciu, si este arhetipul tinerei fete care se lasa puratata de valul primei iubiri.

Pe parcurs, nora este caracterizata atat direct cat si indirect. Direct este
caracterizata in doua pasaje, si anume „Nora-i inca o copila, saispe ani abia-
implini” si „Nori si munti atunci coboara catre Nora cea frumoasa”; restul
insusirilor Norei le distingem din limbaj, relatiile cu alte personaje, parerile
celorlalti despre ea si din comportament.

Limbajul Norei arata ca ea este o fata simpla, cu respect fata de parintii ei si fata
de profesori. Se vede ca a primit o educatie solida, chiar daca isi minte parintii
in legatura cu iubitul ei, Doru.

Din relatiile Norei cu celelalte personaje deuducem ca ea era supusa tatalui ei

pana la momentul plecarii cu Doru. Pentru acesta din urma, nora este o zana :
”Ochii tai si-un gand prieten, zana mea”. Ea este o zana si pentru soldatii care
lucaru la Transfagarasan, caci le oferea ceai de bujor si uneori tuica, lucruri de
care ei aveau pate extrem de rar. Si din parerea celorlalte personaje ne putem da
seama ca Nora este frumoasa. Chiar si Nelu, un prieten de-al lui Doru, a incercat
sa o seduca.

Din comportamentul Norei reies mai multe insusiri. In primul rand, naivitatea
care o impinge sa plece cu Doru. Ea este inca un copil, care „gandeste” cu
inima. Urmandu-l pe Doru pe munte, ea renunta atat la scoala cat si la familie,
fara sa fie constienta de eventualele urmari. Are incredere oarba in Doru si este
sigura ca va avea o familie cu el.
Ea este de asemenea melancolica, viseaza la o viata pe munte, si nu suporta sa
fie inchisa in scoala, care seamana unui tarc (de aici si asemanarea Norei cu
capra-neagra).
Daca pana la plecarea pe munte autorul a folosit proza rimata, din acel moment
el apeleaza doar la proza. Acest lucru evidentiaza faptul ca pentru Nora, poezia
de dragoste incepe sa ia sfarsit.
Nora este, de asemenea, devotata lui Doru si il asculta cand acesta ii spune sa isi
gaseasca o slujba. Fata se angajeaza ca vanzatoare intr-o librarie din Brasov,
desi spre sfarsitul baladei ni se relateaza ca Nora nu mai suporta mirosul de
carti.
Dupa ce i se spune ca „Doru n-a fost tocmai domn”, Nora intelege ca Doru a
parasit-o si se izoleaza, pentru a reflecta, in cabana de langa Balea-lac.
Consider ca aceasta hotarare este una buna, si asa cum spune si proverbul, Nora
a invatat din propriile-i greseli. Iar pentru a le indrepta trebuie sa reflecteze la ce
are sa faca in viitor.
Ironia prezenta permanent in balada ne face sa intelegem ca nu trebuie sa
urmam exemplul Norei, sa nu ne lasam manipulati de nimeni, chiar daca acest
lucru implica pierderea unei iubiri.