You are on page 1of 252

UNIVERSITATEA “AL. I.

CUZA” IAŞI

AFIDE DĂUNĂTOARE ŞI COMPLEXUL DE


PARAZITOIZI CARE LE LIMITEAZĂ POPULAŢIILE.
ROLUL BIOCENOZELOR PARAZITOIDE
ÎN PĂSTRAREA ECHILIBRULUI NATURAL

2000
CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………..……….. 5

ISTORICUL CERCETĂRILOR ……………………………………………………………… 7

SPECII DE AFIDE DĂUNĂTOARE PLANTELEOR DE CULTURĂ ŞI SPONTANE,


COMPLEXUL DE PARAZITOIZI CARE LE CONTROLEAZĂ POPULAŢIILE …………. 10
¾ Date morfologice biologice şi ecologice asupra afidelor dăunătoare plantelor de
cultură şi spontane …………………………………………………………………….. 10
• Morfologie …………………………………………………………………... 10
• Ecologie ……………………………………………………………………... 12
¾ Chei de determinare a subfamiliilor, genurilor şi speciilor din familia Aphididae. 13
¾ Specii de afide dăunătoare, plantele pe care le atacă şi complexul de parazitoizi
care le controlează populaţiile ………………………………….……………………... 89

SPECII DE APHIDIIDAE CARE CONTROLEAZĂ POPULAŢIILE DE AFIDE DĂUNĂ-


TOARE PLANTELOR DE CULTURĂ ŞI SPONTANE ………………………….…………. 115
¾ Morfologie şi anatomie ………………………………..…………………………… 115
• Oul …………………………………………………………………………... 115
• Larva ………………………………………………………………………… 115
• Prepupa ……………………………………………………………………... 116
• Pupa ………………………………………………………………………… 116
• Imago ……………………………………………………………………….. 116
¾ Cheie de determinare a genurilor, subgenurilor şi speciilor de aphidiidae ……...…. 119
¾ Aphidiidae parazitoide în unele colonii de afide
şi plantele gazdă pe care acestea le atacă ……………………………………………... 130
¾ Specii hiperparazitoide care acţionează în unele colonii de afide ……………..…... 145

ROLUL BIOCENOZELOR PARAZITOIDE


ÎN PĂSTRAREA ECHILIBRULUI NATURAL …………………………………………….. 147
• Biocenozele de tip parazitoid ……………………………………...……….. 147
• Definiţia biocenozei ………………………………………………………… 149
• Biocenoza parazitodă a lui Brevcoryne brassicae L. ……………………….. 150
• Structura biocenozei ………………………………………………………… 150
• Numărul de specii care alcătuiesc această biocenoză
şi poziţia fiercărei specii în cadrul reţelei trofice ……………………………... 151
• Piramida trofică a biocenozei parazitoide …………………………………... 153
• Competiţia între speciile parazitoide ………………………………………... 154
• Eliminarea parazitoizilor supranumerari ……………………………………. 155
• Raportul dintre speciile parazitide …………………………………………... 156
• Dinamica speciilor parazitoide în lupta pentru câştigarea unui loc în cadrul
populaţiilor gazdei …………………………………………………………….. 157
• Reţeaua trofică a biocenozei ………………………………………………… 160
• Integralitatea biocenozei ……………………………………………………. 162
• Evoluţia istorică a biocenozei ………………………………………………. 164
• Acţiunea programelor biocenozei …………………………………………… 164
• Echilibrul dinamic şi autoregalarea biocenozei ……………………………... 165
• Heterogenitatea sistemului ………………………………………………….. 167
• Echilibrul dinamic …………………………………………………………... 167

CONCLUZII ………………………………………………………………………………….. 171

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………… 172

ANEXA ……………………………………………………………………………………….. 178


(Explicaţia planşelor I-LXV)

3
INTRODUCERE

Rolul entomofagilor în păstrarea echilibrului natural este recunoscut astăzi în toată


lumea ştiinţifică. Despre insectele auxiliare în agricultură (prădătoare şi parazitoide) se învaţă
şi în şcoala elementara. Se vorbeşte însă despre rolul acestor insecte cu aceeaşi eficienţa cu
care vorbim despre bătrânii longevivi din Caucaz, de la care nu am învăţat nimic în ceea ce
priveşte prelungirea vieţii. Aceasta deoarece la noi problema luptei integrate sau a combaterii
biologice a insectelor dăunătoare nu a fost şi nu este luata în serios la nivel de stat. Lupta
biologica împotriva insectelor dăunătoare solicită multă organizare şi folosirea „aurului
cenuşiu”.
Încă din antichitate oamenii şi-au pus problema folosirii insectelor prădătoare în
combaterea unor dăunători. Astfel, vechii chinezi foloseau furnicile din specia Monomorium
pharaonis pentru combaterea unor insecte dăunătoare din hambare.
Înţelegând că în natură, în competiţia dintre specii, se realizează un echilibru natural,
care nu permite dezvoltarea exponenţială a unor specii, biologii şi-au dat seama că numai
omul prin intervenţia sa pripita şi necugetată poate provoca dezechilibre în ecosisteme.
Biologii au demonstrat, dacă mai era nevoie, că situaţia adesea dezastruoasă, generată de
dezvoltarea exponenţială a unor dăunători este rezultatul impactului om-natură. Într-adevăr,
odată cu practicarea agriculturii, în neolitic, omul a început să modifice raportul între specii,
ajungând fără voia sa, să ofere o biomasă mult mai mare unor specii. Acestea au început să se
înmulţească mai intens şi să provoace apoi pagube considerabile culturilor. Faţă de această
situaţie omul nu a rămas indiferent şi a încercat, prin orice mijloace, să limiteze pagubele
provocate. Însă, aşa cum afirma profesorul Ioan Borcea în articolul Rolul insectelor
prădătoare în agricultură, apărut în Revista ştiinţifică „V. Adamachi”, în 1910, - lupta e în
multe cazuri serioasă, căci inteligenţei şi muncii omului i se opune numărul şi imensa
prolificitate a duşmanilor.
Prin practicarea agriculturii intensive situaţia a devenită şi mai gravă deoarece prin
biomasa vegetală enormă, oferită în agroecosisteme, insectele dăunătoare au început să se
înmulţească exponenţial. Pagubele provocate au determinat reacţii pe măsură din partea
omului. S-a ajuns astfel la lupta chimică. Un întreg arsenal de substanţe chimice s-a fabricat şi
se fabrică pe toate meridianele lumii. Arma chimică, a avut, la început, efecte miraculoase. Şi,
totuşi, s-a constat că aceasta armă are două tăişuri. Unul este folosit împotriva dăunătorilor, cu
efecte mai mult sau mai puţin spectaculoase, al doilea însă se întoarce ca un bumerang
împotriva omului, prin acumularea în sol, concentrarea în plante şi de aici o concentrare şi
mai mare pe traiectoria lanţurilor trofice. Arsenalul chimic de combatere a dăunătorilor a creat
flagelul secolului nostru – POLUAREA.
Mijloacele naturale de luptă împotriva dăunătorilor au cunoscut şi ele o dezvoltare şi
perfecţionare, însă nu în aceeaşi măsură ca cele chimice. Se impune revenirea la natură, unde
o lege ecologică ne învaţă că toate se leagă de toate, unde există un adevărat hăţiş de relaţii
interspecifice, unde vorba lui Denis Diderot pentru a creşte un fir de iarbă trebuie să
participe tot universul. Se impune o reorientare majoră către arma naturală, care poate fi
folosită împotriva dăunătorilor fără efecte negative catastrofale.
Folosirea entomofagilor (a insectelor prădătoare şi parazitoide), a microorganismelor
şi a altor mijloace moderne de combatere biologică solicită cercetări de mare complexitate şi
fineţe şi abordarea ecologică a problemelor privind protecţia plantelor, în aşa fel încât, prin
intervenţia noastră să nu accentuăm şi mai mult dezechilibrul natural deja existent.
În domeniul cercetărilor entomologice orientate spre cunoaşterea entomofagilor care
limitează, pe cale naturală, o serie de insecte dăunătoare putem spune că avem unele tradiţii în
cercetarea fundamentală şi chiar în cea aplicativă. Au fost efectuate cercetări privind
complexele de duşmani naturali care limitează unele insecte dăunătoare. Se impune realizarea
unor lucrări de sinteză şi impulsionarea activităţilor practice de folosire a entomofagilor în
combaterea biologică. În ceea ce priveşte complexul de entomofagi care limitează populaţiile
unor insecte dăunătoare (Pieris brassicae, P. rapae, Plutella xylostella etc.) este atât de mare
în ţara noastră, încât nu se mai pune problema creşterii speciale a unor insecte entomofage şi
lansarea lor în natură, ci doar protecţia lor. Se pune problema protecţiei lor deoarece, după
cercetările noastre, efectuate asupra speciilor Plutella xylostella şi Pieris brassicae, am
observat că în culturile de varză atacate de aceste insecte se făceau stropiri intensive cu
substanţe chimice, deşi gradul de parazitare al larvelor şi crisalidelor depăşea 80%.
Realizarea unei lucrări de sinteză cu privire la insectele parazitoide şi prădătoare, care
limitează coloniile unor specii de afide din ţara noastră, poate constitui un instrument de lucru
vital pentru specialişti. Se asigură astfel informaţia necesară pentru cei care urmăresc astfel de
probleme şi se conturează metodele de lucru adecvate pentru o combatere integrată a
dăunătorilor.
În acest sens prezentăm, în lucrarea de faţă, complexele de parazitoizi care acţionează
în unele colonii de afide, pornind de la rezultatele cercetărilor noastre şi de la literatura de
specialitate avută la dispoziţie. Punem accentul atât pe speciile parazitoide care controlează
unele specii de afide, cât şi pe complexele biocenotice cu structura şi funcţionalitatea lor,
pentru a putea înţelege pe deplin ce se întâmplă cu adevărat în natură. În funcţie de această
cunoaştere se poate acţiona cu adevărat ştiinţific şi eficient.

5
ISTORICUL CERCETĂRILOR

Din întregul complex de insecte parazitoide care acţionează în coloniile de afide, ne


interesează în mod special Afidiidele, deoarece sunt parazitoizi primari şi au rol pozitiv prin
limitarea unor populaţii de afide. Afidiidele, la rândul lor, sunt controlate, aşa cum vom
vedea, de o multitudine de specii hiperparazitoide, grupate în diferite familii ale ordinului
Hymenoptera.
Afidiidele au fost cunoscute de multă vreme. Cele mai vechi informaţii asupra acestui
grup apar în lucrarea lui Leuwenhock Arcana Naturae publicată în 1695.
În a zecea ediţie a lucrării Systema naturae a lui Carol Linne afidiidele au fost
încadrate în rândul Ichneumonidelor, avâd ca reprezentant pe Ichneumon aphidum.
Prima lucrare generală asupra afidiidelor aparţine lui Nees V. Esembeck (1818)
Genera et familias Ichneumonidum adscitorum exhibens, urmată de o monografie devenită
clasică, Hymenopterorum Ichneumonibus affinium monographiae, genera europaea et species
illustrantes, apărută în 1834. Nees face o descriere excepţională, nominalizează numeroase
specii şi realizează o clasificaţie pertinentă pentru acel timp, care astăzi însă este depăşită.
Haliday A. D. (1833) a realizat o operă ştiinţifică deosebită, care este şi astăzi privită
cu respect. În lucrarea An essay on the classification on the parasitic Hymenoptera of Britain,
which correspond with the Ichneumones minuti of Linnaeus, reuşeşte să facă ordine în
sistematica afidiidelor. Colecţia sa se găseşte la British Museum.
Wesmael a urmărit întregul grup al braconidelor. Lucrarea sa din 1835, Braconidae of
Belgia, prezintă o importanţă deosebită, însă el nu şi-a concentrat activitatea în mod special
asupra afidiidelor, ceea ce a condus la faptul că multe dintre speciile sale aveau să fie
sinonimizate.
Ratzeburg J. T. C. (1844, 1848, 1852) îşi concentrează atenţia asupra afidiidelor care
controlează coloniile de afide, ce provoacă pagube pădurilor. În lucrarea sa monumentală Die
Icheumonen der Forst insecten, publicată în trei volume, în 1862, face ordine în ceea ce
priveşte prezenţa afidiidelor în coloniile de afide care atacă arborii din păduri.
Forster A. (1862) realizează o clasificare modernă a afidiidelor în lucrarea Synopsis
der Familien und Gattungen der Braconen, care a fost apoi adoptată de specialişti. El a
descris numeroase specii şi genuri noi, însă descrierile sale fiind foarte scurte nu au putut fi
folosite de ceilalţi autori.
Cea mai comprehensivă lucrare dedicată afidiidelor din Europa aparţine lui Marshall
T. A. Braconide in André: Species des Hymenopteres d’Europe et d’Algerie.
O importanţă deosebită o au lucrările lui Thomson C. G. (1895) şi a le lui Dalla Torre
C. G. (1898), iar revizia afidiidelor făcută de Gahan A. B. (1911) a constituit un real progres
în clasificarea afidiidelor. Quilis M. P. (1929) a descris numeroase specii şi genuri din
Europa, chiar şi unele specii fosile.
După al doilea război mondial studiul afidiidelor a cunoscut o mare amploare. F. C.
Smith (1944) face o revizie a speciilor nearctice de Aphidiidae pe baze moderne. Contribuţii
importante aduc: Mackauer M., Muesebeck C. F. W., Schlinger E. I., Starý P. şi alţii; în ceea
ce priveşte sistematica afidiidelor pe de o parte şi rolul lor în limitarea populaţiilor de afide,
pe de altă parte. În lucrările lor se prezintă complexele de parazitoizi care limitează unele
specii de afide. P. Starý are contribuţii valoroase în ceea ce priveşte folosirea unor afidiide în
combaterea pe cale biologică, prin creşterea acestora în laborator şi lansarea în natură. În
aceeaşi măsură trebuie să apreciem şi lucrarea autorilor turci: Düzgünes Z., Kilincer N., Toros
S. şi Kovaci B. (1982). Ankara ilinde bulunan Aphidoidea turlerinin parazit ve predatorleri.
În ceea ce priveşte studiul Aphidiidelor în România, trebuie să menţionăm contribuţia
deosebită adusă de Matilda Lăcătuşu, care a publicat o multitudine de specii şi a abordat şi
studiul în complex al parazitoizilor care controlează unele colonii de afide. De altfel,
împreună cu C. Filipescu a publicat în seria Faunei României un volum asupra Braconidelor.
Peiu M. şi Filipescu C. (1960) prezintă unele afidiide parazite în insecte dăunătoare
agriculturii. Lăcătuşu Matilda, Constantinescu V. şi Mustaţă Gh. (1973) publică unele date
privind biologia şi stadiile larvare ale speciei Diaeretiella rapae M’Int.
În ceea ce priveşte cunoaşterea afidelor în ţara noastră trebuia să menţionăm, cu regret,
că suntem departe de ceea ce s-a realiza în alte ţări. Nu avem nici un specialist care să se
dedice cercetării taxonomice a acestui grup de insecte dăunătore.
Profesorul Ioan Borcea pune bazele cunoaşterii afidelor prin lucrările sale: Materiaux
pour l’etude de la faune des Aphides de Roumanie (1908) şi Contribuţii la catalogul afidelor
din România (1909). Ioan Borcea nominalizează peste 270 de specii de afide semnalate pe
diferite specii de plante cultivate şi spontane. Semnalări anterioare au fost făcute de Horvath
G. (1897) şi Henrich C. (1896) în Transilvania.
Unele date asupra afidelor mai aduc M. Brândză (1914), Alexandru Borza şi M.
Ghiuţă, prin studiile întreprinse aspra speciilor cecidogene. Wilhelm Knechtel şi Constantin
Manolache semnalează în mai mult lucrări o serie de specii de afide dăunătoare unor plante de
cultură. Cele mai multe lucrări analizează speciile de afide pătrunse în România. Se fac, de
asemenea, unele consideraţii asupra sistematicii afidelor (1943). O contribuţie însemnată
privind cunoaşterea unor afide, modul de atac şi mijloacele de combatere şi-au adus: Baicu T.
(1978), Balaj D. (1960), Bărbulescu Al, (1972, 1973, 1974), Ciochia V., Stănescu Z. (1977),
Constantinescu V. (1972, 1976), Hulea A. (1977), Perju T., Ghizdavu I. (1980), Săvescu A.
(1944-1957; 1960, 1961), Săvescu A. Rafailă C. (1978), Suta Victoria, Minoiu N., Lefter Gh.,
Gheorghiu Eftimia, Coman Tatiana (1974) ş.a.
Merită o atenţie deosebită lucrările lui Igor Ceianu (1970, 1973) orientate către
cunoaşterea afidelor dendrofile, dăunătoare culturilor forestiere. Semnalizează şi unele specii
parazitoide care acţionează în coloniile de Dreyfusia picae Ratz.
De la profesorul I. Borcea până astăzi nu s-a specializat nici un cercetător în studiul
afidelor, astfel că nu au fost făcute acumulări deosebite în cunoaşterea acestui grup. Au trebuit
să intervină doi cercetători străini: Jaroslav Holman şi Albert Pintera ca să realizeze o lucrare
de sinteză asupra afidelor din România. În lucrarea Ubersicht der blattlause (Homopteras
Aphidoidea) der Rumanischen Sozialistischen Republik (1981), aceşti autori fac o sinteză
asupra datelor publicate, dar aduc şi unele contribuţii noi privind cunoaştera afidelor şi a
plantelor atacate de acestea în România. În 1996 Victor Ciochia şi Horia Boieriu publică
Conspectul afidelor, plantelor gazdă şi principalii limitatori naturali din România, realizând
o sinteză a tuturor cercetărilor efectuate în ţara noastră în acest domeniu.
În ceea ce priveşte complexul de parazitoizi care controlează unele colonii de afide au
fost efectuate cercetări de către: Constanţa Tudor, Margareta Boţoc, Irina Teodorescu şi
Mihaela Panu. Gh. Mustaţă (1973-1983) urmăreşte complexul de parazitoizi care acţionează
în coloniile de Brevicoryne brasicae L. Aduce contribuţii importante privind complexele
parazitoide care limitează populaţiile de: Aphis fabae Scop., Schizaphis graminum (Rond.),

7
Uroleucon cichorii Koch etc. Dezvoltă conceptul de biocenoze parazitoide şi abordează
problema rolului biocenozelor parazitoide în păstrarea echilibrului natural.
Unele lucrări de sinteză, precum Tratatul de zoologie agricolă vol. 2, şi multiplele
cursuri de Entomologie agricolă apărute, prezintă principalele afide dăunătoare plantelor de
cultură.
În ceea ce priveşte cunoaşterea rolului entomofagilor în limitarea, pe cale naturală, a
unor insecte dăunătoare plantelor agricole şi horticole, o importanţă majoră o au volumele
publicate de Teodosie Perju, Matilda Lăcătuşu, Constantin Pisică, Ionel Andriescu şi
Gheorghe Mustaţă: Entomofagii şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor
agricole (1988) şi Entomofagii şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor
horticole (1989) şi lucrările lui Victor Ciochia: Contribuţii la studiul dinamicii comportării
unor insecte entomofage într-o agrobiocenoză cu sfeclă de zahăr (1976) şi Combaterea
biologică a dăunătorilor, verigă esenţială a protecţiei agroecosistemelor (1986).

8
SPECII DE AFIDE DĂUNĂTOARE
PLANTELEOR DE CULTURĂ
ŞI SPONTANE, COMPLEXUL DE PARAZITOIZI
CARE LE CONTROLEAZĂ POPULAŢIILE

Încrengătura Arthropoda
Clasa Insecta
Ordinul Homoptera
Subordinul Aphidinea
Familia Aphididae

Date morfologice, biologice şi ecologice asupra afidelor dăunătoare


plantelor de cultură şi spontane

În acest subordin încadrăm afidele sau păduchii de plante. Specii cu o largă


răspândire, aproape cosmopolite, totuşi cele mai multe se întâlnesc în zonele temperate. Sunt
specii fitofage, care se hrănesc cu sucurile plantelor, având o armătură bucală conformată
după tipul înţepat şi supt.
Au avut o evoluţie paralelă cu gimnospermele şi angiospermele, pe care le atacă în
mod obişnuit. Atacul lor este atât de diversificat, încât am putea afirma că nu există plantă din
aceste grupe care să nu fie atacată de afide.

Morfologie

Sunt insecte mici, cu dimensiuni cuprinse între 0,5 şi 8 mm. Corpul este de formă
ovală, globular sau elipsoidal. Culoarea corpului este variabilă: verde, brună, neagră, sau
culori vii (portocalie, roşie), etc.
Tegumentul este slab sclerificat, astfel că, în mod obişnuit, corpul este moale.
Tegumentul poate avea unele ornamentaţii (peri, spini, solzi) sau este acoperit cu o secreţie
ceroasă. (fig. 4) Glandele cerigene sunt dispuse grupat şi metameric.
Capul este bine delimitat de torace la formele aripate şi mai confuz conturat la
formele aptere. Antenele sunt lungi, alcătuite din 5-6 articole sau mai puţine. Articolele
antenare au rinarii sau organe denumite senzorii, cu importanţă în taxonomie. Ochi simpli
(oceli), se găsesc la formele aripate şi la larve. Sunt dispuşi în triunghi. Ochii compuşi sunt
bine dezvoltaţi.
Armătura bucală este conformată pentru înţepat şi supt, după tipul homopter. Rostrul
este format din patru articole şi are o lungime variabilă, în funcţie de specie. Prin canalul
salivar se poate introduce în ţesuturile plantelor o secreţie toxică, care provoacă apariţia unor
tumori sau formarea unor pseudocecidii (deformarea frunzelor).
Toracele se uneşte pe o suprafaţă largă cu abdomenul. Protoracele este bine dezvoltat,
mezotoracele şi metatoracele au câte o pereche de aripi membranoase cu o nervaţiune simplă.
(fig.1, 2)
Aripile anterioare prezintă o nervură paralelă, cu marginea anterioară rezultată din
fuzionarea subcostalei, radialei, medianei şi cubitalei. (fig.1,3). Din acest trunchi se desprind
pe rând nervurile: cubitale 1, 2 şi mediană. Spre vârful aripii se poate forma o pterostigmă de
dimensiuni variabile şi o celulă alară mai mult sau mai puţin pigmentată, delimitată de
nervurile subcostală şi radială. A doua pereche de aripi este mult mai redusă şi are nervaţiunea
simplificată. Aripile sunt dispuse sub formă de acoperiş în timp de repaus.
Picioarele sunt adaptate la mers şi sunt, în mod obişnuit, homonome. Tibiile
posterioare prezintă la femelele sexuate peri senzitivi, care poartă denumirea de
pseudosenzori. Tarsele sunt formate din două articole, rar din unul singur. Se termină cu
gheare şi pot prezenta sete de dimensiuni variabile.
Abdomenul este format din 9 segmente şi se termină în mod obişnuit cu o prelungire
digitiformă, conică sau măciucată, care formează coada. (fig. 2,6) Segmentul VI prezintă nişte
organe proprii afidelor, de formă şi dimensiuni variabile, numite cornicule, cu importanţă în
taxonomie. Prin cornicule se elimină hemolimfa, ca reacţie de apărare împotriva duşmanilor
naturali. Această secreţie reflexă a căpătat denumirea de autohemoree.
Afidele se caracterizează printr-un larg polimorfism. Alături de masculi se pot găsi
femele de forme diferite şi cu funcţii deosebite.
Fundatrix – o formă de femelă aripată sau apteră. Dacă în ciclul speciei se găsesc
femele vivipare aptere, atunci femela fundarix este fără aripi. Dacă în generaţiile următoare nu
apar femele vivipare aptere, atunci fundatrixul este aripat. În general fundatrixul se deosebeşte
de femelele vivipare aptere ale generaţiilor următoare prin reducerea antenelor şi a numărului
de organe senzoriale, a cozii şi a corniculelor. Corpul este mai globular decât la viviparele
aptere.
Fundatrix aripate nu diferă prea mult de femelele aripate ale generaţiilor ulterioare. Au
mai puţine rinarii, dar mai mulţi peri.
Femele virginogene aripate. La speciile care nu-şi schimbă gazda femelele aripate
sunt asemănătoare în toate generaţiile. La cele cu schimbare de gazdă se diferenţiază două
tipuri: femelele emigrante, care zboară de la gazda-primară la planta gazdă-secundară şi dau
naştere la femele vivipare şi femelele imigrante, care realizează revenirea la planta
gazdă-primară şi care dau naştere la femele ovipare sau ginopare sau la femelele ovipare şi
la masculi fiind numite şi sexupare. De cele mai multe ori pe planta gazdă secundară apare un
tip de femele aripate (exules), care generează femele vivipare ce măresc colonia.
Femele virginogene aptere pot avea diferite forme. La Aphidinae apterele generaţiei
a doua diferă de cele ale generaţiei a treia şi ale generaţiilor următoare având apendicele mai
scurte şi mai puţine senzorii antenale.
Masculi. Polimorfismul este rar şi este restrâns în legătură cu dezvoltarea aripilor:
forme aripate şi nearipate.
Femele ovipare. Nu prezintă polimorfism. Se diferenţiază morfologic de femelele
vivipare prin reducerea apendicelor şi dezvoltarea glandelor (pseudosenzorii) pe tibiile
posterioare. La cele mai multe specii sunt lipsite de aripi.
Reproducere şi dezvoltare. Afidele se reproduc pe cale sexuată şi prin
partenogeneză. Forma sexuată nu este obligatorie decât la speciile primitive. În zonele cu
10
climat cald şi în condiţii de seră are loc numai reproducerea partenogenetică. Reproducerea
sexuată apare în perioadele de criză pentru specie, pentru producerea ouălor de rezistenţă.
Prolificitatea afidelor este deosebit de mare, fiind determinată atât de numărul mare de
larve depuse cât şi de numărul mare de generaţii pe an. Deci afidele sunt polivoltine. La
Schizaphis graminum Rond. pot evolua până la 23 de generaţii pe an.
Ciclul biologic diferă de la o specie la alta fiind determinat de succesiunea formelor şi
a generaţiilor, de tipul de înmulţire şi de capacitatea de migrare. (fig. 28) Ciclul biologic se
pate desfăşura pe o singură plantă gazdă (monoecic) sau pe două plante gazdă (dioecic).
Ciclul biologic complet (holociclic) se desfăşoară astfel: iernarea are loc sub formă de
ouă de rezistenţă; primăvara apare o femelă agamă, numită matcă sau fundatrix (fondatoare),
care pune bazele coloniei. Pe cale partenogenetică matca dă naştere la o serie de generaţii de
femele, de asemenea partenogenetice, numite virginogene (virginopare). Prima generaţie la
afidele nemigratoare şi primele 3-4 generaţii la afidele migratoare care apar din fundatrix se
numesc fundatrigene.
La speciile migratoare, dintre fundatrigene, pe lângă forme aptere apar şi forme
aripate, care realizează migraţia pe plantele gazdă-secundare. În timpul verii apar multiple
generaţii de femele virginogene, care nasc larve vii pe cale partenogenetică. Spre toamnă atât
la speciile migratoare cât şi la cele nemigratoare iau naştere femelele sexupare. Acestea
reprezintă ultima generaţie de femele partenogenetice. Ele dau naştere la formele sexuate,
femele şi masculi. Are loc copulaţia, iar femelele depun ouăle de rezistenţă şi se încheie ciclul
(fig. 28, 29).
Ciclul biologic al afidelor este complex, heterogonic (alternând reproducerea sexuată
cu cea partenogenetică) şi multiplicativ (dintr-o singură femelă fundatrix formându-se o
întreagă populaţie).

Ecologie

Dezvoltarea şi înmulţirea afidelor este influenţată de o serie de factori de mediu:


temperatură, lumină, nutriţie, suprapopulaţie.
La toate afidele planta gazdă joacă un rol important, influenţând ciclul biologic.
Specificitatea pentru plantele gazdă variază de la o mare polifagie (Myzus persicae Shulz,
Aphis fabae Scop), la o singură familie de plante (Brevicoryne brassicae L.)(fig. 5). Are loc şi
o specializare pentru anumite organe ale plantei.
Mărimea populaţiei este controlată de mai mulţi factori: planta gazdă, starea vremii,
duşmanii naturali. O importanţă deosebită o prezintă rezistenţa plantei faţă de atacul afidelor.
Pe soiurile mai sensibile numărul de generaţii este mai mare faţă de soiurile rezistente.
Perioada de dezvoltare a unei generaţii este mult mai mare pe soiurile rezistente. Ca urmare a
atacului afidelor frunzele plantelor se contorsionează formând pseudocecidii, care au rol
important în protecţia lor împotriva ploii. Ca urmare a atacului planta este debilitată şi poate
pieri.
Coloniile de afide pot deveni enorme. La Brevicoryne brassicae L. se ajunge la o
densitate de 200-11 indivizi pe cm2.
Pagubele produse de afide sunt adesea considerabile, de aceea combaterea lor
constituie o problemă. Cercetările au probat că duşmanii naturali au adesea o importanţă
hotărâtoare în limitarea coloniilor de afide. Speciile prădătoare fac ravagii în coloniile de
afide, iar complexul de parazitoizi are de asemenea un rol important. Numărul mare de
generaţii pe an şi prolificitatea foarte mare determină adesea o înmulţire exponenţială. Ca
11
urmare a acestui fapt combaterea afidelor devine o problemă care solicită mult pe producători.
Folosirea metodelor chimice de combatere se poate întoarce ca un bumerang împotriva
omului. De aceea folosirea duşmanilor naturali în limitarea coloniilor de afide prezintă un
interes deosebit.

Chei de determinare a subfamiliilor, genurilor şi speciilor


din familia Aphididae

FAMILIA APHIDIDAE

1(6) Coada la adulţi este rotunjită, cu 20-50 perisori; larvele primului stadiu au cel puţin
10 perişori. Primul articol tarsal cu 5,5,5 sau 5,5,4 peri. Specii mari 2-4,5. Pe salcii
şi plopi. (subfamilia Pterocommatinae)
2(3) Lungimea corniculei nu depăşeşte lăţimea părţii bazale (fig.7,1). Stigmele sunt
amplasate în centrul paletei (plăcii), (fig 7,4). Rinariile primare fără smoc de
perişori. Tuberculii mediali prezenţi. ......................................... 1. Neopterocomma.
3(2) Lungimea corniculei depăşeşte lăţimea ei bazală (fig. 7 ,2,3). Stigmele amplasate în
partea posterioară a paletei. Rinariile primare cu smoc de peri. Tuberculii mediali
lipsesc.
4(5) Firul de păr de la baza ghearelor este mult mai scurt decât laţimea bazei. Corniculi
fără bordură la vârf, mai scurţi sau mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior
(fig. 7, 2). Tuberculi marginali prezenţi. Rinariile pe aticolul 3 al speciilor aptere
sunt prezente. .....................................................................................2. Plocamaphis.
5(4) Firul de păr de la baza ghiarelor este mai lung decât lăţimea bazei (fig. 8, 6).
Corniculii cu bordură la vârf, uneori puţin evidentă, mai lungi decât articolul 2 al
tarsului posterior (fig. 7,3). Tuberculii marginali sunt prezenţi sau lipsesc. Rinariile
pe articolul 3 antenal al speciilor aptere sunt prezente sau lipsesc. .............................
............................................................................................................3. Pterocomma.
6(1) Coada la adulţi este digitiformă, lanceolată, triunghiulară, în formă de scut sau
rotunjită; dacă este rotunjită şi în acelaşi timp cu mai mult de 20 de perişori, atunci
pe primul segment tarsal sunt cel mult 4 peri. Larvele primului stadiu au pe coadă
cel mult 8 perişori, sunt de dimensiuni variate, deseori mai mici decât 2,0. Sunt
raspândite pe multe specii de plante, nu sunt însă răspândite pe salcie şi plopi.
(subfamilia Aphidinae).
7(36) Distanţa între stigmele (centrul lor) segmentelor II şi III abdominale cel mult de 2
ori depăşeşte distanţa înte stigmele segmentelor I şi II (verificaţi la câţiva indivizi!)
(fig. 10, 1). Stigmele obişnuite, ovoidale ca în fig. 12,7. Tuberculii marginali, dacă
există, pe tergitele abdominale I şi VII sunt mai mari, sau cel puţin egali cu cei de
pe tergitele II - V, unde uneori chiar lipsesc. Tuberculul marginal pe tergitul VII
poate fi amplasat dorsal sau ventral faţă de stigmă. (tribul Aphidini).
8(19) Tuberculul marginal pe tergitul VII, dacă există, este amplasat dorsal faţă de stigmă
sau la acelaşi nivel cu ea (fig. 8,1); dacă lipseşte, fruntea are o scobitură (partea
mediană a frunţii este în urma părţilor laterale) sau antenele sunt de 5-6 ori mai
scurte decât corpul. Pe Graminee, Cyperaceae sau plante acvatice, dintre cele
lemnoase, doar pe Rosales. (subordinul Rhopalosiphina).
12
9(18) Antenele cel mult de 3 ori mai scurte decât corpul. Coada digitiformă (fig. 8,3).
Corniculii nu au formă de pori. Tuberculi marginali prezenţi pe tergitele I - VII sau
I şi VII. Vârful ultimului segment labial nu este alungit, microsesilele se află la
vârful lui (fig.8,5)
10(17). Corniculele tăiate la vârf, cu bordură sau cel puţin îngroşaţi înainte de vârf (fig. 9,1-
5); sunt de cel puţin 0,8 din lungimea cozii sau mai groşi cel mult de 2 ori. Ultimul
segment labial este egal cu 0,65-1,50 din lungimea segmentului II al tarsului
posterior.
11(12) Coada afidelor plantelor lemnoase are 16-18 perişori (fundatrigene), 11-14
(indivizii aripaţi şi apteri); afidele plantelor ierboase au 8-14. Toate tergitele
abdominale au dungi transversale, sclerificate, de culoare închisă, parţial întrerupte,
atât la indivizii aripaţi, cât şi la cei apteri, la care pe tergitele I-V ele sunt unite
într-o singură pată. Corniculii mai scurţi decât coada. ......................4. Longiunguis.
12(11) Coada afidelor plantelor lemnoase are 8-13 perişori (fundatrigene), 4-9 (indivizii
aripaţi şi apteri); afidele plantelor ierboase au 4-7. Dungile transversale, sclerificate,
de culoare închisă, cel puţin la afidele plantelor lemnoase, sunt prezente doar pe
tergitele VIII şi uneori pe VII. Corniculii mai lungi, sau mai rar, mai scurţi decât
coada.
13(16) Microsesilele ultimului segment labial sunt obişnuite, scurte, subţiri şi drepte.
Indivizii apteri au fruntea cu un tubercul median, cuticula pe tergitele toracelui şi
abdomenului are adâncituri, numite celule. Indivizii aripaţi au nervura medială a
aripii anterioare ramificată o singură dată, dacă se ramifică de 2 ori, atunci nu este
lungă; segmentul nervurii mediale de la a doua ramificare este cel puţin de 2 ori mai
scurt decât segmentul între prima şi a doua ramificare.
14(15) La indivizii aripaţi contururile celulelor de pe cuticula tergitelor toracale şi
abdominale sunt formate dintr-o linie uniformă sau punctată (un fel de spini
rotunjiţi). La indivizii apteri nervura medială a aripii anterioare se ramifică de două
ori, dacă se ramifică o singură dată, atunci pe tergitul VIII abdominal sunt 4-8
perişori. Corniculii nu sunt absolut cilindrici, sunt îngroşaţi în partea superioară şi
(sau) înaintea vârfului sunt îngustaţi (fig.9, 1-3). Dacă indivizii se găsesc pe plante
lemnoase frunzele vor fi răsucite cu suprafaţa superioară spre exterior.
.......................................................................................................5. Rhopalosiphum.
15(14) La indivizii apteri contururile celulelor de pe cuticula tergitelor toracale şi I-V
abdominale sunt formate dintr-o linie subţire, neuniformă (într-un fel zimţată). La
indivizii aripaţi nervaţia medială a aripii anterioare se ramifică o singură dată.
Tergitul VIII abdominal are 2 perişori. Corniculii destul de cilindrici, fără îngroşări
sau îngustări spre vârf (fig. 9,4,5). Dacă indivizii se găsesc pe plante lemnoase
frunzele vor fi răsucite cu suprafaţa superioară spre interior................6. Schizaphis.
16(13) Microsesilele de la vârful ultimului articol al labiului sunt mai lungi, groase şi
curbate. La indivizii apteri fruntea este făra tubercul median; cuticula pe tergitele
toracale şi abdominale mai mult sau mai puţin netedă. La indivizii aripaţi nervura
medială a aripii anterioare se ramifică adânc de două ori; segmentul ei de la a doua
ramificare până la marginea aripii este doar de 1,1-1,4 ori mai scurt decât segmentul
cuprins între prima şi a doua ramificare. .............................................7.Melanaphis.
17(10) Corniculii la vârf sunt rotunjiţi, fără bordură, mai înguşti, egali cu 0,15
(fundatrigene) -0,85 din lungimea cozii, şi mai subţiri de 1,3-4 ori (fig. 9,6). Ultimul
articol labial este egal cu 0,45-0,65 din lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
13
..............................................................................................................8.Hyalopterus.
18(9) Antenele de 5-6 ori mai scurte decât corpul. Coada triunghiulară. Corniculii foarte
scurţi în formă de pori. Tuberculii marginali pe abdomen lipsesc. Vârful ultimului
articol al labiului este alungit în formă de cioc, cu microsesilele aşezate lateral
(fig.10). .....................................................................9. Mordvilkoiella Shap., gen.n.
19(8) Tuberculul marginal pe tergitul VII abdominal, dacă există, este aşezat ventral faţă
de stigmă (fig.8,2), dacă lipseşte, atunci fruntea este fără scobitură, iar antenele cel
mult de 3 ori mai scurte decât corpul. Sunt răspândiţi pe mai multe plante, cu
excepţia Gramineelor şi Cyperaceelor. (subtribul Aphidina)
20(35) Aparatul stridulant lipseşte; cuticula pe laturile sternitelor V-VI abdominale este la
fel cu cea de pe toată suprafaţa ventrală a abdomenului, pe tibiile posterioare
perişorii sunt + de acelaşi tip, lungi (fig.9,12). Tuberculii antenali sunt puţin
evidenţi sau lipsesc.
21(28) Seta ultimului articol antenal este mai lungă decât baza acestui articol cel puţin de
1,5 ori (la fundatrigene poate fi mai scurtă). Corniculii nu sunt în formă de pori.
Fruntea puţin bombată sau plată, tuberculii antenali slab evidenţiaţi.
22(23) Seta ultimului articol antenal depăşeşte de 4,7-6 ori baza acestui articol. Diametrul
tuberculului marginal pe pronot este egal cu 0,7-2,1 din diametrul ochiului.
Corniculi fără bordură la vârf (fig.9,7). Nervura medială a aripii anterioare se
ramifică o dată, rareori pe o singură aripă de 2 ori. Se gasesc pe rădăcinile
compozitelor. .....................................................................................10. Chomaphis.
23(22) Seta ultimului articol antenal depăşeşte baza acestui articol cel mult de 4 ori.
Diametrul tuberculului marginal pe pronot este egal cel mult cu 1,0 din diametrul
ochiului. Corniculii cu bordură la vârf, rareori fără. Nervura medială a aripii
anterioare se ramifică de două ori.
24(27) Lăţimea cozii înaintea părţii bazale cel mult de 2,5 ori depăşeşte diametrul maximal
al corniculelor. Coada digitiformă, triunghiulară sau rotunjită. Corniculii mai lungi
sau mai scurţi decât coada sau articolul 2 al tarsului posterior.
25(26) Vârful ultimului segment labial este obişnuit, nu este alungit, microsesilele sunt
aşezate la vârf şi sunt orientate înainte (fig.8,4). Coada digitiformă., triunghiulară
sau rotunjită (fig.11). Pe plantele cu flori. ..................................................11. Aphis.
26(25) Vârful ultimului segment labial este alungit în formă de cioc, microsesilele aşezate
atât pe vârf cât şi pe părţile laterale, unde sunt orientate lateral (fig.8,6). Coada
rotunjită. Pe gimnosprme (Ephedra). ..............................................12..Ephedraphis
27(24) Lăţimea cozii înaintea bazei este de 3-3,5 ori mai mare decât diametrul maxim al
corniculei. Coada este scurtă, triunghiulară. Corniculii mult mai scurţi decât coada
sau articolul 2 al tarsului posterior.Pe umbelifere. ..........................13. Debilisiphon
28(21) Seta ultimului articol antenal e mai scurtă decât baza acestuia sau mai lungă, dar cel
mult de 1,2 ori (fig.9,8,9), dacă (la aripaţi) este până la 1,5 ori, atunci corniculii sunt
în formă de peri. Fruntea bombată, mai rar plată; tuberculii antenali, de regulă,
lipsesc. Se găsesc în mare parte în stepă şi deşert.
29(34) Lungimea corniculelor nu este mai mică decât diametrul lor în partea superioară.
Coada triunghiulară, digitiformă sau rotunjită. Fruntea bombată. La vârful setei
ultimului segment antenal sunt 4 peri. Pe primul segment tarsal sunt 3,3,2 peri. Nu
se găsesc în gale.
30(31) Pe partea dorsală a corpului, pe laturi, precum şi pe mijlocul tergitelor sunt pete sau
dungi întunecate, sclerificate,uneori parţial contopite. Coada, dacă este mai lungă
14
decât seta ultimului articol antenal, atunci este cel mult de 1,5 ori.. Corpul este
acoperit cu o depunere ceroasă de culoare gri-albăstruie. ....................14. Protaphis.
31(30) Pe partea dorsală a corpului nu sunt pete sau dungi sclerificate de culoare închisă.
Coada cel puţin de 1,6 ori mai lungă decât seta ultimului articol antenal, dacă este
mai scurtă, corpul este acoperit de un puf alb ceros.Speciile europene pe
Compositae.
32(33) Coada digitiformă sau ascuţit triunghiulară, este egală cel puţin cu 1,6 din lungimea
setei ultimului articol antenal. Corpul acoperit cu praf ceros. ......15. Brachyunguis.
33(32) Coada rotunjită sau triunghiular -tocită., egală cu 0,9-1,1 din lungimea setei
ultimului articol antenal. Corpul acoperit de un puf ceros. ...................16. Xerobion.
34(29) Lungimea corniculelor este mai mică decât 1/2 din diametrul lor, deobicei sunt în
formă de pori slab evidenţiaţi. Coada lat rotunjită. Fruntea plată. Pe vârful setei
ultimului articol antenal sunt 3 peri, dacă sunt 4 (la femele normale), atunci pe
primul articol tarsal sunt 2,2,2 peri. (fig.9,8,9). În galele frunzelor de pelin. ..............
.........................................................................................................17. Cryptosiphon
35(20) Aparatul stridulant este prezent; regiuni ale cuticulei pe laturile sternitelor V şi VI
cu celule alungite transversal ce au marginile zimţate, mult mai groase şi închise la
culoare decât în alte părţi ale abdomenul (fig.9,10); pe tibiile posterioare este un şir
longitudinal de peri scurţi, înafară de cei obişnuiţi lungi (fig.9,11). Tuberculii
antenali foarte proeminenţi. Pe plante subtropicale. ...........................18. Toxoptera.
36(7) Distanţa între stigmele abdomenul II şi III este cel puţin de 2,2 ori mai mare decât
distanţa între stigmele I şi II (verificaţi la mai mulţi indivizi!) (fig.18,7), dacă este
mai puţin de 2,2 ori, atunci stigmele sunt mari, rotunde (fig.12,8). Tuberculii
marginali, dacă există, pe tergitele abdomenul II-V sunt mai mari decât pe I şi VI,
unde pot chiar lipsi. Tuberculul marginal pe tergitul VII, dacă este prezent, este
aşezat dorsal faţă de stigmă. (tribul Macrosiphini).
37(58) Coada rotunjită sau in formă de scut, îngroşată, dacă este triunghiulară atunci
tuberculii mediali sunt prezenţi pe tergitul abdomenul VIII sau şi pe VII, si de
obicei pe tâmple, iar părţile interne ale tuberculilor antenali se îndepărtează una de
alta (fig.13,1); dacă coada este lat rotujită (fig. 13,6) atunci stigmele sunt rotunde,
mari (fig.12,8).Corniculii dacă au perişori au şi bordură la vârf. Tuberculul marginal
pe tergitele abdomenul VII este prezent sau lipseşte. Corpul elipsoidal sau scurt
ovoidal. Întotdeauna răsucesc frunzele plantelor ierboase (fig.14), rareori pe
plantele ierboase (subtribul Anuraphidina)
38(57) Antenele femelelor aptere şi aripate au 6 articole, cele fundatrigene au 5 sau 6.
Rinariile secundare nu se ating între ele, la aptere deseori lipsesc.
39(56) Stigmele nu sunt acoperite de plăci, sunt bine vizibile (fig.12,7,8). Cuticula cel
puţin pe suprafaţa dorsală a toracelui şi primelor 5 tergite abdomenul fără peri sau
perii sunt foarte rari şi în acelaşi timp sunt prezenţi tuberculii marginali şi mediali.
40(53) Stigmele nu sunt mari, ovoidale, aşezate posterior plăcilor ( se văd lateral, fig.12).
Cuticula indivizilor apteri este mată sau cu un luciu foarte slab, nu este sclerificată,
sau dacă este sclerificată are plăci de diferite forme sau scleritele nu se contopesc.
41(52) Lungimea cozii nu depăşeşte lăţimea ei în patrea bazală; corniculii de regulă nu sunt
umflaţi (fig.12,4-6).
42(47) Tuberculii marginali şi de regulă mediali sunt prezenţi, dacă însă lipsesc (la
fundatrigene Anuraphis catonii) corniculii sunt puţin mai lungi decât coada.
Corniculi fără perişori.
15
43(46) Cuticula suprafeţei dorsale a toracelui şi abdomenul este acoperită de plăci evidente,
marea parte a cărora sunt grupate în celule (fig.12,1,b,v). Coada cu 10-23 perişori.
Afidele nu sunt polenizate.
44(45) Corniculii sunt cel puţin de 10 ori mai scurţi decât corpul, pe ei se găsesc şiruri
transversale de zimţi rotunjiţi (fig.12,4). Scleritele abdomenul la indivizii apteri
dacă sunt prezente, nu sunt contopite. ................................................19. Anuraphis.
45(44) Corniculele cel puţin de 5 ori mai scurte decât corpul, pe suprafaţa lor au solzi slab
evidenţiaţi de spini ca în fig.12,6. Scleritele abdomenul la indivizii apteri sunt
prezente şi sunt contopite. ............................................................................20. Zinia.
46(43) Cuticula fără plăci, dar cu o sculptură cu celule (fig. 12,1,a) deseori slab vizibilă
(uneori în celule se pot vedea plăcile rudimentare). Coada cu 5-11 perişori. Afide
polenizatoare pe plante ierboase. ..........................................................21. Dysaphis.
47(42) Tuberculii marginali şi mediali absenţi. Corniculele de 4-5 ori mai lungi decât
coada, pot fi cu perişori.
48(49) La migratori pe partea proximală a articolul 3 antenal există o proeminenţă
dentiformă nu prea mare; rinariile secundare sunt transeversal-elipsoidale. La
fundatrigene antena are 6 articole; cuticula cu proeminenţe. ..........22. Toxopterella.
49(48) La migratori nu este prezentă proeminenţa dentiformă; rinariile secundare sunt
rotunde. La fundatrigene antenele cu 5 art. ; cuticula netedă sau cu celule slab
vizibile.
50(51) Corniculele cu perişori (2-16). Primul articol tarsal la migratori cu 4,4,2 perişori. ....
..............................................................................................................23. Sorbaphis.
51(50) Corniculele fără perişori.Primul art. tarsal la migratori cu 3,3,2 perişori. ...................
...........................................................................................................24. Allocotaphis
52(41) Lungimea cozii (de formă triunghiulară) cca de 1,5 ori depăşeşte lăţimea ei în partea
bazală. Corniculele de regulă sunt îngroşate în jumătatea superioară (fig.12,3).
............................................................................................................25. Ceruraphis.
53(40) Stigmale mari, rotunde, aşezate în jumătatea posterioară a plăcilor (fig.12,8).
Cuticula foarte lucioasă, pe suprafaţa dorsală, de regulă, este sclerificată, scleritele
de obicei contopite (fig.13,5); plăcile pot fi rudimentare pe regiunile nesclerificate.
54(55) Stigmele segmentelor abdomenul I şi II sunt îndepărtate. Corniculele cu bordură
evidentă (fig.12,6). Tergitele abdomenul sclerificate, dacă la cei apteri nu sunt
sclerificate, atunci afidele sunt de culoare verde. Fruntea puţin bombată.
.......................................................................................................26. Brachycaudus.
55(54) Stigmele segmentelor abdomenul I şi II sunt aşezate apropiat unele faţă de altele.
Corniculele fără bordură (fig.12,5). Tergitele abdomenul nesclerificate; afide negre.
Fruntea puţin scobită. .......................................................................27. Acaudinum.
56(39) Stigmele sunt acoperite de plăci (cu asperităţă) grunţuroase; nu sunt vizibile (fig.12,
9,10). Cuticula pe toate tergitele corpului este acoperită des cu spini simpli (fig.12,
2). Tuberculii marginali şi mediali lipsesc (pe Cerasus mahaleb). ............................
................................................................................................................28. Roepkea.
57(38) Antenele femelelor aptere şi aripate au 4 art. Rinariile secundare se ating între ele
formând un lanţ de-a lungul antenelor. .................................29. Shaposhnikoviella.
58(37) Coada digitiformă, triunghiulară sau în formă de scut, dacă coada este triunghilară
şi tuberculii mediali în acelaşi timp prezenţi (aptere Myzus cerasi) atunci părţile
interne ale tuberculilor antenali se unesc (fig. 27); dacă coada este lat rotunjită
atunci stigmele sunt ovale, nu sunt mari (fig. 12,7), dacă coada este în formă de scut
16
(fig. 20,2), corniculele au perişori, dar sunt fără bordură la vârf (fig. 21,1).
Tuberculul marginal pe tergitul VII abdomenul lipseşte (dar la specia Ammiaphis sii
uneori este prezent). Corpul fusiform, alungit, ovoidal, alungit-elipsoidal, rareori
scurt-ovoidal.
59(60) Pe marginea anterioară a mezotoracelui la mijloc sunt 2 excrescenţe rotunjite,
acoperite cu spini. Partea medială a frunţii se află puţin înaintea părţilor ei laterale.
...............................................................................................................55. Aphidura.
60(59) Pe mezotorace lipsesc excrescenţele.
61(110) Fruntea fără scobitură sau o scobitură mică; relaţia între adâncimea scobiturii (de la
mijloc) şi distanţa între baza antenelor nu depăşeşte 0.8 (fig. 15), [La Ericaphis
latifrons la femele normale şi formele de trecere între ele şi aptere precum şi la
aripate poate fi 0,15-0,20]. Antenele sunt de cca 0,30-0,85 din lungimea corpului.
Corniculele fără sculptură celulară; orificiile lor se află la vârf sau lateral. Tergitul
VIII (sau VII) abdomenul uneori poartă o excrescenţă orientată posterior sau are
forma de glugă (fig. 16,4-6). Dacă tuberculul marginal este prezent pe tergitul V
abdomenul atunci tuberculii pe tergitele II-IV sunt prezenţi sau lipsesc. Deformează
deseori atât plante lemnoase cât şi ierboase. (subtribul Liosomaphidina)
62(65) Primul articol tarsal cu 5-6 peri (fig. 16,1,2). Corniculele mai scurte decât coada,
dacă sunt mai lungi fruntea cu partea medială înaintea părţilor laterale.
63(64) Fruntea + netedă (dreaptă). Corniculele mai scurte decât coada, lungimea lor fiind
mai mică decât diametrul în partea bazală. .....................................30. Longicaudus.
64(63) Fruntea la mijloc proeminează mult (fig. 15,2,3). Corniculele mai lungi decât coada,
mai lungi decât diametrul lor bazal. Ultimul articol labial mai lung decât diametrul
său bazal. ..............................................................................................31. Myzaphis.
65(62) Primul articol tarsal cu 2, 3 sau 4 peri, dacă sunt 5 corniculele mai lungi decât coada
şi partea medială a frunţii este în urma părţilor laterale.
66(67) Primul articol tarsal cu 4,4,3 peri (fig.18,5). Pe mezonot cca 20 perişori (fig.18,4)....
.......................................................................................32. Mamontova Shap.,gen.n.
67(66) Primul articol tarsal cu 2, 3 sau 5 peri. Pronotul cu 4-8 perişori.
68(69) Fruntea cu 3 tuberculi mari şi rotunjiţi, în acelaşi timp tuberculii laterali sunt aşezaţi
dorsal faţă de cel medial şi antenele nu sunt aşezate pe ei (fig. 15,4). Corniculele
foarte solzoase, cu vârfurile îndreptate spre exterior. Corpul alungit, lungimea cca
de 2.5 ori mai mare decât lăţimea. ...................................................33. Trilobaphis.
69(68) Pe frunte dacă există tuberculi mici, se află + la acelaşi nivel şi antenele aşezate pe
tuberculii laterali (fig. 15,1,2,6). Dacă corniculele sunt foarte solzoase cu vârfurile
orientate spre exterior, corpul nu este alungit iar lungimea cca de 1,5 ori mai mare
decât lăţimea.
70(73) Pe pronot 2 perechi de perişori mediali (una după alta) şi cei supramarginali lipsesc.
Femurele netede. Larvele primului stadiu nu au perişori la baza ultimului segment
labial.
71(72) Tergitul VIII abdominal fără excrescsnţă; cuticula subţire şi netedă, fin ridată sau
puţin solzoasă. ..................................................................................34. Liosomaphis
72(71) Tergitul VIII abdominal cu o excrescenţă orientată posterior, ce portă la vîrf 2 peri
(fig. 16,4). Cuticula puternic îngroşată, grosier ridată sau cu tuberculi. ......................
...............................................................................................................35. Cavariella
73(70) La indivizii apteri pe pronot sunt prezenţi o pereche de perişori mediali şi
supramarginali, sau lipsesc. Femelele cu solzi + evidenţi. Larvele primului stadiu cu
17
perişori la baza ultimului articol labial.
74(77) Corniculele la vîrf îndreptate spre exterior (fig. 17,1), cu solzi + vizibili. Dacă
excrescenţa medială este prezentă, atunci ea se află pe tergitul VII abdominal (la
Galliobium). Dacă sunt prezenţi tuberculii mediali se vor găsi pe tâmple şi tergitele
abdomenul VI-VIII. Cuticula îngroşată, cu gropiţe sau ondulaţii. Larvele primului
stadiu cu 6-10 peri rostrali sau de acest tip (fig. 27,8), În acelaşi timp 1-2 superiori
sunt delimitaţi prin aşezare.
75(76) Primul articol tarsal la adulţi cu 3,3,3 sau 5,5,5 peri. Tuberculii marginali şi mediali
prezenţi. Cuticula cu ondulaţii. Corniculele slab solzoase, la vârf puţin îngroşate.
Coada cu 5-7 perişori. ...........................................................................36. Ericaphis.
76(75) Primul articol tarsal la adulţi cu 3,3,2 peri. Tuberculii marginali şi mediali lipsesc.
Cuticula cu gropiţe. Corniculele foarte solzoase la vîrf, evident îngustate (fig. 17,1).
Coada cu 4, rareori 5 perişori. ...............................................................37. Galobium
77(74) Corniculele dacă sunt îndoite la vârf, atunci sunt orientate spre interior, ridate sau
slab solzoase. Dacă este prezentă excrescenţa medială, se află pe tergitul abdomenul
VIII. Dacă sunt prezenţi tuberculii mediali şi se vor găsi pe pronot şi, de regulă, pe
tergitele abdomenul I-VI. Cuticula fără gropiţe. Larvele primului stadiu fără peri
rostrali.
78(107) Coada ca lungime şi grosime la mijloc se deosebeşte de cornicule, lungimea ei este
de 1,2-3,8 ori mai mare decât grosimea în paretea de mijloc. Rinariile secundare
sunt prezente la indivizii aripaţi şi nearipaţi.
79(108) Clipeul nu proeminează faţă de frunte, tip obişnuit.
80(109) Tuberculii trifaţetaţi la ochi, de obicei, sunt orientaţi puţin dorsal şi se văd în spate
lateral (fig. 15,5-7) sau lipsesc. Pe pronot perişorii supramarginali lipsesc.
81(103) Tergitul abdominal VIII are structură obişnuită, cu excrescenţă sau fără, este tăiat
posterior, nu acoperă coada. Orificiul corniculelor se află + la vîrful lor, dacă sunt
aşezate lateral se găsesc pe părţile externe. Antene cu 6 sau 5 articole.
82(104) Vîrful cozii nu este delimitat. Orificiul corniculelor se află + la vârf. Seta ultimului
articol antenal are solzi, iar la vârf poartă câţiva perişori. Cuticula nu este foarte
îngroşată, pe părţile laterale ale corpului nu are tuberculi.
83(84) Tuberculii mediali prezenţi pe pronot şi neregulat pe tergitele abdominale I-VI. La
indivizii apteri pe articolele antenale 3 şi 4 sunt prezente rinariile secundare.
Corniculele cel puţin de 5 ori mai mari decât coada. ........................38. Ammiaphis.
84(83) Tuberculii mediali lipsesc. La indivizii apteri lipsesc rinariile secundare, dacă sunt
prezente, corniculele sunt mai scurte sau cel puţin de 1.2 ori mai lungi decât coada.
85(98) Primul articol tarsal cu 3,3,2 sau 3,3,3 peri; dacă sunt 2,2,2, corniculele sunt lat
conice şi lungimea lor este aproximativ egală cu diametrul lor maximal (fig. 19,2).
86(97) Primul articol tarsal cu 3,3,3 sau 3,3,2 peri. Corniculele + cilindrice sau umflate
(fig. 5;17,2), dacă sunt lat conice (fig. 17,3), atunci indivizii apteri nu au rinarii
secundare.
87(94) Lungimea corniculelor este egală cel puţin cu 0.90 din lungimea cozii. Corpul
elipsoidal sau ovoidal, nu este alungit (fig. 5).
88(93) Coada digitiformă sau triunghiular-digitiformă, marginile ei pot fi curbate spre
interior între partea bazală şi mijlocie (fig. 17,7). Rinariile secundare la indivizii
aripaţi sunt prezente pe articolele antenale 3 şi 4 sau 3-5, la indivizii apteri lipsesc.
89(90) Corniculele vizibil umflate, ridate; dacă sunt puţin îngroşate pe suprafaţa ventrală a
marginii posterioare a protoracelui se află o pată sclerificată întunecată. Petele mici,
18
întunecate ce se interpun între tergitele corpului lipsesc. Coada cu 6-10 perişori (fig.
17,7). ...................................................................................................39. Hyadaphis.
90(89) Corniculele cilindrice, solzoase, rareori slab umflate. Pe marginea posterioară a
protoracelui lipseşte pata întunecată. Sunt prezente petele mici, închise la culoare,
interpuse între tergitele corpului. Coada cu 4-7 perişori.
91(92) Perişorii sunt setiformi sau cilindrici, la vârf nu sunt lăţiţi sau foarte puţin lăţiţi (fig.
15,6). Tuberculii antenali sunt aşezaţi la acelaşi nivel sau superior faţă de tuberculul
medial al frunţii (fig. 15,6). Coada cu 4-6 perişori (fig. 17,8). ...............40. Lipaphis
92(91) Perişorii cel puţin pe partea dorsală a corpului şi parţial la extremităţi sunt vizibil
glandulari sau spatuliformi (fig. 15,7). Tuberculii antenali vizibil mai inferiori decât
tuberculul medial frontal (fig.15,7). Coada cu 5-7 perişori. ........41. Spatulophorus.
93(88) Coada triunghiulară, marginile ei pot fi puţin curbate spre interior între bază şi vârf
(fig. 5,3). Rinariile secundare la indivizii aripaţi sunt doar pe articolul antenal 3
dacă există şi pe 4, atunci se găsesc de obicei şi la cei apteri. .........42. Brevicoryne.
94(87) Lungimea corniculelor egală cu 0,75 din lungimea cozii. Corpul elipsoidal sa
fusiform, deseori alungit (fig. 19,1).
95(96) Lungimea corniculelor de 1,2-3 ori depăşeşte diametrul lor maximal, dacă nu
depăşeşte pe primul segment tarsal sunt 3,3,3 peri. La indivizii aripaţi pe articolul
antenal 3 sunt 9-50 rinarii secundare, pe articolul 4 0-13, pe articolul 5 0-6. .............
..............................................................................................................44. Semiaphis.
96(95) Lungimea corniculelor nu depăşeşte diametrul lor maximal. Primul art. tarsal cu
3,3,2 peri. Indivizii aripaţi pe art. 3 antenal cu 3-8 rinarii secundare, pe articolele 4
şi 5 lipsesc; dar ca excepţie la unii indivizi pe articolul 4 sunt 1-2. .............................
...........................................................................................................45. Brachycolus.
97(86) Primul articol tarsal cu 2,2,2 peri. Corniculele lat conice (fig. 19,2). Pe articolul 3
antenal, deseori şi pe 4, sunt prezente rinariile secundare. ........................43. Smiela.
98(85) Primul articol tarsal cu 2,2,2 sau 3,2,2 peri (fig.16,3). Corniculele + cilindrice sau
îngust conice, lungimea lor de 2-5 ori depăşeşte diametrul lor maximal (fig.17,4,5).
99(102) Tergitul abdomenul VIII nu are excrescenţă, poate fi doar o mică ridicătură. Coada
digitiformă cu vârful tocit (fig.17,9). Orificiile corniculelor sunt + la vârf.
100(101) Coada cu 5-7 perişori. Corniculele cu bordură la vârf, cu orificiul obişnuit + mare
(fig.17,5). La indivizii apteri pe articolul antenal 3 rinariile secundare lipsesc. ..........
.............................................................................................................46. Staegeriella
101(100) Coada cu 12-22 perişori (fig. 17,9). Corniculele fără bordură la vârf, cu orificiul mic
(fig. 17,4). La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile secundare sunt
prezente, doar la unii indivizi lipsesc. ................................................47. Hydaphias.
102(99) Pe tergitul VIII abdominal există o excrescenţă digitiformă (fig. 16,5). Coada
triunghiulară cu vârful ascuţit (fig.16,5). Orificiile corniculelor sunt aşezate puţin
lateral, nu la vârf. ................................................................................48. Uhlmannia
103(81) Tergitul VIII abdominal este foarte alungit posterior în formă de glugă, acoperă
coada (fig. 16,6). Orificiile corniculelor se află lateral, pe partea internă (fig. 17,6).
Antenele cu 5 articole. ......................................................................49. Aspidiaphis.
104(82) Vârful cozii este delimitat de cealaltă parte printr-o îngustare specifică (fig.17,10).
Orificiile corniculelor se află lateral pe partea externă, dacă se află la vârf seta
ultimului segment antenal, în partea superioară fără solzi şi cu 0-2 perişori. Cuticula
puternic îngroşată, pe părţile laterale ale corpului cu tuberculi.
105(106) Orificiile corniculelor se află la vârf. La indivizii apteri antenele cu 6 articole, seta
19
cca de 2 ori mai lungă decât baza ei, În partea superioară fără solzi. ..........................
......................................................................................................50. Pseudacaudella
106(105) Orificiile corniculelor se află lateral pe partea externă. La indivizii apteri antenele
cu 5 articole; seta aproximativ egală cu baza, este acoperită cu solzi. ........................
.........................................................................................................51. Aspidaphium.
107(78) Coada ca lungime şi grosime este aproximativ egală cu corniculele; lungimea ei este
de 5-6 ori mai mare decât grosimea în partea de mijloc (fig.17,11). Rinariile
secundare lipsesc la indivizii apteri şi aripaţi. ..............................................................
.............................................................................................................52. Chaitaphis.
108(79) Clipeul proeminează faţă de frunte, este mare, sferic-umflat (fig. 19,3). ....................
..............................................................................................................53. Clypeaphis
109(80) Tuberculii trifaţetaţi la ochi sunt orientate ventral, nu se pot vedea privind lateral
(fig. 15,8). Perişorii supramarginali prezenţi pe pronot. ..............................................
...............................................................................................................54. Coloradoa
110(61) Fruntea cu scobitură, relaţia dintre adâncimea scobiturii şi distanţa între bazele
antenale este cel puţin 0,1 (fig. 22). [La Hyalopteroides humilis poate fi 0,04-0,06].
Antenele egale cu 0,54-1,7 din lungimea corpului. Corniculele cu sculptură celulară
în partea superioară (fig. 21,10-13) sau fără; orificiile lor se află la vârf. Tergitul
VIII şi VII abdominal fără excrescenţe, posterior lat rotunjite. Dacă pe tergitul V
abdominal este prezent tuberculul marginal, atunci tergitele II-IV au tuberculi.
Deformează frunzele plantelor lemnoase, rareori ierboase (subtrib. Macrosiphina).
111(194) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal cel puţin de 2 ori.
112(177) Sculptura celulară pe cornicule lipseşte, pot fi doar câteva celule transversale
aproape de bordură, în partea superioară (fig. 21,1-9), dacă există 2-4 rânduri de
celule + regulat hexagonale, atunci părţile interne ale tuberculilor antenali sunt
paralele.
113(114) Coada lat rotunjită, lungimea ei cel mult 0,5 din lăţimea bazei (fig. 20,1). Pe
abdomen (la tipul european) sunt tuberculi în formă de mameloane: marginali pe
tergitele II şi III, mediali pe tergitul VIII. Pe Rhamnus şi Polyginum .........................
...........................................................................................................56. Neanuraphis
114(113) Coada lanceolată, digitiform-triunghiulară sau în formă de scut, Lungimea ei este
cel puţin 0.9 din lăţimea bazei (fig. 20,2-5). Tuberculii pe abdomen, dacă există nu
sunt de forma mameloanelor sau sunt repartizaţi altfel. Nu se găsesc pe Rhamnus.
115(116) Coada în formă de scut, lungimea ei este egală cu 0,9-1,1 din lăţimea bazei (fig.
20,2). Corniculele au perişori lungi, subţiri (fig. 21,2). .....................57. Xenomyzus
116(115) Coada lanceolată, digitiformă sau triunghiulară (fig. 20,3-5). Perişorii pe cornicule
lipsesc sau sunt groşi şi glandulari (fig.21,14).
117(120) Corniculele de 2,5-3 ori mai scurte decât coada.
118(119) Părţile interne ale tuberculilor antenali se îndepărtează una faţă de alta; fruntea cu
tubercul medial vizibil. Perişorii de pe suprafaţa dorsală a corpului sunt cilindrici.
Lungimea corpului cel puţin cu 2,5 ori depăşeşte lăţimea lui maximală. ....................
......................................................................................................58. Hyalopteroides.
119(118) Părţile interne ale tuberculilor antenali în regiunea superioară sunt paralele; fruntea
fără tubercul medial evident. Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt în formă
de evantai. Lungimea corpului cel mult de 2,25 ori depăşeşte lăţimea maximală. ......
....................................................................................................59. Chondrillobium.
120(117) Corniculele mai lungi decât coada.
20
121(140) Părţile interne ale tuberculilor antenali sau excrescenţele prezente pe ei anterior se
apropie sau sunt paralele (fig. 22,1-4). Corniculele cilindice sau puţin umflate;
diametrul părţii umflate cel mult de 1,5 ori depăşeşte diametrul lor minimal în
partea bazală. Coada cu 4-9 perişori.
122(127) Tuberculii antenali cu excrescenţe (fig. 22,1-3). Rinariile secundare la indivizii
apteri lipsesc, la cei aripaţi sunt pe articolele antenale 3 şi 4 sau 3-5.
123(126) Antenele indivizilor apteri sunt mai lungi decât corpul. Primul articol tarsal cu 3,3,3
peri. Perişorii de pe corp şi antene sunt la vârf cu gămalie sau slab glandulari, pe
articolul 3 antenal sunt egali cu 0,2-0,3 din diametrul lui maximal transversal.
124(125) Tuberculul medial frontal nu este dezvoltat (fig. 22,1). Cuticula pe frunte este
mărunt tuberculată. Ultimul articol labial cu 2-4 perişori în plus. ............60. Ovatus.
125(124) Tuberculul medial frontal foarte dezvoltat (fig. 22,2). Cuticula pe frunte este ridată.
Ultimul articol labial cel puţin cu 10 perişori în plus. .........................61. Ovatoides.
126(123) Antenele indivizilor apteri mai scurte decât corpul. Primul articol tarsal cu 3,3,2
peri. Perişorii de pe corp şi antene sunt în formă de ţepi sau palete, dacă sunt
glandulari, pe articolul 3 antenal sunt egali cu 0,4-0,9 din diametrul ei maximal
transversal. ...........................................................................................62. Phorodon.
127(122) Tuberculii antenali fără excrescenţă (fig. 22,4; 24,1; 27,2). Rinariile secundare la
indivizii apteri prezente sau lipsesc, la cei aripaţi sunt prezenţi doar pe articolul 3
antenal sau de asemeni pe 4 şi 5.
128(133) Lungimea bazei ultimului articol antenal de 2,5-7 ori depăşeşte grosimea lui la
mijloc. Antenele indivizilor apteri mai surte sau egale cu corpul, fără rinarii
secundare. Tuberculii antenali + sferic proeminenţi, de obicei se apropie anterior
(fig. 27,7). Coada + triunghiulară. Deseori se întâlnesc în frunze răsucite uneori
galiform umflate.
129(130) Placa subgenitală puternic umflată şi proeminează ventral şi posterior în formă de
cupolă, trece de placa anală. La indivizii apteri lungimea bazei ultimului articol
antenal de 2,5-3 ori depăşeşte grosimea lui la mijloc. Tuberculii marginali şi mediali
lipsesc. La indivizii aripaţi rinariile secundare pe articolul 4 antenal sunt 7-8, pe
articolul 5, 1-2. Larvele stadiului primar de dezvoltare au perişori supramarginali
doar pe primul tergit abdominal. ......................................................63. Hyalomyzus
130(129) Placa subgenitală obişnuită + plată. La indivizii apteri lungimea bazei ultimului
articol antenal de 3,5-7 ori depăşeşte grosimea lui la mijloc. Tuberculii marginali şi
uneori cei mediali prezenţi sau lipsesc. La indivizii aripaţi rinariile secundare pe
articolul 4 antenal sunt 0-4, pe articolul 5 lipsesc, dacă sunt mai multe, tuberculii
marginali obligatoriu prezenţi. Larvele primului stadiu au perişorii supramarginali
pe tergitele I-IV sau I-V abdominale.
131(132) La indivizii apteri lungimea bazei ultimului articol antenal de 3,5-5 ori depăşeşte
grosimea lui la mijloc. Corniculele nu sunt umflate, mult şi des solzoase, cu
vârfurile drepte sau deseori curbate spre exterior, de culoare închisă sau deschisă
(fig. 21,2; 27,7). Primul articol tarsal cu 3,3,3, dar la unii indivizi cu 3,3,2 peri.
Larvele stadiului primar au pe tibiile posterioare 6-7 peri rostrali, în acelaşi timp cei
superiori şi cei inferiori stau grupaţi (fig. 27,8). Dacă sunt deformate frunzele
plantelor, ele vor fi răsucite + transversal şi umflate galiform. .................64. Myzus.
132(131) La indivizii apteri lungimea bazei ultimului articol antenal de 4,6-7 ori depăşeşte
grosimea la mijloc. Corniculele puţin umflate, rareori nu sunt umflate, puţin şi rar
solzoase, cu vârfurile drepte, deschise la culoare, uneori cu capetele întunecate (fig.
21
27,3-6). Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Larvale primului stadiu pe tibiile
posterioare nu au peri sau dacă au, sunt în număr de 5 + egal depărtaţi unul de altul.
Frunzele dacă sunt deformate sunt răsucite longitudinal. ......................65. Myzodes.
133(128) Lungimea bazei ultimului articol antenal de 8-12 ori depăşeşte grosimea lui la
mijloc, dacă depăşeşte cu mai puţin (de 5-8 ori), atunci pe articolul 3 antenal la
indivizii apteri sunt prezente rinariile secundare şi antenele sunt mult mai lungi
decât corpul. Tuberculii antenali + dreptunghiulari şi paraleli (fig. 22,4; 24,1).
Coada digitiformă sau triunghiular-digitiformă. Frunzele nu sunt răsucite, dar
uneori pot fi galiform deformate.
134(139) Corniculele nu sunt umflate. Dacă pe antenele indivizilor apteri sunt prezente
rinariile secundare, atunci pe coadă sunt 6-8 perişori.
135(136) Coada cu 4 perişori, cu o îngustare înaintea bazei (fig. 20,3). Antenele indivizilor
apteri fără rinarii secundare, doar puţin mai lungi decât corpul sau egale. ..................
...............................................................................................................66. Tubaphis.
136(135) Coada cu 6-8 perişori, fără îngustare sau cu o îngustare nesemnificativă (fig. 20,4).
Antenele indivizilor apteri cu rinarii secundare (doar ca excepţie, unii indiviz sunt
fără rinarii pe o antenă sau pe ambele), sunt mult mai lungi decât corpul. Aptere
1,5-3,2.
137(138) Ultimul articol labial cu 2 perişori în plus. La indivizii aripaţi articolul 4 antenal cu
2-8 rinarii. La cei apteri corniculele sunt deschise la culoare, pe suprafaţa dorsală a
abdomenului există un desen negru înformă de potcoavă (fig. 24,1). Larvele
primului stadiu de dezvoltare cu peri rostrali pe tibiile posterioare (fig. 27,8),
tergitul VIII abdominal cu 2 perişori. ..................................................67. Neomyzus.
138(137) Ultimul articol labial cu 4-8 perişori în plus. La indivizii aripaţi pe articolul 4
antenal 0 rareori 1 rinarie. La cei apteri vârfurile corniculelor întunecate, partea
dorsală a abdomenului fără desen negru, dacă este prezent sunt întunecate şi bazele
corniculelor. Larvele primului stadiu fără peri rostrali pe tibiile posterioare; tergitul
VIII abdominal cu 4 perişori. .........................................................68. Aulacorthum
139(134) Corniculele vizibil umflate. Artiolul 3 antenal la indivizii apteri cu 5-8 rinarii
secundare. Coada cu 4-5 perişori. ......................................................69. Paramyzus.
140(121) Părţile inferioare ale tuberculilor antenali se îndepărtează în partea anterioară (fig.
22,5-8), dacă sunt paralele sau chiar se apropie puţin corniculele sunt puternic
umflate: diametrul părţii umflate de 2-5 ori depăşeşte diametrul minimal în partea
bazală (fig. 21,7-9), sau pe coadă sunt mai mult de 9 perişori.
141(168) Perişorii pe corp şi membre sunt tociţi (fig. 22,6-8) sau ascuţiţi (fig. 22,9); dacă sunt
puţin glandulari (fig. 22,5) atunci: sau indivizii apteri pe partea dorsală a
abdomenului au dungi şi pete întunecate şi sclerificate, sau scobitura frontală este
adâncă, egală cu 0,26-0,38 din distanţa dintre baza antenelor (fig. 22,5).
142(155) Corniculele nu sunt umflate; dacă sunt nesemnificativ umflate (la Volutaphis C.B.),
diametrul părţii umflate este de cel mult 1.2 ori mai mare decât diametrul minimal
în jumătatea bazală (fig. 21,6) şi în acelaşi timp corniculele sunt mai lungi dcât
corpul de 1.3 ori.
143(153) Perişorii mediali nu sunt aşezaţi pe sclerite separate. Corniculele cu bordură vizibilă
la vârf, de lungime diferită. Nu se găsesc pe Artemisia sp.
144(154) Suprafaţa dorsală a abdomenului, la indivizii apteri sau nu, este sclerificată în
întregime, sau invers, este nesclerificată. Perişorii pe corp şi membre sunt tociţi sau
ascuţiţi (fig. 22,6-8).
22
145(152) Suprafaţa dorsală a abdomenului la indivizii apteri nu este sclerificată, pot exista
doar sclerite mici şi izolate.
146(151) Rinariile secundare prezente doar pe articolul 3 antenal, în acelaşi timp la indivizii
apteri sunt mai multe în jumătatea bazală a acestui articol. Corniculele nu sunt
umflate (fig. 21,5) sau puţin umflate în partea superioară (fig. 21;3,4).
147(148) Tuberculii antenali se îndepărtează puţin aproape paraleli (fig. 22,7). Corniculele
puţin lăţite în jumătatea superioară şi îngustate înainte de vârf (fig .21;3,4). Indivizii
apteri 3,4-4,4. Pe Urtica sp. ..........................................................70. Microlophium.
148(147) Tuberculii antenali mult îndepărtaţi (fig. 22;6,8). Corniculele fără umflătură (fig.
21,5). Pe alte plante.
149(150) Fruntea cu tubercul median, tuberculii antenali spre interior bombaţi (fig. 22,8).
Indivizii apteri 1,3-3,2.................................................................71. Metopolophium
150(149) Fruntea fără tubercul median, tuberculii antenali spre interior aproape drepţi (fig.
22,6). .............................................................................................72.Acyrthosiphon.
151(146) Rinariile secundare sunt prezente pe articolele 3,4 sau şi pe 5 ale antenelor, dacă
sunt doar pe articolul 3 atunci sunt mai multe în jumătatea superioară a acestui
articol şi în acelaşi timp corniculele sunt puţin umflate la mijloc (fig. 21,6). .............
.............................................................................................................73. Volutaphis.
152(145) Suprafaţa dorsală a abdomenului la indivizii apteri este în întregime sclerificată,
neagră. .........................................................................................74. Impatientinum.
153(143) Perişorii mediali, cel puţin unii sunt aşezaţi pe sclerite mici izolate, iar pe tergitul
VII pe sclerite mari. Corniculele fără bordură evidentă la vârf, cel mult de 3 ori mai
scurte decât corpul. Pe Artemisia sp. ..............................................75. Titanosiphon.
154(144) Suprafaţa dorsală a abdomenul cu pete şi dungi mari, sclerificate şi închise la
culoare, deseori contopite (fig. 24;2,3). Perişorii, cel puţin pe suprafaţa dorsală a
primelor 5 tergite abdominale + glandulari (fig. 23,2). ........................76.Nasonovia.
155(142) Corniculele umflate, diametrul părţii umflate cel puţin de 1.3 ori mai mare decât
diametrul minimal în jumătatea bazală (fig. 21,7-9), dacă sunt mai puţin de 1.3 ori
atunci corniculele nu sunt mai lungi decât coada (fig. 24,6).
156(166) Părţile interne ale tuberculilor antenali se îndepărtează anterior (fig. 22,5), dacă sunt
aproape paralele atunci diamertul părţii umflate a corniculelor depăşeşte diametrul
minimal în jumătatea bazală mai puţin de 2 ori. Coada digitiformă sau triunghiulară.
157(167) Primul articol tarsal cu 3,3,3 sa 4,4,4 peri. La indivizii apteri rinariile secundare
prezente pe articolul 3 sau şi pe 4, şi uneori pe 5, dacă însă lipsesc, atunci tuberculii
antenali sunt aproape paraleli. Coada digitiformă sau triunghiulară.
158(165) Corniculele mai lungi decât coada. Suprafaţa dorsală a abdomenului la indivizii
apteri, sau este în întregime nesclerificată, sau dacă este sclerificată, doar în formă
de pete sau dungi, ce pot fi contopite. Coada şi corniculele sunt de culoare deschisă
sau închisă.
159(160) La indivizii aripaţi rinariile secundare pe articolul 3,4 şi deseori 5. La indivizii
apteri pe articolul 3 antenal cel puţin 6 rinarii. La cei aripaţi pe suprafaţa dorsală a
abdomenului, la mijloc, sunt dungi sclerificate întunecate + contopite într-o singură
pată. (fig. 24;4,5). ...........................................................................77.Hyperomyzus.
160(159) La indivizii aripaţi rinariile secundare sunt doar pe articolul 3. La cei apteri pe
articolul 3 sunt 0-4 rinarii, dacă sunt mici şi multe, atunci indivizii aripaţi sunt lipsiţi
de dungile sclerificate.
161(162) Articolul 3 antenal la indivizii apteri posedă rinarii (1-50) (fig. 22,5). Corniculele
23
umflate + simetric. Coada cu 7-18 perişori. Corniculele netede. .................................
.....................................................................................................78. Amphorophora.
162(161) Articolul 3 antenal la indivizii apteri fără rinarii, dacă există (1-4), atunci
corniculele sunt umflate unilateral spre coadă. Coada cu 5-7 perişori. Corniculele cu
solzi.
163(164) Antenele egale cu 0,54-0,7 din lungimea corpului, seta articolului 6 de 1,6-2,5 ori
mai mare decât baza acestui articol. Tuberculul medial frontal este amplasat
superior faţă de adâncimea scobiturii frontale. Cuticula suprafeţei dorsale a corpului
cu tuberculi mari ridaţi, pe tergitele toracale şi majoritatea tergitelor abdominale
este sclerificată în formă de dungi şi pete întunecate. Tuberculii marginali şi mediali
lipsesc. Ultimul articol labial cu 2-4 perişori în plus. .......................79. Testataphis.
164(163) Antenele egale cu 1-1,5 din lungimea corpului, seta articolului 6 este de 4-6.6 ori
mai lungă decât baza acestui articol. Tuberculul medial frontal, dacă există, este
situat inferior decât 0.5 din adâncimea scobiturii frontale. Cuticula suprafeţei
dorsale a corpului + netedă sau cu o sculptură puţin evidentă, cu celule zimţate, nu
este sclerificată. Tuberculii marginali şi uneori mediali sunt prezenţi, plaţi. Ultimul
articol labial cu 6-11 perişori în plus. ............................................80.Wahlgreniella.
165(158) Corniculele mai scurte decât coada, în orice caz nu mai lungi. La indivizii apteri pe
suprafaţa dorsală a abdomenului câte o pată înaintea corniculelor (fig. 24,6). Coada
şi corniculele întunecate. .......................................................................81. Megoura.
166(156) Parţile interne ale tuberculilor antenali sunt paralele sau puţin apropiate anterior
(fig. 22,9). Diametrul părţii umflate a corniculelor de 2-5 ori mai mare decât
diametrul minimal al părţii bazale (fig. 21,7-9). Coada triunghiulară (fig.20,5). ........
...............................................................................................82. Rhopalosiphoninus.
167(157) Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Rinariile secundare la indivizii apteri lipsesc.
Tuberculii antenali vizibil îndepărtaţi. Coada triunghiulară. .......83. Rhopalomyzus.
168(141) Perişorii, cel puţin pe suprafaţa dorsală a corpului, cap şi primele 2 articole antenale
sunt vizibili glandulari sau în formă de evantai (fig. 26; 21,14). La indivizii apteri
cuticula pe suprafaţa dorsală a abdomenul fără pete şi dungi sclerificate. Scobitura
frontală nu este adâncă, egală cu 0,1-0,24 din distanţa între baza antenelor.
169(170) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt în formă de evantai. Coada cu 4
perişori. La indivizii aripaţi pe aripa anterioară celula radială se atinge de nervura
medială, este slab evidenţiată, nervurile sunt înconjurate de un contur brun (fig.
21,1). ....................................................................................................84. Idiopterus.
170(169) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt glandulari. Coada cu 5-11 perişori. La
indivizii aripaţi inervaţie obişnuită; pe aripa anterioară celula radială nu se atinge de
nervura medială, este evidentă, nervurile fără contur brun (fig. 18,6). Pe
dicotiledonate.
171(172) Primul articol tarsal cu 5,5,5 peri. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului este
îngroşată + tuberculată. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile lipsesc. .....
........................................................................................................85. Chaetosiphon.
172(171) Primul articol tarsal cu 3,3,3 sau 3,3,2 peri. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului
nu este îngroşată, + netedă. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile sunt
prezente sau lipsesc.
173(174) Ultimul articol labial obişnuit, la vârf tocit (fig. 25;1,2). La indivizii apteri articolul
3 antenal cu 2-23 rinarii. La cei aripaţi mijlocul suprafeţei dorsale a abdomenului
este sclerificat. ................................................................................86. Cryptomyzus.
24
174(173) Ultimul articol labial la vârf ascuţit (fig. 25,3-5). La indivizii apteri articolul 3
antenal cu 1-3, rareori până la 8 rinarii. La cei aripaţi mijlocul suprafeţei dorsale a
abdomenului este sau nu sclerificată.
175(176) Ultimul articol labial la vârf îngustat în formă de cioc (fig. 25,3), pe el sunt 2
perişori în plus. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile lipsesc. La cei
aripaţi mijlocul suprafeţei dorsale a abdomenului este sclerificat. ..............................
.........................................................................................................87.Capitophorus.
176(175) Ultimul articol labial stiletiform, pe el sunt 40 perişori în plus (fig. 25,4,5). Indivizii
apteri cu articolul 3 antenal cu 1-3, rareori 0-8 rinarii. Cei aripaţi au mijlocul
suprafeţei dorsale a abdomenului nesclerificat. ........................88. Pleotrichophorus
177(112) Sculptura celulară pe cornicule este prezentă în formă de câteva rânduri de celule +
regulat hexagonale pe partea superioară a corniculelor (fig.21,10-13). Părţile interne
ale tuberculilor antenali îndepărtate ca în fig. 22,5-8.
178(179) Cuticula cu gropiţe, groasă. La indivizii apteri perişorii pe suprafaţa dorsală a
corpului sunt aşezaţi pe tuberculi, + glandulari. Pe Corylus sp. ......89. Corylobium.
179(178) Cuticula + netedă, mai rar slab ridată. La indivizii apteri perişorii pe suprafaţa
dorsală a corpului sunt aşezaţi de regulă nu pe tuberculi, sunt ascuţiţi, tociţi sau
glandulari.
180(187) Pe sectorul celular al corniculelor, în rândul maximal transversal sunt 3-5 celule;
corniculele aici sunt mai subţiri, cel puţin nu mai groşi decât în imediata vecinătate
(fig. 21;10,11). Majoritatea perişorilor pe suprafaţa dorsală a corpului nu sunt
amplasaţi pe sclerite.
181(182) Solzii pe articolul 2 tarsal constau din ţepi izolaţi, dacă sunt continui, atunci primul
articol tarsal cu 5 sau 4 peri. Cuticula pe suprafaţa dorsală a abdomenului este slab
ridată. Pe Rhododendron sp. .............................................................90. Masonaphis.
182(181) Solzii pe articolul 2 tarsal sunt continui, netezi. Primul articol tarsal cu 3 peri.
Cuticula de obicei + netedă.
183(186) La indivizii apteri pe articolul 3 antenal, cel puţin pe o antenă, sunt prezente
rinariile secundare.
184(185) Coada deschisă la culoare. Stigmele pe mezotorace şi metatorace sunt obişnuite,
ovoidale, mai înguste decât diametrul bazal al articolului 3 antenal. ..........................
.........................................................................................................91. Macrosiphon.
185(184) Coada întunecată până la negru. Stigmele pe mezo- şi metatorace sunt rotunde, mai
late decât diametrul bazal al articolului 3 antenal. ......................93. Delphiniobium.
186(183) La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile lipsesc. .................92. Linosiphon.
187(180) Pe sectorul celular al corniculelor în rândul maximal transversal sunt 6-10 celule,
dacă sunt doar 5, atunci corniculele aici sunt rar mai groase decât în imediata
vecinătate (fig. 21;12,13). Majoritatea perişorilor pe suprafaţa dorsală a corpului pot
fi amplasaţi pe sclerite (fig. 24;7,8).
188(189) Partea medială a frunţii este în formă de tubercul lat. Pe tergitul VIII abdominal
sunt 2, mai rar 4, doar la unii indivizi 5-6 perişori. La indivizii apteri pe articolul 3
antenal sunt 1-4 rinarii. Ultimul articol labial tocit. .........................94. Staticobium.
189(188) Partea medială a frunţii este scobită, cel puţin nu este bombată. Pe tergitul VIII
abdominal cel puţin 4 perişori. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal cel puţin 3
rinarii. Ultimul articol labial tocit sau ascuţit.
190(193) Perişorii de pe suprafaţa dorsală a corpului + de acelaşi tip, deseori glandulari.
Scleritele pe tergitele I-VII abdominale sunt prezente (fig. 24;7,8,10) mai rar
25
lipsesc.
191(192) Ultimul articol tarsal cu 5,5,5 peri, dacă sunt 3,3,3 atunci sculptura celulară pe
cornicule ocupă cel mult 0.33 din lungimea lor. Scleritele amplasate posterior faţă
de cornicule sunt prezente, anterior lipsesc sau sunt mai mici decât cele posterioare
(fig. 24,7). Corniculele mai lungi decât coada. Afide întunecate: brune, negre,
brun-roşietice, deseori cu luciu metalic, fără (stropi) pulverizare ...............................
............................................................................................................95. Dactynotus.
192(191) Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Sculptura pe cornicule ocupă cel puţin 0.40 din
lungimea lor. Scleritele anterioare corniculelor de obicei prezente, posterior lipsesc,
sau mai mici decât cele anterioare (fig. 24,8). Corniculele mai scurte sau mai lungi
decât coada. Afide deschis colorate, rareori întunecate, deseori pulverizate
(stropite). .................................................................................96. Macrosiphoniella.
193(190) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt de 2 tipuri: pe frunte, pe articolele
antenale 1 şi 2, şi pe ultimele tergite abdominale 2-3 sunt lungi ascuţiţi; pe tâmple şi
alte tergite ale corpului sunt scurţi şi tociţi. Scleritele pe tergitul I-VII abdominal
lipsesc (fig. 24,9). Pe Tanacetum sp. ..............................................97. Metopeurum.
194(111) Lungimea corniculelor, dacă depăşeşte diametrul lor maximal, cel mult de 1,2 ori. ..
.........................................................................................................98. Microsiphum.

CHEIA DE DETERMINARE A SPECIILOR DIN FAMILIA APHIDIDAE

Subfamilia PTEROCOMMATINAE

1. Neopterocomma H.R.L. Monofage, se gasesc pe Salix sp. Sunt 2 specii, la noi doar 1
specie.

1(1) Roşietici la culoare, corniculii, membrele şi antenele gălbui. Pe Salix alba, S.


fragilis. Pe părţile inferioare ale tulpinii. Europa de Sud şi Vest. ...............................
......................................................................................................N. asiphum H.R.L.

2. Plocamaphis Oestl. Monofage, se găsesc pe Salix. Sunt 3 specii, la noi 2 specii.

1(2) Corniculii mult mai scurţi decât articolul 2 al tarsului posterior, nu sunt îngroşaţi.
Culoarea variază de la gri-verzui până la brun. Pe Salix viminalis, pe lăstarii tineri.
Europa de nord-vest. .....................................................................P. amerinae Hart.
2(1) Corniculii mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior, sunt îngroşaţi. De
culoare gri-gălbuie cu corniculii portocalii. Pe Salix caprea, S. viminalis, S.cinerea,
pe lăstari de anul II. Europa de sud, vest. America de nord. .......................................
...........................................................................................P. flocculosa Weed, s. lat.

3. Pterocomma Buckt. Se găsesc pe Salix şi Populus. Se cunosc 15 specii, la noi 6.

1(2) Seta articolului antenal 6 este mai scurtă sau egală cu baza acestui articol.
Corniculii sunt foarte umflaţi: partea lor umflată este de 2.5-4 ori mai lată decât
vârful (fig. 7,9). De culoare verde-negricioasă, ventral sunt acoperiţi de un praf
26
albicios. Pe Salix caprea, S. fragilis, S. viminalis, S. cinerea, S. purpurea, pe lăstari
de anul II sau mai vechi. Specie cosmopolită, Asia, Europa de vest. ......P. salicis L.
2(1) Seta articolului antenal 6 este mai lungă decât baza. Corniculii dacă sunt umflaţi,
doar foarte puţin: partea lor umflată este mai puţin decât 2.5 ori laţi faţă de vârf.
3(4) La indivizii apteri articolul antenal 3 cu 1-6 rinarii. Corniculi umflaţi. Ultimul
articol labial mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior. Culoarea variază de la
roşietic-maronie până la brun-negricioasă. Pe Salix triandra, S. repens, S. caprea,
S. cinerea, S. aurita. Europa de sud-vest.........................................P. jacksoni Teob.
4(3) Indivizii apteri cu articolul antenal 3 fără rinarii. Dacă corniculii sunt umflaţi,
atunci ultimul articol labial este mai scurt decât articolul 2 al tarsului posterior.
5(8) Corniculii puţin umflaţi. Ultimul articol labial mai scurt decât articolul 2 al tarsului
posterior.
6(7) Corniculii cca de 1.3 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Sunt de
culoare gri cu pete ceroase. Pe Salix amygdalina, S. purpurea. Europa de vest. .......
......................................................................................................P. steinheili Mordv
7(6) Corniculii cca de 2 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Sunt de
culoare brună, ventral gri-albicios; corniculii în partea bazală galbeni, spre vârf
bruni. Pe Salix triandra, S. cinerea, S. lapponum, S. lanata, S. hastata, S.
stipulifera, S. glauca, S. caprea, S. reticulata, pe lastari de vârstă diferită. Carpaţi,
munţii Suediei. (Probabil nu este o specie aparte, ci o formă alpină a speciei P.
steinheili). ..................................................................................P. ringdahli Wahlgr
8(5) Corniculii nu sunt umflaţi (fig. 7;3,8). Ultimul articol labial nu este mai scurt decât
articolul 2 al tarsului posterior.
9(10) Tuberculii marginali mari, foarte proeminenţi (fig. 7,8). Culoarea variază de la
gri-gălbui până la brun, ventral şi dorsal între segmente cu un praf albicios. Pe
plopi (Populus nigra, P. piramidalis ), uneori pe sălcii. Siberia, Asia, Europa de
vest. ................................................................................................P. populeum Kalt
10(9) Tuberculii marginali mici, plaţi, puţin vizibili sau lipsesc. Pe cornicule uneori sunt
perişori gri-închis până la brun, cu praf alb. Pe Salix viminalis, S. fragilis, S. alba
ş.a., pe lastari tineri lignificaţi. Rusia, Kazahstan, Europa de vest. P. pilosum Buckt

Subfamilia APHIDINAE
Tribul APHIDINI
Subtribul RHOPALOSIPHINA

4. Longiunguis Goot ( Geoktapia Mordv., Pyraphis C.B.) Sunt 3-4 specii.

1(1) Pe Pyrus communis, pe frunze răsucite transversal; sunt de culoare brună-maronie


cu negru, antene cu 6 articole. Migrează în generaţiile 2-4 pe Poa annua,
Brachiphodium sp., aici sunt de culoare galbenă cu antenele pentaarticulare (5).
Europa de Sud, Asia. .................L. pyrarius Pass.( pyrina Ferr, areshensis Mordv.?)

5. Rhopalosiphum Koch ( Siphonaphis Goot.). De pe Rosales migrează pe Graminee sau


plante acvatice, sau cu o singură gazdă pe Graminee sau Juncaceae. Sunt aproximativ 20 de
specii.

27
1(14) Tergitul VII abdominal cu 2, mai rar 4 perişori. Nervura medială a aripii anterioare
se ramifică de 2 ori, dar la unii indivizi rareori şi doar pe o singură aripă se ramifică
o dată. La indivizii apteri perişorii mai lungi de pe articolul 3 antenal dacă depăşesc
ca lungime diametrul acestui articol la baza lui îngustată, cel mult de 2 ori.
2(13) Corpul elipsoidal, verde. Corniculii cel mult de 2 ori mai lungi decât coada. Pe
Pomoidea, Padus racemosus, sau pe Graminee, Juncaceae.
4(5) Corpul gri-verzui, În jurul corniculelor ruginiu-roşietic, cu o pulverulenţă albă
ceroasă. Fundatrigenele au antenele cu 6 articole. Indivizii aripaţi pe articolul 3
antenal cu 19-33 rinarii. Pe Padus racemosa, frunzele se îngălbenesc, se răsucesc la
margini, iar apoi se usucă; mai rar se găsesc pe lăstari tineri. În Siberia de vest se
găsesc pe Prunus domestica. Migrează începând cu generaţia a 3-a. Unde nu este
Padus racemosa, au un ciclu incomplet pe Graminee. Dăunează mălinului şi
gramineelor (secară, orz, ovăz, grâu, porumb), mai ales celor de toamnă, dar deseori
şi de primăvară. Cosmopolită......................................................................Rh. padi L
5(4) Corpul galben-verzui cu 3 dungi verzi, longitudinale pe suprafaţa dorsală a corpului
şi fără pulverulenţă ruginie sau fără pulverulenţă (doar larvele pot fi puţin
pulverizate. Fundatrigenele cu antenele din 5 articole. Indivizii aripaţi pe articolul 3
antenal cu 13-21 rinarii. Se gasesc pe plante din fam.Pomoidea, pe suprafaţa internă
a frunzelor răsucite transversal, mai rar pe flori sau pe vîrful lăstarilor. Migrează
începând cu a 2-a generaţie şi doar parţial cu a 3-a. Dăunează mărului şi
sâmburoaselor. Cosmopolită.........................................................Rh. insertum Walk.
6(3) Pe graminee sau juncaceae.
7(10) Antene cu 6 articole. Pe diferite plante terofite, neacoperite de pămînt. Gri-verzui.
8(9) Seta articolului 6 antenal de 3,5-5,5 ori mai lungă decât baza acestui articol. Ultimul
articol labial este egal cu 1,05-1,20 din articolul 6 al tarsului posterior. Pe orz, grâu,
secară, ovăz, porumb, orez, sorg şi alte graminee spontane, rareori pe juncaceae. .....
.....................................................................................................................Rh. padi L
9(8) Seta articolului 6 antenal este de 1,7-2,5 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Ultimul articol labial este egal cu 0,75-0,95 din articolul 2 al tarsului posterior. Pe
sorg, porumb, orz, ovăz, orez trestie de zahăr şi pe graminee spontane. Aparent în
mare parte din arealul său nu are ciclu complet. Răspândire circumtropicală..............
...........................................................................................................Rh.maidis Fitch.
10(7) Antenele cu 5 articole. Se găsesc pe rădăcină în partea ei superioară, dacă se găsesc
la baza tulpinii sunt acoperiţi de pământ cu ajutorul furnicilor. Galbene sau
verde-închise.
11(12) Seta articolului 5 antenal este de 4-6 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Corniculele egale cu 1,7-2 din lungimea cozii. Sunt galben-verzui. Pe graminee
(Oryza, Poa, Festuca, Glyceria, Agrostis, Phalaris,Alopecurus) şi pe juncaceae.......
.......................................................................................................Rh. insertum Walk
12(11) Seta articolului 5 antenal este de 2-3 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Corniculele egale cu 1,2-1,5 din lungimea cozii. Afide verde-închise până la negru.
Pe juncaceae ( Luzula multiflora, L. silvatica, L. campestris ). Are o singură gazdă.
Europa de vest..............................................................................Rh. luzulella H.R.L.
13(2) Corpul ovoidal, brun-maroniu. Corniculele cel puţin de 2 ori mai lungi decât coada.
Pe prunoidee (Prunus domestica, P. spinosa, P. divaricata, Armeniaca vulgaris, A.
mume, Persica vulgaris, Amygdalinus communis; întâmplător pe Cerasus mahaleb),
pe lastari. Migrează pe diferite plante acvatice. Cosmopolită........Rh. nymphaeae L.
28
14(1) Tergitul VIII abdominal cu 4-8 perişori. Nervura medială se ramifică o singură dată.
La indivizii apteri perişorii mai lungi de pe articolul 3 antenal sunt mai mari de 4-5
ori decât diametrul acestui articol la baza îngustată. Antenele cu 5 rareori 6 articole
măsliniu-verzui, verzui-negricioase, sau maronii, de regulă cu roşu în jurul
corniculelor. Pe orez, grâu, secară, ovăz, trestie de zahăr şi graminee spontane,
accidental pe unele dicotiledonate; pe rădăcini. Cu ciclu incomplet, dar în Japonia
(originară) migrează pe graminee de pe Armeniaca mume. Este circumtropicală.......
.........................................Rh. rufiabdominalis Sas. (Aresha shelkovnikovi Mordv.?)

6. Schizaphis C.B. (Toxoptera auct.,nec.Koch). Are o singură gazdă , pe graminee şi alte


monocotiledonate, rareri migrează de pe păr. Sunt 20 specii, la noi 6.

1(4) Tergitul VII abdominal cu 6-10 perişori. Perişorii de pe articolul 3 antenal sunt mai
lungi decât diametrul acestui articol. Sunt bruni-lucioşi (subgenul Paraschizaphis
H.R.L.)
2(3) Indivizii apteri au cel mai lung perişor de pe articolul 3 antantenal aprxoimativ de 3
ori mai mare decât diametrul acestui articol la baza îngustată. Cei aripaţi pe
articolul 3 antenal cu 8-16 rinarii, pe articolul 4, 0-4rinarii, pe articolul 5 lipsesc. Pe
cyperaceae (Carex, Scirpus) şi typhaceae (Typha), accidental pe iridaceae, la baza
frunzelor. Au o singură gazdă. Europa de vest. ..................................Sch. scirpi Kitt.
3(2) Indivizii apteri au cel mai lung perişor de pe articolul 3 antenl aproximativ de 2 ori
mai mare decât diametrul acestui articol. Cei aripaţi au pe articolul 3 antenal 12-20
rinarii, pe articolul 4 sunt 6-12, pe articolul 5 sunt 0-4. Pe Carex hirta, sub pământ.
Europa de vest. .............................................................................Sch. caricis Schout.
4(1) Tergitul VIII abdominal cu 2 perişori. Perişorii pe articolul 3 antenal sunt mai mici
decât diametrul acestui articol. Sunt verzi.
5(10) Tuberculii marginali prezenţi, cel puţin pe tergitele I şi VII abdominale. Cuticula nu
este îngroşată, cu desen fin. De culoare verde-închis. (subgenul Schizaphis C.B.;
s.str.)
6(7) Tuberculii marginali prezenţi pe tergitele I-VII abdominale. Indivizii aripaţi au
rinarii secundare pe articolele 3-5 antenale. Pe Pyrus communis; pe suprafaţa
superioară a frunzelor care sunt răsucite longitudinal, puţin umflate, asemănător cu
păstaia. Migrează la a 2-a şi a 3-a generaţie, probabil pe graminee......Sch.pyri Shap.
7(6) Tuberculii marginali pe abdomen sunt prezenţi doar pe tergitele I şi VII
abdominale. Indivizii aripaţi au rinarii secundare doar pe articolul 3 antenal, uneori
1-3, de asemeni pe articolul 4. Are o singură gazdă, pe graminee.
8(9) Corniculele de 1,7 ori mai lungi decât coada. Masculii aripaţi. Pe secară, ovăz, grâu,
orez, sorg, porumb, orz şi multe graminee spontane. Dăunează mult într-un climat
arid. Europa, Africa, Asia, America de nord şi sud......................Sch.gramina Rond.
9(8) Corniculele de 1,1-1,4 ori mai lungi decât coada. Masculii apteri. Pe Calamagrostis
epigeios , Phleum alpinum. .......................................................Sch. jaroslavi Mordv.
10(5) Tuberculii marginali pe abdomen lipsesc. Cuticula îngroşată cu un desen grosier-
ridat, verde-închis. Pe juncaceae (Juncus), juncaginaceae (Triglochin) şi graminee
(Poa), pe frunze. Europa de vest. (subgenul Euschizaphis H.R.L.)...........................
....................................................................................................Sch. palustris Theob.

29
7. Melanaphis Goot. (Masrarhis Solim) 1 sau 2 specii.

1(1) De dimensiuni mici (puţin mai mult de 1,0), negre, cu praf gri-albicios. Coada cu o
îngustare la mijloc, cu 5 perişorii aşezaţi simetric. Corniculele întunecate, îngroşate
la bază. Pe Phyllostachys bambusoides, Ph. mytis, Bambusa nana, B. stenostachia,
Phragmites narka, Phragmites sp., Arundinaria sp.; pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Ciclu vital necunoscut. Asia, Africa de nord, Havana.................................
................................................................M. bambusae Full, ( Phylostachia Solim.?)

8. Hyalopterus Koch. Nervura medială a aripii anterioare se ramifică de 2 ori. Migrează de pe


Prunoidea pe Phragmites communis. 1 specie.

1(1) Corp alungit, verde, acoperit de un praf alb-ceros. Pe diferite plante din Prunoidea,
pe suprafaţa inferioară a frunzelor, sunt colonii dense; la un atac puternic marginile
frunzelor se răsucesc spre partea inferioară şi nervurile se decolorează; arborii tineri
atacaţi nu se dezvoltă. La un şir de generaţii migrează pe Phragmites communis.
Există mai multe forme boilogice şi geografice încă necunoscute; diferenţa între
speciile (pruni Geoffr. şi amygdali Blanch) nu este argumentată.
Cosmopolită................................................................H. pruni Geoffr. (arundinis F.)

9. Mordvilkoiella Shap.,gen.n. Corpul alungit, lungimea aproape de 2 ori mai mare decât
lăţimea. Antenele cu 5 articole de 5-6 ori mai scurte decât corpul, seta de 1,6-2 ori mai lungă
decât baza. Vârful ultimului articol labial este alungit în formă de cioc şi microsesilele lui sunt
îndreptate oblic, lateral. Tuberculii marginali prezenţi doar pe pronot în formă de grăuncioare
rotunjite, aşezate grupat. Membrele scurte; primul articol tarsal cu 3,3,2 peri; femelele normale
au tibiile posterioare neîngroşate cu pseudosesile. Stigmele pe segmentele I şi II sunt de 2 ori
mai aproape una faţă de alta decât pe segmentele II şi III. Corniculele foarte scurte, în formă
de pori. Coada triunghiulară în formă de scut, cu 6-8 prişori pe vârful alungit. Tergitul VIII
abdominal cu 5-8 perişori (fig. 10). 1 specie.

1(1) Pe Phragmites communis. Pe frunze. Are o singură gazdă............M. scorkini Mordv

Subtribul APHIDINA

10. Chomaphis Mordv. Oligofage pe Compositae, pe rădăcini. Are o singură gazdă. Genul
este asemănător cu Aphis L., speciile căruia (subgenul Papillaphis C.B.) fac trecerea către
Comaphis Mordv. Sunt 2 specii.

1(2) Primul articol tarsal cu 4,4,3 peri. Tuberculii marginali prezenţi pe tergitele
abdominale I-V şi uneori mici pe tergitul VII. Coada este rotunjită sub formă de
scut, lungimea ei este mai mică decât lăţimea bazală. Antenele întotdeauna cu 5
articole, deseori cu rinarii secundare pe articolul 3 antenal. Corniculele cu 2-8
perişori aproape la toţi indivizii. Pe Tussilago farfara, Petasites tomentosus, P.sp.
(subgenul Chomaphis Mordv.,s.str.)...............Ch. mira Mordv.(tussilaginis Mordv.)
30
2(1) Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Tuberculii marginali prezenţi pe tergitele I-IV
abdominale şi mari pe VII. Coada aproape triunghiulară, treptat îngustată de la
mijloc spre vârf, lungimea ei este mai mare decât lăţimea bazală. Antenele cu 5
articole, deseori cu 6, de regulă fără rinarii secundare. Doar la unii indivizi
corniculele cu 1-2 perişori. Pe Achillea milefolium, A.nobilis, Tanacetum vulgare,
Chryzanthemum vulgare, Ch. leucanthemum, Ch. maximum, Matricaria
chamomilla, Anthemis cotula. Europa de vest. (subgenul Toxopterina C.B.)..............
...........................................................................Ch. vandergooti C.B. ( verae Shap.).

11. Aphis L. (Doralis Leach.). Tuberculii marginali prezenţi pe abdomen pe tergitele I şi VII,
unde sunt aşezaţi ventral faţă de stigme, deseori şi pe alte tergite. Au o singură gazdă sau două,
uneori cu ciclu incomplet. Monofage, oligofage sau polifage pe dicotiledonate, ierburi, arbuşti,
rareori arbori. Sunt aproximativ 200 specii.

1(118) Antenele aşezate pe fruntea plată sau slab bombată. Tuberculii antenali nu sunt
dezvoltaţi.
2(51) Afide închise la culoare: brune, maronii, verzui-negricioase, negre.
3(34) Indivizii apteri nu au pe abdomenul dungi sclerificate întunecate, dacă însă sunt
prezente afidele nu au praf ceros şi corniculele cel mult de 1,5 ori mai lungi decât
coada. Pe polygonaceae, chenopodiaceae, umbelifere ş.a. (subgenul Aphis
L.,s.str.).
4(15) Pe plante lemnoase şi arbuşti.
5(6) Lungimea corniculelor de 3,5-4 ori depăşeşte lungimea cozii. Pe lăstarii tineri de
Sambucus ebulus, S. nigra. Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi pe tergitele
I-IV şi VII, sunt mari şi conici. De culoare brun-verzui-închis până la negru,
acoperiţi de un praf de culoare albăstruie. Facultativ migrează pe părţile subterane
de Rumex, Lychnis si alte plante. Cosmopolită. Asia, Europa, America de
nord........................................................................................................A. sambuci L.
6(5) Lungimea corniculelor este cel mult de 3 ori mai mare decât lungimea cozii. Pe
Evonymus europaeus, Viburnum opulus, Philadelphus coronarius.
7(10) Tuberculii marginali prezenţi pe abdomen pe tergitele I-IV şi VII, I-V şi VII.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi prezente pe articolele 3 şi 4
antenale.
8(9) Corniculele scurte, lungimea lor este egală cu 0,8-1,1 din lungimea cozii. Brune
până la negru. Nimfele cu praf albicios. Masculii nearipaţi. Pe Viburnum opulus, V.
lentago, pe frunze puternic răsucite. Are o singură gazdă. Dăunează în parcuri.
Cosmopolită. Europa de vest, America de nord.................................A. viburni Scop.
9(8) Corniculele lungi, lungimea lor este de 1,5-2 din lungimea cozii. Măsliniu-brune
până la negru. Nimfele fără praf albicios. Masculii aripaţi. Pe Viburnum lantana, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o singură gazdă. Europa de
vest...................................................................................................A. lantanae Koch
10(7) Tuberculii marginali prezenţi pe abdomen doar pe tergitele I şi VII. Rinariile
secundare pe antenele indivizilor aripaţi prezente pe articolul 3 antenal.
11(14) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal este mult mai lung decât înălţimea
tuberculului marginal al acestui tergit. Perişorii de pe corp sunt lungi şi subţiri,
lungimea lor egală cu 1,8-2 din înălţimea tuberculului marginal al primului tergit.
12(13) Perişorii de pe articolul 3 antenal depăşesc cu 1,5-2 ori diametrul maximal al
31
acestui articol. Lungimea corniculelor este egală cu 1,3-1,5 din lungimea cozii.
Indivizii apteri sunt bruni-cărămizii cu pulverulenţă ceroasă. Nimfele fără pete
ceroase de culoare albă pe părţile laterale ale tergitelor abdominale Tibiile
posterioare la femelele normale nu sunt îngroşate. Pe suprafaţa inferioară a
frunzelor de Evonymus europaeus, E. maaki. Are o singură gazdă. Europa de
vest................................................................................................A. cognatella Jones
13(12) Perişorii pe articolul 3 antenal sunt egali ca lungime cu diametrul maximal al
acestui articol. Lungimea corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii. Indivizii
apteri de culoare brun-închisă, neagră-mată, cu o pulverulenţă ceroasă fină. Nimfele
cu pete ceroase albicioase pe părţile laterale ale tergitelor abdominale. Tibiile
posterioare la femelele normale sunt îngroşate. Pe Evonymus europaeus, E. maaki,
E. verrucosa, Viburnum opulus, V. lantana, V. lentago, Philadelphus coronarius. Pe
vârfurile lăstarilor tineri, pe flori şi frunze puternic răsucite. Migrează pe multe
plante ierboase. Dăunează sfeclei, salbei europene, călinului ,bobului ş.a. Este
cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest, America de nord.............A. fabae Scop.
14(11) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal nu este mai lung decât înălţimea
tuberculului marginal al acestui tergit. Perişorii de pe corp sunt scurţi, ţepoşi,
lungimea lor este de 0,9-1 din înălţimea tuberculului marginal al primului tergit
abdominal. Pe vârfurile lăstarilor şi pe frunze răsucite de salbă (Evonymus
europaeus, E. verrucosa). Migrează pe diferite plante ierboase. Dăunează la
porumb, salbă, hrişcă. Cosmopolită. Europa de vest.............................A. evonymi F.
15(4) Pe plante ierboase şi liane.
16(23) Pe măcriş.
17(20) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitele I-IV şi VII sau I-V şi VII.
18(19) Lungimea corniculelor este egală cu 3,5-4 din lungimea cozii. Pe articolul 3 antenal
indivizii aripaţi au 30-36 rinarii. Brune-închise, aproape negre cu pulverulenţă
ceroasă albăstruie. Migratori de pe Sambucus nigra. Pe părţile subterane ale lui
Rumex şi Lychnis....................................................................................A. sambuci L.
19(18) Lungimea corniculelor este egală cu 1,9-2,2 din lungimea cozii. Pe articolul 3
antenal indivizii aripaţi au 4-5 rinarii. Verde-brune, lucioase. Pe rădăcină şi frunzele
bazale de Rumex acetosa. Are o singură gazdă. Europa de vest, America de
nord........................................................................................................A. acetosae L.
20(17) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII.
21(22) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal este egal cu înălţimea tuberculului
marginal al acestui tergit. Tergitele abdominale II-IV cu 3-4 perişori marginali pe
fiecare parte. Pe articolul 3 antenal indivizii aripaţi au cel mult 10 rinarii. Femelele
normale cu tibiile posterioare neîngroşate. Pe tulpină şi frunzele bazale de Rumex
obtusifolius, R. maritimus. Răsucesc şi încreţesc mult frunzele. Cosmopolită.
Europa de vest, Asia mijlocie, America de nord.....................................A. rumicis L.
22(21) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal este mult mai mare decât înălţimea
tuberculului marginal al acestui tergit. Tergitele abdominale II-IV cu 2 perişori
marginali pe fiecare parte. Pe articolul 3 antenal indivizii aripaţi au cel puţin 10
rinarii. Femelele normale cu tibiile posterioare îngroşate. Migratori de pe călin,
iasomie şi salbă. Pe vârfurile tulpinii şi pe suprafaţa superioară a frunzelor de
măcriş (Rumex)..................................................A. fabae Scop. (rumicis auct, nec L.)
23(16) Pe alte plante.
24(29) Perişorul marginal pe primul tergitul abdominal depăşeşte mult înălţimea
32
tuberculului marginal de pe acest acest tergit. Perişorii pe corp şi picioare sunt
lungi, egali cu 1,5-2,2 din diametrul maximal al articolul 3 antenal.
25(28) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Nimfele cu pete
ceroase albicioase pe părţile laterale ale tergitelor abdominale.
26(27) Lungimea corniculelor egală cu 1,8-2 din lungimea cozii. Perişorul marginal de pe
primul tergit abdominal este de 2 ori mai lung decât tuberculul marginal. Articolul 3
antenal la indivizii aripaţi cel mult cu 11 rinarii. Pe Aegopodium podagraria, frunze
mult răsucite. Are o singură gazdă. Europa de vest..................A. podagrariae Schrk.
27(26) Lungimea corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii. Perişorul marginal de
pe primul tergit abdominal este cel mult de 2 ori mai lung decât tuberculul
marginal. Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi are mai mult de 11 rinarii. Migratori
de pe călin, iasomie, salbă. Pe sfeclă, fasole, bob, lobodă, măzăriche, zârnă ş.a.........
...............................................................................................................A. fabae Scop.
28(25) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi nu doar pe tergitele I şi VII, ci şi pe
tergitele II-IV. Nimfele fără pete ceroase albicioase pe părţile laterale ale tergitelor
abdominale. Brun deschise. Pe Antriscus silvestris, pe partea inferioară a tulpinii şi
frunze. Ciclu vital necunoscut. Europa de Vest................................A. brohmeri C.B.
29(24) Perişorul marginal pe primul tergitul abdominal nu depăşeşte înălţimea tuberculului
marginal de pe acest acest tergit. Perişorii pe corp şi picioare sunt scurţi, egali cu 1-
1,5 din diametrul maximal al articolul 3 antenal.
30(31) Antenele indivizilor apteri cu rinarii secundare pe articolele 3 şi 4 antenale.
Lungimea corniculelor egală cu 1-2,3 din lungimea cozii. Verde-închis până la
negru. Pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor de Senecio jacobaea . Are o
singură gazdă. Europa de vest......................................................A. jacobaeae Schrk.
31(30) Antenele indivizilor apteri fără rinarii secundare. Lungimea corniculelor egală cu
1,4-2 din lungimea cozii.
32(33) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi pe tergitele I-IV şi VII, I-V şi VII.
Lungimea corniculelor egală cu 1,7-2 din lungimea cozii. Brun-cafenii. Pe lăstari
tineri şi frunze de Hedera helix. Are o singură gazdă. Europa de vest.........................
............................................................................................................A. hederae Kalt.
33(32) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Lungimea
corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii. Brun-închise. Migrează de pe
salbă. Pe porumb, floarea-soarelui, hrişcă, lobodă, zârnă ş.a.................A. evonymi F.
34(3) La indivizii apteri pe abdomen sunt pete şi dungi sclerificate, întunecate, uneori
contopite într-o singură pată. Corpul cu o pulverulenţă ceroasă + deasă, dacă o
îndepărtăm sunt lucioase. Dacă însă afidele nu sunt pulverizate, atunci corniculele
cel puţin de 1,5 ori mai lungi decât coada. Pe papilionate, labiate, compozite,
euforbiacee. (subgen. Pergandeidea Schout.)
35(42) Lungimea corniculelor egală cu 0,6-1 din lungimea cozii.
36(37) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi obligatoriu pe tergitele I-IV şi VII.
Lungimea corniculelor este egală cu 0,9-1 din lungimea cozii. Negru-intens, slab
pulverizate. Dungile sclerificate pe tergitele abdominale I-IV se măresc posterior.
Coada cu 10-16 perişori. Pe bob şi măzăriche (Vicia cracca, V.pillosum.). La vârful
tulpinii şi pe frunze. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Europa de vest.....................
.................................................................................................................A. craccae L.
37(36) Tuberculi marginali pe abdomen sunt doar pe tergitele I şi VII, rareori pot fi şi pe II,
III şi IV, de obicei mici şi pe o singură parte.
33
38(39) Seta ultimului articol antenal cel puţin de 2 ori depăşeşte baza acestui articol.
Lungimea corniculelor egală cu 0,7-0,8 din lungimea cozii. Brun-închise, foarte
pulverizate, de aceea par albăstrui. Coada cu 7-9 perişori. Pe lăstari de Genista
tinctoria. Are o singură gazdă. Europa de vest.................................A. genistae Scop.
39(38) Seta ultimului articol antenal de 1,2-1,3 depăşeşte baza acestui articol. Pe
euforbiacee.
40(41) Lungimea corniculelor egală cu 0,8-0,9 din lungimea cozii. Rinariile secundare pe
antenele indivizilor aripaţi pe articolele 3 şi 4. Brun-deschise, cu pulverizare
ceroasă fină. Pe flori şi frunze de Euphorbia cyparissias. Are o singură gazdă.
Europa de vest...............................................................................A. euphorbiae Kalt.
41(40) Lungimea corniculelor egală cu 0,6-0,7 din lungimea cozii. Rinariile secundare pe
antenele indivizilor aripaţi doar pe articolul 3. Brun-închise, cu praf alb. Pe flori şi
frunze de Euphorbia gerardiana.............................................A. gerardianae Mordv.
42(35) Lungimea corniculelor egală cu 1,2-2,5 din lungimea cozii.
43(46) Pe papilionate.
44(45) Adulţii apteri bruni-închişi, lucioşi, nu sunt acoperiţi cu praf alb; dungile
transversale sclerificate pe tergitele abdominale I-VI la indivizii apteri sunt
contopite într-o singură pată. Cei aripaţi au dungi transversale late pe toate tergitele
abdominale. Lungimea corniculelor la indivizii apteri cel puţin de 2 ori depăşeşte
lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cu 1/2 din diametrul acestui
articol. Pe Robinia pseudoacacia, Caragana, Gleditschia triacanthos, Amorpha
fruticosa, lucernă, mazăre, fasole, soia, bumbac, pe plante tinere de stejar, arţar,
măr, castan ş.a. În Europa iernează pe lucernă, de unde migrează pe alte plante.
Dăunează bumbacului, lucernei, bobului, salcâmului alb. Cosmopolită. Asia,
Orientul Îndepărtat.........................A. craccivora Koch (medicaginis auct.,nec Koch,
laburni auct.,nec Kalt.)
45(44) Adulţii apteri bruni-închis, maţi, sunt acoperiţi cu praf gri; dungile transversale
sclerificate pe tergitele abdominale I-VI la indivizii apteri lipsesc, sunt doar pete
izolate. Cei aripaţi au pete izolate pe tergitele abdominale I-VI, iar pe VII-VIII sunt
dungi transversale înguste. Lungimea corniculelor la indivizii apteri de 1,4-2 ori
depăşeşte lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cu 1-1,2 din
diametrul acestui articole. Pe Cytisus laburnum, pe vârful lăstarilor tineri, pe
suprafaţa superioară a frunzelor. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Asia
mijlocie................................................................A. cytisorum Hartg. ( laburni Kalt.)
46(43) Pe alte plante.
47(48) Antenele indivizilor apteri cu rinarii secundare pe articoluil 3. Sunt de dimensiuni
mari, catifelate, mate, cu pulverizare slabă. La vârful tulpinii şi frunzelor bazale de
la Salvinia pratensis. Ciclu vital necunoscut. Asia mijlocie, Europa de
vest.....................................................................................................A. salviae Walk.
48(47) Antenele indivizilor apteri fără rinarii secundare.
49(50) Dungile transversale sclerificate pe tergitele abdominale II-VI nu sunt contopite
într-o singură pată. Lungimea corniculelor egală cu 2-2,5 din lungimea cozii. De
culoare neagră, mate, cu pulverizare ceroasă albăstruie. Pe Cichorium intybus, la
vârful tulpinii, pe frunze şi infloriscenţe. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Asia
mijlocie, Europa de vest.......................................................................A. intybi Koch.
50(49) Dungile transversale sclerificate pe tergitele abdominale II-VI sunt contopite într-o
singură pată. Lungimea corniculelor egală cu 1,2-1,4 din lungimea cozii. De culoare
34
brune-închis, mate, puţin pulverizate. Pe Salsola kali, Kochia scoparia. Ciclu vital
necunoscut. Europa de vest.......................................A. rufula Walk.( salsolae C.B.).
51(2) Afide deschise la culoare: galbene, galbene-verzui, verde-închise.
52(83) Corniculele şi coada de culoare deschisă; dacă corniculele sunt închise, tuberculii
marginali de pe tergitle II-VI, II-V abdominale sunt prezenţi şi în acelaşi timp
corniculele mai mult decât 1.5 ori mai mari decât coada. Corpul cu o pulverizare
ceroasă. Pe rozacee, saxifragacee, malvacee, ramnacee ş.a. (subgen. Medoralis
C.B.).
53(74) Pe plante lemnoase.
54(55) Lungimea corniculelor depăşeşte lungimea cozii de 3-3,5 ori. Sunt verzi-deschise,
verzi, cărămiziu-portocalii. Pe vârful lăstarilor tineri şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor de Salix caprea, S. cinerea, S. viminalis. Are o singură gazdă. Ciclu vital
prescurtat: generaţia sexuată apare vara. Uneori dăunează. Cosmopolită. Asia
mijlocie, Europa de vest, China; Japonia, America de nord.........................................
..................................................................................A. farinosa Gmel.(saliceti Kalt).
55(54) Lungimea corniculelor depăşeşte lungimea cozii cel mult de 3 ori.
56(63) Pe rozacee.
57(60) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitele I-IV şi VII sau I-V şi VII.
Corniculele întunecate.
58(59) Lungimea corniculelor egală cu 1,5-2,5 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal al indivizilor apteri egali cu 1-1,6 din diametrul maximal al acestui articol.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt doar pe articolul 3. Sunt
uniform-verzui cu capul verde sau galben-maroniu. Pe vârfurile lăstarilor tineri, pe
frunzele superioare din pomoidee. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest.........
..................................................................................................................A. pomi Deg
59(58) Lungimea corniculelor egală cu 1,3-1,5 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal al indivizilor apteri egali cu 0,7-0,8 din diametrul maximal al acestui articol.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt pe articolul 3 şi 4. Verde-
închise. Pe Ulmaria palustris, Spiraea sp, Filipendula ulmaria. Ciclu vital
necunoscut. Europa de vest............................................................A. ulmariae Schrk.
60(57) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Corniculele
deschise la culoare sau puţin întunecate la vârf, coada de culoare deschisă. Pe
Rubus.
61(62) Lungimea corniculelor egală cu 2,5-3 din lungimea cozii, sunt lungi şi subţiri,
îngroşate la bază şi îngustate spre vârf. Seta ultimului articol antenal de 2-2,7 ori
depăşeşte baza acestui articol. Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi
sunt doar pe articolul 3. Pe lăstarii răsuciţi şi suprafaţa inferioră a frunzelor de
Rubus idaeus, rareori pe Rubus caesius. Are o singură gazdă. Dăunează zmeurii.
Asia mijlocie, Siberia, Europa de vest.................A. idaei Goot (mordvilkiana Dobr.)
62(61) Lungimea corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii, sunt scurţi şi groşi. Seta
ultimului articol antenal de 2,7-3,8 ori depăşeşte baza acestui articol. Rinariile
secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt pe articolul 3 şi 4. Pe vârful lăstarilor
şi frunzelor răsucite de Rubus caesius. Are o singură gazdă. Dăunează lui R.
caesius. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest........................A. ruborum C.B.
63(56) Pe alte plante.
64(73) Tuberculii marginali pe abdomen sunt prezenţi pe tergitele I-IV şi VII, I-V şi VII.
65(68) Pe ramnacee, pe Rhamnus cathartica.
35
66(67) Lungimea perişorilor pe articolul 3 antenal egală cu 0,5 din diametrul acestui
articol. Perişorii marginali pe tergitul abdominal II-IV sunt egali ca lungime sau mai
scurţi decât înălţimea tuberculului marginal al tergitului I abdominal. Coada cu 10-
12 perişori. Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt prezente pe
articolele 3 şi 4. Verde-deschise sau galben-verzui. Pe vârful lăstarilor şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Migrează pe diferite plante ierboase. Dăunează
cartofului, tomatelor. Cosmopolită. Europa de vest, Asia mijlocie..............................
...............................................A. nasturtii Kalt.( rhamni Koch,nec B.d.F., nec Kalt.).
67(66) Lungimea perişorilor pe articolul 3 antenal egală cu 1-1,2 din diametrul acestui
articol. Perişorii marginali pe tergitele abdominale II-IV sunt de 2 ori mai lungi
decât înălţimea tubercului marginal al tergitul I abdominal. Coada cu 6-8 perişori.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt prezente doar pe articolul 3.
Sunt galben-verzui şi maronii deschise. Pe vârful lăstarilor, pe frunze şi fructe. Are
osingură gazdă............................................................................A. rhamnicola Mam.
68(65) Pe Saxifragaceae (Ribes, Grossularia).
69(72) Seta ultimului articol antenal de 1,7-2,5 ori mai lungă decât baza acestui articol
Ultimul articol labial mai mic decât lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
70(71) Tuberculii marginali pe abdomen sunt de formă conică. Lăţimea lor este mai mică
decât înălţimea. Perişorii pe articolul 3 antenal sunt aciformi, egali cu 0,8-1 din
diametrul acestui articole. Seta ultimului articol antenal egală cu 1,2-1,5 din
lungimea articolului 3 ant. Pe vârfurile răsucite ale lăstarilor şi frunzele de
Grossularia reclinata, Ribes nigrum, R. vulgare, R. aureum, ş.a. specii de coacăză.
Are o singură gazdă. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest...............................
....................................................................................................A. grossulariae Kalt.
71(70) Tuberculii marginali pe abdomen sunt de formă rotundă sau sferică, lăţimea lor în
mare parte depăşeşte înălţimea. Perişorii pe articolul 3 antenal sunt în formă de peri,
egali cu 1,4-1,8 din diametrul acestui articol. Seta ultimului articol antenal egală cu
1,1-1,3 din lungimea articolului 3 antenal. Pe coacăză neagră şi pe agriş, pe
vârfurile lăstarilor, pe frunze şi fructe. Are o singură gazdă. Europa de
vest..........................................................A. schneideri C.B. ( octotuberculata Mam.)
72(69) Seta ultimului articol antenal de 1,2-1,3 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Ultimul articol labial egal ca lungime cu articolul 2 al tarsului posterior. Perişorii pe
articolul 3 antenal egali cu 0,6-1 din diametrul acestui articol. Pe Ribes nigrum, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. America de nord............................A. varians Patch.
73(64) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitul I şi VII. Verde-deschise,
verzi. Pe lăstari tineri, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe flori şi fructe tinere de
Punica granatum, Bignonia radicans. Are o singură gazdă. Dăunează rodiilor. Asia
mijlocie, Europa de sud, Africa de nord.............................................A. punicae Pass
74(53) Pe plante ierboase.
75(78) Pe malvacee (Malva, Althaea).
76(77) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Antenele
indivizilor apteri cu 5 articole. Seta ultimului articol antenal este egală cu 0,8-0,9
din lungimea articolului 3 antenal. Verde-deschise. Pe Althaea officinalis, A. palida,
pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o singură gazdă. Asia mijlocie.......................
..........................................................................................................A. althaeae Nevs.
77(76) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitul I-V şi VII. Antenele
indivizilor apteri cu 6 articole. Seta ultimului articol antenal egală cu 1,1-1,2 din
36
lungimea articolului 3 antenal. Verzi cu pete întunecate. Pe Malva neglecta, M.
rotundifolia, Althaea officinalis, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, răsuceşte
marginile lor. Are o singură gazdă. Are o singură gazdă. Asia mijlocie, Europa de
vest, America de nord..........................A. umbrella C.B. (malvae Koch,nec.Mosley.)
78(75) Pe alte plante.
79(82) Lungimea corniculelor egală cu 1,3-1,7 din lungimea cozii. Seta ultimului articol
antenal de 2,2-2,8 ori depăşeşte baza acestui articol. Rinariile secundare pe antenele
indivizilor aripaţi prezente pe articolele 3 şi 4.
80(81) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitele I-IV şi VII. Articolul 3
antenal este egal cu 1,1-1,2 din lungimea setei ultimului articol antenal. Galbene,
galben-verzui. Migrează de pe Rhamnus cathartica. Pe cartof, tomate şi alte plante
ierboase..............................................................................................A. nasturtii Kalt.
81(80) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Articolul 3
antenal este egal cu 0,9-1 din lungimea setei ultimului articol antenal. Verde-închise
cu pulverulenţă gri. Pe Epilobium montanum, E. parviflorum, E. angustifolium. Are
o singură gazdă. Cosmopolită. Europa, Asia mijlocie..................................................
...............................................................................A. praetrita Walk.( epilobii Kalt.).
82(79) Lungimea corniculelor egală cu 1,8-2,2 din lungimea cozii. Seta ultimului articol
antenal de 2,8-3 ori depăşeşte baza acestui articol. Rinariile secundare pe antenele
indivizilor aripaţi prezente doar pe articolul 3. Verde, galbene-deschise. Pe
suprafaţa inferioară a frunzelor, la vârfurile tulpinilor de Urtica dioica. Are o
singură gazdă. Cosmopolită. Europa de vest, Asia mijlocie. .......................................
......................................................................................A. urticata F. (urticaria Kalt.)
83(52) Corniculele în mare parte şi coada de culoare închisă. Tuberculii marginali de pe
tergitele II-V abdominale lipsesc, dacă există atunci corniculele sunt cel mult de 1.5
ori mai mari decât coada. Corpul fără pulverizare ceroasă. Pe ramnacee, labiate,
polygonacee, composite, ribesoidee, cucurbitacee, dipsacacee.
84(97) Pe Labiatae.
85(86) Corniculele de 1,7-2,2 ori mai mari decât coada. Antenele cu 6 articole. Articolul 3
antenal de 1,6-1,7 ori mai lung decât seta ultimului articol antenal. Perişorii pe
articolul 3 antenal egali cu 0,5 din diametrul maximal al acestui articol. Pe Mentha
silvestris, M. viridis, M. sp. Pe vârfurile tulpinii şi pe frunze răsucite. Are o singură
gazdă. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest, America de nord.........................
.................................................................A. affinis Guerc.(menthae auct.,nec Walk.)
86(85) Corniculele cel mult de 1,7 ori mai mari decât coada. Antenele cu 5 şi 6 articole.
87(90) Lungimea corniculelor egală cu 0,8-1,1 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal mai puţin de 0,5 ori din diametrul maximal al acestui articol.
88(89) Seta ultimului articol antenal de 2,5-3,5 ori depăşeşte baza acestui articol. Ultimul
articol labial egal cu 1,2-1,7 din lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
Corniculele egale cu 0,8-0,9 din lungimea cozii. Galben-deschise. Pe Brunella
vulgaris, pe vârfurile tulpinii şi pe suprafaţa superioară a frunzii. Are o singură
gazdă. Basarabia de sud, Europa de vest; formă rară...................A.brunellae Schout.
89(88) Seta ultimului articol antenal de 2-2,5 ori depăşeşte baza acestui articol. Ultimul
articol labial egal cu 1,5-2 din lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
Corniculele egale cu 1-1,1 din lungimea cozii. Afide verde-închise. Pe Thymus
serpyllum, T. chamaedrys. Are o singură gazdă. Asia mijlocie, de sud, Europa de
Vest.....................................................................................................A.serpylli Koch.
37
90(87) Lungimea corniculelor egală cu 1,2-1,6 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal depăşesc diametrul maximal al acestui articol.
91(94) Articolul 3 antenal egal cu 0,8-0,9 din lungimea setei ultimului articol antenal.
Ultimul articol labial egal cu 1,40-1,45 din lungimea articolului 2 al tarsului
posterior. Coada de culoare deschisă.
92(93) Antenele cu 5 şi 6 articole Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi cu 3-4 rinarii
secundare. Coada cu 2 perechi de perişori. Verde-deschise. Corniculele şi coada
deschise la culoare. Pe Origanum vulgare, pe vârfurile tulpinii, frunze şi flori. Are o
singură gazdă. Asia mijlocie, Europa de vest......................................A. origani Kalt.
93(92) Antenele cu 6 articole. Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi cu 7-8 rinarii
secundare, articolul 4 cu 0-1. Coada cu 3 perechi de perişori. Verzi. Corniculele
întunecate. Pe Lamium album, L. amplexicaule, L. purpurreum. Are o singură gazdă
gazdă. Europa de vest......................................................................A. lamiorum C.B.
94(91) Articolul 3 antenal egal cu 1,0-1,2 din lungimea setei ultimului articol antenal.
Ultimul articol labial egal cu 1,0-1,25 din lungimea articolul 2 al tarsului posterior.
Coada de culoare deschisă sau închisă.
95(96) Coada de culoare deschisă. Articolul 3 antenal cu 5-7 rinarii. Galbene-verzui. Pe
frunze răsucite de Stachys sp. Are o singură gazdă. Europa de vest............................
........................................................................................................A.stachydis Mordv
96(95) Coada întunecată. Articolul 3 antenal are alt număr de rinarii. Pe alte specii de
labiate.

*** Pe Nepeta cataria. Verzi, de dimensiuni mici. Pe articolul 3 antenal indivizii aripaţi
cu 3-4 rinarii. Crimea, Europa de vest................................................A. nepetae Kalt.
*** Pe Ballota vulgaris şi Marrubium nigrum. Verde închise, dimensiuni mici. Articolul
3 antenal al indivizilor aripaţi cu 6-7 rinarii. Vârfurile tulpinilor şi frunzele răsucite.
Au o singură gazdă. Crimea...............................................................A. ballotae Pass.
*** Pe Salvia verticillata. Galbene-verzui, dimensiuni mici. Articolul 3 antenal al
indivizilor aripaţi cu 3-5 rinarii. Pe vârfurile tulpinilor şi pe frunze nerăsucite.
Crimea, Europa de vest.................................................................A. verticillatae C.B.
*** Pe Teucrium chamaedrys, Scorodonia sp. Verde-deschise. Articolul 3 antenal al
indivizilor aripaţi cu 4-6 rinarii mari. Crimea, Europa de vest...........A. teucrii Licht.

97(84) Pe alte plante.


98(105) Lungimea corniculelor egală cu 0,8-1,2 din lungimea cozii.
99(102) Articolul 3 antenal egal cu seta ultimului articol antenal sau mai scurt. Rinariile
secundare la aripaţi prezente doar pe articolul 3.
100(101) Lungimea corniculelor egală cu 0,8-0,9 din lungimea cozii. Perişorii de pe antene
nu depăşesc ca lungime diametrul articolul 3 antenal. Antenele cu 5 şi 6 articole.
Verde cu pulverulenţă de culoare gri; corniculele şi coada brune. Pe Rhamnus
cathartica, pe suprafaţa superioară a frunzelor răsucite. Au o singură gazdă. Europa
de vest.........................................................A. steinbergi Shap.( commensalis Stroy.)
101(100) Lungimea corniculelor egală cu 1,0-1,2 din lungimea cozii. Perişorii de pe antene
sunt lungi, depăşesc ca lungime diametrul artcolului 3 antenal de 1,2-1,3 ori.
Galben-deschise, galben-verzui fără pulverulenţă; corniculele negre, coada deschisă
la culoare. Pe Hypericum perforatum, pe tulpini, receptaculi, flori. Au o singură
gazdă. Europa de vest, Asia mijlocie.................................................A. chloris Koch.
38
102(99) Articolul 3 antenal de 1,2-1,3 ori mai lung decât seta ultimului articol antenal.
Rinariile secundare la aripaţi prezente pe articolul 3 şi 4.
103(104) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Articolul 3
antenal la indivizii aripaţi cu 4-8, articolul 4 cu 0-2 rinarii. Verde-închise;
corniculele negre; coada deschisă. Pe părţile florale ale Sedum spurium, S. album, S.
reflexum. Are o singură gazdă. Europa de vest.........................................A. sedi Kalt.
104(103) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi pe tergitele I-IV şi VII. Articolele 3 şi
4 antenale la indivizii aripaţi cu 3-4 rinarii. Galben-verzui, corniculele şi coada
întunecate. Pe Nerium oleander. Europa de vest...................................A. nerii B.d.F.
105(98) Lungimea corniculelor egală cu 1,3-2,5 din lungimea cozii.
106(109) Ultimul articol labial egal cu 1,45-1,65 din lungimea articolului 2 al tarsului
posterior. Seta ultimului articol antenal de 2-2,3 ori mai mare decât baza acestui
articol.
107(108) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitul I şi VII. Articolul 3
antenal egal cu 1,0-1,1 din lungimea setei ultimului articol antenal. Verzi,
corniculele şi coada brune. Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi
prezente pe articolele 3 şi 4. Pe Knautia arvensis, Dipsacus silvester, pe tulpini,
frunze, receptaculi, flori. Are o singură gazdă. Europa de vest....................................
............................................................................A. confusa Walk.(scabiosae Schrk.)
108(107) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi nu numai pe tergitele I şi VII, ci şi pe I-
IV. Articolul 3 antenal egal cu 1,2-1,3 din lungimea setei ultimului articol antenal.
Galbene şi galben-verzui, corniculele negre şi coada brună. Rinariile secundare pe
antenele indivizilor aripaţi prezente doar pe articolul 3. Pe Verbascum phlomoides,
V. sp, pe vârfurile tulpinii, pe flori şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o
singură gazdă. Europa de vest, Asia mijlocie..................................A. verbasci Schrk.
109(106) Ultimul articol labial mai puţin de 1,45 ori din lungimea articolul 2 al tarsului
posterior. Seta ultimului articol antenal de 3-3,5 ori mai mare decât baza acestui
articol.
110(111) Lungimea corniculelor egală cu 1,1-1,3 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal egali cu 0,5 din diametrul maximal al acestui articol. Rinariile secundare pe
antenele indivizilor aripaţi sunt pe articolele 3 şi 4. Galbene şi galben-verzui, verzi
cu o pată verde-închisă pe abdomen. Corniculele în jumătatea bazală deschise în
jumătatea superioară întunecate, coada deschisă la culoare. Pe Catalpa
bignonioides, C. speciosa, pe suprafaţa inferioară a frunzelor mult încreţite.
Migrează facultativ pe plante ierboase. Asia mijlocie, America de nord.....................
..........................................................................................................A. catalpae Mam.
111(110) Lungimea corniculelor egală cel puţin 1,3 din lungimea cozii.
112(115) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII.
113(114) Rinariile secundare la indivizii aripaţi sunt: pe articolul 3 antenal 9-13, pe articoleul
4 sunt 1-4, pe articolul 5 sunt 0-2. La indivizii apteri articolul 3 antenal egal cu 1-
1,2 din lungimea setei. Tuberculul marginal pe tergitele III-V uneori este prezent.
Verde, verde-închise. Pe Frangula alnus, mai rar pe Rhamnus cathartica, pe
vârfurile lăstarilor şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor care se zbârcesc. Are o
singură gazdă. Uralul de sud, Asia mijlocie Europa de vest.........................................
...............................................A. frangulae Kalt.(rhamni Kalt.,nec B.d.F., nec Koch)
114(113) Rinariile secundare la indivizii aripaţi sunt pe articolul 3 antenal 6-8, pe articolele 4
şi 5 lipsesc. La indivizii apteri articolul 3 antenal egal cu 0,7-0,8 din lungimea setei.
39
Tuberculul marginal pe tergitele III-V nu este prezent. Galbene, verzi, verde-
închise. Pe cucurbitacee, bumbac, citrice ş.a., pe suprafaţa inferioară a frunzelor
care se zbârcesc, pe tulpini şi flori. Au ciclu incomplet. Iernează pe frunzele bazale.
Dăunează bumbacului şi plantelor terofite. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de
vest, China, Japonia, Caucaz, America de nord............................................................
...............................................................A. gossypii Glov.( frangulae auct.,nec Kalt.)
115(112) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII, dar şi pe II-IV,
II-V.
116(117) Antene cu 5 articole. Verzi, coada neagră. Pe Rubiaceae ( Galium aparine ), pe
frunze şi vârfurile tulpinilor. Europa de vest...............................A. galiiscabri Schrk.
117(116) Antene cu 6 articole. Verzi, coada deschisă. Pe Compositae:

*** Pe Hieracium boreale, H. sabaudum. Are o singură gazdă. Europa de


vest...................................................................................................A. hieracii Schrk.
*** Pe Helianthemum obscurum, pe flori şi pe vârfurile tulpinilor. Ciclu vital
necunoscut...................................................................A. helianthemi-obscura Bozh.

118(1) Antenele sunt situate pe tuberculi antenali slab proeminenţi. Fruntea slab scobită.
119(120) Înălţimea părţii mediale bombate a frunţii egală cu 0,3-0,4 din distanţa dintre baza
antenelor. Corniculele îndoite; partea lor concavă situată la exterior. Brun-maronii
cu pulverulenţă ceroasă. Pe Cornus alba, C. sanguinea, pe suprafaţa inferioară a
frunzelor răsucite, mai rar pe infloriscenţe. Migrează pe Epilobium angustifolium.
Europa de vest. (subgen. Comaphis C.B.).....................................A. corniella H.R.L.
120(119) Înălţimea părţii mediale bombate a frunţii egală cu 0,45-0,7 din distanţa dintre baza
antenelor. Corniculele + drepte, doar la unii indivizi pot fi îndoite.
121(122) La indivizii apteri lungimea corniculelor este egală cu 0,7-1,5 din diametrul
maximal, sunt mai scurte decât coada, fără bordură la vârf. Tuberculii marginali pe
abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Afide verzi-brune, cu pulverulenţă gri-
albicioasă. Pe Ranunculaceae. Are o singură gazdă. Europa de vest. (subgenul
Brachysiphum Coot).......................................................................A. thalictri Koch.
122(121) La indivizii apteri lungimea corniculelor este egală cel puţin 1,5 din diametrul
maximal, sunt mai lungi decât coada, cu bordură la vârf. Tuberculii marginali pe
abdomen prezenţi pe tergitul I şi VII, precum şi pe II-V. Pe Compositae,
Umbeliferae, Polygonaceae ş.a. [subgenul Papillaphis C.B. (Tuberculaphis C.B.)].
123(124) Corniculele de 2-2,5 ori mai lungi decât coada. Articolul 3 antenal egal cu seta
ultimului articol antenal sau puţin mai lung. Rinariile secundare pe antenele
indivizilor aripaţi prezente doar pe articolul 3. Verzi, verde-închise, corniculele şi
coada verzi. Pe frunzele bazale ale Plantago sp. Europa de vest.................................
..................................................................................................A. plantaginis Goetze.
124(123) Corniculele ce mult de 2 ori mai lungi decât coada. Pe alte plante.
127(128) Antenele indivizilor apteri cu 6 articole. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cel
puţin cu 1/2 din diametrul maximal al articolului 3. Verzi, mate; corniculele negre,
coada deschisă. Pe Gentiana cruciata, pe frunze şi flori. Ciclu vital necunoscut.
Europa..............................................................................................A. gentianae C.B.
128(127) Antenele indivizilor apteri cu 5 articole. Perişorii pe articolul 3 antenal egali 0,3-0,4
din diametrul maximal al acestui articol. Pe Compositae,. Are o singură gazdă.
129(130) Lungimea corniculelor egală cu 2,7-3,5 din lungimea tarsului posterior. Verde-
40
închise, corniculele întunecate, coada deschisă. Pe Taraxacum sp., pe suprafaţa
inferioară a frunzelor, pe flori şi pe vârfurile tulpinilor. Are o singură gazdă.
Cazahstan, Europa de vest................................................................A taraxicola C.B.
130(129) Lungimea corniculelor egală cu lungimea tarsului posterior. Verde-închise,
corniculele şi coada negre. Pe Carduus acanthoides, pe frunzele bazale. Are o
singură gazdă. Europa de vest......................................................A. acanthoides C.B.

12. Ephedraphis H.R.L. 1 specie.

1(1). Maronii sau brun-negre; dorsal cu 4 rânduri longitudinale de pete albe bombate,
formate din pulverulenţa ceroasă, contopite pe tergitele abdominale I, IV şi VII în
dungi transversale; pe partea ventrală pulverulenţa are forma unor dungi
transversale. Pe vârfurile lăstarilor de Ephedra distachya, E. foliata, E, equisetina,
E. sp. Ciclu vital necunoscut. Crimea.(subspecia taurica Mam.), Asia mijlocie.........
.........................................................................................................E. ephedrae Nevs.

13. Debilisiphon Shap. Pe Umbeliferae. Ciclu vital necunoscut, probabil are o singură gazdă.
Există 3 specii.

1(2) Tiberculii marginali pe abdomen prezenţi întotdeauna pe tergitele I-V şi VIII. De


culoare închise, aproape negre-verzui, puţin lucioşi, cu o pulverulenţă slabă. Pe
diferite Umbeliferae (Libanotis, Hyppomarathrum, Peucedanum, Cenolophium), pe
tulpina inferioară şi frunzele bazale, mai rar la subţioara frunzelor.............................
..............................................................................................D. umbelliferarum Shap.
2(1) Tuberculii marginali pe abdomen lipsesc sau uneori prezenţi pe unele tergite.
3(4) Lungimea corniculelor cel puţin de 2 ori depăşeşte diametrul lor în partea medială.
Pe articolul 3 antenal a indivizilor apteri 5-12, pe articolul 4 sunt 2-4 rinarii. Verzi
sau verde-închise. Pe partea inferioară a tulpinii de Seseli tortuosum.........................
...............................................................................................................D.seselii Bozh
4(3) Lungimea corniculelor cel mult de 1,5 ori depeşeşte diametrul lor în partea medială.
Pe articolul 3 antenal a indivizilor apteri 0-2, pe articolul 4 sunt 0 rinarii. Verde-
închise. Pe vârful tulpinii de Peucedanum carvifolia...................................................
....................................................................................D peucedani-carvifoliae Bozh.

14. Protaphis C.B. (Xerophilaphis Nevs., part.). Probabil toate speciile sunt pe o singură
gazdă, pe plante ierboase, în mare parte pe Compositae. Sunt aproximativ 20 de specii.

1(2) Cuticula capului cu sculptură acelulară. Pe Taraxacum koksaghyz, Scorzonera


tausaghyz, pe rănile rădăcinilor, cu furnici..............................P. scorzonerae Mordv.
2(1) Cuticula capului cu o sculptură celulară. Pe alte plante.
3(4) Corniculele conice. Coada cu 7-8 perişori. Pe Artemisia campestris, A. ferganensis,
A. sp, pe tulpini şi pe pedunculii foliari, uneori pe suprafaţa inferioară a frunzelor
care se încreţesc puţin. Asia mijlocie............................................P. artemisiae Narz.
4(3) Corniculele cilindrice. Coada cel puţin cu 12 perişori.
5(6) Coada de culoare deschisă. Celulele pe cuticula abdomenului fără excrescenţe. Pe
Carthamus tinctorius, Karelina caspica, Cirsium arvense, Carduus, Cousinia,
41
Xeranthemum annuum, pe tulpini, frunze, flori şi rădăcini. Kazahstan, Asia
mijlocie....................................................................................P. anuraphoides Nevs.
6(5) Coada întunecată.
7(8) Celulele pe cuticula abdomenului cu excrescenţe. Pe Centaurea cyanescens, C.
diffusa, C. maculosa, C. solstitialis, C. squarrosa, pe tulpini şi inflorescenţe. Asia
mijlocie, Europa de vest...............................................................P. alexandrae Nevs.
8(7) Celulele pe cuticula abdomenului fără excrescenţe. Pe alte plante.
9(10) Coada de 1,1-1,3 ori mai lungă decât corniculele. Verde-închise, cu ochii negri. Pe
Artemisia annua, A. absinthium, Xanthium strumarium, Xeranthemum annuum,
Inula germanica, pe rădăcini, uneori pe tulpini şi frunze. Asia mijlocie......................
.............................................................................................................P. eliator Nevs.
10(9) Coada de 1,5-1,7 ori mai lungă decât corniculele. Albăstrui-închise cu ochii roşii.
Pe Artemisia annua, A. sp., Xanthium srtumarium, Cirsium sp. Asia mijlocie............
............................................................................................................P. elogata Nevs.

15. Brachyunguis Das (Xerophilaphis Nevs., part.). Sunt aproximativ 20 specii.

1(6) Coada cu 6-9 perişori, mai rar 10. Pe Tamarix sp.


2(5) Coada digitiformă, de 3-4 ori mai lungă decât seta articolului 6 antenal. Lungimea
corniculelor de 2-4 ori mai mare decât diametrul lor.
3(4) Corniculele cel puţin de 3 ori mai lungi decât seta articolului 6 antenal. Celulele de
pe cuticula abdomenului cu excrescenţe. Pe Tamarix ramosissima, T karakalensis,
T. mejeri, T. pallasii, Tamarix sp., pe lăstarii tineri, frunze şi flori. Au o singură
gazdă. Asia mijlocie................................................................B. tamaricophila Nevs.
4(3) Corniculele cel mult de 2 ori mai lungi decât seta. Celulele de pe cuticula
abdomenului fără excrescenţe. Pe Tamarix ramosissima, Tamarix sp., pe lăstari şi
frunze. Ciclu vital necunoscut. Asia mijlocie...............................................................
.............................................................B. tamariciarum Rus.( tamaricivorum Narz.)
5(2) Coada triunghiulară, de 1,6-2 ori mai lungă decât seta articolului 6 antenal.
Lungimea corniculelor de 1,2-1,4 ori mai mare decât diametrul lor. Pe Tamarix
karakalensis, T. mejeri, T. pallassi, Tamarix sp. Kazahstan, Asia mijlocie, Europa
de vest, Africa de nord.............................................................B. tamaricifoliae Hall.
6(1) Coada cu 12-14 perişori. Fără pulverulenţă verde-deschisă. Pe Zygophyllum fabago,
pe ramuri, tulpină şi receptaculi. Kazahstan..........B. z. zygophylli Nevs. Pe aceeaşi
plantă în Asia mijlocie...............................................B. zygophylli shaposhnikovi Iv.

16. Xerobion Nevs. 1 specie.

1(1) Umflate, brun-închise, cu desen de praf ceros de culoare albă: pe fon alb sunt 3 pete
întunecate pe tergitele II-III abdominale şi în semicerc lângă cornicule. Pe Kochia
prostrata şi Camphorosma monspeliacum, pe tulpini, pe suprafaţa inferioară şi
suparioară a frunzelor. Ciclu vital necunoscut. Kazahstan, Asia mijlocie....................
...............................................................................................X. eriosomatinum Nevs.

17. Cryptosiphon Buckt. Ultimul articol labial ascuţit în formă de stilet. 5 specii.

1(1) Are o singură gazdă pe Artemisia:


42
*** Pe A. vulgaris, A. absinthium, A. dracunculus. În gale rotunde galbene sau roşietice.
Kazahstan, Siberia de vest, Asia mijlocie, Europa de vest...............................................
...........................................................C. artemisiae Buckt. ( gallarum Kalt., nec Gmel.)
*** Pe A. campestris. În gale asemănătoare speciei precedente. Europa de vest....................
..........................................................................................................C. brevipilosus C.B.
*** Pe Artemisia sp. În gale alungite. Uralul de sud...................................C. mordvilkoi Iv.
*** Pe A. astrachanica. Caracterul daunelor necunoscut......................C. astrachanicae Iv.
*** Pe A. maritima. Caracterul daunelor necunoscut. Crimea...................C. caspicae Bozh.

18. Toxoptera Koch. Nervura medială a aripii anterioare se ramifică o singură dată. Pe plante
subtropicale şi tropicale. 1 specie.

1(1) Adulţii maronii-negri, lucioşi, cei tineri maronii deschişi. Dăunează ceaiului,
citricelor, mai ales puieţilor tineri, precum şi cameliei, laurului ş.a. Are ciclu
incomplet, dă cel puţin 20 de generaţii pe an. Caucaz, zonele tropicale şi
subtropicale ale tuturor ţărilor..........................................................T. aurantii B.d.F.

Tribul MACROSIPHINI
Subtribul ANURAPHIDINA

19. Anuraphis Guerc. Migrează de pe Pyrus communis pe plante ierbacee. 4 specii.

1(8) Pe Pyrus communis. Frunzele îndoite, umflate şi decolorate, aici se poate găsi
fundatrigena şi migratorii. (fig. 14,1).
2(5) Migratorii au tuberculii marginali şi mediali pe abdomen, pe tergitele I-VII; capul
cu 2 perechi de tuberculi: pe frunte şi ceafă. Fundatrigenele au pete marginale brune
sclerificate, seta ultimului articol antenal mai lungă decât baza acestui articol.
Indivizii tineri şi adulţi sunt bruni.
3(4) Fundatrigenele au tuberculii marginali mari, de obicei şi mediali. Migratoriii au
corniculele cu 25-35 tipuri de ţepi. Cosmopolită. Kaucaz, Kazahstan,Asia mijlocie,
Europa de vest............................................................................A. subterranea Walk.
4(3) Fundatrigenele fără tuberculi marginali şi mediali. Migratoriii au corniculele cu 18-
27 rânduri de ţepi. Crimea, Europa de vest.......................................A. catonii H.R.L.
5(2) Migratorii au tuberculii marginali şi mediali pe abdomen pe tergitele I-V; capul cu 1
pereche de tuberculi, pe ceafă. Fundatrigenele nu au pete marginale sclerificate, seta
ultimului articol antenal mai scurtă decât baza acestui articol. Indivizii tineri şi
abdomenul adulţilor sunt verzi.
6(7) Fundatrigenele nu au tuberculi mediali obligatoriu pe cap, torace şi tergitele I-V
abdominale; tuberculul marginal pe tergitul VI abdominal, de regulă, prezent. La
migratori seta ultimului articol antenal de 3,5-4,5 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Cosmopolită. Caucaz, Europa de vest, Asia mijlocie.......................................
..........................................................................................................A. farfarae Koch.
7(6) Fundatrigenele nu au tuberculi mediali şi marginali pe tergitul VI abdominal. La
migratori seta ultimului articol antenal de 5-6 ori mai lungă decât baza acestui
43
articol. Crimea, Caucazul de nord..................................................A. pyrilaseri Shap.
8(1) Pe plante ierboase, la baza tulpinii, frunze bazale şi rădăcini. Indivizii sunt apteri,
mai rar aripaţi. (determinarea se face după indivizii apteri).
9(12) Tuberculii marginali şi mediali pe tergitele I-VII abdominale, pe cap 2 perechi de
tuberculi, pe frunte şi ceafă. Pe tergitele corpului dungile verzi transversale lipsesc.
10(11) Corniculele cu 26-39 rânduri de ţepi (fig. 12,4). Cuticula primelor 5 tergite
abdominale are plăci figurate care formează celule necontopite unele cu altele (fig.
12,1,2). Adulţii 2,4-3,4. Pe Pastinaca spp, Heracleum spp, umbelifere .....................
...................................................................................................A. subterranea Walk.
11(10) Corniculele cu 14-23 rânduri de ţepi. Cuticula primelor 5 tergite abdominale are
plăci figurate care formează celule contopite unele cu altele (fig. 12,1,2). Adulţii
1,8-2,1. Pe Pimpinella spp................................................................A. catonii H.R.L.
12(9) Tuberculii marginali şi mediali prezenţi pe tergitul I-V abd; capul cu o pereche de
tuberculi aşezaţi pe ceafă. Toate tergitul toracale şi primele 6 tergitul abdomenul, de
regulă, cu dungi transversale, verzi, bine evidenţiate, întrerupte la mijloc.
13(14). Corniculele cu 40-45 rânduri de ţepi, care rareori se contopesc sub formă de solzi.
Celulele pe cuticulă sunt rare şi slab vizibile, plăcile figurate nu sunt contopite.
Afide întunecate, cărămiziu sau galben-brune, cu dungi întunecate transversale;
părţile laterale a jumătăţii posterioare a abdomenului verzi. Pe Tussilago farfara şi
Petasites spp.....................................................................................A. farfarae Koch.
14(13) Corniculele cu 30-35 rânduri de ţepi, care în mare parte se contopesc sub formă de
solzi. Celulele pe cuticulă sunt în mare parte vizibile (pe suprafaţa dorsală a
corpului), plăcile figurate sunt contopite. Afide deschise la culoare, galbene cu
dungi transversale verde-deschise. Pe Laser trilobium, Hippomarathrum crispum,
Laserpicium hispidum, mai rar pe alte umbelifere.........................A. pyrilaseri Shap.

20. Zinia Shap. 1 specie.

1(1). Afide lat-elipsoidale, mate, slab-verzui, pe regiuni întunecate, sclerificate, cu un


luciu slab. Pe rădăcini de Veronica longifolia................................Z. veronicae Shap.

21. Dysaphis C.B. (Dentatus Goot, Yezabura auct., nec Mats.) Migrează de pe Prunoidea pe
plante ierboase, rareori are o singură gazdă. Oligofage sau monofage. Aproximativ 60 specii.

1(66) Lungimea corniculelor de 2,5-12 ori mai mare decât diametrul lor la mijloc.
Tuberculii mediali pe tergitul VII abdominal prezenţi doar la unii indivizi, câte unul
sau pot lipsi, dar în acest caz ramurile furcii endoscheletului pe mezotorace la
indivizii apteri sunt depărtate.
2(29) Pe Pomoidea. Frunze deformate.
3(22,23,26) Pe Malus sp.
4(21) Antenele indivizilor apteri nu întrec ca lungime corniculele, cei aripaţi - vârful
corpului. Coada în formă de scut sau rotunjită. Pe frunze sunt gale deschise în
formă de cute sau şanţuri tuberculate longitudinale roşii, gălbui sau verde-deschise
(fig. 14,2) (subgenul Dysaphis C.B.,s.str).
5(8) Determinare după formele aptere în acele cazuri când în colonii ele sunt dominante
faţă de aripate şi nimfe.
6(7) Perişorii pe articolul 3 antenal mult mai lungi decât diametrul acestui articol.
44
Perişorii supramarginali pe pronot prezenţi (fig.13,3).......................D. devecta Walk
7(6) Perişorii pe articolul 3 antenal sunt mai scurţi decât diametrul acestui articol.
Perişorii supramarginali pe pronot lipsesc........................................D.affinis Mordv.
8(5) Determinare după forme aripate.
9(18) Perişorii supramarginali pe pronot prezenţi, de regulă, pe ambele părţi (fig.13,3).
Rinariile secundare pe antene nu sunt numeroase. Articolul 3 antenal cu 20-55,
articolul 4 cu 0-21, articolul 5 cu 0-5 rinarii.
10(11) Tergitul VIII abdominal cu 7-10 perişori. Perişorul cel mai lung de pe articolul 3
antenal 0.042-0.064, egal cu 1,6-2,7 din diametrul acestui articol, la baza îngustată.
Coada cu 6-9 perişori. Migrează în generaţia a 2-a de pe Malus domestica pe
Chaerophyllum aromaticum, Ch. temulum. Europa de vest.......D. chaerophylli C.B.
11(10) Tergitul VIII abdominal cu 4, rareori 5 perişori. Perişorul cel mai lung pe articolul 3
antenal cel mult 0.039, egal cel mult cu 1,7 din diametrul acestui articol la baza
îngustată.
12(13) Coada cu 6-9 perişori, perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal 0,013-0,018,
rareori până la 0,023, egal cu 0,6-0,9, mai rar până la 1,1 din diametrul acestui
articol la baza îngustată; toţi perişorii ascuţiţi, doar pe articolul 3 antenal pot fi slab
tociţi. Nimfele slab-gălbui. Migrează de pe Malus domestica în generaţia a 2-a nu se
ştie unde. Kazahstan..............................................................................D. flava Shap.
13(12) Coada cu 5, la unii indivizi cu 4 sau 6, ca excepţie 7 perişori, perişorul cel mai lung
pe articolul 3 antenal 0,021-0.039, egal cu 1,0-1,7 din diametrul acestui articol la
baza îngustată; dacă însă perişorii sunt mai scurţi, sunt foarte tociţi, sau chiar lăţiţi
la vârf. Nimfele intens colorate, galben-verzui, uneori gri-roze.
14(15) Primul articol al tarsului posterior cu 3 peri, la unele populaţii până la 50% din
indivizi cu 2 peri. Virginele aripate (gynoparae) sunt în număr mic printre formele
aripate, precum şi virgine aptere obişnuite sau femele normale aptere şi masculi
aripaţi. Nu migrează. Ciclu vital se termină la începutul, rareori la mijlocul verii. Pe
Malus domestica, M. silvestris. Cosmopolită. Europa de vest......................................
........................................D. devecta Walk ( communis Mordv., longipilosus Mordv.)
15(14) Primul articol al tarsului posterior cu 2 peri, dar uneori (în general până la 23% din
tarse) cu 3 peri. Virginele aripate (migratoare) se găsesc singure sau cu câteva
forme aptere, dar fără virgine aripate.
16(17) Tuberculii marginali pe tergitul VI abdominal prezenţi pe părţile laterale sau la o
parte din indivizi pe o singură parte. Migrează de pe Malus domestica şi M.
orientalis. În generaţia a 2-a pe Rumex. Gala fundatrigenei se formează printr-o cută
longitudinală, lângă nervura principală spre vârf, rareori prin îndoirea transversală a
frunzelor în partea distală..............................................................D. radicola Mordv.
a(b) Perişorii pe corp şi antene la toate formele sunt ascuţiţi. Perişorul cel mai lung pe
articolul 3 antenal 0,021-0,029, egal cu 1,0-1,3 din diametrul acestui articol la baza
îngustată, cel marginal pe tergitul III abdominal 0,026-0,039, egal cu 1,2-1,6 din
diametru. Crimea.............................................................D. radicola radicola Mordv.
b(a) Perişorii pe corp şi antene la toate formele sunt tociţi şi parţial lăţiţi la vârf.
Perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal, precum şi cel marginal 0,009-0,013,
egal cu 0,4-0,7 din diametrul acestui articol la baza îngustată. Crimea,
Caucaz.............................................................................D. radicola meridialis Shap.
17(16) Tuberculul marginal pe tergitul VI abdominal lipseşte, dacă uneori există, doar la
unii indivizi şi pe o singură parte. Migrează pe Umbeliferae. Galele fundatrigenelor
45
sunt formate printr-o îndoire transversală a vârfului frunzei............D. anthrisci C.B.
a(b) Lungimea corniculelor depăşeşte lăţimea lor la mijloc de 4,7-6 ori, doar la unii
indivizi până la 4 ori. Tuberculul marginal pe tergitul VII abdominal prezent pe
ambele părţi la 43-60% din indivizi, pe o parte la 40-43%, lipsesc la 0-14 %.
Migrează de pe Malus orientalis şi M. domestica în generaţia a 2-a pe Anthriscus
nemorosa. Crimea, Caucaz de nord..............................D. anthrisci majkopica Shap.
b(a) Lungimea corniculelor depăşeşte lăţimea lor la mijloc de 3,3-4,7 ori, la unii indivizi
până la 5 ori. Tuberculul marginal pe tergitul VII abdominal prezent pe ambele părţi
la 63-100% din indivizi, pe o parte la 0-37%.
c(d) Perişorul cel mai lung pe tergitul VIII abdominal 0,053-0,055, pe articolul 3 antenal
0,021-0,039. Corniculele 0,16-0,23. Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 33-
35, pe artincolul 4 sunt 7-21, pe articolul 5 sunt 0-5. Migrează de pe Malus
domestica şi M. silvestris în generaţia a 2-a pe Anthriscus silvestris. Europa de vest..
...........................................................................................D. anthrisci anthrisci C.B.
d(c) Perişorul cel mai lung pe tergitul VIII abdominal 0,047-0,067, pe articolul 3 antenal
0,018-0,026. Corniculele 0,14-0,18. Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 18-
44, pe articolul 4 sunt 0-17, pe articolul 5 sunt 0. Migrează de pe Malus domestica
şi M. orientalis în generaţia a 2-a şi parţial în generaţia a 3-a pe Chaerophyllum
maculatum. Europa de vest, Caucaz. (pe Ch. temulum, Ch. hirsutum, Ch. bulbosum)
...............................................................................D. anthrisci chaerophyllina Shap.
18(9) Perişorii supramarginali pe pronot lipsesc, dacă rareori sunt prezenţi, atunci sunt
doar pe o singură parte si în acelaşi timp rinariile secundare pe antene sunt
numeroase. Articolul 3 antenal cu 74-129, articolul 4 cu 31-67, articolul 5 cu 5-21
rinarii.
19(20) Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 14-74, pe articolul 4, 31-67; pe articolul 5,
5-21. Coada cu 7-11 perişori. Tuberculii marginali pe abdomen pe tergitele I-VII,
dar pe tergitul VI nu întotdeauna prezenţi. Migrează de pe Malus domestica şi
probabil de pe M orientalis şi M. silvestris în generaţia a 2-a şi a 3-a pe Valeriana
officinalis, V. sambucifolia. Cazahstan. Europa de vest...............................................
.................................................................................D. brancoi C. B.(pomaria Shap.)
20(19) Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 42-70, pe articolul 4, 8-47, pe articolul 5,
0-1. Coada cu 5, rareori 6 sau 7 perişori. Tuberculii marginali pe abdomen pe
tergitele I-V sau I-V şi VII. Pe Malus orientalis. Nu migrează. Caucaz şi Asia
mijlocie.................................................................D affinis Mordv. (incertus Mordv.)
21(4) Antenele indivizilor apteri ating ca lungime corniculele, la cei aripaţi - vârful
corpului. Coada triunghiulară în formă de scut, sau triunghiulară. Frunzele îndoite
transversal în formă de con sau neuniform. Adulţii gri-brun-verzui sau brun-
deschişi, indivizii tineri sau nimfele sunt roze. Migrează de pe Malus domestica, M.
orientalis, M. silvestris în generaţia a 2-a, a 6-a pe patlagină. Caucaz, Asia mijlocie,
Europa de vest, America de nord. (subgenul Comaphis C.B.)...................................
...................................................................................D. mali Ferr. (malicola Mordv.)
22(3,23,26) Pe Crataegus. Pe frunze sunt umflături rozii sau slab-gălbui. În generaţia a 2-a
migrează pe plante ierboase.(subgenul Crataegaria Shap, subgen. n., tip D.
crataegi Kalt.)....................................................................................D. crataegi Kalt.
23(3,22,26) Pe Pyrus comunnis (subgenul Comaphis C.B.)
24(25) Corniculele întunecate. Coada rotunjită. Tuberculii marginali şi mediali semisferici.
Adulţii bruni, din cauza pulverulenţei dense albicioase capătă o nuanţă mov,
46
indivizii tineri roziu-maronii. Frunzele puţin răsucite, deseori cu nervurile
decolorate. În generaţia a 2-a şi mai tîrziu migrează pe drăgaică (sînziană, ţuriţă).
Caucaz, Asia mijlocie, Europa de vest................................D.pyri B.d.F.(mala Nevs)
25(24) Corniculele de culoare deschisă. Coada triunghiulară în formă de scut. Tuberculii
marginali şi mediali conici sau în formă de mameloane. Afide verzi, uneori cu
nuanţă brună sau roşietică. Frunzele şi pedunculii puternic răsucite (fig. 14,3). Nu
migrează. De asemeni pe Pyrus salicifolia, P. syriaca. Caucaz, Asia mijlocie,
Europa de sud..............................................................................D. reaumuri Mordv.
26(3,22,23) Pe Sorbus (subgen. Pomaphis C.B.)
27(28) Tuberculii marginali la indivizii apteri pe tergitele I-VII, rareori I-V şi VII
abdominale. Coada cu 6-12 perişori. Pe Sorbus aucuparia, S. domestica, S.
caucasigena, S. hybrida. Frunzele răsucite în sfere. Facultativ migrează pe
Campanula şi probabil Jasione montana). Cosmopolită. Caucaz, Ural, Europa de
vest...........................................................................................................D.sorbi Kalt.
28(27) Tuberculii marginali la indivizii apteri pe tergitele I-IV sau I-V abdominale. Coada
cu 5, rareori cu 6 perişori. Pe Sorbus torminalis. O parte din frunze răsucite în
formă de tub, îngălbenite. Migrează pe patlagină (Plantago lanceolata). Crimea,
Caucaz de nord, Europa de vest.................................................D. aucupariae Buckt.
29(2) Pe plante ierboase.
30(45) Pe umbelifere, pe rădăcini, la baza tulpinii şi pe frunze bazale, uneori la subţioara
frunzii.
31(38) Tuberculii marginali prezenţi pe toate tergitele corpului, începând cu pronotul până
la segmentul VII abdominal. Are o singură gazdă. Masculii (se cunosc la D.
bonomii, D. aizenbergi, D. newskyi, D. hirsutissima) apteri. (subgen Umbellife-
raria Shap., subgen. n, tip - D. aizenbergi Shap).
32(37) La indivizii apteri rinariile secundare prezente pe articolele 3 şi 4 antenale. Primul
articol tarsal cu 3,3,2 peri.
33(34) Perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal şi cei marginali pe tergitele IV-V
abdominale depăşesc 0,65 din diametrul maximal al articolul 3 antenal. Pe
Aegopodium podagraria.............................................D. newskyi mamontovae Shap.
[subspeciile vest-europene trăiesc: D. newskyii C.B. pe Heracleum austriacum, H.
sphondylium (ultimul articol labial cu 2 perişori în plus); D. n. ossiannilssoni Stroy,
pe Angelica archangelica şi A. silvestris.]
34(33) Perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal şi cei marginali pe tergitele IV-V
abdominale nu depăşesc 0,37 din diametrul maximal al articolul 3 antenal.
35(36) Ultimul articol labial egal cu 1,41-1,51 din articolul 2 al tarsului posterior, pe el
sunt 4-7, de regulă, 6 perişori în plus. Dungile sclerificate prezente doar pe pronot,
părţile laterale ale mezo- şi metanotului, precum şi pe tergitele abdominale VI-VIII
sau V-VIII. Articolul 3 antenal în jumătatea bazală îngroşat. Pe Heracleum
sibiricum........................................................................................D. aizenbergi Shap
36(35) Ultimul articol labial egal cu 1,22-1,34 din articolul 2 al tarsului posterior, pe el
sunt 2 perişori în plus. Dungile sclerificate. De regulă sunt şi pe mezo- şi metanot,
precum şi pe majoritatea tergitelor abdominale. Articolul 3 antenal în jumătatea
bazală neîngroşat. Pe Pastinaca sativa, P. silvestris. Europa de vest ..........................
........................................................................................................D. bonomii H.R.L.
37(32) La indivizii apteri rinariile secundare lipsesc (a nu se confunda cu apterele
pteromorfe). Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Afide des şi lung păroase. Pe
47
Anthriscus silvestris. Europa de vest...........................................D. hirsutissima C.B.
38(31) Tuberculii marginali pe mezonot, metanot, de regulă, pe tergitul VI şi deseori pe
VII abdominal. Migrează de pe măr sau păducel.
39(44) Perişorii supramarginali pe pronot prezenţi (fig. 20,3). Tuberculii marginali pe
tergitul VII abdominal, iar uneori şi pe VI sunt prezenţi. Migratori de pe măr
(subgen Dysaphis C.B.)
40(43) Tergitul VIII abdominal cu 8-13 perişori; dacă sunt mai puţini, atunci pe tergitul VI
abdominal este prezent tuberculul marginal pe ambele, mai rar pe o singură parte,
doar uneori, cel mult la 12% din indivizi lipseşte.
41(42) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.047-0.067, egal cu 2,1-3,1 din
diametrul acestui articol la baza îngustată. Tuberculul marginal pe tergitul VI
abdominal lipseşte. Ciclu vital se termină toamna. Pe Chaerophyllum aromaticum,
Ch. temulum, Ch. hirsutum. Europa de vest.................................D. chaerophylli C.B
42(41) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.026-0.042, egal cu 1,2-1,9 din
diametrul acestui articol la baza îngustată. Tuberculul marginal pe tergitul VI
abdominal prezent pe una sau ambele părţi, mai rar cel mult la 12% lipseşte. Ciclul
vital se termină vara. Pe Chaerophyllum bulbosum................D. brachycyclica Shap.
43(40) Tergitul VIII abdominal 4-6, foarte rar 7 perişori. Tuberculii marginali de pe
tergitul VI abdominal lipsesc, doar rareori unii indivizi au tubercul pe o singură
parte. Sunt subspecii:
- D. a. anthrisci C.B. pe Anthriscus silvestris (Europa de vest),
- D. a. majkopica Shap pe A. nemorosa (Crimea,Caucaz),
- D. a. chaerophyllina Shap pe Chaerophyllum maculatum (Caucaz de nord).
- D. a. bunii Shap pe Bunium sp......................................................D. anthrisci C.B.
44(39) Perişorii supramarginali pe pronot lipsesc. Tuberculii marginali pe tergitul VI
abdominal sau de asemeni pe VII lipsesc. Migrează de pe păducel sau specii
înrudite. Ciclul necunoscut (subgen Crataegaria Shap.)

*** Pe Angelica silvestris. Europa de vest...........................................D. angelicae Koch.


*** Pe Conium maculatum, Anethum graveolens, Petroselinum sativum. Europa de vest.
Are ciclul incomplet pe Apium graveolens.....................................D. apiifolia Theob
*** Pe Daucus carota. Caucaz, Asia mijlocie, Europa de vest. Formele biologice trăiesc
şi pe alte plante ca Pastinaca sativa, P. pimpinellifolia (D. c. kunzei C.B.)................
...........................................................................................................D. crataegi Kalt.
*** Pe Foeniculum vulgare, Eryngium campestre, E. maritimum, E. bungei. Crimea,
Asia mijlocie, Africa de nord......................................................D. foeniculae Theob
*** Pe Heracleum spp. Europa de vest.....................................................D. lauberti C.B.
*** Pe Libanotis montanum.................................................................D. libanotidis Shap
*** Pe Peucedanum alsaticum..............................................................D. uralensis Shap.

45(30) Pe alte plante.


46(53) Pe Plantago lanceolata, mai rar pe P. media, ca excepţie pe P. major, pe părţile
aeriene ale plantelor.
47(48) Lungimea corniculelor de 2,5-3,5 ori depăşeşte diametrul lor la mijloc. Cel mai lung
perişor pe articolul 3 antenal la indivizii apteri 0,02-0.03. Pe Plantago sp. Ciclul
vital necunoscut. Asia mijlocie.....................................................D. pulverinus Nevs
48(47) Lungimea corniculelor de 6-12 ori depăşeşte diametrul lor la mijloc. Cel mai lung
48
perişor pe articolul 3 antenal la indivizii apteri 0,004-0,006.
49(50) La indivizii apteri seta articolul 6 antenal mai lungă decât corniculele. La cei aripaţi
flagelul antenal mai lung decât 0.95 din lungimea corpului. Migrează de pe
măr...........................................................................................................D. mali Ferr.
50(49) La indivizii apteri seta articolul 6 antenal mai scurtă decât corniculele. La cei aripaţi
flagelul antenal mai mic decât 0.85 din lungimea corpului. Migrează de pe scoruş.
51(52) Lungimea corniculelor 0,28-0,38, de 5,7-9,2 ori mai mare decât grosimea lor la
mijloc. Articolul 3 antenal egal cu 1,2-1,5 din seta articolului 6 antenal.....................
...................................................................................................D. aucupariae Buckt.
52(51) Lungimea corniculelor 0,39-0,50, de 10-12 ori mai mare decât grosimea lor la
mijloc. Articolul 3 antenal egal cu 0,95-1,05 din seta articolului 6 antenal.................
.....................................................................................................D. plantaginis Pasek
53(46) Pe alte plante, pe rădăcini, la baza tulpinii şi pe frunzele bazale, mai rar pe părţile
aeriene ale plantelor.
54(57) Pe Rumex.
55(56) Tuberculii mediali prezenţi pe toate tergitele corpului sau cel puţin în marea lor
parte. Are o singură gazdă. Pe Rumex spp. Cazahstan, Asia mijlocie, Europa de
vest, Africa de nord, Japonia............................D. emicis Mim. ( albocinerea H.R.L.)
56(55) Tuberculii mediali prezenţi pe cap, pronot şi tergitele abdominale VII şi VIII.
Migrează de pe măr. Pe Rumex crispus, R. conglomeratus, R. obtusifolius, R.
equinus, R. acetosa ş.a...................................................................D. radicola Mordv.
57(54) Pe alte plante.
58(61) Pe Valeriana.
59(60) Perişorii pe tergitul VIII abdominal ascuţiţi, mult mai lungi decât pe tergitele I-VII.
Corniculele întunecate mai mult decât 1/2. Migrează de pe măr.......D. brancoi C. B.
60(59) Perişorii pe tergitul VIII abdominal tociţi, de aceeaşi lungime cu cei de pe tergitul I-
VII. Corniculele întunecate doar la vârf. Are o singură gazdă. Europa de Vest...........
......................................................................................................D. leefmansi H.R.L.
61(58) Pe alte plante.
62(65) Pe Compositae, pe rădăcină şi pe părţile apropiate ei. Are o singură gazdă.
63(64) Pe Arctium lappa, A. minus, A. tomentosum. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de
vest......................................................................................................D. lappae Koch.
64(63) Pe Centaurea phrygia, C. maculosa, C. scabiosa ş.a. Europa de vest.........................
.......................................................................................................D. centaureae C.B.
65(62) Pe alte plante.
*** Pe Ranunculaceae (Ranunculus repens, R. acer, R. muricatus, R. bulbosus).
Migrează de pe păducel. Europa de vest........................................D. ranunculi Kalt.
*** Pe Liliaceae (Tulipa, Lilium ş.a.) şi Iridaceae (Iris, Crocus, Gladiolus), pe bulbi,
primăvara pe lăstari. Probabil au un ciclu incomplet. Asia mijlocie, Europa de vest,
Africa de nord, America de nord şi sud.............................................D. tulipae B.d.F.
*** Pe Crucifere (Capsella bursa-pastoris), pe rădăcină şi baza tulpinii. Ciclul vital
necunoscut. Asia mijlocie, Europa de vest..................................D. capsellae Mordv.
*** Pe Dipsacaceae (Cephalaria uralensis), pe frunze. Ciclul vital necunoscut................
................................................................................................D. cephalarioides Shap.
*** Pe Rubiaceae (Gallium mallugo, G. aparinae, G. silvaticum) şi pe Linaceae (Linum
sp.) pe frunze bazale şi tulpina inferioară. Migratori de pe Pyrus..........D. pyri B.d.F.
*** Pe Campanulaceae (Campanula persicifolia, C. patula, C. rotundifolia), pe frunze
49
bazale. Migrează de pe scoruş.................................................................D. sorbi Kalt

66(1) Lungimea corniculelor cel mult de 2 ori mai mari decât diametrul lor la mijloc.
Tuberculii mediali pe tergitul VIII abdominal lipsesc. Ramurile furcii
endoscheletului mezotoracelui la indivizii apteri sunt unite printr-un dispozitiv. Pe
Cotoneaster saxatilis, C. nummularia, C. insignis, Cotoneaster sp. Pe frunze puţin
răsucite. Migrează pe rădăcina de Mentha silvestris. Crimea, Caucaz, Asia mijlocie.
(subgen Cotoneasteria Shap.).................................................D. microsiphon Nevs.

22. Toxopterella H.R.L. La fundatrigene şi migratorii tineri (de vârsta 1-4) pe tibiile
posterioare pe lângă perişorii lungi obişnuiţi sunt perişori scurţi tociţi ca în fig. 9,11.
Fundatrigenele cu 4 gonapofize. 3 specii.

1(1) Afide brune, cu capul, corniculele şi coada negre. Pe suprafaţa inferioară a frunzelor
de Sorbus aucuparia. La migratori nervura medială a aripii anterioare se ramifică o
singură dată, mai rar de 2 ori. Migrează toţi indivizii în generaţia a 2-a, gazda
secundară este necunoscută. (subgenul Sorbobion MacGill et Bradl.).......................
....................................................................................T. drepanosiphoides irae Shap.

23. Sorbaphis Shap. 1 specie.

1(1) În frunze răsucite de scoruş. Probabil migrază în generaţia a 2-a; gazda secundară
necunoscută. Ural.....................................................................S. chaetosiphon Shap.

24. Allocotaphis C.B. ( Malaphis Shap.) 1 specie.

1(1) Fundatrigena verde cu dungi transversale verzi, cu pulverulenţă ceroasă. Indivizii


aripaţi cu toracele ruginiu-brun şi o pată neagră pe abdomenul În frunzele răsucite
de Malus domestica, M. silvestris, M. orientalis, de regulă pe lăstari. migrează toţi
indivizii în generaţia a 2-a pe Senecio doronicum şi probabil pe alte plante înudite.
În munţii Carpaţi, Caucaz şi Alpi..........................A. quaestionis C.B.(magna Shap.)

25. Ceruraphis C. B. 1 specie.

1(1). În frunze răsucite de călin şi pe Viburnum opulus, V. lantana, V. lentago ş.a. Din
generaţia a 2-a migrează pe părţile aeriene ale Cyperaceelor (Carex, Eriophorum,
Scirpus), Juncaceae (Luzula) şi Typhceae (Typha). Europa de vest.............................
........................................................................................................C. eriophori Walk.

26. Brachycaudus Goot. Migrează de pe Prunoidea pe plante ierboase, sau au o singură


gazdă. 30 de specii.

1(2) Tuberculii marginali prezenţi pe toate tergitele toracale şi I-VII abdominale; sunt în
mare parte laţi şi mai mari decât stigmele. Afide galben-rozii, mai rar verzui cu
negru. Pe coletul radicular şi partea bazală a frunzelor bazale ale boraginaceelor
(Lindefolia, Cerinthe, Cynoglossum, Anchusa, Myosotis) şi Compositae
(Codocephalum). Caucazul de sud, Asia mijlocie, Europa de vest (subgenul
50
Nevskyaphis Shap)............................................................................B. bicolor Nevs.
2(1) Tuberculii marginali lipsesc pe tergitele VI şi VII abdominale, de regulă şi pe
primul tergit abdominal, pe mezo- şi metanot şi, de obicei, pe tergitul V abdominal;
uneori tuberculii sunt prezenţi sau lipsesc; ei sunt în mare parte mai mici decât
stigmele.
3(38) Primul articol tarsal cu 3,3,2 sau 3,3,3 peri (fig. 13,7).
4(27) Corniculele de 6-9 ori mai scurte decât corpul, de 2,4-4,3 ori mai mari decât
diametrul lor bazal, dacă sunt mai scurte (respectiv 11-15 şi 2,2-2,6 ), atunci larvele
sunt brune, adulţii ventral bruni, dorsal negri şi coada cu 11-17, rareori 10 perişori.
ultimul articol labial cu 6-14 perişori în plus. Afide ovoidale. Cuticula netedă sau
fin ridată.
5(16) Coada cu 10-17 perişori. Ultimul articol labial egal cu 1,1-1,35 din articolul 2 al
tarsului posterior.
6(11) La indivizii apteri şi aripaţi corniculele de 2-3 ori mai scurte decât articolul 3
antenal. Tuberculii antenali şi tuberculul frontal medial sunt înalţi (fig. 13,1).
Sternitul mezotoracelui are o pereche de excrescenţe semisferice (subgen. Acaudus
Goot.).
7(8) La indivizii apteri şi aripaţi diametrul celei mai mari stigme de pe abdomen 0,030-
0,048, egal cu 1,10-1,75 din lăţimea maximală a articolul 2 al tarsului posterior. La
fundatrigene marginile petei de pe abdomen nu ating plăcile stigmelor, seta
ultimului (5) articol antenal cel mult de 2 ori mai lungă decât baza acestui articol. În
frunzele răsucite de Prunus divaricata, uneori şi pe P. domestica. Facultativ
migrează pe Melandrium album. Turkmenia, Iran......................B. divaricatae Shap.
8(7) La indivizii apteri şi aripaţi diametrul celei mai mari stigme de pe abdomenul
0,018-0,036, egal cu 0,17-1,23 din lăţimea maximală a articolul 2 al tarsului
posterior. La fundatrigene marginile petei de pe abdomen se contopesc cu plăcile
stigmelor sau cel puţin pe IV-VIII, seta ultimului (5) articol antenal cel puţin de 2
ori mai lungă decât baza acestui articol. Are o singură gazdă pe Caryophylaceae.
9(10) La indivizii apteri şi fundatrigene marginile petei abdominale pe segementele I-III
sau I-IV. Segmentele nu se contopesc cu plăcile stigmelor. Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal egal cu 1,2-2,5 din baza îngustată a acestui articol. La
fundatrigene antenele cu 6 articole. Pe Melandrium album (rareori pe M. rubrum),
Cucubalis baccifer, Silene inflata, S. latifolia, S. repens, S. multiflora. Cosmopolită.
Europa de vest.......................................................................................B. lychnidis L.
10(9) La indivizii apteri şi findatrigene marginile petei abdominale pe toate segmentele
care se contopesc cu plăcile stigmelor, incluzându-le. Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal egal cu 0,5-1,1 din baza îngustată a acestui articol La
fundatrigene antenele cu 5 articole. Pe Melandrium rubrum (rareori pe Malbum
album). Europa de vest......................................................................B. klugkisti C.B.
11(6) La indivizii apteri şi aripaţi corniculele cel mult de 1,7 ori mai scurte decât articolul
3 antenal sau mai lungi decât el. Tuberculul antenl şi cel frontal medial sunt mici
(fig. 13,2) (subgen. Brachycaudina C.B. )
12(13) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.025-0,050, egal cu 0,8-1,2 din
diametrul maximal al acestui articol. Corniculele de 1-1,7 ori mai scurte decât
articolul 3 antenal pe care sunt 0-8 rinarii; la subspecia vest-europeană (B. n.
napelli Schrk) - de 2-3 ori şi 10-25 rinarii. Pe Ranunculaceae (Aconitum napellus,
A. barbatum, A. septemptreo, A. lycotonum, A. rogovichi, Delphinium elatum, D.
51
cuncatum) pe tulpini, pe pedunculi foliari, rareori pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Are o singură gazdă. Caucaz, Siberia.................B. napelli aconiti Mordv.
13(12) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.005-0,008, egal cu 0,13-0,17 din
diametrul maximal al acestui articol.
14(15) La indivizii apteri corniculele mai lungi decât articolul 3 antenal. Pe Ribesoideae
(Linaria vulgaris). Ciclu vital necunoscut. Europa de vest..............B. linariae Stroy.
15(14) La indivizii apteri corniculele mai scurte decât articolul 3 antenal pe Labiatae
(Ballota nigra). Ciclul vital necunoscut.............................................B. ballotae Pass.
16(5) Coada cu 6-8 perişori. Ultimul articol labial egal cu 1,4-1,8 din articolul 2 al
tarsului posterior (dar la B. persicaecola Boisd. 1,25-1,5). (subgen. Prunaphis
Shap., subgen.n., tipul - B. cardui L.)
17(18) La indivizii aripaţi rinariile secundare pe articolele 3-5 sau 3-4 anterioare. Larvele
maronii, adulţii negru cu brun. Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0,005-
0,008, pe tergitul VIII abdominal 0.005-0.090. Primăvara pe coaja lăstarilor, pe flori
şi pe frunze puţin răsucite, vara pe rădăcini şi la baza tulpinilor. Pe piersic, prun,
corcoduş, amigdal, cais, mărăcine. Ciclul incomlet, iernează pe rădăcini. Crimea,
Asia mijlocie......................................B. persicaecola Boisd. (semisubterranea C.B.,
persicae-niger Smith., prunicola auct, nec. Kalt.)
18(17) La indivizii aripaţi doar pe articolul 3 antenal. Larvele verzi, adulţii verzi sau brun-
sau rozii-verzui, de regulă, cu desen negru. Dacă cel mai lung perişor pe articolul 3
antenal e mai puţin de 0,008, atunci pe tergitul VIII abdominal este cel mult 0.026.
19(20) Perişorii pe tergituln VIII abdominal 0.07-0.105, pe articolul 3 antenal 0,08-0,038.
Tuberculii marginali pe tergitele II-IV abdominale, deseori mici, foarte
proeminenţi. Corniculele, de regulă, sunt mai deschise decât pata abdominală.
Antenele indivizilor apteri fără rinarii secundare. În frunze răsucite de corcoduş,
mărăcine, cais, Cerasus microcarpa şi rareori cireş. Migrează pe multe Compositae
şi Boraginaceae, unde trăieşte pe tulpini, pe recepteculi, şi uneori pe partea
superioară a rădăcinii. Poate ierna în sere. Dăunează prunelor. Cosmopolită.
Caucaz, Cazahstan, Asia mijlocie, Europa de vest, Africa, Japonia, America de
nord......................................................B. cardui L. (lateralis Walk., viridana Nevs.)
20(19) Perişorii pe tergitul VIII abdominal 0,01-0,025, pe articolul 3 antenal 0,005-0,008.
Tuberculii marginali sau lipsesc sau sunt puţin proeminenţi. Corniculele mai închise
decât pata abdominală sau dungile abdomenului. Pe articolul 3 antenal la indivizii
apteri pot fi rinarii secundare.
21(22) Seta articolului 6 antenal de 4,7 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe
Plantago lanceolata, pe rădăcini, primăvara pe baza tulpinilor şi pe suprafaţa
inferioară a frunzelor. Cosmopolită. Europa de vest......................B. lucifugus Mull.
22(21) Seta articolului 6 antenal de 2-4,5 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe alte
plante.
23(24) Dungile transversale sclerificate, nu sunt contopite între ele şi pe tergitul I-IV
abdominal sunt întrerupte la mijloc, sunt prezente pe tergitul II-VIII sau I-VIII
abdominal şi uneori pe mezonot şi rareori pe metanot. Tuberculii marginali prezenţi
pe pronot, pe tergitele II-IV şi de obicei pe tergitele I sau V abdominale, puţini
proeminenţi, deseori împărţiţi. Seta articolului 6 antenal de 2,8-3,5 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Pe Boraginaceae (Anchusa gmelini, Symphytum) şi
Compositae (Senecio fluviatilis), pe tulpini şi frunze bazale. Ciclu vital necunoscut..
..........................................................................................................B. virgatus Shap.
52
24(23) Dungile transversale sclerificate întregi, pe tergitele I-V abdominale sau pe metanot
şi pe tergitele I-V sunt contopite formând o singură pată.
25(26) Tuberculii marginali puţin proeminenţi, prezenţi pe pronot şi pe tergitele I-IV
deobicei şi pe tergitele I sau V abdominale. Seta articolului 6 antenal de 2-3 ori mai
lungă decât baza acestui articol. Pata abdominală depăşeşte sau nu corniculele. Pe
Malva plebaea, M. sp. Ciclul vital necunoscut. Crimea, Caucaz.......B. malvae Shap.
26(25) Tuberculii marginali lipsesc. Seta articolului 6 antenal de 3,5-4,5 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Pata de pe abdomenul lateral depăşeşte corniculele. Pe
Boraginaceae (Echium vulgare, E. italicum; Nonnea pulla). Ciclul vital necunoscut.
Crimeea, Europa de vest.............................................................B. mordvilkoi H.R.L.
27(4) Corniculele de 10-45 ori mai scurte decât corpul, de 1-2,8 ori depăşesc diametrul lor
bazal. Larvele galben-verzui. Adulţii galben sau verzi, uneori dorsal bruni. Coada
cu 6-9, rareori 10 perişori. Ultimul articol labial cu 4-8 perişori în plus. Afide
elipsoidale, cuticula mărunt tuberculată.
28(33) Ultimul articol labial mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior sau egal cu el.
Indivizii aripaţi au rinarii secundare pe articolele 3,4, uneori şi pe 5 antenale. La cei
apteri lungimea cozii este 0,8-1 din lăţimea ei înaintea bazei (fig. 13,4)
(subgenul.Brachycaudus Goot.).
29(30) Indivizii apteri cu dungi transversale brune pe toate sau aproape toate tergitele
corpului; deseori + contopite între ele pe tergitele I-V abdominale. Pe Compositae
(Inula britannica, I. salicina, I. ensifolia, I. hirta, I. oculus christi), pe suprafaţa
superioară a frunzelor răsucite lateral în tuburi. Are o singură gazdă. Turkmenia.
Europa de vest...................................................................................B. salicinae C.B.
30(29) Indivizii apteri fără dungi (fig. 13,4 ). Dacă sunt pe Compositae, atunci frunzele nu
sunt răsucite în formă de tub.
31(32) Pe Prunoidea (Prunus domestica, P. spinosa, P. divaricata, Armeniaca, Persica,
Amygdalus, Cerasus avium), în frunze răsucite în tuburi. Migrează pe multe
Compositae şi alte plante, pe unele sug din flori şi frunzele superioare, provocând
îngălbenirea şi încreţirea lor. Poate iarna în sere. Caucaz, Asia mijlocie.
Cosmopolită....................................................................................B. helichrysi Kalt.
32(31) Pe Spiraea salicifolia, S. hyperisifolia, S. sp, în frunze răsucite în tuburi. Are o
singură gazdă. Cazahstan, Europa de vest.........................................B. spiraeae C.B.
33(28) Ultimul articol labial mult mai scurt decât articolul 2 al tarsului posterior. La
indivizii aripaţi rinariile secundare doar pe articolul 3 antenal. La cei apteri
lungimea cozii este cel mult 0,7 din lăţimea ei înaintea bazei (fig. 13,6) (subgen.
Brevicaudus Shap.)
34(35) La indivizii apteri dungile transversale sunt prezente pe toate tergitele corpului,
necontopite între ele. Pe Boraginaceae (Cerinthe minor), pe tulpini, receptaculi,
deformează lăstarii floriferi. Cehia, Slovacia..................................B. cerinthis Bozh.
35(36) La indivizii apteri dungile transversale sunt prezente doar pe unele tergite, de obicei
contopite între ele, formînd o pată nu prea mare. Pe Prunoidea şi Polygonaceae.
36(38) Diametul stigmelor 0.018-0.026. Pe tergitul VIII abdominal la indivizii apteri 10-13
perişori, coada lor lat rotunjită (fig. 13,6). Pe Prunoidea (Amygdalus communis, A.
nana, A. bucharica, Persica vulgaris, Armeniaca vulgaris, Prunus divaricata, P.
domestica, Cerasus microcarpa), în frunze răsucite în tuburi (fig. 14,4). Migează pe
Polygonum equisetiformis, unde trăieşte sub frunze. Asia mijlocie, Europa de sud,
America de nord.......................................................................B. rumicicolens Patch.
53
37(3) Primul articol tarsal cu 4,4,4 peri. Afide galben-rozii sau verzi cu dungi transversale
brune, întrerupte la mijloc pe partea anterioară a corpului şi contopite între ele pe
tergitele III-IV sau III-V abdominale (subgen. Appelia C.B.).......B. prunicola Kalt.
a(b) Pe Prunoidea: Prunus spinosa, P. divaricata, P. domestica, Persica vulgaris,
Amygdalus nana, A. communis. Pe frunzele superioare puternic răsucite şi încreţite.
Are o singură gazdă şi probabil în unele cazuri migrează facultativ pe Compositae
(Tragopogon, Senecio, Sonchus ş.a.), ceea ce trebuie verificat. Sunt câteva forme
(probabil subspecii) specializate pe diferite plante din Prunoidea. Asia mijlocie,
Cazahstan, Europa de vest................. prunicola Kalt. (tragopogonis auct., nec Kalt.,
persicae B.d.F., prunifex Theob., schwartzi C.B., distinctus Mordv.).
b(a) Pe Tragopogon longirostris, T. pratense, T. major, T. orientalis ş.a., pe frunze
bazale. Are o singură gazdă. Cazahstan, Asia mijlocie, Europa de vest.......................
..................................................................................B. prunicola tragopogonis Kalt.

27. Acaudinum C.B. La baza tulpinii şi coletul rădăcinilor de Centaurea. Sunt 3 specii. Ca
subtrib este trecut în mod convenţional, aparţine la Macrosiphina.

1(2) Lungimea corniculelor de 9-11 ori mai mare decât lăţimea lor înaintea bazei.
Cuticula netedă, doar alocuri cu celule puţin vizibile. Pe Centaurea scabiosa, C.
jacea, C. nigra, C. orientalis, C. ruthenica, C. arenaria. Are o singură gazdă.
Europa de vest..............................................A. scabiosae H.R.L.( centaureae Koch).
2(1) Lungimea corniculelor de 6-8 ori mai mare decât lăţimea lor înaintea bazei.
Cuticula cu sculptură celulară vizibilă pe toată suprafaţa dorsală. Pe Centaurea
sp.........................................................................................A. dolychosiphon Mordv.

28. Roepkea H.R.L. 1 specie.

1(1) Galben-verzui, deseori cu dungi transversale întunecate, care contopite între ele pot
da afide negre în întregime. Pe Cerasus mahaleb, pe suprafaţa inferioară a frunzelor
răsucite în tuburi late, umflate şi îngălbenite. Are o singură gazdă, sau probabil
facultativ migrează pe organele generative ale labiatelor (Stachys cretica, S. annua),
cariofilaceelor (Silene), primulaceelor (Primula), ceea ce trebiue verificat
experimental. Europa, Asia...............................................................R. marchali C.B.

29. Shaposhnikoviella Mam. Rinarii secundare 2-9; tuberculii marginali mari, plate, pe
tergitele I-VII abdomiale; nervura medială a aripii anterioare se ramifică o singură dată; coada
în formă de scut cu aproximativ 20 perişori. 1 specie.

1(1) Palid-verzui. Pe Sisymbrium polymorphum, pe rădăcină..............Sh. paradoxa Mam

Subtribul LIOSOMAPHIDINA

30. Longicaudus Goot. Coada de 3 ori mai lungă decât corniculele, cu 14-17 perişori. 1
specie.

54
1(1) Gălbui-albe. Pe trandafiri şi măcieş (Rosa canina, R. rubuginisa, Rosa spp.) Pe
frunze tinere. Migrează pe Ranunculaceae (Aquilegia vulgaris, A. chrysantha, A.
spp., Thalictrum minus, Th. aquilegiifolium), pe frunze receptaculi şi fructe.
Cosmopolită. Siberia, Europa, America de nord............................L. trirhodus Walk.

31. Myzaphis Goot. Verzi. Au o singură gazdă. Pe trandafir, măceş (Rosa) şi Potentilla, pe
suprafaţa inferioară şi superioară a frunzelor. 3 specii.

1(2) Pe marginea anterioară a frunţii 2-4 perişori, lungimea lor este mai mică decât
diametrul articolul 3 antenal la baza îngustată. La indivizii apteri tuberculul frontal
medial este dreptunghiular (fig. 15,2). La indivizii aripaţi articolul 3 antenal cel
puţin cu 14 rinarii. Pe Rosa canina, R. centrifolia, R. gallica şi pe Potentilla
fruticosa. Asia mijlocie, Europa de vest, America de nord..............M. rosarum Kalt.
2(1) Pe marginea anterioară a frunţii 6 perişori, lungimea lor este mai mare decât
diametrul articolul 3 antenal la baza îngustată. La indivizii apteri tuberculul frontal
medial este rotunjit (fig. 15,3). La indivizii aripaţi articolul 3 antenal cu 10-14
rinarii. Pe Rosa canina, R. villosa, R. tomentosa. Europa de vest, Cazahstan.
.......................................................................................................M. bucktoni Jacob.

32. Mamontova Shap., gen.n. Fruntea puţin bombată, cu tuberculii antenali puţin dezvoltaţi.
Antenele cu 6 articole. Seta articolului 6 antenal este mai lungă decât baza acestui articol.
Segmentele tergitului II abdominal sunt apropiate. Tuberculii marginali de pe torace şi
tergitele I-V abdominale sunt în formă de mameloane, sunt împărţite, cu bordură la vârf, cu
rânduri de ţepi, parţial contopite în solzi. Coada triunghiulară cu 4 perişori, egală ca lungime
cu corniculele, mai scurtă decât articolul 2 al tarsului posterior (fig.18). 1 specie.

1(1) Verde cu pete negre sclerificate pe tergitele II-IV abdominale şi dungi transversale
pe II-VIII. Cuticula pe suprafaţa ventrală, pe tergitul VIII, pe dungile sclerificate ale
tergitelor VI-VIII şi petele marginale are rânduri de ţepi, pe cealaltă parte a
abdomenului este fin-transvers-ridată (ţepii s-au contopit). Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal 0.06-0.07, egal cu 2,4-2,6 din diametrul bazei îngustate al acestui
articol. Pe pronot sunt 21 perişori, pe tergitul VIII abdominal 5, pe articolul 3
antenal 26-29. Rinariile secundare sunt foarte proeminente cu mijlocul adâncit, pe
articolul 3 antenal 42-44, pe artcolul 4 sunt 25-27, pe articolul 5 sunt 10-13. Labiul
atinge ca lungime coxele mijlocii, iar ultimul articol este 0.18, cu 4 perişori în plus.
Corpul 2,7 x 1,1; antenele 1,38; articolul 3 - 0,45; articolul 4 - 0,28; articolul 5 -
0,21; articolul 6 - 0,11-0,24; corniculele 0,08 x 0,06 (la bază); coada 0,09 x 0,12 (la
bază); articolul 2 al tarsului posterior 0,12. Larvele primului stadiu au perişorii
supramarginali pe toate tergitele toracale şi tergitele I-IV sau VII abdominale Pe
Oxytropis sordida. Ciclul vital necunoscut............................................M. vera Shap.

33. Trilobaphis Theob. 1 specie.

1(1) Galben-verzui. Pe Cyperaceae (Carex remota, C. stellulata, C. muricata, C.


vulpina, C. paniculata, C. leporina ), pe suprafaţa superioară, mai rar inferioară a
frunzelor. Europa de vest...................................................................T. caricis Theob.

55
34. Liosomaphis Walk. Are o singură gazdă, monofage. 6 specii.

1(4) Corniculele pe toată lungimea lor sunt ridate, dacă sunt umflate, atunci foarte puţin,
diametrul lor maximal în jumătatea superioară cel mult de 1,3 ori depăşeşte
diametrul minimal în 1/2 bazală. Coada cu 7-9 perişori. Pe conifere. (subgenul
Elatobium Mordv.).
2(3) Corniculele cilindrice fără umflătură. Coada fără îngustare. Pe Picea excelsa, P.
tianschanica, P. alba, P. nigra, P. orientalis ş.a. Un atac puternic s-a înregistrat în
Europa de vest, America de nord, Noua Zelandă. Cosmopolită. Siberia, Cazahstan,
Europa de vest, America de nord..................................................L. abietinum Walk.
3(2) Corniculele în jumătatea superioară puţin umflate. Coada cu o îngustare în partea
bazală. Pe Juniperus communis. Europa de vest..............................L. indecisa Walk.
4(1) Corniculele netede, doar alocuri cu riduri, puternic umflate, diametrul lor maximal
în 1/2 superioară cel puţin de 1,7 ori depăşeşte diametrul minimal al lor în 1/2
bazală. Coada cu 5-6 perişori. Pe Berberis vulgaris, B. thunbergii, uneori şi pe
Machonia, pe frunze şi lăstari tineri. Cosmopolită. Europa de vest.............................
..........................(Subgen. Liosomaphis Walk.).............................L. berberidis Kalt.

35. Cavariella Guerc. Oligofage pe Salix, pe lăstari, pe frunze, care la un atac puternic se
răsucesc. Migrează pe Umbelifere unde sunt deasemenea oligofage, unde trăiesc pe umbele,
pe tulpini şi pe frunze. Posedă homocromie. 20 de specii.

1(12) Corniculele cu bordură la vârf, cu orificiile normal dezvoltate, late. Coada


digitiformă cu 4-6 perişori.
2(3) corniculele neumflate. Antenele indivizilor apteri ating 1/2 dinlungimea corpului.
Europa de vest...................................................................................C. theobaldi Gill.
3(2) Corniculele evident umflate în 1/2 distală. Antenele indivizilor apteri nu ating 1/2
din lungimea corpului.
4(11) Corniculele cel puţin de 2 ori mai lungi decât excrescenţa de pe tergitul VIII
abdominal şi coadă. Excrescenţa de pe tergitul VIII abdominal mai scurtă şi mai
îngustă decât coada.
5(8) Seta articolului 6 antenal cel puţin de 1,5 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Ultimul articol labial cu 2 perişori în plus. La indivizii apteri corniculele cel puţin
de 2 ori mai lungi decât coada.
6(7) Seta articolului 6 antenal cel mult de 2 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Indivizii aripaţi au corniculele în întregime întunecate. Asia mijlocie, Europa de
vest..........................................................................................C. archangelicae Scop.
7(6) Seta articolului 6 antenal cel puţin de 3 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Indivizii aripaţi au corniculele întunecate doar la vârf. Asia mijlocie, Europa de
vest.....................................................................................................C. pastinacae L.
8(5) Seta articolului 6 antenal cel mult de 1,25 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Ultimul articol labial fără perişori în plus. La indivizii apteri corniculele cel mult de
2 ori mai lungi decât coada.
9(10) Coada cu 5 perişori: 4 pe părţile laterale, 1 dorsal. La idivizii aripaţi articolul 4
antenal cu 0-2, articolul 5 cu 0 rinarii secundare. Asia mijlocie, Europa de vest,
Africa de nord.................................................................................C. aegopodii Scop.
10(9) Coada cu 4, rareori 5 perişori, toţi aşezaţi lateral. La idivizii aripaţi articolul 4
56
antenal cu 5-9, articolul 5 cu 3-4 rinarii secundare...............................C.rutila Mam.
11(4) Corniculele cel mult de 1,5 ori mai lungi decât excrescenţa pe tergitul VIII
abdominal şi cel mult de 1,9 ori mai lungi decât coada. Excrescenţa pe tergitul VIII
abdominal mai lungă şi mai lată decât coada. Europa.......................C. cicutae Koch.
12(1) Corniculele fără bordură la vârf, cu orificii nedezvoltate aproape în formă de pori.
Coada ascuţită cu 8-11 perişori. Asia mijlocie, Europa de vest....................................
................................................................................................C. hillerislambersi Oss.

36. Ericaphis C.B. După un număr de particularităţi este înrudit cu grupa Myzodes- Myzus
(Macrosiphina). Pe arbuşti. 4 specii.

1(2) Primul articol tarsal cu 5,5,5 peri. Perişorii pe articolul 3 antenal egali aproximativ
1,0 din diametrul acestui articol. Pe Ericaceae (Calluna vulgaris, Erica gracilis, E.
caffra), pe lăstari tineri. Ciclul incomplet. Europa de vest....................E. ericae C.B.
2(1) Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cu 0,3-0,5 din
diametrul acestui articol. Pe Ericaceae. La indivizii aripaţi sunt pete marginale
întunecate, sclerificate şi întrerupte, dungi scurte pe tergitele I-V abdominale
precum şi sclerite intersegmentare (intercalare). Rinariile secundare doar pe
articolul 3 antenal; la indivizii aripaţi 13-17 într-un rând, la femele normale 2-4, la
virgine aptere 0 (sau 1-4, de obicei în combinaţie cu alte 1-3 caractere de femele
normale). Seta articolului 6 antenal la indivizii apteri este de 1,8-2 ori mai lungă
decât baza acestui articol, la femele normale şi aripate de 2,7-3,3 ori. Pe tibiile
posterioare la femele normale 25-42 pseudosesile, uneori în număr mic sunt şi la
vivipare. Ultimul articol labial cu 5-8 perişori în plus. Galbene-verzui, puţin
lucioase. Pe Empetrum hermaphroditum, E. nigrum, Vaccinium uliginosum,
accidental pe V. vitis-idaea, pe lăstari tineri şi suprafaţa inferioară a frunzelor.
Cosmopolită. Ciclu vital în nord se termină în iulie-august. Islanda, Europa de vest.
(subgen Boreamyzus Shap.).............................................................E. latifrons C.B.

37. Galiobium C.B. După un şir de caractere este înrudit cu Myzus Pass. (Macrosiphina),
speciile căruia (M. cerasi , M. borealis). La fel trăiesc pe Gallium sp. 1 sau 2 specii.

1(1) Verzi, deseori cu nuanţă roşietică. Pe Gallium mallugo, G. verum, pe vârful


lăstarilor şi frunze tinere. Asia mijlocie, Europa de vest.......................G. langei C.B.

38. Ammiaphis C.B. 1 specie.

1(1) Verzi cu corniculele negre. Pe Prionitis falcaria, primăvara şi toamna la baza


tulpinii şi pe lăstarii tineri, vara pe ramuri şi subţioara frunzei. Europa de vest..........
...................................................................................................................A. sii Koch.

39. Hyadaphis Kirk. 4-5 specii.

1(2) Pe suprafaţa ventrală a marginii posterioare a protoracelui este o pată întunecată


sclerificată. Tuberculii marginali prezenţi, de regulă, dar pe tergitul V abdominal.
Seta ultimului articol antenal cel puţin de 2,4 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Pe Lonicera xylosteum, L. caprifolium, L. periclymenum, Lonicera sp., pe
57
suprafaţa inferioară a frunzelor îndoite longitudinal în jumătate şi puţin umflate.
Migrează pe Umbelifere (Torilis, Conium, Anthriscus, Pastinaca, Pimpinella,
Daucus, Carum, Selinum, Aethusa, ş.a), uneori dăunează. Cosmopolită. Cazahstan,
Siberia, Asia mijlocie, Africa de nord, America de nord. Specie puţin studiată,
subspeciile prezente ulterior pot fi şi specii.................................H. passerinii Guerc.
(xylostei Schrnk., coniellum Theob.)
a(b) Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi cu 60-75 rinarii secundare, articolul 4 cu 18-
28, articolul 5 cu 2-5.......................................................H. passerinii mallifera Hott.
b(a) Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi 30-45 rinarii secundare, articolul 4 cu 6-13,
articolul 5 cu 0 rinarii..................................................H. passerinii passerinii Guerc.
2(1) Pe suprafaţa ventrală a protoracelui nu este pată. Tuberculii marginali prezenţi
obligatoriu pe tergitele II-V abdominali. Seta ultimului articol antenal aproximativ
de 2 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe umbeliferae (Bupleurum rossicum,
B. falcatum), pe suprafaţa superioară a frunzelor, pe lăstari tineri şi umbele. Are o
singură gazdă. Europa de vest...........................................................H. bupleuri C.B.

40. Lipaphis Mordv. Au o singură gazdă. Monofage, mai rar oligofage pe Cruciferae. 10
specii. (determinarea se face după indivizii apteri).

1(10) Fruntea scobită, tuberculii antenali bine dezvoltaţi, de obicei situaţi superior faţă de
mijlocul frunţii (fig. 15,6). Antenele cel puţin 0,55 din lungimea corpului. Pe
tergitul VIII abdominal nu este ecscrescenţă tuberculată. Pe diferite Cruciferae
(Subgenul Lipaphis Mordv.)
2(5) Pe tergitele abdominale sunt prezente dungi întunecate sclerificate. Corniculele
întunecate, la bază mult îngroşate. Plantele atacate au tulpina scurtată şi îngroşată,
iar înflorirea întârzie.
3(4) Ultimul articol labial cel puţin cu 4 perişori în plus. Cei mai lungi perişori de pe
frunte ating 0,025. Gălbui. Pe Arabis (Turritis) glabra. Europa de vest......................
......................................................................................................L.turritella Wahlgr.
4(3) Ultimul articol labial cu 2 perişori în plus. Cei mai lungi perişori de pe frunte ating
0,01...........................................................................................................L. rossi C.B.
a(b) Gri-verzui. Pe Arabis hirsuta, A. thaliana. Europa de vest.............L. rossi rossi C.B.
b(a) Măslinii. Pe Conringia orientalis........................................L. rossi conringiae Bozh.
5(2) Pe tergitul abdominal, dungile întunecate sclerificate lipsesc. Corniculele întunecate
sau deschise, dacă sunt îngroşate la bază, atunci foarte puţin.
6(7) Cuticula capului este solzoasă. Lungimea ultimului articol labial este aproximativ
de 2,5 ori mai mare decât lăţimea lor bazală, depăşeşte lungimea articolului 2 al
tarsului posterior. Pe Matthiola sp. şi Arabis alba, pe tulpini. Europa de vest.............
......................................................................................................L. matthiolae Donc.
7(6) Cuticula capului netedă sau ridată. Lungimea ultimului articol labial aproximativ de
1,75 ori depăşeşte lăţimea lui la bază, este mai mic decît articolul 2 al tarsului
posterior.
8(9) Corniculele aproximativ de 1,5 ori mai lungi decât coada. Seta articolului 6 antenal
este mai lungă decît baza acestui articol mai mult de 2 ori. Pe Cruciferae
(Sisymbrium, Capsella, Alliaria, Thlaspi, Cakile, Nasturtium, Arabis, Erysimum,
Sinapis, Rhaphanus, Bunias, mai rar Brassica), pe tulpini şi frunze. Europa, Siberia,
Asia, Africa, America de nord.............................................................L. erysimi Kalt.
58
9(8) Corniculele aproximativ egale cu coada. Seta articolul 6 antenal mai lungă decât
baza acestui articol cel mult de 2 ori. Pe Sisymbrium alliariae, S. laeselii, primăvara
pe flori, vara pe frunze bazale. Europa........................................L. fritzmuelleri C.B.
10(1) Fruntea bombată: tuberculii anteriori slab dezvoltaţi, situaţi inferior faţă de mijlocul
frunţii. Antenele cel mult 0,5 din lungimea corpului. Pe tergitul VIII abdominal este
prezentă excrescenţa tuberculată. Pe Lepidium (subgen. Lipaphidiella Donc.)
11(12) Coada cu îngustare în jumătetea bazală, ca lungime aproximativ egală cu articolul 3
antenal. Pe Lepidium ruderale, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe tulpini şi
receptaculi.........................................................................................L. ruderalis C.B.
12(1) Coada fără îngustare, egală 0,50-0,75 din lungimea articolului 3 antenal.
13(14) Excrescenţa pe tergitul VIII abdominal este joasă, larg rotunjită. Corniculele de 2-
2,5 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Pe Lepidium repens. Asia
mijlocie.................................................................................................L. lepidii Nevs.
14(13) Excrescenţa pe tergitul VIII abdominal este înaltă (proeminentă), în formă de neg.
Corniculele de 3-3,5 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Pe
Lepidium draba, L. cardaria, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe tulpini şi
receptaculi. Europa de vest................................L. lepidii-cardariae Knecht. et Mon.

41. Spatulophorus Mull. 1 specie.

1(1) Galbui sau gri-verzui. Pe Berteroa incana şi Capsella bursa-pastoris, pe


recepteculi, pe suprafaţa inferioară a frunzei. Are o singură gazdă. Europa de vest....
...........................................................................................................S. incanae Mull.

42. Brevicoryne Das. Afide cu pulverulenţă ceroasă de culoare galbuie. Pe Crucifere. 4 specii.

1(6) Rinariile secundare la indivizii apteri lipsesc, la cei aripaţi prezente doar pe articolul
3, uneori pe 4 antenal. Lungimea corniculelor cel puţin de 2 ori mai mare decât
diametrul lor maximal.
2(5) Tuberculii marginali prezenţi pe torace şi V, uneori şi pe tergitul IV abdominal.
Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului la vârf sunt ascuţiţi. (subgenul
Brevicoryne Das)
3(4) Sclerite prezente pe cap şi pe toate sau pe majoritatea tergitelor abdominale, pe
abdomen sunt în formă de dungi transversale. Verzi-deschise. Pe multe Crucifere.
Are o singură gazdă. Dăuneză mult verzei. Cosmopolită....................B. brassicae L.
4(3) Scleritele pe corpul indivizilor apteri lipsesc, la cei aripaţi sunt în formă de pete
marginale şi dungi pe ultimele 3 tergite abdominale. Verzi-închise sau brune. Pe
Barbarea vulgaris, pe frunze. Asia mijlocie.................................B. barbareae Nevs.
5(2) Tuberculii marginali prezenţi obligatoriu pe protorace şi tergitul I-V abdominal, iar
deseori şi pe mezotorace şi metatorace. Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, cu
excepţia tergitului VIII abdominal, la vârf sunt lăţiţi în formă de evantai şi puţin
despicaţi. Sclerite prezente doar pe VII-VIII, uneori şi pe tergitul VI abdominal, în
formă de dungi transversale. Verzi-deschise. Pe Crambe tatarica, pe tulpini şi
suprafaţa inferioară a frunzelor, precum şi pe Barbarea vulgaris, Sisimbrium
orientale, Isatis tinctoria (subgenul Bozhkoja, subgen.n)................B. crambe Bozh
(crambinis-tataricae Bozh.)
59
6(1) Rinariile secundare la indivizii apteri şi aripaţi sunt prezente pe articolele 3-5
antenale. Lungimea corniculelor nu depăşeşte diametrul lor maximal. Pe Barbarea
arcuata, B. stricta, B. vulgaris şi Brassica campestris, pe suprafaţa superioară a
frunzelor răsucite longitudinal. Europa de vest. (subgenul Pseudobrevicoryne
Heinze)....................................................................................................B. buhri C.B.

43. Smiela Mordv. (Brevicorynaphis H.R.L.). Pe Cruciferae. 3 specii.

1(2) Coada cu 5-6 perişori. Tergitul VIII abdominal cu 10-13 perişori. Seta articolului
VI antenal aproximativ de 3 ori mai lungă decît baza acestui articol. Pe Berteroa
incana...................................................................................................S. fusca Mordv
2(1) Coada cu 3 perişori, rareori (la aripaţi) 4. Tergitul VIII abdominal cu 5-8 perişori.
Seta de 1-2 ori mai lungă decât baza.
3(4) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt aşezaţi pe sclerite mici (fig. 19,2). La
indivizii apteri seta de 1,8-2,8 ori mai lungă decât baza. Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal egal 0,9-1,2 din diametrul maximal al acestui articol. Pe articolul
3 antenal 3-11 rinarii secundare, articolul 4 cu 0-4.....................S. schneideri H.R.L.
a(b) Articolul 3 antenal cu 3-6 rinarii, articolul 4 cu 0. Seta de 2,3-2,8 ori mai lungă
decât baza. Pe Isatis glauca. Siria..............................S.schneideri schneideri H.R.L.
b(a) Articolul 3 antenal cu 5-11 rinarii, articolul 4 cu 0-4. Seta de 1,8-2,5 ori mai lungă
decât baza. Pe Alyssum tortuosum. Crimea.........................S. schneideri alyssi Mam.
4(3) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului nu sunt aşezaţi pe sclerite. La indivizii
apteri seta de 1-1,3 ori mai lungă decît baza. Cel mai lung perişor pe articolul 3
antenal egal cu 0,5-0,7 din diametrul maximal al acestui articol. Articolul 3 antenal
cu 8-16 rinarii, articolul 4 cu 2-4. indivizii apteri sunt de culoare verde-brun-negru,
cu pulverulenţă ceroasă de culoare albă. Pe Eryssimum sessiflorum, E. canescens,
Syrenia angustifolia. Cazahstan.......................................................S. syreniae Bozh.

44. Semiaphis Goot. Monofage sau oligofage. Au o singură gazdă, rareori au 2 gazde. 13
specii.

1(16) Rinariile secundare la indivizii aripaţi sunt pe articolele 3 şi 4 sau 3-5 ant; dacă sunt
doar pe 3, atunci corniculele sunt lat-conice şi lungimea lor este mult mai mică
decât diametrul maximal al lor. Pe Lonicera, umbelifere.
2(3) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal aproximativ de 3 ori.
Corniculele pot fi puiţin umflate, bordurile prezente în jumătatea suprioară (fig.
17,2; 19,1). Pe Lonicera tatarica, pe suprafaţa superioară a frunzelor superioare
îndoite în jumătate. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Cazahstan, Europa de vest,
Siberia, Polonia, Bulgaria (subgenul Neohayhurstia Aiz.)..............S. tataricae Aiz.
3(2) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal cel mult de 2,2 ori.
Corniculele nu sunt umflate. (subgen Semiaphis Goot.)
4(7) Corniculele + conice, lungimea lor egală cu 0,6-0,9 din diametrul lor maximal (fig.
17,3)
5(6) Corniculele cu bordură la vîrf. Indivizii apteri au coada egală cu 1,2-1,5 din
lungimea tarsului posterior, cu 7-10 perişori. Ultimul articol labial egal 0,6-0,7 din
lungimea tarsului posterior, Lungimea lui depăşeşte cu aproximativ de 2 ori lăţimea
lui maximală. Indivizii aripaţi pe articolul 4 cu 0 rinarii, rareori 1. Pe Lonicera
60
arborea, L. olgae şi probabil L. tatarica, pe suprafaţa superioară a frunzelor îndoite
în jumătate. Ciclul vital necunoscut. Cazahstan, Turkmenia..........S. lonicerina Shap
6(5) Corniculele fără bordură la vârf. Indivizii apteri au coada aproximativ 0,5 din
lungimea tarsului posterior, lungimea ei aproximativ 1,5 ori mai mare decât lăţimea
ei maximală. Indivizii aripaţi cu 3-7 rinarii pe articolul 4 antenal. Pe Umbeliferae
(Peucedanum cervaria, P. preoselinum), frunzele în locul unde afidele au supt sucul
celular se îngălbenesc sau devin roşietice, apoi se usucă. Au o singură gazdă.
Europa de vest...................................................................................S. cervariae C.B.
7(4) Corniculele + cilindrice, fără bordură la vîrf, lungimea lor 1,7-2,2 din diametrul lor
maximal.
8(9) Lungimea cozii aproximativ de 2 ori mai mare decât lăţimea la bază. Pe
Umbeliferae (Pimpinella saxifraga, P. magna), pe suprafaţa superioară a frunzelor
îndoite la margini, vara pe umbele. Are o singură gazdă. Crimea, Europa de vest......
......................................................................................................S. pimpinellae Kalt.
9(8) Lungimea cozii aproximativ 1,5 ori mai mare decît lăţimea bazală. Pe alte plante.
10(15) Coada 1,8-2,3 ori mai lungă decît corniculele. Pe Lonicera sau umbelifere.
11(12) Coada cel mult de 2 ori mai lungă decât corniculele. Articolul 2 al tarsului posterior
egal aproximativ 1,33 din ultimul articol labial. Indivizii aripaţi au rinarii 34-47 pe
articolul 3 antenal. Pe Lonicera nigra, în frunze răsucite. Migrează pe umbelifere
(Heracleum sphondylium, Peucedanum ostruthium). Europa de vest..........................
......................................................................................................S. sphondylii Koch.
12(11) Coada cel puţin de 2 ori mai lungă decît corniculele. Articolul 2 al tarsului posterior
egal aproximativ 1,10-1,25 din ultimul articol labial. Indivizii aripaţi pe articolul 3
antenal cu 17-38 rinarii. Are o singură gazdă. Pe umbelifere.
13(14) La indivizii apteri articolul 4 antenal mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior.
Pe Torilis anthriscus, T. arvensis. Europa de vest............................S. anthrisci Kalt.
14(13) La indivizii apteri articolul 4 antenal mai scurt decât articolul 2 al tarsului
posterior.......................................................................................................S. dauci F.
a(b) Pe Daucus carota, sălbatic şi cultivat, pe frunze apar umflături. Cosmopolit.
Siberia, Asia mijlocie, Europa de vest..............................................S. dauci dauci F.
b(a) Pe Seseli varium, S. austriacum. Caucaz de nord, Europa de vest. .............................
.....................................................................................................S. dauci seselei C.B.
15(10) Coada aproximativ de 3 ori mai lungă decît corniculele. Pe Impatiens nolitangere.
Pe receptecul. Ciclul vital necunoscut...........................................S. nolitangere Aiz.
16(1) Rinariile secundare la indivizii aripaţi prezente doar pe articolul 3 antenal.
Corniculele + cilindrice, lungimea lor depăşeşte mult diametrul lor maximal. Pe
Chenopodiaceae şi Caryophylaceae. (subgenul Hayhurstia Guerc.)
17(20) Coada digitiformă, lungimea ei depăşeşte cu 1,5-1,9 ori lăţimea bazală. Lungimea
corniculelor de 2 sau 3 ori mai mare decât diametrul lor maximal. Pe
Chenopodiaceae.
18(19) Lungimea corniculelor aproximativ de 3 ori mai mare decît diametrul lor maximal.
Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Seta articolului 6 antenal de 2,0-2,7 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Articolul 6 antenal la apteri este mai lung, la aripaţi este
egal cu articolul 3. Pe Atriplex spp, Chenopodium spp (în Crimea subspecia S. a.
chenopodii Mam.), Obione porulacoides, rareori pe Spinacea şi Beta. Pe suprafaţa
superioară a frunzelor îndoite logitudinal la jumătate. Are o singură gazdă.
Cosmopolită. Cazahstan, Siberia de vest, Asia, Europa de vest, Europa de nord........
61
...............................................................................................................S. atriplicis L.
19(18) Lungimea corniculelor aproximativ de 2 ori mai mare decât diametrul lor maximal.
Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Seta articolului 6 antenal de 1,1-1,6 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Articlul 6 antenal mai scurt decît 3. Verzi albicioase, cu o
pulverulenţă ceroasă. Pe Coryspermum sp, în frunze răsucite în tub. Ciclul vital
necunoscut....................................................................................S. coryspermi Mam.
20(17) Coada tocit-triunghiulară, lungimea ei depăşeşte de 1,1-1,2 ori lăţimea bazală.
Lungimea corniculelor aproximativ de 1,5 ori mai mare decît diametrul lor
maximal. Pe Cryophylaceae (Silene inflata, S. vulgaris, S. maritima). Pe suprafaţa
superioară a frunzelor îndoite logitudinal la mijloc. Are o singură gazdă. Europa de
vest....................................................................................................S. cucubali Pass.

45. Brachycolus Buckt. Monofage pe dicotiledonate (Caryophylaceae) sau monocotiledonate


(graminee şi liliacee). Are o singură gazdă. 10-11 specii.

1(4) Pe Caryophylaceae. (subgenul Brachycolus Buckt.)


2(3) Tergitul VIII abdominal fără excrescenţe. Seta articolului 6 antenal cel puţin de 3
ori mai lungă decât baza acestui articol Verzui, cu pulverulenţă albă. Pe Stellaria
holostea, pe suprafaţa inferioară a fruzelor răsucite în tub. Europa de vest.................
.........................................................................................................B.stellariae Hardy
3(2) Tergitul VIII abdominal cu o excrescenţă. Seta articolul 6 antenal cel mult de 2,5
ori mai mare decât baza acestui articol. Pe Cerastium arvense, primăvara pe frunze
galiform deformate, vara pe tulpini nedeformate. Europa de vest......B. cerastii Kalt.
4(1) Pe monocotiledonate.
5(6) Tuberculii antenali nu sunt evidenţiaţi, adică nu sunt separaţi prin adâncituri de
tuberculul frontal medial. Gri, cu pulverulenţă ceroasă. Pe Liliaceae (Asparagus
officinalis). Polonia (subgen. Brachycorynella Aiz.)..................B. asparagi Mordv.
6(5) Tuberculii antenali evidenţiaţi, separaţi prin adâncituri de tuberculul frontal medial.
Pe Graminee.
7(8) Tergitul VIII abdominal fără excrescenţă (subgen Holcaphis H.R.L.)

*** Pe Agropyrum repens, în frunzele superioare răsucite în tuburi; internodurile


scurtate. Polonia...........................................................................B. korotnevi Mordv.
*** Holcus lanatus, H. mollis, în frunze răsucite şi adunate împreună. Europa de
vest.......................................................................................................B. holci H.R.L.
*** Pe Bromus inermis.......................................................................B. bromicola H.R.L.
*** Pe Calamagrostis. Europa de vest.............................................B. calamagrostis Oss.
*** Pe Dactylis glomerata. Verzi-deschise, fără pulverulenţă ceroasă...B. slavae Mordv.

8(7) Tergitul VIII abdominal la mijloc cu excrescenţă digitiformă (subgen Cuernavaca


McVicar Baker).
9(10) Excrescenţa egală cu 0,25-0,33 din lungimea cozii. Pe Phleum pratense, în frunze
răsucite în tuburi, care se îngălbenesc. Europa de vest......................B. muehlei C.B.
10(9) Excrescenţa egală cu 0,5-0,6 din lungimea cozii. Verzi-deschise, cu pulverulenţă
albă. Pe Hordeum sativum, H. murinum, Triticum, Secale, şi alte graminee
(Agropyrum, Phleum, Avena), în frunzele superioare răsucite în tuburi sau pe
spicuri, frunzele se usucă, spicele se îndoaie. Dăunează orzului, mai ales culturilor
62
târzii, uneori grâului. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest, Africa..................
..........................................................................................................B. noxius Mordv.

46. Staegeriella H.R.L. Monofage pe Rubiaceae. Are o singură gazdă. 2 specii.

1(2) Corniculele nu sunt îngustate la bază, ci puţin umflate. Lăţimea maximală a


corpului egală cu 0,51-0,54 din lungimea. Indivizii aripaţi cu 10-20 rinarii pe
articolul 3 antenal. Pe Gallium verum, G. mallugo, G. purpureum, pe tulpinile
florifere. Europa de vest.................................................................S. necopinata C.B.
2(1) Corniculele sunt îngustate la bază, foarte umflate. Lăţimea maximală a corpului
egală cu 0,58-0,61 din lungime. Indivizii aripaţi cu 28-30 rinarii pe articolul 3
antenal. Pe Asperulla cynachia, pe tulpini care se scurtează şi se răsucesc.................
........................................................................................................S. asperulae Bozh.

47. Hydaphias C.B. Monofage pe Galium. Are o singură gazdă. Specii vest-europene. 4
specii.

1(6) Tuberculii marginali prezenţi. Seta articolului 6 antenal cel puţin de 2 ori mai lungă
decât baza acestui articol.
2(3) Corniculele mai scurte decât articolul 4 antenal, coada cu 15-22 perişori. pe G.
mallugo...........................................................................................H. mosana H.R.L.
3(2) Corniculele de 2 ori mai lungi decît articolul 4 antenal. Coada cu 12-16 perişori.
4(5) Diametrul tuberculilor marginali de 2,5-3,5 ori mai mare decît lungimea perişorilor
marginali. Seta articolului 6 antenal de 2-2,5 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Pe G. mallugo....................................................................H. molluginis C.B.
5(4) Diametrul tuberculilor marginali de 2,5-3,5 ori mai mare decît lungimea perişorilor
marginali. Seta articolului 6 antenal aproape de 3 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Pe G. verum.........................................................................H. hofmanni C.B.
6(1) Tuberculii marginali lipsesc. Seta articolului 6 antenal de 1,5-2 ori mai mare decât
baza acestui articol. Pe G. verum..................................................H. helvetica H.R.L.

48. Uhlmannia C.B. Monofage pe Rubiaceae. Are o singură gazdă. 1 specie.

1(1) Gri-închise, aproape negre, cu pulverulenţă albă. Pe Asperula sp, A. neilreichi, pe


tulpini. Europa de vest..................................................................Uh. singularis C.B.

49. Aspidaphis Gill. 3 specii.

1(1) Verzi-albicioase sau gălbui, alungite. Pe Polygonum aviculare, la subţioara


frunzelor şi florilor. Asia mijlocie, Europa de vest.........................A. polygoni Walk.

50. Pseudacaudella C.B. ( Schizomyzus C.B.) 1 specie.

1(1) Pe Sphagnum recurvum, Hylocomium squarrosum, Pleurozium schreberi. Europa


de vest....................................................................................................P. rubida C.B.

63
51. Aspidaphium. C.B. 2 specii.

1(1) Pe muşchi (Eurhynchium praelongum, Pseudocleropodium purum, Rhytidiadelphus


loreus). Ciclul vital necunoscut, probail migrează pe Sorbus aucuparia. Europa de
vest..................................................................................................A. escherichi C.B.

52. Chaitaphis Nevs. Ultimul articol labial mult mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior. Oligofage pe Chenopodiaceae. 1 specie.

1(1) Verzi, uneori gălbui sau brun-verzui, cu o pulverulenţă ceroasă fină de culoare albă;
picioarele şi perişorii lungi în formă de evantai sunt albicioase. Pe Salsola lanata şi
Kochia prostrata, pe vîrfurile tulpinilor, pe frunze. Ciclul vital necunoscut.
Cazahstan, Siberia,Asia...........................................................Ch. tenuicaudus Nevs.

53. Clypeaphis Sol. Ultimul articol labial mai scurt decît articolul 2 al tarsului posterior.
Monofage pe Chenopodiaceae. 2 specii.

1(2) Corniculele drepte, îndreptate lateral, orificiile lor situate la vîrf (fig. 19,3).
Rinariile secundare sunt 6. Verzi. Pe Suaeda maritima, S. vera, pe vârfurile tulpinii,
pe frunze şi flori. Cazahstan, Europa de vest, Africa de nord...........C. suaedae Mim.
2(1) Corniculele îndoite şi lipite de corp, orificiile lor sunt puţin îndepărtate de vârf şi
orientate spre corp. Rinarii secundare 3-4. Pe Salsola sp. Asia mijlocie......................
.....................................................................................................C. stavropolensis Iv.

54. Coloradoa Wils. Perişorii în formă de evantai, mai rar cilindrici. Monofage pe
Compositae. Au o singură gazdă sau cu ciclul incomplet. 20 specii.

1(8) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal de 2-3 ori. Pe Artemisia, pe
vârfurile lăstarilor între frunzuliţe şi flori (subgen Lidaja C.B.).
2(3) Perişorii cei mai apropiaţi corniculelor sunt egali cu 1,9-2,3 din diametrul maximal
al lor. Seta articolului 6 antenal este de 1,8-2,2 ori mai lungă decît baza acestui
articol. Afide brune. Pe Artemisia lanulosa, A. taurica. Crimeea.....C. taurica Mam.
3(2) Perişorii cei mai apropiaţi corniculelor egali cu 0,8-1,3 din diametrul maximal al
lor. Afide verzi.
4(5) Seta articolului 6 antenal de 1,5-1,7 ori mai lung decât baza acestui articol. Ultimul
articol labial cel puţin de 1,3-1,4 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior.
Pe Artemisia maritima, A. taurica şi A. sp. Cazahstan. Europa de vest.......................
..............................................................................................................C. heinzei C.B.
5(4) Seta articolului 6 antenal aproximativ de 2 ori mai lungă decît baza acestui articol.
Ultimul articol labial aproximativ egal cu articolul 2 al tarsului posterior.
6(7) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt în formă de evantai. Corniculele şi
coada brun-negricioase. Pe Artemisia campestris. Europa de vest...............................
........................................................................................................C. campestris C.B.
7(6) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt cilindrici. Corniculele şi coada galben-
brune. Pe Artemisia abrotani. Europa de vest.................................C. abrotani Koch.
8(1) Lingimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal de 4-7 ori. Pe marginile
frunzelor, precum şi pe recepteculi.
64
9(10) Antenele cu 6 articole (subgen. Coloradoa Wils)

*** Pe Achillea millefolia, A. setacea, pe frunze şi flori. Europa de vest...........................


.......................................................................................................C. achilleae H.R.L.
*** Pe Tanacetum vulgare, pe frunze şi receptaculi...........................C. tanacetina Walk.
*** Pe Chrysanthemum indicum.....................................................C. rufomaculata Wils.
*** Pe Matricaria inodora. Europa de vest...........................................C. inodorella Oss.
Pe Artemisia:
*** Pe A. absinthium, A. vulgaris, la vârful tulpinii florifere. Seta articolului 6 antenal
cel mult de 2 ori mai lungă decât baza acestui articol şi aproximativ egală cu
articolul 3 antenal. Europa de vest, Asia ....................................C. artemisiae Guerc.
*** Pe A. absinthium, pe frunze inferioare. Seta articolului 6 antenal aproximativ de 2,5
ori mai lungă decât baza acestui articol şi cel puţin de 1,5 ori mai lungă decât
articolul 3 antenal. Europa de vest..................................................C. absinthii Licht.
*** Pe A. procera, pe tulpini florifere. Corniculele aproape de 2 ori mai scurte decât
articolul 3 antenal.......................................................................C. brevisiphon Bozh.
*** Pe A. campestris. Europa de vest................................................C. campestrella Oss.
*** Pe A. camphorata. Europa de vest....................................................C. palmerae C.B.

10(9) Antenele cu 5 articole (subgenul Neaphis nevs.)

*** Pe A. procera. Corniculele mai lungi decât articolul 3 antenal.......C. procerae Bozh.
*** Pe A. annua. Asia mijlocie, Europa de vest.........................................C. viridis Nevs.
*** Pe A. pontica. Europa de vest............................................................C. ponticae C.B.

Subtribul MACROSIPHINA

55. Aphidura H.R.L. [Paraphis Mordv., Cerasomyzus Narz.] Cuticula cu sculptura celulară
cu trecere spre ridată. Pe Prunoidea şi Caryophylaceae. Ciclurile vitale necunoscute. Poziţia
sistematică neclară. Sunt 6 specii.

1(2) Suprafaţa dorsală a corpului indivizilor apteri cu dungi transversale sclerificate,


întrerupte. Galben-verzui. Pe Silene sp. Europa................................A. ornata H.R.L.
2(1) Suprafaţa dorsală a corpului indivizilor apteri fără dungi sclerifecate. Galbene.
3(4) Corniculele neumflate. Pe Gypsophila paniculata. Crimea, Siberia de vest................
....................................................................................................A. gypsophilae Mam.
4(3) Corniculele umflate. Pe Dianthus caryophyllus, D. commutulus şi Silene parviflora.
Europa.........................................................................................A. pujoli Gom.-Men.

56. Neanuraphis Nevs. Pe Rhamnus şi Polygonum. Sunt 3-4 specii.

1(1) Indivizii apteri galben-verzui, cu dungi scurte transversale verzi. Cei aripaţi cu
dungi negre pe abdomen. Pe Rhamnus cathartica, R. alpina, pe suprafaţa inferioară
a frunzelor răsucite, pe pedunculii foliari şi pe vîrfurile lăstarilor tineri. Migrează
probabil pe Polygonum montanum, P. alpinum, ceea ce trebuie verificat. Ural,
65
Cazahstan, Europa de vest. ..............................................................N. rhamni B.d.F.

57. Xenomyzus Aiz. (Acanthulipes C.B.) 1 specie.

1(1) Verzi-bruni, cu nuanţe gri. Pe Lonicera xylosteum, L. sp, în crăpăturile tulpinii şi


lăstarilor multianuali. Au o singură gazdă. Europa de vest....X. corticalis Aiz.

58. Hyalopteroides Theob. Poziţie sistematică incertă, înrudit cu Liosomaphidina. 2 specii.

1(1) Galben-palide sau gri-gălbui. Pe Dactylis glomerata, pe suprafaţa inferioară a


frunzelor în formă de şiraguri, unele după altele. Europa de vest, America de
nord.....................................................................H. humilis Walk. (dactylidis Hayh.)

59. Chondrillobium Bozh. 1 specie.

1(1) Verzi-palide. Pe Compositae (Chodrilla juncea), pe suprafaţa inferioară a frunzelor


care uneori devine palidă şi acoperită cu pete roşii. Ciclul vital necunoscut. Europa
de vest....................................................................Ch. blattnei Pint. ( junceae Bozh.)

60. Ovatus Goot. 3 specii.

1(2) Primul articol antenal fără excrescenţă, asemănătoare celei de pe tuberculul antenal.
(fig. 22,1). Corniculele mult mai scurte decât articolul 3 antenal. Pe Pomoidea
(Crataegus mespilus, Cydonia, Malus), pe vârfurile lăstarilor tineri şi pe suprafaţa
inferioară a frunzelor tinere. Migrează pe Labiatae (Mentha aquatica, M. piperita,
M. gentilis, Lycopis europaeus), pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Cosmopolită.
Asia mijlocie, Siberia, Europa de vest..........................................................................
.......................................O. insitus Walk ( mespili Goot, crataegarius Walk, Theob.)
2(1) Primul articol antenal cu excrescenţă, asemănătoare celei de pe tuberculul antenal.
Corniculele nu sunt mai scurte decât articolul 3 antenal. Pe Mentha silvestris, M.
aquatica, M. arvensis, M. viridis, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o singură
gazdă. Asia mijlocie, Europa de vest.........................................O. menthastri H.R.L.

61. Ovatoides C.B. 1 specie.

1(1) Albicioase-verzui. Pe Pulicaria (Inula) dysenterica. Pe suprafaţa inferioară a


frunzelor şi vârfurile lăstarilor. Are o singură gazdă. Asia mijlocie şi Europa de
vest......................................................................................................O. inulae Walk.

62. Phorodon Pass. Primul articol antenal are excrescenţă asemănătoare celei de pe tuberculul
antenal. Sunt 4 specii.

1(2) Perişorii pe corp şi antene sunt spatuliformi sau în formă de ţepi. Pe articolul 3
antenal sunt egali cu 0,2-0,3 din diametrul maximal. Pronotul cu 6 perişori. Verzi-
deschise cu dungi verzi. Pe Prunoidea (Prunus domestica, P. spinosa, P.
divaricata), pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Migrează pe Humulus lupulus, H.
66
japonicus, unde se găseşe pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe flori şi fructe.
Dăunează mult pe Humulus şi Prunus. Cosmopolită. Cazahstan, Europa de vest,
China, Coreea; India, America de nord............................................Ph. humili Schrk.
2(1) Perişorii pe corp şi antene sunt glandulari, pe articolul 3 antenal sunt egali cu 0,4-
0,9 din diametrul maximal al acestui articol. Pronotul cel puţin cu 6 perişori.
Verzui-albicioase până la palid-maronii. Pe Cannabis sativa, pe suprafaţa inferioară
a frunzelor şi receptaculi. Are o singură gazdă. Asia mijlocie, Europa de vest............
........................................................................................................Ph. cannabis Pass.

63. Hyalomyzus Rich. 3-4 specii.

1(1) Verzi, indivizii aripaţi cu dungi transversale întunecate, contopite pe tergitele III-V
abdominale într-o singură pată. Pe Chaenomelis japonica, pe suprafaţa inferioară a
frunzelor răsucite longitudinal în tuburi înguste. Frunzele se îngălbenesc şi se usucă.
Au o singură gazdă. Japonia, Caucaz.........................................H. chaenomelis Dzh.

64. Myzus Pass. Au una sau două gazde, monofage sau oligofage. Sunt 7-10 specii.

1(2) Indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal cu 17-33 rinarii, nu sunt aşezate într-un singur
rând, pe articolul 4 cu 6-14, pe articolul 5 cu 0-4. Indivizii apteri sunt galbeni, fără
pete, cu corniculele întunecate. Pe Padus racemosa, în gale dechise, roşii sau
galbene. Migrează pe Labiatae (Galeopsis). Siberia, Europa de vest. (subgen
Prunomyzus H.R.L.)....................................................................M. padellus H.R.L.
2(1) Indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal cu 8-20 rinarii, aşezate într-un rând, articolul
4 cu 0-2, articolul 5 cu 0. Cei apteri sunt întunecaţi sau cu pete închise, dacă sunt
deschise atunci şi corniculele sunt deschise. Pe alte plante.
3(4) Fruntea puternic bombată, partea ei medială se află posterior tuberculilor antenali la
o distanţă de 0,10-0,14 faţă de linia imaginară ce uneşte baza antenelor. La indivizii
apteri capul, corniculele şi coada sunt deschise, corpul negru, la afide de pe Cerasus
mahaleb cu dungi longitudinale verzi. Corniculele de 1,7-2 ori mai lungi decât
articolul 3 antenal. Pe Cerasus mahaleb, pe suprafaţa inferioară a frunzelor
superioare puţin răsucite, pecum şi pe fructe tinere. Migrează pe Lythrum salicaria,
L. virgatum, S. hissopifolium, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Pe
Epilobium şi Fuchsia, ceea ce trebuie verificat. (subgenul Nevskia Mordv.).............
..................................................................................M. lythri Schrk.(mahaleb Koch.)
4(3) Fruntea + plată, partea ei medială se află posterior marginii anterioare a tuberculilor
antenali la o distanţă de 0,18-0,23 faţă de linia imaginara ce uneste baza antenelor
(fig. 27,7). Indivizii apteri au corpul întunecat sau cu pete întunecate; corniculele de
1,4-1,6 ori mai lungi decât articolul 3 antenal. Pe alte plante. (subgenul Myzus
Pass.)
5(6) Pe Prunoidea: vişin (Cerasus vulgaris, C. fruticosa, C. pensilvanica), cireş (C.
avium), rareori pe C. mahaleb şi pe puieţii de piersic (Persica vulgaris) şi cais
(Armeniaca vulgaris), pe suprafaţa inferioră a frunzelor şi vârfurile lăstarilor tineri.
Facultativ migrează pe Chenopodiaceae (Gallium), pe Ribesoidea (Veronica,
Euphrasia) şi probabil accidental pe Compositae (Bidens), pe ramuri........................
Cosmopolită...............................................................................................M. cerasi F
a(b) Seta ultimului articol antenal de 3-4 ori mai lungă decât baza acestui articol.
67
Lăţimea minimală a scobiturii frontale aproximativ de 2,5 ori mai mare decât
diametrul maximat al articolului 3 antenal la bază. Femelele normale au tibiile
posterioare cu 70-80 pseudosensile. Pe cireş, frunzele se răsucesc..............................
..........................................................................................M. cerasi pruniavium C.B.
b(a) Seta ultimuli articol antenal de 2,2-3,3 ori mai mare decât baza acestui articol.
Lăţimea minimală a scobiturii frontale aproximativ de 2,4-3,3 ori mai mare decât
diametrul minimal al articolul 3 antenal la bază. Femelele normale au tibiile
posterioare cu 10-30 pseudosensile. Pe vişin, frunzele nu se răsucesc, doar se
îndoaie puţin...................................................................................M. cerasi cerasi F.
6(5) Pe plante ierboase.
7(8) Indivizii apteri au corpul brun-gălbui, cu 2 rânduri de pete brune, mari pe marginile
corpului, corniculele şi coada deschise. Pe Galium boreale. Europa de
vest.......................................................................M. borealis Oss. ( rubioides Bozh.)
8(7) La indivizii apteri corpul este în întregime brun sau brun-negricios, corniculele şi
coada brune sau negre.
9(10) Corniculele aproximativ de 4 ori mai lungi decât baza articolului 6 antenal. Dacă
picioarele sunt deschise, atunci seta articolului 6 antenal este mai lungă decât
articolul 3 antenal. Migratori de pe vişin şi cireş......................................M. cerasi F.
a(b) Picioare deschise la culoare. Seta articolului 6 antenal aproximativ de 3 ori mai
lungă decât baza acestui articol şi mai lungă decât articolul 3 antenal. Ultimul
articol labial este mai scurt decât articolul 5 antenal, fiind egal cu 0,75-0,8 din
lungimea lui. Corniculele aproximativ de 2,5 ori mai lungi decât coada. Pe Galium,
Veronica şi Bidens tripartitus, pe lăstari...........................M. cerasi pruniavium C.B.
b(a) Picioare întunecate, brune, doar tibiile parţial deschise. Seta articolului 6 antenal de
2-2,5 ori mai lungă decât baza acestui articol, mai scurtă decât articolul 3 antenal
sau egal cu el. Ultimul articol labial aproximativ egal cu articolul 5 antenal.
Corniculele de 2 ori mai lungi decât coada sau puţin mai mult. Pe Galium, Veronica
şi Euphrasia, pe lăstari...................................................................M. cerasi cerasi F.
10(9) Corniculele aproximativ de 3,5 ori mai lungi decât baza articolului 6 antenal.
Picioare deschise. Seta articolului 6 antenal aproximativ egală cu articolul 3 antenal.
Are o singură gazdă. Pe Ribesoidea (Veronica, Euphrasia, Pedicularis), pe
Chenopodiaceae (Galium, Asperula). Europa de vest..................M. veronicae Walk.

65. Myzodes Mordv. Au două gazde, sau cu ciclu incomplet. Polifage sau monofage. 8-9
specii.

1(2) Seta articolului 6 antenal de 1,6-1,7 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Antenele indivizilor apteri sunt egale cu 0,5-0,6 din lungimea corpului, la cei aripaţi
0,7-0,9. Corniculele neumflate, gălbui-verzui cu puncte mici întunecate. Pe diferite
Labiatae, Umbeliferae, Compositae şi foarte multe dicotiledonate şi unele
monocotiledonate. Ciclul incomplet. Cosmopolită (subgen Neomyzodes Aiz)..........
......................................................................M. portulaceae Maceh. (ornatus Laing.)
2(1) Seta articolului 6 antenal de 3,2-6 ori mai mare decât baza acestui articol, dar la
afidele de pe piersic sunt de 2-3,5 ori. Antenele indivizilor apteri egale cu 0,7-0,9
din lungimea corpului, la cei aripaţi 1-1,2. Corniculele umflate sau neumflate
(subgen Myzodes Mordv.)
3(4) Corniculele cilindrice (fig. 27;1,3,5). Pe suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite şi
68
pe florile de piersic (Persica vulgaris) şi hibridului său cu migdalul. Migrează pe
diferite plante ierboase, mai rar lemnoase. Se găseşte în culturile de piersic...............
..........................................................................................................M. persicae Sulz.
4(3) Corniculele + umflate (fig. 27;4,6). Pe alte plante.
5(12) Articolul 3 antenal cu solzi. Indivizii apteri au corniculele de culoare deschisă, doar
la bordură pot fi întunecate, de obicei cu solzi evidenţi (fig. 27;4,6). Nu se întâlnesc
pe Ligustrum vulgare.
6(9) Seta articolului 6 antenal mai lungă decât articolul 3. Dungile mediale pe tergitul III
abdominal egale cu 0,3-0,6 din baza îngustată a articolul 3 antenal. Rinariile pe
articolul 4 la indivizii aripaţi lipsesc, dar la unii indivizi pot exista 0-2. Frunzele
dacă nu sunt răsucite sunt întoarse cu suprafaţa inferioară spre interior.
7(8) Tarsele brun-negricioase. Ultimul articol labial cu 2-5, de regulă cu 2 perişori în
plus. Indivizii apteri verzi, verzi-gălbui, uneori roz (nimfele pot fi roşietice).
Masculii, dacă există, sunt aripaţi.....................................................M. persicae Sulz.
a(b) Indivizii apteri au corniculele întunecate lângă bordură. Pe multe plante ierboase şi
uneori pe plante lemnoase. Frunzele nu se deformează, inclusiv pe Lycium, dar la
Antirrhinium, Linaria şi unele soiuri de cartof sunt acoperite cu pete şi sunt
încreţite. Sunt 2 forme. La cea cu ciclu complet, la majoritatea indivizilor, toamna
se dezvoltă aripile şi se întorc pe persic, şi doar o parte se înmulţesc în timpul iernii
într-un climat cald sau în pămînt, este răspândită peste tot unde creşte persicul. La
cea cu ciclu incomplet, se deosebesc mai multe rase; la unele rase toamna, într-un
număr mic apar masculii aripaţi (rudiment biologic), la altele nu apar deloc, este
cosmopolită. Ambele forme dăunează tutunului, cartofului, uneori bumbacului,
verzei, culturilor de seră şi plantelor de cameră.................M. persicae persicae Sulz.
b(a) Indivizii apteri au corniculele în întregime de culoare deschisă. Pe Lycium
halimifolium, în frunze răsucite şi încreţite. Au o singură gazdă. Germania................
........................................................................................M. persicae dyslycialis Mull.
8(7) Tarsle deschise la culoare, cel mult brun-deschise. Ultimul articol labial cu 5-7
perişori în plus. Indivizii apteri sunt roşietici-maronii până la negru-bruni, mai rar
verzui-bruni. Masculii apteri pe Caryophylaceae (Dianthus, Cerastium, Sagina,
Stellaria, Mochringia) şi pe violaceae (Viola arvensis, V. tricolor), în frunze
încreţite, pe lăstari scurtaţi. Au o singură gazdă. Europa de vest.................................
..............................................................M. certus Walk. (caryophyllacearum H.R.L.)
9(6) Seta articolului 6 antenal mai scurtă decât articolul 3 antenal. Perişorii mediali pe
tergitul III abdominal egali cu 0,7-0,9 din baza îngustată a articolul 3 antenal.
Rinariile pe articolul 4 antenal la aripaţi sunt prezente 1-4. Frunzele răsucite
longitudinal cu suprafaţa inferioară spre exterior. Masculii apteri.
10(11) Ultimul articol labial mai lung de 1,2-1,3 ori decât articolul 2 al tarsului posterior,
cu 4-6 perişori în plus. Coada cu 4-5, rareori 6 perişori. Pe Labiatae (Ajuga
reptans), frunzele răsucite sunt grupate formând un con. Au o singură gazdă.
Europa de vest.................................................................................M. ajugae Schout.
11(10) Ultimul articol labial dacă este mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior, este
cel mult de 1,1 ori faţă de acesta şi are cu 2-4 perişori în plus. Coada cu 5-7, de
regulă 7 perişori. Pe Myosotis palustris, M. callina. Are o singură gazdă. Europa de
vest.................................................................................................M. myosotidis C.B.
12(5) Articolul 3 antenal neted. Corniculele indivizilor apteri în treimea superioară brune
sau brun-negre, solzii mici sau lipsesc. Pe Ligustrum vulgare, pe suprafaţa
69
inferioară a frunzelor, primăvara şi începutul verii se găsesc în frunze răsucite
longitudinal în tuburi subţiri. Au o singură gazdă.............................M. ligustri Mosl.

66. Tubaphis H.R.L. 1 specie.

1(1) Gălbui-verzi. Pe Ranunculus acer, R. repens, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Au


o singură gazdă. Europa de vest................................................T. ranunculina Walk.

67. Neomyzus Goot. 1 specie.

1(1) Verde-palid, larvele fără desen. Indivizii apteri cu desen în formă de potcoavă, cei
aripaţi cu o pată mare. Aripaţii sunt rari. Pe diferite plante, dicotiledonate,
monocotiledonate, ferigi. Pe suprafaţa inferioară a frunzelor, care de regulă se
deformează, dar la Cyclamen se acoperă cu pete galbene şi se îndoaie la margini.
Ciclul este incomplet. Răspândit în sere şi pe plante de cameră, rareori în mediu
natural. Cosmopolită...............................................................N. circumflexus Buckt.

68. Aulacorthum Mordv. (Dysaulacorthum C.B.) 10 specii.

1(6) Sculptura celulară pe cornicule lipseşte, pot exista doar câteva celule transversal
alungite la vârf sau lângă bordură. Nu pe merişor.
2(3) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului nu este sclerificată,
fără desen. Afide verzi, galben-verzui, albicioase sau roşietice. Pe multe plante,
uneori pe frunze încreţite. Specia are câteva forme şi subspecii, unele având masculi
aripaţi, iar altele nearipaţi, altele cu ciclul incomplet, se deosebesc după plantle
gazdă, coloraţii şi unele particularităţi morfologice. Aceste forme nu sunt bine
studiate. Cosmopolite...........................................A. solani Kalt. (pelargonii Mordv.)
3(2) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului este sclerificată în
întregime, galben-maronie sau în forma unui desen negru. Pe Liliaceae.
4(5) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului este în întregime
galben-maronie. Pe Majanthemum bifolium, pe frunze îngălbenite, deformate
galiform. Au o singură gazdă. Europa de vest............................A. majanthemi Mull.
5(4) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului este alb-gălbuie cu
desen negru. Pe Convallaria majalis, Polygonatum officinale, P. multiflorum, şi
Anthericum ramosum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, care se acoperă cu pete şi
se usucă. Are o singură gazdă. Europa de vest.....................................A. speyeri C.B.
6(1) Corniculele cu 2-4 rânduri de celule în partea superioară în formă de hexagoane +
regulate. Pe merişor (Vaccinium). Au o singură gazdă.
7(8) Suprafaţa dorsală a corpului neagră. Pe Vaccinium uliginosum.........A.vaccinii HRL
8(7) Suprafaţa dorsală a corpului verde sau brun-roşietică. Pe Vaccinium myrtillus.
Europa de vest....................................................................................A. rufum H.R.L.

69. Paramyzus C.B. 1 specie.

1(1) Galben-albicoase cu corniculele şi coada deschise la culoare. Pe Heracleum


sibiricum, H. sphondylium, pe suprafaţa inferioară a frunzelor bazale, care se
acoperă cu pete galbene. Europa de vest............................................P. heraclei C.B.
70
70. Microlophium Mordv. Pe Urtica, pesuprafaţa inferioară a frunzelor şi ramurilor. Au o
singură gazdă. 3-4 specii.

1(2) Corniculele pot fi netede, doar la vârf cu câteva celule transversale şi solzi
transversali. Coada cu 10-15 perişori, pe părţile laterale fiind 4-5 perechi. Verz--
întunecate, uneori roşietice. Pe Urtica dioica, U. urens. Cosmopolită. Asia mijlocie,
Europa de vest.........................................................M. evansi Theob.(urticae Schrk.)
2(1) Corniculele solzoase. Coada cu 7-10 perişori, pe părţile laterale sunt 3 perechi.
Culoare brun-verde întunecată. Pe Urtica dioica, U. urens. Europa de vest................
.....................................................................M. carnosum Buckt. (sibiricum Mordv.)

71. Metopolophium Mordv. Au două gazde pe Rosa şi Graminee, sau o singură gazdă pe
Graminee. 6-7 specii.

1(2) Antenele indivizilor apteri ating 0,65-0,85, la cei aripaţi 1,0 din lungimea corpului.
Seta articolului 6 dacă este mai lungă decât articolul 3 antenal, este cel mult de 1,1
ori. Albicioase-verzui. Pe trandafir şi măceş (Rosa canina, R. glauca, R. villosa, R.
rugosa), pe frunze şi lăstari tineri. Migrează pe ovăz, grâu, orz, sorg, orez, Bromus,
Dactylus, Holcus, Poa, Calamagrostis, Glyceria, Elytrigia. Cosmopolită. Asia
mijlocie, Europa de vest...............................................................M. dirhodum Walk.
2(1) Antenele mult mai lungi decât corpul. Seta articolului 6 antenal mai lungă decât
articolul 3 cel puţin de 1,3 ori. Au o singură gazdă. Pe Graminee.
3(4) Seta articolului 6 antenal de 6-6,5 ori mai mare decât baza acestui articol. Lungimea
corpului 3-3,5 mm . Galben-verzui. Pe Arrenatherum elatus. Europa de vest.............
............................................................................................M . graminearum Mordv.
4(3) Seta articolului 6 antenal de 3-3,5 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Lungimea corpului 1,5-2. Galben-verzui. Pe Alopecurus, Phleum, Agrostis. Europa
de vest........................................................................................M. graminum Theob.

72. Acyrthosiphon Mordv. Oligofage sau monofage pe diferite plante. Au o singură gazdă.
Sunt aproximativ 30 de specii.

1(2) Primul articol tarsal cu 4-7 peri, dintre care 2-4 scurţi. Pe Euphorbiaceae. Europa de
vest. (subgen Mirotarsus C.B.).................................................A. cyparissiae Koch.
a(b) Partea anterioară a capului şi antenele brune. Pe Euphorbia cyparissia, pe suprafaţa
superioară a frunzelor tinere.....................................A. cyparissiae cyparissiae Koch.
b(a) Partea anterioară a capului şi antenele verzi. Pe Euphorbia gerardiana, pe suprafaţa
inferioară a frunzelor...........................................A. cyparissiae propinquum Mordv.
2(1) Primul articol tarsal cu 3-4 peri din care unul scurt.
3(22) Corniculele de 3-7 ori mai scurte decât corpul.
4(21) La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile sunt prezente, dacă la unii indivizi,
ca excepţie, lipsesc, atunci perişorii de pe articolul 3 antenal sunt cel mult 0,33 din
diametrul bazal al acestui articol.
5(20) La indivizii apteri relaţia dintre adâncimea scobiturii frontale şi distanţa dintre baza
antenelor este 0,25-0,50, dacă este mai mică, atunci corniculele sunt cel mult cu 1,2
mai lungi decât coada. Adulţii, dacă au o pulverulenţă ceroasă, este doar în formă
71
de dungi slab vizibile între segmente sau sunt cu o pulverulenţă fină. (subgenul
Acyrthosiphon Mordv, determinare după aptere).
6(19) Relaţia dintre adâncimea scobiturii frontale şi distanţa dintre baza antenelor 0,25-
0,50. Corniculele cel puţin de 1,3 ori mai lungi decât coada. Dacă au o pulverulenţă
ceroasă, doar în formă de dungi intersegmentare verzi.
7(8) Ultimul articol labial cu 11-16 perişori în plus, egal cu 0,95-1,50 din articolul 2 al
tarsului posterior. Articolul 3 antenal cu 2-24 rinariii. Sunt câteva forme, pe diferite
plante, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe Pelargonium sp. şi pe Cirsium
heterophyllum. Europa de vest, America de nord..........................A. pelargonii Kalt.
8(7) Ultimul articol labial cu 2-6 perişori în plus, egal cu 0,65-0,90 din articolul 2 al
tarsului posterior. Articolul 3 antenal cu 0-5 rinarii. Pe alte plante.
9(16) Pe Papilionaceae sau pe Capsella bursa-pastoris.
10(11) Coada (la mijloc) mai groasă decât corniculele (la mijloc) cel puţin de 3 ori. Primul
articol tarsal cu 13-23 perişori. Corniculele verzi, slab-întunecate spre vârf, mai rar
brun-roşietice. Pe diferite plante ierboase, foarte rar pe lemnoase din papilionacee,
precum şi pe plante de cultură (Pisum, Medicago, Melilotus, Vicia, Phaseolus, rar
Trifolium), precum şi pe Crucifere (Capsella bursa-pastoris). Pe vârfurile plantelor,
pe lăstari, flori şi pe frunze, deseori în colonii mari. Dăunează mazării şi altor
culturi. Cosmopolită. La nord până la 67° l. n .........................................................
...............................................................A. pisum Harr. (pisi Kalt, onobrychis B.d.F.)
11(10) Coada (la mijloc) mai groasă decât corniculele (la mijloc) cel mult de 2,5 ori.
Primul articol antenal cel mult cu 13 perişori.
12(13) Articolul 3 antenal aproximativ de 3,5 ori mai luing decât baza articolul 6 antenal.
Corniculele în întregime brune sau întunecate. Pe vârfurile ramurilor şi tulpinilor de
Genista tinctoria. Europa de vest..................................................A. genistae Mordv.
13(12) Articolul 3 antenal de 4-7 ori mai lung decât baza articolului 6. Corniculele palid-
verzui, întunecate spre vârf.
14(15) Corniculele îngustate treptat de la bază spre vârf; la mijloc sunt de 1,5 ori mai
groase decât mijlocul tibiei posterioare, de 5-7 ori mai lungi decât ultimul articol
labial. Pe pedunculi şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe fructe, primăvara şi pe
lăstari tineri de Caragana arborescens, C. pygmala, precum şi pe Colutea media
(subspecia A. c. occidentali H.R.L.) şi probabil pe Cytisus laburnum. Dăunează în
parcuri...........................................................................................A. caraganae Chol.
15(14) Corniculele îngustate de la bază spre vârf, apoi cilindrice, la mijloc de 1-1,27 ori
mai groase decât mijlocul tibiei posterioare, de 3,5-5,5 ori mai lungi decât ultimul
articol labial. Pe lăstari tineri, frunze şi flori de Lotus uliginosus, L. corniculatus.
Europa de vest.........................................................................................A. loti Theob.
16(9) Pe alte plante.
17(18) Pe Rosaceae, pe Spiraea, pe pedunculi foliari şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor.........................................................................................A. ignotum Mordv.
18(17) Pe merişor, pe Vaccinium uliginosum şi probabil accidental pe V. vitis-idaea, pe
vârfurile lăstarilor şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest.....................
..........................................................................................................A. knechteli C.B.
19(6) Relaţia dintre scobitura medială şi distanţa dintre baza antenelor 0,20-0,25.
Corniculele cel mult de 1,2 ori mai lungi decât coada. Adulţii cu o pulverulenţă
ceroasă fină, iar la larve mai pronunţată palid-galbenă-verzuie. Fundatrigenele
galbene. Pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Groelanda, Suedia, Canada............
72
...............................................................................................A. brachysiphon H.R.L.
20(5) La indivizii apteri relaţia dintre adâncimea scobiturii frontale şi distanţa dintre baza
antenelor 0,20-0,25. Corniculele de 1,8-2,1 ori mai lungi decît coada. Afide în
întregime cu pulverulenţă ceroasă de culoare gri. Pe Compositae (Lactuca scariola,
L. sativa, L. virosa). La vârful tulpinii, mai rar pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Asia mijlocie, Europa de vest. [subgenul Tija Mordv (Lactucobium
H.R.L.)]...................................................................A. scaridae Nevs (lactucae Pass.)
21(4) La indivizii apteri articolul 3 antenal fără rinarii. Perişorii de pe articolul 3 antenal
egali cu aproximativ 0,5 din diametrul bazal al acestui articol. Pe rostopască
(Chelidonium majus), pe suprafaţa inferioară şi superioară a frunzelor şi pe
pedunculii foliari, precum şi pe lăstarii floriferi. Europa de vest. (subgen
Liporrhinus C.B.)...........................................................................A. chelidonii Kalt
23(3) Corniculele de 2-2,2 ori mai scurte decât coada. Pe Malvaceae (Gossypium
hirsutum, G. herbaceum, şi probabil Malva neglecta, M. parviflora), pe tulpini şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Probabil şi pe fabaceele ierboase (Alhagi, Sophora,
Glycyrrhisa, Phaseolus, Vicia) şi crucifere (Capsella, Raphanus, Lepidium).
Dăunează bumbacului. Asia. (subgen Tenuisiphon Mordv.).......A. gossypii Mordv.

73. Volutaphis C.B. Au o singură gazdă. Pe Caryophylaceae. 2 specii.

1(2) Rinariile secundare la indivizii apteri pe articolul 3 antenal, la cei aripaţi pe 3-5.
Corniculele + cilindrice. Galbene sau galben-verzui. Pe Melandrium album, pe
frunze ale căror nervuri se îngălbenesc şi pe flori. Europa de vest...V. schusteri C.B.
2(1) Rinariile secundare la indivizii apteri şi aripaţi pe articolul 3 antenal. Corniculele
puţin umflate (fig. 21,6). Verzi-deschise. Pe Silene pendula, S. otites, Silene sp. şi
Viscaria vulgaris, V. viscosa, V. atropurpurea, pe frunze bazale, uneori şi pe
pedunculii foliari şi pe tulpini. Europa de vest..............................V. centaureae C.B.

74. Impatientinum Mordv. 1 specie.

1(1) Brun-lucioase sau negre cu coada galben-albicioasă. Pe Impatiens nolitangere, pe


suprafaţa inferioară a frunzelor şi pe pedunculii florali. Europa de vest......................
............................................................................I. balsamines Kalt. (fuscum Mordv.)

75. Titanosiphon Nevs. Au o singură gazdă. 3 specii.

1(1) Monofage pe Artemisia.

*** Pe A. campestris, pe tulpini. Europa de vest.................................T. artemisiae Koch.


*** Pe A. scoparia, tulpini, frunze şi flori. Asia mijlocie.....................T. bellicosus Nevs.
*** Pe A. dracunculus, pe tulpini florifere. Siberia de vest, Asia mijlocie.........................
......................................................................................................T. dracunculi Nevs.

76. Nasonovia Mordv. De pe Rosaceae migrează pe Compositae (mai rar pe alte plante). Au o
singură gazdă pe Compositae. 5 specii.

1(2) Perişorii pe tergitele I-IV abdominale mai scurţi decât diametrul articolul 3 antenal
73
la baza lui îngustată. Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. La indivizii aripaţi seta
articolul 6 antenal de 7,5-11 ori mai lungă decât baza acestui articol. Verzi-deschise
sau galben-verzui (fig. 24,2). Pe Ribes nigrum, R. alpinum, R. ussuriense, R.
rubrum, R. atropurpureum, Grossularia reclinata, la vârful lăstarilor tineri, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite şi puţin încreţite. Migrează pe Compositae
(Cichorium, Hieracium, Crepis, Sonchus, Lactuca, Aruoseris, Lampsana ş.a.) şi pe
Lamiaceae (Veronica), precum şi pe Cruciferae (Alliaria), pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest................................................
.......................................................................................N. ribis Mosl. (ribicola Kalt.)
2(1) Perişorii pe tergitele I-IV abdominale cel puţin de 1,5 ori mai mari decât diametrul
articolului 3 antenal la baza îngustată. Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri, dar la unii
indivizi pe tarsele 1-2 sunt 3,3,3. Seta articolului 6 antenal la indivizii aripaţi este de
6,5-8 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe Compositae (Hieracium), au o
singură gazdă.
3(4) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal 18-27, articolul 4 cu 5-
10, articolul 5 cu 0-3, la cei apteri pe articolul 3 antenal sunt aşezate într-un singur
rând de-a lungul articolului. O mică parte a suprafeţei dorsale este sclerificată. Pe
Hieracium pilosella, H. aurantiacum, pe suprafaţa superioară a frunzelor răsucite şi
pe tulpini. Europa de vest.................................................................N. pilosellae C.B.
4(3) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal 29-45, articolul 4 cu 7-
17, articolul 5 cu 0; la cei apteri pe articolul 3 sunt aşezate în jumătatea bazală +
întâmplător. O mare parte a suprafeţei dorsale a abdomenului este sclerificată (fig.
24,3). Pe Hieracium murorum, H. sabaudum, pe suprafaţa superioară a frunzelor
răsucite şi pe lăstarii floriferi. Europa de vest.....................................N. nigra H.R.L.

77. Hyperomyzus C.B. Pe Rosaceae: Ribes şi Grossularia. Migrează pe Compositae şi


Lamiaceae, sau trăiesc pe ele. Au o singură gazdă. 12 specii.

1(4) Indivizii apteri au suprafaţa dorsală a corpului cu dungi sau o pată întunecată,
sclerificată (fig. 24;4,5).
2(3) Primul articol tarsal cu 4,4,4 peri. Indivizii apteri pe suprafaţa dorsală a corpului cu
o pată evidentă, patrulateră, neagră, alcătuită din dungi transversale (fig. 24,4).
Verzi, lucioase. Pe Ribes rubrum, rareori pe R. alpinum, pe suprafaţa inferioară a
frunzelor puternic răsucite. Migrează în generaţia a 2-a şi parţial a 3-a pe Lamiaceae
(Alectorolophus major, A. angustifolius, A. hirsutus, A. alpinus), pe tulpini şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor şi în interiorul receptaculilor florali umflaţi. Europa
de vest. (subgenul Hyperomyzella H.R.L.)..............................H. rhinanthi Schout.
3(2) Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Indivizii apteri au pe suprafaţa dorsală a
abdomenului o pată vagă (fig. 24,5). Palid-galbene-verzui, lucioase. Pe Ribes
alpinum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite şi vârfurile lăstarilor tineri.
Migrează pe Compositae (Picris hieracioides), pe vârfurile tulpinilor florifere.
probabil la sud poate ierna şi pe gazda secundară. Europa de vest. (subgenul
Neonasonovia H.R.L.).......................................................................H. picridis C.B.
4(1) La indivizii apteri pe suprafaţa dorsală a corpului petele sau dungile întunecate şi
sclerificate lipsesc. (subgen Hyperomyzus C.B.)
5(12) Diametrul maximal al corniculelor este mai mic decât lingimea ultimului articol
labial sau baza articolului 6 antenal.
74
6(11) Primul, precum şi cel de-al 2-lea articol antenal pe partea interioară au tuberculi sau
solzi. Femurele în partea superioară sunt solzoase. Labiul deschis la culoare, cu
vârful întunecat. Indivizii aripaţi au articolul 3 antenal cu 38-75 rinarii.
7(8) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 4 antenal 0-2, la cei apteri sunt
doar pe articolul 3 antenal (5-22), în acelaşi timp sunt aşezate în jumătatea bazală,
mai rar pe toată lungimea. Verzi. La indivizii aripaţi pata centrală sclerificată cu
multe sectoare deschise. Pe Ribes nigrum, uneori pe R. rubrum, R. alpinum, R.
ussuriansis şi Grossularia reclinata, pe suprafaţa inferioară a frunzelor superioare,
răsucite şi decolorate, iar apoi pe frunzele bazale care se îngălbenesc în mozaic.
Migrează pe Compositae (Sonchus oleraceus, S. asper, S. paluster, Lactuca sativa,
pe tulpini, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi pe mugurii florali. Cosmopolită.
Siberia de vest, Asia mijlocie, Africa de nord, America de sud............H. lactucae L.
8(7) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 4 antenal 8-32, la cei apteri pe
articolul 3 antenal (7-43), fiind aşezate de-a lungul lui şi de regulă pe articolele 4 şi
5. Galben-albe, uneori cu nuanţă verzuie. La indivizii aripaţi pata centrală este +
întreagă.
9(10) Cel mai lung perişor la baza articolului 6 antenal nu depăşeşte 0.5 din diametrul lui
bazal în partea îngustată. Seta articolului 6 antenal de 6-8 ori mai lungă decât baza
acestui articol. Pe Grossularia reclinata, în frunze puţin răsucite. Migrează pe
Compositae (Sonchus arvensis, S. paluster), pe frunze bazale. Europa de vest...........
........................................................................................................H. pallidus H.R.L.
10(9) Cel mai lung perişor la baza articolului 6 antenal egal cu 0,75-0,85 din diametrul
bazal în partea îngustată. Seta articolului 6 antenal de 7,7-9,3 ori mai lungă decât
baza acestui articol. Pe Compositae (Lampsana communis), pe suprafaţa inferioară
a frunzelor bazale. Are o singură gazdă. Europa de vest...............H. lampsanae C.B.
11(6) Articolele 1 şi 2 antenale fără solzi sau tuberculi. Femure netede. Ultimul şi
penultimul articol labial întunecate. La indivizii aripaţi articolul 3 antenal cu 76-94
rinarii. Pe Lamiaceae (Euphrasia). Gazda primară Ribes rubrum, R. alpinum.
Europa de vest..................................................................................H. zirnitzi H.R.L.
12(5) Diametrul maximal al corniculelor mai lung decât ultimul articol labial sau baza
articolului 6 antenal. Sunt deschise, gri-verzui-galbene. Pe Ribes alpinum. Migrează
pe Lamiaceae (Alectrolophus, Pedicularis şi probabil pe Euphrasia). Europa de
vest....................................................................................................H. luteus Mordv.

78. Amphorophora Buckt. Au o singură gazdă. 10 specii.

1(6) Corniculele deschise, uneori cu vârfurile întunecate. Pe suprafaţa dorsală a


abdomenului petele sclerificate înainte şi după cornicule lipsesc. Ultimul articol
labial cel mult cu 24 perişori. (subgen Amphorophora Buckt).
2(3) Partea distală a tibiilor cu câteva rânduri transversale de ghimpi. Baza articolului 6
antenal mult mai lungă decât tarsul posterior luat împreună cu ghiara. Verzi-
deschise. Pe ferigi (Athyrium filix femina), pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Europa de vest, America de nord.................................................A. ampullata Buckt.
3(2) Partea distală a tibiilor fără ghimpi. Baza articolului 6 antenal aproximativ egală cu
tarsul posterior luat împreună cu ghiara. Pe Rozacee
4(5) Perişorii de pe articolul 3 antenal aproximativ egali cu diametrul acestui articol la
bază. Verzi-albicioase, sau galben-verzui. Pe zmeură şi Rubus idaeus, R. caesius, R.
75
sp, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi vârfurile lăstarilor tineri, în Anglia, şi pe
Fragaria. Sunt câteva subspecii. Cazahstan, Siberia, Europa de vest..........................
..................................................................................................................A. rubi Kalt.
5(4) Perişorii de pe articolul 3 antenal egali cu 0,5 din diametrul bazal al acestui articol.
Palid-verzui. Pe Geum coccineum, G. rivali, G. urbanum..........................A. gei C.B.
6(1) Corniculele întunecate. Pe suprafaţa dorsală a abdomenului înainte şi după
cornicule sunt pete sclerificate. Ultimul articol labial cu 40 de perişori. Palid-verzui
cu negru. Pe Boraginaceae (Pulmonaria officinalis, P. longifolia), pe pedunculii
foliari şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest. (subgen Amphorosiphon
H.R.L).........................................................................................A. pulmonariae C.B.

79. Testataphis C.B. 1 specie.

1(1) Galbene-verzi, dorsal lucioase, ventral cu pulverulenţă albă. Pe Ledum palustre, pe


lăstari tineri şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Au o singură gazdă. Europa de
vest........................................................................................................T. ledi Wahlgr.

80. Wahlgreniella H.R.L. Au o singură gazdă. Pe arbuşti, pe suprafaţa inferioară a frunzelor.

1(2) Corniculele umflate + simetric, deschise la culoare, doar la vârf întunecate.


Tuberculul frontal medial prezent. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile
lipsesc. La cei aripaţi dungile întunecate transversale lipsesc. Pe Vaccinium vitis-
idaea, sau V. uliginosum, V. myrtillus. Europa de vest. ...............................................
........................................................................................................W. vaccinii Theob.
2(1) Corniculele umflate unilateral, deschise doar pe treimea bazală şi uneori la mijlocul
părţii umflate. Tuberculul medial frontal absent. La indivizii apteri articolul 3
antenal cu 1-4 rinarii. La cei aripaţi dungile transversale întunecate şi sclerificate
sunt prezente. Pe Arctostaphylos uva-ursi. Europa de vest.........................................
............................................................................................W. ossiannillssoni H.R.L.

81. Megoura Buckt. Pe Fabaceae. Au o singură gazdă. 4 specii.

1(1) Verzi-închise, cu capul, pronotul, antenele, corniculele, coada şi picioarele negre.


Pe Lathyrus pratensis, L. tuberosus, Vicia sepium, V. sativa, V. faba, Medicago
lupulina, pe lăstari. Cosmopolită. Siberia, Asia mijlocie, Europa de vest....................
............................................................................................................M. viciae Buckt.

82. Rhopalosiphoninus Baker. 6-7 specii.

1(4) Corniculele fără partea cilindrică între umflătură şi vârf (fig. 21;7,8). Primul articol
tarsal cu 3,3,3 peri.
2(3) Corniculele fără partea cilindrică în jumătatea bazală (fig. 21,7). Cuticula pe
suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului cu sculptură celulară. Articolul 3
antenal cu solzi. Roşietic- sau negru-brune. Pe Ribes rubrum, R. nigrum, pe scoarţa
lăstarilor lignificaţi, ramuri şi tulpini. Au o singură gazdă. Siberia de nord, Europa
de vest...........................................................................................Rh. ribesinus Goot.
3(2) Corniculele în jumătatea bazală sunt cilindrice (fig. 21,8). Cuticula de pe suprafaţa
76
toracelui şi a abdomenului fără sculptură celulară. Articolul 3 antenal neted. Negre,
lucioase. Pe Caltha palustris. Europa de vest ................................Rh. calthae Koch.
4(1) Corniculele între umflătură şi vârf sunt cilindrice (fig. 21,9). Primul articol tarsal cu
3,3,2 peri. Măsliniu-verzui, lucioase. Pe diferite plante: Solanum tuberosum, Tulipa,
Bromus, Potentilla, pe păţile subterane, fără furnici. Europa de vest, America de
nord..............................................................................................Rh. latysiphon Dav.

83. Rhopalomyzus Mordv. 2-3 specii.

1(1) Palid-galbene cu antenele negre, indivizii aripaţi cu pată neagră pe abdomen. Pe


Lonicera tatarica, L. alpigena, L. xylosteum, L. ruprechtiana, L. altanim, L.
caucasica, pe suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite longitudinal sau mai rar
transversal. Migrează pe Graminee (Phalaris arundinacea, Ph. canariensis,
Glyceria fluitans). Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest. (subgenul
Judinkoa H.R.L.)..........................................................................Rh. lonicerae Sieb.

84. Idiopterus Davis. 2 specii.

1(1) Negre cu antene albicioase, picioarele, corniculele cu dungile transversale


albicioase. Pe ferigi (Adiantum, Blechnum, Pteris, Polygodium, Nephrelepis,
Phyllitis), pe frunze tinere. Europa de vest, Africa de nord, Asia, America.................
..................................................................................................I. nephrolepidis Davis

85. Chaetosiphon Mordv. Perişorii glandulari aşezaţi pe tuberculi mici. Pe Rosoidea. Au o


singură gazdă. 10-12 specii.

1(4) Corniculele tuturor formelor cu 1-12 perişori glandulari (fig. 21,14). Pe suprafaţa
dorsală a abdomenului cel puţin pe unii tuberculi cu 3-5 perişori. (subgenul
Chaetosiphon Mordv.)
2(3) Seta articolului 6 antenal mult mai mare (cel puţin de 3 ori) decât baza acestui
articol şi cel puţin de 1,5 ori mai mare decât articolul 5 antenal. Pe
Potentilla.......................................................................................Ch. alpestre H.R.L.
a(b) Corniculele de 4-4,3 ori mai scurte decât corpul, cu 9-12 perişori. pe Potentilla
supina, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Cazahstan.................................................
........................................................................................Ch. alpestre orientalis Shap.
b(a) Corniculele de 5-7 ori mai scurte decât corpul, cu 1-6 perişori. pe Potentilla
puberula.........................................Ch. alpestre s. str, Ch. alpestre airolensis H.R.L.
3(2) Seta articolului 6 antenal cel mult de 3 ori mai lungă decât baza acestui articol şi cel
mult de 1,5 ori mai lungă decât articolul 5 antenal. Pe Rosa alpina, R. sp, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Asia mijlocie, Europa de vest....................................
................................................................................................Ch. chaetosiphon Nevs
4(1) Pe cornicule perişorii lipsesc. Pe suprafaţa dorsală a abdomenului, pe tuberculi, de
regulă cel mult 2 perişori. (subgen Pentatrichopus C.B.).
5(6) Ultimul articol labial cu 9-14 perişori în plus. Coada cu 6-9 perişori. Seta articolului
6 antenal mult mai scurtă decât articolul 3 antenal. Indivizii apteri au articolul 3
antenal cu 38-60 rinarii. Pe măceş şi trandafir (Rosa rugosa, R. canina), pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Cosmopolită. Europa de vest, Africa de nord, Asia,
77
America de nord.......................................................................Ch. tetrarhodus Walk.
6(5) Ultinul articol labial cu 3-5 perişori în plus. Coada cu 5, rareori 6 perişori. Seta
articolului 6 antenal aproximativ egală cu articolul 3 antenal sau mai lungă decât ea.
Indivizii apteri au articolul 3 antenal cu 20-37 rinarii.
7(8) Indivizii apteri au pe articolul 3 antenal 9-12 perişori glandulari. Pe tergitele II-IV
abdominale perişorii sunt aşezaţi în 8 rânduri longitudinale. Trohanterele cu câte un
perişor glandular. Indivizii aripaţi au articolul 4 antenal cu 0-4 rinarii. Pe Potentilla
anserina, pe suprafaţa inferioră a frunzelor care uneori se brunifică. Europa de vest,
nord-vest, centru şi sud..............................................................Ch. potentillae Walk.
8(7) Indivizi apteri au pe articolul 3 antenal 2-7 perişori glandulari. Pe tergitele II-IV
abdomiale perişorii sunt aşezaţi în 6 rânduri longitudinale. Trohanterele fără
perişori glandulari. Indivizii aripaţi au articolul 4 antenal cu 2-10 rinarii. Pe
Fragaria, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe pedunculi şi tulpini florifere. Poate
avea ciclu incomplet. Europa de vest, America de nord şi sud, Noua Zelandă............
....................................................................................................Ch. fragaefolii Koch.

86. Cryptomyzus Oestl. De pe Saxifragaceae migrează pe Labiatae, sau au o singură gazdă pe


Labiatae. 8-10 specii.

1(6) Pe coacăză sau agriş (Ribes), pe suprafaţa inferioară a frunzelor.


2(5) Ultimul articol labial cel puţin de 1,5 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior, cu 6-18 perişori în plus (fig. 25,1). Corniculele de 2,5-4 ori mai lungi
decât coada. Pe frunze sunt umflături roşii sau galbene. Migrează în a 3-a sau a 4-a
generaţie (subgen Cryptomyzus Oestl.).
3(4) Ultimul articol labial cu 6-10 perişori în plus. Indivizii apteri au pe tergitele I-V
abdominale cel puţin cîte 10 perişori glandulari lungi, pe fiecare tergit, scurţi doar
câte o pereche. Corniculele cilindrice. Pe coacăză roşie (Ribes rubrum), accindental
sunt pe alte specii de Ribes, mai ales dacă sunt în apropiere de R. rubrum. Migrează
pe Stachys. Cosmopolită. Cazahstan, Asia mijlocie, Europa de vest...........C. ribis L.
4(3) Ultimul articol labial cu 12-18 perişori în plus. Indivizii apteri au pe tergitele I-V
abdominale cel mult 6 perişori glandulari lungi, uneori lipsesc, dar cei scurţi sunt
întotdeauna prezenţi. Corniculele puţin umflate. Pe Ribes alpinum. Migrează pe
Stachys şi probabil pe Lamium. Europa de vest..............................C. korschelti C.B.
5(2) Ultimul articol labial mai scurt decât articolul 2 al tarsului posterior, pe el 2-5
perişori în plus (fig. 25,2). Corniculele cel mult de 2,5 ori mai lungi decât coada.
Frunzele nu sunt deformate, dar pe Ribes nigrum pot fi umflături mici galben-
verzui. Pe R. rubrum, R. nigrum ş.a. Facultativ migrează în generaţia a 2-a şi a 3-a
pe Galiopsis, Lamium, Glechoma. Cosmopolită. Europa de vest (subgenul Myzella
C.B.)...............................................................................................C. galiopsidis Kalt.
6(1) Pe Labiatae, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi pe vîrfurile lăstarilor tineri.
7(12) Ultimul articol labial cel puţin de 1,5 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior, pe el cel puţin 6 perişori în plus (fig. 25,1). (subgenul Cryptomyzus
Oestl.).
8(9) Perişorii cei mai lungi de pe articolul 3 antenal aproximativ egali cu diametrul bazal
al acestui articol. Seta articolului 6 antenal la indivizii apteri de 1,2-1,6 ori mai
lungă decât articolul 3 antenal, la cei aripaţi cel mult de 2,7 ori mai lungă decât
articolul 5 antenal. Pe Ballota nigra, Leonorus cardidea şi Lamium album. Ciclu
78
vital necunoscut. Europa de vest.....................................................C. ballotae H.R.L.
9(8) Cei mai lungi perişori pe articolul 3 sunt mult mai scurţi decât diametrul bazal al
acestui articol. Seta articolului 6 antenal la indivizii apteri este cel puţin de 1,6 ori
mai lungă decât articolul 3 antenal, la cei aripaţi de 2,75-3,5 ori mai lungă decât
articolul 5 antenal. Pe alte plante.
10(11) Coniculele cilindrice. Pe ultimul articol labial sunt 6-8 perişori în plus. Pe Stachys
silvatica, S. palustris, S. arvensis.................................................................C. ribis L.
11(10) Corniculele puţin umflate. Ultimul articol labial cu 11-17 perişori în plus. Pe
Stachys silvatica, S. lanuginisa şi probabil pe Lamium amplexicaule..........................
.........................................................................................................C. korschelti C.B.
12(7) Ultimul articol labial cel mult de 1,35 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior, pe el cel mult 6 perişori în plus (fig. 25,2). (subgenul Myzella C.B.).
13(14) Indivizii apteri pe tergitele I-IV abdominale au cîte 6-10 perişori pe fiecare tergit.
La cei aripaţi articolul 3 antenal cu 40-60 rinarii. Pe specii anuale: Galiopsis
tetrahit, G. speciosa, G. ladanum, Lamium purpureum, L. amplexicaule, Glechoma
hederacea.......................................................................................C. galiopsidis Kalt.
14(13) Indivizii apteri pe tergitele I-IV abdominale au cîte 11-20 perişori pe fiecare tergit.
Pe plante perene.
15(16) Indivizii apteri au pe articolul 3 antenal 11-22 rinarii. Corniculele de 1,5-2,1 ori mai
lungi decât coada. Pe Leonurus cardiaca. Ciclu vital necunoscut....C. leonuri Bozh.
16(15) Indivizii apteri pe articolul 3 antenal au 5-12 rinarii. Corniculele de 1,1-1,5 ori mai
lungi decât coada. Cei aripaţi au pe articolul 3 antenal 28-38 rinarii. Pe Lamium
album, L.maculatum şi Ballota nigra. Are o singură gazdă. Europa de vest................
..................................................................................................C. alboapicalis Theob.

87. Capitophorus Goot. Oligofage, mai rar monofage pe răchită, pe Elaeagnus şi Hippophae,
pe Compositae şi Polygonaceae. Trăiesc pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi vârfurile
lăstarilor tineri, nu le deformează. Au 1 sau 2 gazde. Sunt 14 specii.

1(12) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal este digitiform sau glandular, egal cu
0,2-0,8 din diametrul bazal al acestui articol. Pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV
abdominale sunt cîte 4-15 perişori, care formează rânduri longitudinale: două
mediale, două supramarginale şi două marginale (fig. 26).
2(5) Tergitele I-IV abdominale cu câte 4-8 perişori: 2 mediali, 2 supramarginali, 2-4
marginali, în acelaşi timp unii pot lipsi (fig. 26,1). Articolul 3 antenal cu toţi
perişorii digitiformi, egali cu 0,20-0,25 din diametrul bazal al acestui articol.
3(4) Corniculele deschise cu vîrfurile întunecate. La indivizii apteri perişorii pe tergitele
I-IV abdominale sunt mai lungi decât diametrul bazal al articolul 3 antenal. De pe
diferite specii de Elaeagnus şi Hippophae migrează în generaţia a 3-a pe
Compositae (Carduus, Cirsium, Lappa, Cynara). Cosmopolită. Asia mijlocie...........
...............................................................C. elaeagni Guerc (braggi Gill, cirsii Nevs.)
4(3) Corniculele la indivizii apteri în întregime deschise, la cei aripaţi întunecate, uneori
cu părţile bazale deschise. La indivizii apteri perişorii de pe tergitele I-IV
abdominale sunt mai scurţi decît diametrul articolul 3 antenal, slab vizibili. Pe
Compositae (Carduus, Cirsium). Au o singură gazdă. Europ de vest..........................
.......................................................................................................C. carduinus Walk
5(2) Pe tergitele I-IV abdominale câte 8-15 perişori: 3-5 mediali, 2-4 supramarginali, 3-7
79
marginali (fig. 26,2). Pe articolul 3 antenal cel puţin 1 perişor + glandular, egal cu
0,25-0,80 din diametrul bazal al acestui articol.
6(9) Tergitele I-IV abdominale cu câte 8-10 perişori: 3-4 mediali, 2 supramarginali, 3-4
marginali.
7(8) Corniculele neumflate. Ultimul articol labial egal cu 1,2-1,45 din articolul 2 al
tarsului posterior. Pe Compositae (Cirsium oleraceum). Are o singură gazdă.
Europa de vest..........................................................................................C.horni C.B.
8(7) Corniculele în treimea superioară puţin umflate. Ultimul articol labial egal
aproximativ cu 1,4 (la apterii de pe Elaeagnus) sau 1,0 (la apterii de pe Polygomun)
din articolul 2 al tarsului posterior. De pe Hippophae şi Elaeagnus migrează pe
Polygonaceae (Polygonum persicaria, P. hydropiper, P. amphibium). Cosmopolită.
Reg. Holarctică................................................C. hippophaes Walk (gillettei Theob.)
9(6) Pe tergitele I-IV abdominale câte 12-15 perişori: 4(3-5) mediali, 3-4 supra-
marginali, 6(5-7) marginali.
10(11) La indivizii apteri perişorul glandular cel mai lung pe articolul 3 antenal egal cu
0,6-0,7 din diametrul bazal al acestui articol. De pe Hippophae şi Elaeagnus
migrează pe Compositae (Tussilago, Petasites). Asia mijlocie, Europa de vest..........
..............................................................................................................C. similis Goot
11(10) La indivizii apteri perişorul glandular cel mai lung de pe articolul 3 antenal egal cu
0,25-0,35 din diametrul bazal al acestui articol. Pe Compositae (Inula conyza, I.
viscosa, I. graveolens). Ciclul vital necunoscut. Asia mijlocie, Europa de vest..........
..............................................................................................................C. inulae Pass.
12(1) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal este glandular, egal cu 1-1,5 din
diametrul bazal al acestui articol. Pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV abdominale
câte 14-26 perişori, care nu formează rânduri longitudinale dar sunt aşezaţi în
grupuri: 2 grupuri mediano-supramarginale şi 2 grupuri marginale.
13(14) La indivizii apteri pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV abdominale câte 14-19
perişori: în grupuri mediano-supramarginale câte 4-6, în cele marginale câte 3-4
perişori. Pe Elaeagnus occidentalis, E. angustifolia. Are o singură gazdă. Asia
mijlocie, Cazahstan..................................................................C. archangelskii Nevs.
14(13) La indivizii apteri pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV abdominale câte 20-26
perişori: în grupuri mediano-supramarginale câte 6-9, în cele marginale câte 3-5
perişori. De pe Elaeagnus migrează pe Compositae (Inula helenium, I. royaleana)
Europa de vest...........................................................................C. vandergooti H.R.L.

88. Pleotrichophorus C.B. Monofage pe Compositae, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Are


o singură gazdă. 6 specii.

1(4) Pe Artemisia.
2(3) La baza ultimului articol labial nu sunt perişori laterali, ca lungime depăşind de 2
ori ceilalţi perişori (fig. 25,5). La indivizii apteri corniculele sunt mai lungi decât
articolul 3 antenal. Pe Artemisia campestris. Europa de vest..........P. persimilis C.B.
3(2) La baza ultimului articol labial sunt prezenţi 2 perişori laterali, ca lungime depăşind
de 2 ori ceilalţi perişori (fig. 25,4). La indivizii apteri corniculele sunt mai scurte
decât articolul 3 antenal. Pe Artemisia vulgaris. Europa de vest, Asia mijlocie..........
.....................................................................................................P. glandulosus Kalt.
4(1) Pe Helichrysum arenarium.............................................................P. helichrysi Bozh.
80
89. Corylobium Mordv. 1 specie.

1(1) Verzi sau uneori roşietice, corniculele galbui, cu vârfurile negre. Pe vârfurile
lăstarilor tineri, pe suprafaţa inferioară a frunzelor de Corylus avellana, C. maxima,
C. tubulosa. Au o singură gazdă. Cosmopolită. Caucaz, Europa de vest.....................
.......................................................................................................C. avellanae Schrk.

90. Masonaphis H.R.L. 31 specii.

1(2) Solzii pe articolul 2 şi uneori unul tarsal constau din ţepi izolaţi, contopiţi doar
parţial între ei. Primul articol tarsal cu 4-3 peri. Seta articolului 6 antenal de 3,4-3,6
ori mai lungă decât baza acestui articol. Corniculele aproape neumflate. Afide
galben-brune, dorsal lucios-brune; corniculele albicioase sau brun-deschise cu
vârfurile negre. Antenele mai lungi decât corpul, articolele 1-3 sunt netede,
articolele 3-5 deschise la culoare; seta articolului 6 antenal mai lungă decât articolul
3 antenal; pe articolul 3 antenal 1-3 rinarii. Cel mai lung perişor pe articolul 3
antenal 0,013-0,021, egal cu 0,35-0,50 din diametrul maximal al acestui articol. Pe
ceafă şi tergitul VIII abdominal deseori sunt 1 sau 2 tuberculi mediali. Pe suprafaţa
inferioară a frunzelor, pe coaja lăstarilor tineri, pe flori şi fructe de Rhododendron
flavum. Caucaz............................................................................M. dzhibladzea Shap
2(1) Solzii pe articolele 1 şi 2 tarsali sunt întregi, netezi. Primul articol tarsal cu 5 peri,
rareori pe picioarele 1-2 sunt 4. Seta articolului 6 antenal de 4,3-6 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Corniculele vizibil umflate. Afide verzi. Pe lăstari tineri
şi frunze de Rhododendron sp., în pământ. Europa de vest, America de nord.............
...........................................................................................................M. azaleae Mass

91. Macrosiphum Pass. Sunt mari, în formă de evantai. Pe părţile aeriene ale plantelor. Au o
singură gazdă sau au 2 gazde. 40 specii. (determinare după indivizii apteri).

1(8) Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului îngroşată, segmentarea nu se observă.


Articolul 3 antenal cu 1(0)-10 rinarii. Cel mai lung perişor de pe articolul 3 antenal
egal cel mult cu 0,6 din diametrul maximal al acestui articol. Fruntea la majoritatea
indivizilor cu tubercul medial. (subgenul Sitobion Mordv.)
2(7) Ultimul articol labial mai scurt decât articolul 2 al tarsului posterior. Antene cel
mult egale cu corpul.
3(6) Seta articolului 6 antenal cel mult de 1,3 ori mai lungă decât articolul 3 antenal.
Tergitul VIII abdominal cu 4-6 perişori. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului
poate fi sclerificată. Pe Graminee şi Rosales.
4(5) Corniculele de 1,75-2,25 ori mai lungi decât coada. Sectorul celular ocupă 0,1-0,2
din lungimea corniculelor. Galben-verzui sau verzi. Migrează de pe Rubus, mai rar
de pe alte plante din Rosales (Rosa, Fragaria, Agrimonia), pe Graminee, mai ales
acvatice. Europa de vest, Asia........................................................M. fragariae Walk
5(4) Corniculele de 1,12-1,43 ori mai lungi decât coada. Sectorul celular ocupă 0,25-0,3
din lungimea corniculelor. Galben-verzui sau roşietice până la negru, deseori
lucioase. Pe cele mai diverse Graminee, în acelaşi timp pe cele cultivate, uneori şi
pe alte monocotiledonate (Juncaceae, Cyperaceae, Liliaceae), pe inflorescenţe, mai
81
rar pe frunze şi pe alte părţi ale plantei. Are o singură gazdă. Dăunează orzului,
grâului, ovăzului şi sorgului. Cosmopolită. Regiunea holarctică, China......................
.................................................................................................................M. avenae F.
6(3) Seta articolului 6 antenal de 1,7-2,3 ori mai lungă decât articolul 3 antenal. Tergitul
VIII abdominal cu 7-8 perişori. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului nu este
sclerificată. Verzi sau roze. Pe Equisetum silvaticum, mai rar pe E. pratense. Pe
suprafaţa inferioară a ramurilor. Au o singură gazdă. Cehoslovacia............................
.........................................................................................................M. equiseti Holm.
7(2) Ultimul articol labial egal cu articolul 2 al tarsului posterior sau mai lung. Antenele
de 1,2-1,5 ori mai lungi decât corpul. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului nu
este îngroşată, dacă însă este îngroşată, atunci articolul 3 antenal are cel puţin 35
rinarii. Cel mai lung perişor de pe articolul 3 antenal este cel puţin 0,6 din diametrul
maximal al acestui articol. Fruntea fără tubercul. (subgenul Macrosiphum Pass.)
9(10) Pe Daphne mezereum, precum şi pe D. laureola (fam. Thymelaeaceae), pe suprafaţa
superioară a frunzelor. Verzi-albe. Are o singură gazdă. Europa de vest.....................
........................................................................................................M. daphnidis C.B.
10(9) Pe alte plante. Alt colorit.
11(20) Corniculele la indivizii aripaţi sunt în întregime negre sau brun-întunecate, la cei
apteri sunt la fel, dar uneori cu părţile bazale + deschise. La indivizii apteri articolul
3 antenal cu 5-46 rinarii, care nu sunt aşezate într-un singur rînd. Dacă corniculele
(la unii indivizi) sunt mai deschise, atunci articolul 3 antenal are cel puţin 35 rinarii.
12(13) Pe articolul 3 antenal sunt 36-46 rinarii mici, mult proeminente. Coada (la mijloc)
de 2,4-2,7 mai groase decât corniculele (la mijloc) şi de 2-2,3 mai scurte decât ele.
Tuberculii antenali cu 3-5 perişori. Seta articolului 6 antenal de 5-8 ori mai mare
decât baza acestui articol, egal cu 0,9-1,1 din lungimea articolului 3 antenal.
Cuticula de pe suprafaţa dorsală a corpului este fin şi des ridată. Coada are 12-13
perişori, pe jumătatea anterioară a plăcii subgenitale 3-5, pe tergitul VIII abdominal
6 perişori. Tuberculii marginali mici, prezenţi pe protorace şi nu întotdeauna pe
tergitele III-V abdominale. Ultimul articol labial egal cu articolul 2 al tarsului
posterior. Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Cuticula pe cornicule formează 6-9
rânduri transversale. Verzi, galbene sau roşii. Pe Athyrium alpestre, ceea ce trebuie
verificat......................................................................................M. lapponicum Shap.
13(12) Articolul 3 antenal cu cel mult 30 rinarii slab pronunţate; dacă sunt mai multe,
atunci coada (la mijloc) este de 1,5-2 ori mai groasă decât corniculele (la mijloc).
14(19) Verzi sau brun-roşiatice. Pe Rosales, Rosacee şi Valerianacee.
15(18) Tuberculii antenali cu 3, rareori 4 perişori. La indivizii apteri seta articolului 6
antenal este egală cu 0,9-1,2 din articolul 3 antenal.
16(17) La indivizii apteri scleritele marginale pe tergitele I-IV abdominale nu sunt
evidente. Articolul 3 antenal cu 15-35 rinarii. Pe trandafir şi măceş (Rosa spp.), pe
vârfurile lăstarilor tineri şi parţial pe pedunculi şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor,
accidental pe Fragaria, Pyrus şi Malus. Facultativ migrează pe Valerianacee, pe
lăstari floriferi. Dăunează trandafirului......................................................M. rosae L.
17(16) La indivizii apteri scleritele marginale de pe tergitele I-IV abdominale sunt
evidente. Articolul 3 antenal cu 5-14 rinarii. Pe Saccia pratensis, pe lăstari floriferi,
precum şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest.............M. weberi C.B.
18(15) Tuberculii antenali cu 5-6 perişori. La indivizii apteri seta articolului 6 antenal egală
cu 1,25-1,42 din articolul 3 antenal, pe el sunt 8-20 rinarii. Verzi sau brune. Pe
82
lăstarii tineri şi frunze de Rubus caesius, R. glandulosus. Europa de vest...................
.....................................................................................................M. funestum Macch.
19(14) Palid-galbene. Pe Cerinthe minor, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Ciclul vital
necunoscut. Europa de vest.............................................................Cerinthiacus C.B.
20(11) Corniculele la indivizii aripaţi sunt întunecate cu părţile bazale deschise, la cei
apteri sunt în întregime deschise cu vârfurile închise. Articolul 3 antenal cu 1-10
rinarii aşezate în rând.
21(22) Pe Melampyrum nemorosum, M. pratense, Digitalis ambigua. Ciclul vital
necunoscut. Europa de vest.......................................................M. melampyri Mordv.
22(23) Pe alte plante.
23(24) Pe Epilobium montanum, E. parviflorum, E. angustifolium, E. palustre, pe vârfurile
lăstarilor şi fructe tinere. Au o singură gazdă. Europa de vest...........M. epilobii Kalt.
24(23) Pe alte plante.
25(28) Placa subgenitală cu 6-12 perişori în partea anterioară. Coada cu 11-17 perişori.
26(27) Tergitul VIII abdominal cu 7-9 perişori. Afide verzi sau roşii. Pe Rosales (Geum
urbanum, G. coccineum) şi umbelifere (Chaerophyllum temulum, Ch. bulbosum,
Ch. aromaticum, Anthriscus silvestris, Eryngium planum), pe vârfurile lăstarilor
tineri, iar primăvara şi toamna pe suprafaţa inferioară a frunzelor inferioare. Europa
de vest......................................................................................................M. gei Koch.
27(26) Tergitul VIII abdominal cu 6 perişori. Afide galbene sau verzui-galbene. Pe Laser
trilobium, pe părţile inferioare ale tulpinii şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Crimea..................................................................................................M. laseri Holm
28(25) Placa subgenitală cu 2-4 perişori pe jumătatea anterioară.
29(30) Coada cu 12-19 perişori, Pe tergitul VIII abdominal 7-9 perişori. Verzi sau roşii. Pe
Ulmaria palustris, U. filipendula, pe lăstari floriferi şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor inferioare. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Europa de vest.....................
.............................................................................................M. cholodkovskyi Mordv.
30(29) Coada cu 6-12 perişori, tergitul VIII cu 5-9.
31(32) Gri-verzi sau roşii. Pe Oxicoccus, Vaccinium uliginosum, V. myrtillus şi pe
Chamaedaphne calyculata şi Andomeda polifolia. Are o singură gazdă. Europa de
vest (Pirenei)................................................................................M. nasonovi Mordv.
32(31) Verzi, uneori roşii. Pe diferite plante. Ciclul incomplet. La nord iernează în încăperi
calde. Dăunează cartofului, sfeclei, verzei, plantelor de cameră şi de seră.
Cosmopolită. America de nord...................M. euphorbiae Thom (solanifolii Ashm.)

92. Linosiphon C.B. 2 specii.

1(2) Indivizii apteri au corniculele neumflate. Suprafaţa dorsală a corpului este slab
pigmentată. Pe Gallium mollugo, G. silvaticum, G. aparine, pe frunze şi lăstari
tineri. Europa de vest..............................................................L. galiophagus Wimsh.
2(1) Indivizii apteri cu corniculele puţin umflate. Suprafaţa dorsală a corpului foarte
pigmentată, brun-lucioasă sau neagră. Pe Gallium intermedium, şi probabil pe
Asperula odorata, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Carpaţi, Crimea (?).................
......................................................................M. galii Mam (asperulophagus Holm ?)

93. Delphiniobium Mordv. Corniculele la mijloc sau în jumătatea posterioară puţin umflate. 2
specii.
83
1(1) Albăstrui-verzi, cu corniculele, coada şi antenele negre. Pe Aconitum napellus, A.
paniculatum, A. variegatum şi Delphinium elatum. Pe lăstari floriferi şi între flori,
dar vara şi pe frunzele inferioare. Europa de vest.........................................................
.......................................................................D. junackianum Karsch.(aconiti Goot.)

94. Staticobium Mordv. Monofage sau oligofage pe Plumbaginaceae: Limonium şi


Goniolimon. Probabil toate speciile au o singură gazdă. 4-7 specii.

1(4) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, pe cap şi antene sunt bine evidenţiaţi, egali
cu diametrul articolului 3 antenal.
2(3) Perişorii de pe suprafaţa dorsală a corpului, capului şi articolelor 1-3 antenale sunt
ascuţiţi. Tergitul VIII abdominal cu 4(3-6) perişori. Lungimea cozii de 1-1,5 ori mai
mare decât baza ei. Pe Limonium sp, pe suprafaţa inferioară şi superioară a
frunzelor. Cazahstan. Alte 2 subspecii: S. l. limonii Contar. pe L. limonium în
Europa de vest şi S. l. nevskyi H.R.L. pe L. otolepis în Asia mijlocie.........................
......................................................................................S. limoniii caucasicum Bozh.
3(2) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, capului şi pe articolul 1-3 antenal la vârf
sunt lăţiţi în formă de lance sau paletă îngustă. Tergitul VIII abdominal cu 2(3)
perişori. Lungimea cozii de 1,9-2,4 ori depăşeşte baza ei. Pe Limonium gmelini, L.
latifolium, Goniolimon rubellum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi tulpinilor
florifere. Cazahstan..................................................S. latifolii Bozh (latifoliae Bozh,
l. caspicum Bozh, tauricum Bozh.)
4(1) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, cap şi antene sunt foarte rari, mici şi puţin
vizibili, egali cu 0,2-0,3 din diametrul articolului 3 antenal. Pe Limonium gmelini,
L. scoparium, L. sareptanum, Goniolimon tataricum, pe tulpini florifere şi colete
radiculare.....................S. gmelini Bozh.(insularum Bozh, strongillisiphon Bozh (?))

95. Dactynotus Raf. (Megalosiphum Mordv.). Monofage, mai rar oligofage pe Compositae şi
Campanulaceae. Are o singură gazdă. 70 de specii. Individualitatea speciilor trebuie verificată.

1(4) Coada de culoare deschisă.


2(3) Coada cu 6-9 perişori, lungimea ei depăşeşte cel mult de 2 ori lăţimea bazală.
Maronii-roşietici, tinerii roşii. (subgenul Eurythaphis Mordv.)

*** Pe Tanacetum vulgare, pe suprafaţa inferioară a frunzelor îmbătrînite. Cosmopolită.


Asia mijlocie, Europa de vest.............................D. tanaceti L. (tanaceticola Mordv.)
*** Pe Achillea millefolium, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, mai ales a celor bazale.
Europa de vest................................................................................D. achilleae Koch.

3(2) Coada cu 10-45 perişori, lungimea ei de regulă depăşeşte cel puţin de 2 ori lăţimea
bazală. Roşietic-maronii. (subgenul Dactynotus Raf.)

*** Pe Tussilago farfara şi Petasites hybridum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi pe


pedunculii foliari. Asia mijlocie, Europa de vest................................D. basalis Walk
*** Pe Phyteuma canescens (Campanulaceae), pe tulpini florifere şi pe suprafaţa
inferioară a frunzelor...................................................................D. phyteumae Bozh.
84
*** Pe Compositae: Pullicaria dysenterica, pe vârfurile tulpinii. Europa de vest,
Olanda........................................................................................D. pullicariae H.R.L.
*** Pe Mulgedium tataricum, pe vârfurile tulpinilor şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Asia mijlocie...................................................................D. mulgedii Nevs.
*** Pe Inula hirta, I. salicaria, Inula sp, pe vârfurile lăstarilor floriferi şi receptaculi.
Europa de vest...............................................................................D. inulicola H.R.L.
*** Pe Chrysanthemum leucanthemum şi Lactuca viminea, pe vârfurile tulpinilor şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest...........................D. ochropus H.R.L.
*** Pe Centaurea jacea, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor bazale. Europa
de vest, Crimeea............................................................................D. jaceicola H.R.L.
*** Pe Hieracium echioides, H. cymosum, H. bauhini, H. pilosella, pe tulpinile florifere.
Sectorul celular ocupă cel puţin 0,33 din lungimea corniculelor.....D. pilosellae C.B.
*** Pe Hieracium murorum, H. umbellatum, H. sabaudum, H. laevigarum, H. pratense,
H. porrifolium, mai rar pe H. pilosella, H. aurauntiaeum, pe tulpini. Sectorul celular
ocupă cel mult 0,29 din lungimea corniculelor. Europa de vest....D. obscurus Koch.
*** Pe Chondrilla juncea, pe tulpini şi receptaculi. Asia mijlocie, Europa de vest............
.....................................................................................................D. chondrillae Nevs.
*** Pe Cirsium arvense, C. oleraceum, C. palustre, C. pannonicum, pe tulpini, între
flori, toamna şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. La mijlocul tergitelor
abdominale, pe sclerite sunt câţiva perişori. Europa de vest.......................D. cirsii L.
*** Pe Cirsium laniflorum, C. vulgare, pe vârfurile tulpinilor şi suprafaţa inferioară a
frunzelor. La mijlocul tergitului abdominal, pe sclerite există doar câte un perişor.
Crimeea...........................................................................................D. cirsicola Holm.
*** Pe Sonchus oleraceus, S. poluster, S. asper, S. arvensis, mai rar pe Lactuca sativa,
L. perennis, Arctium lappa, Rhodoute changlis şi Cichorium endivia, pe tulpini şi
pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest,
Africa, America........................................................................................D. sonchi L.
*** Pe Hypochoeris radicata, pe tulpini florifere. Crimeea, Europa de vest......................
.........................................................................................................D. muralis Buckt.
*** Pe Cichorium intibus, Crepis spp, Carduus, Leontodon, Lampsana, Eringeron ş.a.
Se deosebesc câteva forme. Europa de vest......................................D. cichorii Koch.
*** Pe Picris hieracioides, pe tulpini, infloriscenţe şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Siberia, Europa de vest, Asia...................................................................D. picridis F.

4(1) Coada neagră.


5(6) Sculptura celulară pe cornicule este în formă de 10-40 rânduri transversale. Ultimul
articol labial + tocit. (subgenul Uromelan Mordv.)

Pe Compositae:
*** Pe Centaurea jacea, C. scabiosa, C. orientalis, C. solstitialis, C. calcitrapa, C.
pharygia, C. cyanus, Serratula coronata, Jurinea eversmanni şi alte composite, pe
tulpini, mai rar pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Asia mijlocie, Europa de vest......
...................................................................................................................D. jaceae L.
*** Pe Carthamus lanatus, C. glaucus, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Crimea.............................................................................................D. cathami H.R.L.
*** Pe Carduuus crispus, C. acanthoides, C. thoermeri, C. nutans, C. tridentinus, pe
tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest................D. aeneus H.R.L.
85
*** Pe Stachis silvatica, pe vârfurile tulpinilor. Crimeea......................D. stachidis Bozh.
*** Pe Carlina caulescens. Europa de vest..............................................D. carlinae C.B.
*** Pe Hieracium sp, pe tulpini florifere. Crimeea..........................D. hieracioides Bozh.
*** Pe Taraxacum officinale, pe frunzele din rozete. Europa de vest, America de nord....
...........................................................................................................D. taraxaci Kalt.
*** Pe Solidago lapponica, S. virgoaurea, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor.
Europa de vest....................................................................................D. solidaginis F.

Pe Campanulaceae:
*** Pe Campanula rotundifolia, C. rapunculus, C. scheuchzeri, C. pussila, Jasione
montana, pe tulpini şi pe receptaculi. Articolul 3 antenal la indivizii apteri cu cel
mult 40, iar la cei aripaţi cu cel mult 50 rinarii, aşezate în jumătatea bazală. Asia
mijlocie, Europa de vest..............................................................D. campanulae Kalt.
*** Pe Campanula persicifolia, C. rapunculoides, C. sibirica, pe tulpini. Articolul 3
antenal la indivizii apteri cu cel puţin 55, iar la cei aripaţi cu cel puţin cu 75 rinarii,
aşezate pe toată suprafaţa articolului. Europa de vest........................D. trachelii C.B.

6(5) Sculptura celulară pe cornicule este în formă de 4-9 rânduri transversale. Ultimul
articol labial + ascuţit. Pe Echinops sp, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. (subgenul Paczoskia Mordv.)

*** Pe Echinops sphaerocephalus, E. sp. Coada cel puţin cu 10 perişori, vârful ei este
tocit. Primul articol tarsal cu 5,5,5 peri. Europa de vest........................D. major C.B.
*** Pe Echinops ritro, E. ruthenicum, E. karatavicum. Coada cu 6-7 perişori, vârful ei
ascuţit. Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Crimeea, Cazahstan, Asia mijlocie............
......................................................................................................D. paczoskii Mordv.

96. Macrosiphoniella Guerc. Monofage sau oligofage. Au o singură gazdă. 40 de specii.


Individualitatea genului (asemănător cu Dactynotus) şi a unor specii trebuie verificată.

1(2) Ultimul articol labial este aproximativ egal cu articolul 2 al tarsului posterior.
(subgen Macrosiphoniella Guerc.)

Pe Artemisia:
*** Pe A. absinthium, pe vârfurile tulpinilor florifere. Articolul 3 antenal la indivizii
apteri cu cel puţin 40, la cei aripaţi cu cel puţin 70 rinarii. Siberia, Europa de
vest........................................................................................................M. absinthii L.
*** Pe A. vulgaris, A. absinthium, A. campestris, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a
frunzelor. Articolul 3 antenal la indivizii apteri cu cel mult 15, la cei aripaţi cu cel
mult 40 rinarii. Corniculele şi coada negre. Siberia, Europa de vest............................
........................................................................................................M. artemisiae BdF
*** Pe A. vulgaris, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Corniculele la bază şi coada
verzi. Europa de vest.....................................................................M. oblonga Mordv.
*** Pe A. austriaca, A. maritima, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi vârfurile
tulpinilor. Gri-verzi cu coada brun-deschisă. Siberia, Asia mijlocie, Europa de vest..
..........................................................................................................M. pulvera Walk.
*** Pe A. procera, pe tulpini.................................................................M. procerae Bozh.
86
*** Pe A. austriaca, A. marchalliana, pe vârfurile tulpinilor. Brun-închise, lucioase, cu
coada neagă..................................................................................M. moldavica Bozh.
*** Pe A. austriaca, A. marchallina, pe tulpini. Brun-deschise, cu dungi transversale, cu
o pulverulenţă ceroasă deasă........................................................M. austriacae Bozh.
*** Pe Artemisia sp, pe tulpini florifere. Perişorii aşezaţi pe tuberculi. Crimea.................
...........................................................................M. tuberculatum-artemisicola Bozh.
*** Pe A. arenaria, pe tulpini..............................................................M. arenariae Bozh.

Pe Achillea:
*** Pe A. millefolium, A. ptarmica, A. nobilis, pe receptaculi, pe tulpini şi pe frunze.
Corniculele şi tibiile în întregime negre. Europa de vest.................M. millefolii Deg.
*** Pe A. millefolium, A. collina, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Corniculele negre,
tibiile la mijloc deschise. Europa de vest...............................M. usquertenses H.R.L.
*** Pe A. millefolium, pe frunzele bazale. Corniculele în jumătatea bazală deschise.
Europa de vest.................................................................................M. sejuncta Walk.

Pe alte plante:
*** Pe Tanacetum vulgare, pe tulpini florifere şi suprafaţa inferioară a frunzelor.
Siberia, Europa de vest................................................................M. tanacetaria Kalt.
*** Pe Matricaria chamomilla, Anthemis ruthenica, A. tinctoria, pe suprafaţa inferioară
a frunzelor. Europa, Asia.......................................................M. chamomillae H.R.L.
*** Pe Xeranthemum inapertum, X. cylindraceum, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a
frunzelor. Crimeea.....................................................................M. xeranthemi Bozh.
*** Pe Centaurea diffusa, C. solstitialis, pe tulpini, pe receptaculi şi pe frunze.
Crimea............................................................................................M. papillata Holm.
*** Pe Lithospermum arvense, pe tulpini.........................................M. lithospermi Bozh.
*** Pe Galatella dracunculoides, pe tulpini florifere.........................M. galatellae Bozh.
*** Pe Chrysanthemum indicum, pe tulpini şi frunze. Cosmopolită. În încăperi închise...
..........................................................................................................M. sanborni Giil.

2(1) Ultimul articol labial aproximativ de 2 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior. Pe Helichrysum. (subgen Ramitrichophorus H.R.L.)

*** Pe H. arenarium, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Perişorii la vârf


despicaţi, corniculele aproximativ de 2 ori mai lungi decât coada. Afide brun-
închise. Europa de vest........................................................................M. janckei C.B.
*** Pe H. arenarium, pe tulpini şi receptaculi. Perişorii la vârf nu sunt despicaţi.
Corniculele cel mult de 1,5 ori mai lungi decât coada, afide gri cu pete mici brun-
roşietice........................................................................................M. medvedevi Bozh.
*** Pe H. suaveolens, pe partea superioară a tulpinii şi între flori......M. paradoxa Bozh.

97. Metopeurum Mordv. Pe Tanacetum vulgare. au o singură gazdă. Gen apropiat de


Microsiphon Shol. 3-4 specii.

1(2) Corniculele mai lungi decât coada care este de 6-7 ori mai scurtă decât corpul.
Capul şi toracele maroniu-închise, abdomenul roşietic cu o pată mare neagră la
mijloc. Pe tulpini. Cosmopolită. Europa de vest....M. fuscoviride Stroy.(tanaceti L.)
87
2(1) Corniculele mai scurte decât coada, aproximativ de 20 ori mai scurte decât corpul.
Negricioase. Pe tulpini şi colete radiculare. Europa de vest................M. enslini C.B.

98. Microsiphum Shol. Coada scurtă şi triunghiulară, pe cornicule este uneori vizibilă
sculptura celulară. Monofage pe Compositae. Au o singură gazdă. Cu furnicile. Gen apropiat
de Metopeurum Mordv. 6 specii. (determinare după indivizii apteri)

1(2).Pe Artemisia:
*** Pe A. vulgaris, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de
vest..............................................................................................M. woronieckae Jud.
*** Pe A. absinthium, pe tulpini şi pe pedunculi foliari. Siberia, Asia mijlocie, Europa
de vest...............................................................M. jazikovi Nevs ( wahlqreni H.R.L.)
*** Pe A. dracunculus, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Asia mijlocie..........
.....................................................................................................M. giganteum Nevs.

2(1) Pe alte plante.


3(6) Pe Achillea.
4(5) Perişorii pe articolul 3 antenal şi coadă egali cel puţin cu 0,5 din diametrul bazal al
articolului 3. Rinariile secundare pe articolul 4 antenal prezente. Pe Achillea
millefolium, pe suprafaţa inferioară a frunzelor bazale, pe tulpini, pe colete
radiculare şi pe rădăcini. Europa de vest.....................................M. millefolii Wahlg.
5(4) Perişorii pe articolul 3 antenal şi coadă sunt egali cu 0,15-0,25 din diametrul bazal
al articolul 3 antenal. Pe Achillea nobilis. Pe colete radiculare şi rădăcini. Crimeea,
Europa de vest..................................................................................M. nudum Holm.
6(3) Pe Ptarmica vulgaris. Perişorii pe articolul 3 antenal şi coadă egali cu cel puţin 0,5
din diametrul bazal la articolul 3 antenal. Rinariile secundare pe articolul 4 antenal
lipsesc. Asia mijlocie.....................................................................M. ptarmicae Shol.

Specii de afide dăunătoare, plantele pe care le atacă şi complexul de


parazitoizi care le controlează populaţiile

Acyrthosiphon caraganae (Cholodkovsky, 1907)


Sinonimii: Siphonophora ulmariae Schr. (Henrich, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Caragana arborescens, Colutea sp., Colutea arborescens, Anthyllis sp.,
Coronilla sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius caraganae Starý, Aphidius ervi Haliday, Ephedrus plagiator (Nees),
Praon volucre (Haliday), Toxares deltiger (Haliday), Trioxys angelicae (Haliday). (P.Starý,
1966).

Acyrthosiphon lactucae (Passerini, 1860)


Sinonimii: Siphonophora lactucae Kalt. (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera,
1981)
Plante atacate: Lactuca saligna, L. sativa, L. serriola, L. scariola, Sonchus sp. (V.Ciochia &
H. Boeriu, 1996).
88
Parazitoizi: Praon volucre (Haliday). (Düzgüneş et al., 1982).

Acyrthosiphon pisum Harris, 1766 (Păduchele verde al mazărei)


Sinonimii: Acyrthosiphon pisi Mordvilko, A. onobrychis Fonsc, Siphonphora pisi Buckton, S.
ononis Koch, Macrosiphum ononis Schont, M. pisi v. Goot, Aphis lathyri Mok, A. pisi Kalt,
A. onobrychis Boyer de Fonscolombe, Siphonophora ulmariae Schrk.
Plante atacate: Astragalus cicer, A. virgatus, Coronila varia, Dorycnium herbaceum,
Genista tinctoria, G. sagitalis, Lathyrus pratensis, Medicago falcata, M. sativa, Onobrychis
gracilis, Pisum sativum, Vicia faba, V. grandiflora, V. sepium, Trifolium pratense. (J.
Holman, A. Pintera, 1981; Borcea, 1908; Henrich, 1909; Knechtel, Manolache, 1940).
Parazitoizi primari: Fam. Aphidiinae: Aphidius ervi Haliday, Ephedrus plagiator Nees,
Lysiphlebus fabarum Marsh. (Mustaţă 1980), Praon dorsale (Haliday) (Starý 1966). Aphiduis
eadyi Starý, Trioxys acalephae (Haliday) (Zeliha Duzgunes et col. 1982). Praon barbatum
Mackauer, Aphidius picipes Nees (Trembley, Pennachio, 1988).
Hiperparazioizi: fam. Pteromalidae: Pachyneuron aphidis Bche., Asaphes vulgaris Walk.;
fam Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus (Mayr); fam Ceraphornidae: Dendrocerus
aphidum (Rond). D. carpenteri (Curt.); fam. Cynipidae: Charips castaneiceps (Kieff.), Ch.
dolichocerus (Cam.), Ch. luteipes (Kieff), Ch. pusillus Kieff., Ch. recticornis (Kieff.), Ch.
tschecki (Gir.); Ch. versicolor (Kieff), Ch. victrix (Westw.), Ch. xanthocerus (Thoms.)
(Mustaţă 1980).(fig. 202)

Amphorophora ampullata Bckton, 1876


Sinonimii: Amphorophora ampullata (Knechtel & Manolache, 1945, 1947), (J. Holman & A.
Pintera, 1981).
Plante atacate: Asplenium sp., Athyrium filix-femina, Dryopteris austriaca, D. spinulosa,
Phaseolus sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius lonicere (Marshall). (P.Starý, 1966).

Aphis affinis del Guercio, 1911


Sinonimii: Aphis clinopodii Pass. (Borcea, 1908,1909), Doralina frangulae (Knechtel &
Manolache 1942), (J. Holman, A. Pintera, 1982)
Plante atacate: Mentha longifolia. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996)
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum, Trioxys acalephae (Düzgüneş et al., 1982).

Aphis bupleuri (Börner, 1932)


Sinonimii: -
Plante atacate: Bupleurum falcatum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996)
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster, Praon abjectum (Haliday).(P. Starý, 1966).

Aphis craccae Linné, 1758


Sinonimii: -
Plante atacate: Galium tricornutum, Vicia cracca, V. lutea, V. tenuifolia, V. villosa. (V.
Ciochia & H. Boeriu, 1996)
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees), Lysiphlebus fritzmuelleri Mackauer, Trioxys
acalephae (Marshall) (P. Starý, 1966).

89
Aphis cracivora Koch., 1856 (Păduchele negru al lucernei)
Sinonimii: Aphis medicaginis Koch., A. laburni Koch., A. leguminosae Theob., A. loti
Kaltenbach (A. Săvescu, 1982).
Plante gazdă: Alyssum desertorum, Astragalus glycyphillus, Berteroa incana, Caragana
arborescens, Linum austriacum, Lotus corniculatus, Lotus tenuis, Matricaria inodora,
Medicago falcata, M. lupulina, M. sativa, Melilotus albus, M. altissimus, M. arenarius, M.
dentatus, M. officinlis, Ononis pseudohircina, Robinia pseudacacia, Torilis arvenis, (J.
Holman, A. Pintera, 1981); Amorpha fruticosa, Colutea arborescens, Gleditschia triacanthus,
Halimodendron hallodendron, Sophora japonica (I. Borcea, 1908); Vicia faba, Lycopersicum
esculenta, Lens esculentum, Chenopodium album, (Z. Duzgunes et al. 1982; I. Borcea 1908; I.
Ceianu 1970).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Lipolexis gracilis Forster, Lysiphlebus fabarum
(Marshall), Praon abjectum(Haliday), P. volucre (Haliday) (Starý, 1966); Lysiphlebus
ambiguus (Haliday), Trioxys acalephae (Haliday), T. angelicae (Marshall) (Z. Duzgunes et
al., 1981); fam Aphelinidae: Aphelinus chaonia (Starý, 1966).

Aphis cystisorum Hartig, 1841


Sinonimii: -
Plante atacate: Caragana arborescens, Cytisus sp., Cytisus nigricans, Genista sagittalis, G.
tinctoria, G. trifoliate. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshall), Trioxys acalephae (Marshall), (P.Starý, 1966).

Aphis euphorbiae (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Aphis euphorbiae (Henrich, 1896, 1909; Horváth 1897, Borcea, 1908, 1909), (J.
Holman & A. Pintera, 1981).
Palante atacate: Euphorbia amygdaloides, E. cyparissias, E. lathyris. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipoplexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum (Marshall), Trioxys acalephae
(Marshall), (P.Starý, 1966).

Aphis evonymi Fabricius, 1775


Sinonimii: -
Plante atacate: Achillea sp., Anthemis sp., Capsella sp., Carduus sp., Crepis sp., Evonymus
europaea, E. verucosa, Galium sp., Lapsana sp., Leontodon sp., Matricaria sp., Polygonum
sp., Rumex sp., Solanum sp., Urtica sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshall), (P.Starý, 1966).

Aphis fabae Scopoli, 1763 (Păduchele negru al sfeclei)


Sinonimii: Doralis fabe Scop., Aphis papaveris Fabr., A. rhei Koch., A. rumicis Auct. plurim.
non. L., A. philadelphi C.B., A. atriplicis Fabr.
Plante atacate: Achillea commutata, A. odorata, Angelica arhangelica, A. silvestris,
Anthericum ramosum, Apocynum canabinum, Calamintha acinos, Calendula officinalis,
Campanula grosseki, Cardamine amara, C. flexuosa, Carduus acanthoides, C. candicans, C.
glaucus, C. personata, Carum carvi, Centaurea atropurpurea, C. iberica, Chaenomeles
japonica, Chamaenerium angustifolium, Chenopodium album, Chrysanthemum caucasicum,
C. leuchantemum, C. rotundifolium, C. vulgare, Cirsium arvense, C. candelabrum, C.
comune, C. erisithales, C. lanceolatum, C. pannonicum, Crepis biennis, Cynanchum acutum,
90
Doronicum austriacum, Echinops commutatus, E. ritro, E. sphaerocephalus, Epipactis
helleborina, E. palustris, Erigeron canadensis, Euonimus europaea, E. japonica, Galium
apparine, G. spurium, Gentiana asclepiadea, G. lutea, Gerbera sp., Heracleum sphondylium
eusphondilium, Hieracium bifidum, H. lanatum, H. virosum, Impatiens nolitangere, Lapsana
communis, Laserpitium latifolium, Lavandula officinalis, Matricaria inodora, M.
matricarioides, Papaver somniferum, Pastinaca sativa, Petroselinum sativum, Peucedanum
austriacum, Plantago media, Picris eracioides, Rhinanthus glaber, R. major, Rorripa
amphibia, Rumex acetosa, R. conglomeratus, R. crispus, Salvia aethiops, Scutelaria altissima,
Senecio cineraria, Serratula coronata, Solanum nigrum, Solidago virgaurea, Spirea obovata,
S. ulmifolia, Syringa persica, Tamarix gallica, Torilis arvensis, T. rubella, Tusilago farfara,
Valeriana montana, V. officinalis tenuifolia, V. sambucifolia, V. tripteris, Veratrum album (J.
Holman, A. Pintera 1981).
Daucus carota, Amarathus retroflexus, Aristolochia clematitis, Atriplex hastata, A. nitens, A.
patula, Beta vulgaris, Canabis sativa, Capsella bursa-pastoris, Cirsium arvense, Cucumis
sativus, Cucurbita pepo, Galium apparine, Hypericum perforatum, Ophrys aranifera, Orchis
cariophora, Papaver rhoeas, P. somniferum, Phaseolus vulgaris, Ranunculus acer, Senecio
vulgaris, Solanum nigrum, S. tuberosum, Anethum graveolens, Astrantia major, Atriplex
tataricum, Bollentes tuberosa, Cichorium intybus, Coriandrum sativum, Helianthus annuus,
Lens culinare, Levisticum officinale, Luffa cylindrica, Papaver dubium, Philadelphus
pallidus, Spinacia oleracea, Viburnum lantana (I. Borcea 1908).
Zea mays, Beta vulgaris var. rapa, Helianthus annuus, Phaseolus vulgaris, Solanum nigrum,
Hibiscus esculentus, Vicia faba.(Z. Duzgunes et al. 1982; Henrich 1909; Horvat 1897; Borcea
1908; Knechtel şi Manolache 1940).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius ervi Haliday, Aphidius matricariae Haliday,
Ephedrus persicae Froggatt, E. plagiator (Nees), Lysiphlebus ambiguus (Hayliday), L.
phabarum (Marshall), Lysiphlebus cardui Marshall, Praon abjectum (Haliday), Praon volucre
(Haliday), Trioxys angelicae (Marshall), T. acalephae (Haliday); fam. Aphellinidae:
Aphelinus chaonia (Starý 1966, Gh. Mustaţă 1986).
Hyperparazitoizi: fam. Pteromelidae: Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron aphidis
Bouche. fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr., fam. Megaspilidae:
Dendrocerus aphidum (Rond.), D. bicolor Kieff., D. carpenteri Curt.; fam. Cynipidae:
Charips arcuatus (Kieff.), Ch. dolichocerus Cam., Ch. flavicornis Hrtg., Ch. leunisii (Hrtg.),
Ch. melanogaster Hrtg., Ch. minutus (Hrtg.), Ch. victrix Westw., Ch. xanthocerus Thoms.,
fam. Alloxystidae: Alloxysta campyla Kieff., A. semiclausa Kieff., A. subaperta Kieff. (Gh.
Mustaţă 1987), A. macrodaphna Hartig., A. victrix Westwood, (T. Barczac 1992).

Aphis farinosa Gmelin, 1790


Sinonomii: Aphis saliceti Kalt., A. spectabilis Ferrari.
Plante atacate: Salix alba, S. babylonica, S. caprea, S. purpurea, S. triandra, S. viminalis
(Henrich, 1896; Horvath, 1897).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Ephedrus plagiator (Nees), Lysiphlebus ambiguus
(Haliday), Praon abjectum (Haliday), Trioxys angelicae (Haliday), Trioxys acalephae
(Haliday)(P. Starý 1966; Gh. Mustaţă 1990).
Hiperparazitoizi: fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus (Mayr), fam Pteromalidae:
Pachyneuron aphidis Bche, Asaphes vulgaris Walk., fam. Cynipidae: Charips leunisii
(Hrtg.), Ch. victrix Westwood.

91
Aphis galliscabri (Schrank, 1801)
Sinonimii: Aphis galii Kalt. (Henrich, 1896, Borcea, 1908), Doralis (A.) galii Kalt. (Baudys,
1939), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Asperula cynanchica, Galium sp., Galium constrictum, G. mollugo, G.
spurium, G. verum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys glaber Starý. (P.Starý, 1966).

Aphis genistae (Scopoli, 1763)


Sinonimii: -
Plante atacate: Cytisus sp., Genista tinctoria. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys genistae Mackauer. (P.Starý, 1966).

Aphis gossypii Glover, 1854


Sinonimii: Aphis frangulae gossypii Glover, A. fragulae Kalt., Cerosipha gossypii Glover,
Doralis fragulae Koch., Aphis gossypii Glover, A. hederella Theobald, A. malvacearum Van
der Goot ex. Das.
Plante atacate: Hibiscus rosa-sinensis, H. esculentus, H. syriaca, Curcubita pepo, Cucumis
sativus.(A. Săvescu et. al. et. col. 1982)
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Ephedrus persicae Froggatt, Lysiphlebus ambiguus
(Haliday), L. fabarum Marshall. (A. Săvescu et. al. et. col. 1982)

Aphis grosulariae Kaltenbach (Păduchele verde al agrişului)


Sinonimii: Dorolis grossulariae Kaltenbach
Plante atcate: Ribes grosularia, R. rubrum, Lythrum salicaria (Ghiuţă 1942; J. Holman, A.
Pintera 1982).
Parazitoizi: fam Aphidiidae: Aphidius cardui Marsh. (Starý 1966).

Aphis idaei V. d. G.
Sinonimii: Aphis urticae V. d. G.,
Plante atacate: Rubus idaeus, (I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Ephedrus persicae Froggatt, Ephedrus plagiator
(Nees).

Aphis intybi (Koch., 1855)


Sinonimii: Aphis cichorii Kalt.
Plante atacate: Cichorium intibus, Cichorium intibus L. ssp. sativum (D.C.) Janchen var.
foliosum (Hegi), Helianthus annuus (J. Holman, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Lipolexis gracilis Forster, Lysiphlebus fabarum
(Marshall)(Starý 1966).

Aphis lambersi (Borner, 1940)


Sinonimii: Aphis carotae Koch., Aphis plantaginis Schr. (Borcea 1908).
Plante atacate: Daucus carota (I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius salicis Haliday, Lysiphlebus fabarum
(Marshall)(Starý 1966).

92
Aphis nasturtii (Kaltenbach, 1843)
Sinonimii: Aphis nasturtii (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Alisma plantago-aquatica, Armoracia rusticana, Asparagus sp., Berteroua
sp., Brassica elongata, Butomus umbellatus, Kaltha palustris, Capsella sp., Cardamine sp.,
Cardamine flexuosa, C. impatiens, Chenopodium sp., Coronopus sp., Cucumis sativus,
Fagopyrum sagitatum, Geranium robertianum, Glycine hispida, Gratiola sp., Lepidium
draba, Matricaria inodora, M. matricarioides, Matthiola sp., Mercurialis sp., Papaver
somniferum, Petasites albus, Phaseolus vulgaris, Picris hieracioides, Polygonum sp.,
Polygonum hidropiper, Ranunculus sp., Raphanus sativus, Rhamnus sp., Rorippa amphibia,
Rosa sp., Rumex sp., Rumex obtusifolius, R. pulcher, Salvia sp., Sinapis sp., Sisymbrium sp.,
Solanum nigrum, S. tuberosum, Spergula sp., Spinacia sp., Stellaria nemorum, Trifolium sp.,
Verbena sp., Veronica beccabunga, Vicia sp., Vitex agnus-castus. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees). (P.Starý, 1966).

Aphis newtoni Theobald, 1927


Sinonimii: Doralis newtoni Theob. (Knechtel & Manolache, 1940)
Plante atacate: Iris sp., I. graminea, I. pseudacorus, Origanum sp., O. vulgare. (V. Ciochia
& H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý, 1966).

Aphis origani (Passerini, 1860)


Sinonimii: Aphis origani (Borcea, 1908, 1909), Doralina frangulae Koch (Henrich 1913,
Knechtel & Manolache, 1942), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Calamintha sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster. (P.Starý, 1966).

Aphis plantaginis (Goetze, 1778)


Sinonimii: Aphis plantaginis Schr. (Henrich, 1896, 1909; Horváth, 1897; Borcea, 1908,
1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Achillea sp., Artemisia sp., Bellis sp., Chrysantemum sp., Daucus sp., Inula
sp., Leontodon sp., Leonurus sp., Lychnis sp., Plantago lanceolata, P. major, P. media. (V.
Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý, 1966).

Aphis podagrarie Schrank, 1801


Sinonimii: -
Plante atacate: Aegopodium podagraria. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshall), Trioxys macroceratus Mackauer. (P.Starý,
1966).

Aphis polygonata (Nevsky, 1929)


Sinonimii: Doralis polygoni Macch. (Knechtel & Manolache, 1949), (J. Holman & A.
Pintera, 1981).
Plante atacate: Polygonum aviculare, P. persicaria. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý, 1966).

93
Aphis pomi Geer, 1778 (Păduchele verde al mărului)
Sinonimii: Aphis mali F., A. pyri Kittel., A. crataegaria Bckt., A. aucuparia Bckt., Aphidula
pomi Deg., Doralis pomi Deg.
Plante atacate: Crataegus monogyna, C. oxyacantha, Malus silvestris, Pirus sativa, (J.
Holman, A. Pintera, 1981), Pirus acerba, P. communis, P, malus (Borcea 1908; Ghiuţă 1959;
I. Ceianu 1970).
Parazitoizi primari: fam. Aphididae: Ephedrus persicae Froggatt, E. plagiator (Nees),
Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon volucre (Haliday), Trioxys angelicae (Halliday)(P.
Starý 1966).

Aphis ruborum (Börner, 1932)


Sinonimii: -
Plante atacate: Rubus sp., Rubus picatus. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Lysiphlebus ambiguus (Haliday), L. fabarum
(Marshall), Praon sp., Trioxys acalephae (Marshall), Trioxys angelicae (Haliday). (Düzgüneş
et al., 1982).

Aphis rumicis (Linnaeus, 1758)


Sinonimii: -
Plante atacate: Rumex crispus, R. conglomerata, R. obtusifolius, (J. Holman, A. Pintera
1981; I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Lysiphlebus fabarum (Marshall)(P. Starý 1966),

Aphis salviae (Walker, 1852)


Sinonimii: Aphis salviae (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Salvia aetiopis, S. nemorosa. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum (Marshall), Trioxys acalephae
(Marshall), Trioxys angelicae (Haliday). (P.Starý, 1966).

Aphis sambuci Linnaeus, 1758.


Sinonimii: -
Plante atacate: Sambucus nigra, S. ebulus.
Parazitoizi primari: fam: Aphidiidae: Praon abjectum (Haliday), Trioxys angelicae
(Haliday)(P. Starý 1966).

Aphis schneideri (Börner, 1940)


Sinonimii: Aphis grossulariae (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Ribes rubrum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus ambiguus (Haliday), Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý,
1966, Düzgüneş et al., 1982)

Aphis spiraephaga Muller, 1961


Sinonimii: -
Plante atacate: Spiraea vanhouttei, Symphoricarpus racemosus, Valeriana montana, V.
officinalis (J. Holman, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Ephedrus plagiator (Nees), Trioxys acalephae
(Marshall), T. angelicae (Halliday).
94
Hiperparazitoizi: fam. Pteromalidae: Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron aphidis Bche.;
fam. Cynipidae: Charips leunisii (Hrtg.), Ch. victrix Westwood (Gh. Mustaţă 1990).

Aphis stachydis (Mordvilko, 1929)


Sinonimii: Aphis urticae F. (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Stachys arvensis, S. recta. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý, 1966).

Aphis taraxacicola (Börner, 1940)


Sinonimii: Aphis plantaginis Schr. (Henrich 1896, 1909; Borcea, 1908, 1909), (J. Holman &
A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Taraxacum laevigatum, T. officinale. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý, 1966).

Aphis verbasci Schrank, 1901


Sinonimii: -
Plante atacate: Verbascum nigrum, V. speciosum, V. phlomoides (J. Holman, A. Pintera
1981).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Lysiphlebus fabarum (Marshall), L. ambiguus
(Haliday).
Hiperparazitoizi: fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr (P. Starý 1966).

Aphis viburni Scopili, 1763


Sinonimii: Aphis viburni (Henrich, 1896, 1909; Horvatch, 1897; Borcea, 1908, 1909; Borza
& Ghiuţă, 1938; Baudys, 1939), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Phalaris sp., Viburnum opulus. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon abjectum (Haliday), Trioxys angelicae (Haliday). (P.Starý, 1966).

Aphis urticata Gmelin, 1790


Sinonimii: -
Plante atacate: Urtica dioica, Urtica urens (Gh. Mustaţă 1986)
Parazitoizi primari: Ephedrus plagiator (Nees), Lysiphlebus fabarum (Marshall), Aphidius
rosae Haliday, Trioxys angelicae (Marshall)(P. Starý 1966; Gh. Mustaţă 1986).
Hiperparazitoizi: fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr (Gh. Mustaţă 1986).

Aulacorthum solani (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Aulachortum pseudosolani Theob., Dysaulachortum pseudosolani Theob., D.
antirrhynii, Mackauer, Myzus pseudosolani Theob.
Plante atacate: Ballota nigra, Hieracium bifidum, Petasites albus, Solanum sp., Stellaria
nemorum, Veronica persica, (J. Holman, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Aphidius aulacorthi Starý, Ephedrus plagiator
(Nees)(Starý 1966).

Brachycaudus amygdalinus (Schouteden, 1905)


Sinonimii: -
Plante atacate: Amygdalus communis, Armeniaca sp., Cerasus sp., Persica vulgaris, Poa sp.,
Polygonum persicaria, Prunus sp., Rumex sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
95
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Praon volucre (Haliday). (Düzgüneş et al., 1982).

Brachycaudus cardui (Linné, 1758)


Sinonimii: Aphis cardui Fabr. (Henrich, 1896, 1909; Horváth, 1897; Borcea, 1908, 1909);
Aphis pruni Koch. (Borcea, 1908,1909); Aphis symphyti Schrank (Borcea, 1908, 1909;
Ghiuţă, 1937); Brachycaudus cardui L. (Knechtel & Manolache, 1943), (J. Holman & A.
Pintera, 1981). (P.Starý, 1966)
Plante atacate: Achillea collina, A. millefolium, Anchusa italica, Anthemis tinctoria, Arctium
lappa, Armeniaca vulgaris, Artemisia sp., Borago sp., Capsella sp., Carduus sp., C. crispus,
C. nutans, C. personata, Cerasus avium, Chrysanthemum sp., C. balsamita, C. leuchantemum,
C. maximum, C. parthenium, Cirsium sp., C. arvense, C. lanceolatum, Crepis capilaris,
Cynara cardunculus, C. scolymus, Cynoglosum officinale, Datura stramonium, Doronicum
sp., Echinops sp., Echium sp., Eryngium sp., Hieracium sp., Lithospermum sp., Matricaria
sp., Mentha sp., Myosotis sp., Oenothera sp., Onopordon sp., O. acanthium, Onosma sp.,
Prunus domestica, P. insititia, P. spinosa, Pulmonaria montana, Salvia sp., Scolymus sp.,
Senecio sp., S. doria, S. erucifolius, S. jacobaea, S. vulgaris, Silybum marianum, Symphytum
officinale, Veratrum album, Veronica agrestis. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees), Lipolexis gracilis Förster, Lysiphlebus fabarum
(Marshall), Paralipsis enervis (Nees).

Brachycaudus helichrysi (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Aphis helichrysi Kaltenbach, A. miosotydis Koch., A. interstitiae Koch.,
Anuraphis helecrysi Theob., Aphis chrysanthemi Koch., Brachycaudus (Aphis) myosotidis
(Koch.), Kalt.
Pante atacate: Achillaea milefolium, Adenostyles alliariae, Anthemis tinctoria, Artemisia
annua, Chrysanthemum leucanthemum, C. rotundifolium, Doronicum austriacum, Erigeron
canadense, Gnaphalium uliginosum, Helianthus annuus, Hieracium transsilvanicum, Inula
gradiflora, Matricaria inodora, M. matricarioides, Myosotes arvensis, Pulicaria vulgaris,
Rhinathus major, Rumex crispus, Senecio erucifolius, S. fuchsii, Solidago virgaurea,
Symphytum tuberosum, Telekia speciosa, Tusilago farfara, (J. Holman, A. Pintera 1987);
Matricaria chamomilla, Bidens tripartita, Myosotes palustris, Prunus cerasifera, P. triloba,
(I. Borcea 1908; J. Holman, A. Pintera 1981; Knechtel, Manolache 1943).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Diaeretiella rapae (M’Int), Ephedrus persicae
Froggatt, Lipolexis gracilis Forster, Praon volucre (Haliday), Trioxys anglicae (Haliday) (P.
Starý 1966).

Brachycaudus lychnidis (Linné, 1758)


Sinonimii: Myzus lychnidis Koch. (Henrich, 1896, 1909); (Horváth 1897); (Borcea 1908,
1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Behen vulgaris, Cucubalus sp., Melandrium album. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Lysiphlebus melandriicola Starý, Praon volucre
(Haliday). (P.Starý, 1966).

Brachycaudus mordwilkoi Hille Ris Lambers, 1931


Sinonimii: Aphis symphiti (Borcea 1908), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Echium vulgare. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
96
Parazitoizi: Lipolexis gracilis Forste, Paralipsis enervis (Nees). (P.Starý, 1966).

Brachycaudus persicae (Passerini, 1860)


Sinonimii: -
Plante atacate: Amygdalus communis, Armeniaca vulgaris, Persica vulgaris, Prunus
domestica, P. spinosa. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Trioxys angelicae (Haliday). (Düzgüneş et al.,
1982).

Brachycaudus rumexicolens (Patch, 1917)


Sinonimii: -
Plante atacate: Rumex sp., R. acetosa, R. acetosella, R. obtusifolius. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Diaeretiella rapae (M’Int), Lysiphlebus fabarum (Marshall). (P.Starý, 1966).

Brachycaudus tragopogonis (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Aphis tragopogonis (Henrich 1896, 1909; Horváth, 1897; Borcea, 1908, 1909), (J.
Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Scorzonera sp., Tragopogon sp., T. balcanicus, T. pratensis. (V. Ciochia &
H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshall), Lysiphlebus ambiguus (Haliday). (P.Starý,
1966, Düzgüneş et al., 1982).

Brevicoryne brassicae (Linnaeus 1758)


Sinonimii: Aphis brassicae L., A. raphani Schrank, A. isotidis Fonsc., A. rapae Curtis, A.
floris-rapae Curtis, Siphocoryne brassicae Schautendens.
Plante atacate: Cakile maritima, Cardamine flexuosa, Crambe maritima, Diplotaxis
tenuifolia, Lepidium perfoliatum, L. ruderale, Raphanus raphanistrum, Sinapis arvensis,
Sisymbrium altissimus (J. Holman, A. Pintera 1981); Brassica oleracea, Capsella
bursa-pastoris (I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Ephedrus nitidus (Gahan), Diaeretiella rapae
(McIntosh), Dyscritulus planiceps (Marshall), Lisyphlebus ambiguus (Haliday), Praon
volucre (Haliday), Trioxys angelicae (Haliday) (Gh. Mustaţă 1996).
Hiperparazitoizi: fam Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus (Mayr), fam. Pteromalidae:
Asaphes vulgaris (Walk.), Pachyneuron aphidis (Bche.), fam. Megaspilidae: Dendrocerus
(Macrostigma) aphidum (Rondani), D. (M.) bicolor (Kieff.), D. (M.) carpenteri (Curtis), fam.
Cynipidae, subfam: Charipinae: Charips arcuatus (Kieff.), Ch. brevicornis (Kieff.), Ch.
curvicornis (Cam.), Ch. dolichocerus (Cam.), Ch. fuscicornis (Hrtg.), Ch. leunisii (Hrtg.), Ch.
longicornis (Hrtg.), Ch. rufus (Ionescu), Ch. tschecki (Gir.) (Gh. Mustaţă, 1986). (fig. 194,
187)

Cavariella theobaldi (Gillete et Bragg, 1918)


Sinonimii: Cavariella kapreae F. (Knechtel & Manolache, 1940), (J. Holman & A. Pintera,
1981).
Plante atacate: Chaerophyllum sp., Glaucium sp., Heracleum palmatum, H. sphondylium,
Pastinaca sativa, Salix sp., S. babylonica, S. caprea. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).

97
Parazitoizi: Aphidius salicis Haliday, Ephedrus persicae Froggatt, Trioxys heraclei.
(Düzgüneş et al., 1982).

Ceruraphis eriophori (Wlaker, 1848)


Sinonimii: -
Plante atacate: Carex sp., Luzula sp., Viburnum lantana. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees), Trioxys angelicae (Haliday). (P.Starý, 1966).

Chaithoforus leucomelas Koch, 1854


Sinonimii: -
Plante atacate: Populus sp., P. x canadensis, P. italica, P. nigra, Salix sp. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Adialytus salicaphis. (P.Starý, 1966, Düzgüneş et al., 1982).

Chromaphis juglandicola (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: -
Plante atacate: Juglans regia. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys pallidus (Haliday). (P.Starý, 1966).

Coloradoa achilleae Hille Ris Lambers, 1939


Sinonimii: Coloradoa achilleae (Knechtel & Manolache, 1945), (J. Holman & A. Pintera,
1981).
Plante atacate: Achillea sp., A. millefolium, A. neilreichii, A. pannonica. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysaphidus arvensis Starý. (P.Starý, 1966).

Coloradoa tanacetina (Walker, 1850)


Sinonimii: Coloradoa tanacetina (Knechtel & Manolache, 1941), (J. Holman & A. Pintera,
1981).
Plante atacate: Chrysanthemum vulgare. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysaphidus arvensis Starý. (P.Starý, 1966).

Cryptomyzus ribis (Linné, 1758)


Sinonimii: Myzus ribis L., (Henrich, 1896, 1909; Horváth, 1897; Borcea, 1908, 1909; Borza
& Ghiuţă, 1938); Phorodon galeopsidis Kalt (Borcea, 1908, 1909); Cryptomyzus ribis
(Baudys, 1939; Ceianu, 1970), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Galeopsis sp., Lamium sp., Polygonum sp., Ribes grossularia, R. nigrum, R.
rubrum, Stachys recta. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius ribis Haliday. (P.Starý, 1966, Düzgüneş et al., 1982).

Cryptosiphum artemisiae Buckton, 1879


Sinonimii: Cryptosiphum artemisie Pass. (Borcea, 1908, 1909; Borza & Ghiuţă, 1938, 1945;
Ghiuţă, 1939); Aphis artemisiae Pass. (Henrich, 1913), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Artemisia absithium, A. campestris, A. maritima, A. pontica, A. vulgaris. (V.
Ciochia & H. Boeriu, 1996).
98
Parazitoizi: Ephedrus nacheri Quilis. (P.Starý, 1966).

Dactynotus jacae (Linnaeus, 1758)


Sinonimii: -
Plante atacate: Centaurea micranthos Gmel, C. jacea, C. sphaerocephala (Mustaţă 1996).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius funebris Mackauer, Lisiphlebus
melandriicola Starý, Ephedrus lacertosus (Haliday), Trioxys centaureae (Haliday), Ephedrus
campestris Starý, Praon dorsale (Haliday)(Starý 1965-1966; Gh. Mustaţă 1986).
Hiperparazitoizi: fam Megaspilidae: Dendrocerus bicolor Kieff., D. carpenteri Curt. (Gh.
Mustaţă 1986).

Drepanosiphon platanoidis (Schrank, 1801)


Sinonimii: -
Plante atacate: Acer campestre, A. monspessulanum, A. platanoides, A. pseudoplatanus,
Alisma plantago-aquatica, Alopecurus sp., Chrysanthemum sp., Corylus avellana, Fagus
silvatica, Juncus conglomeratus, Juniperus communis, Primula sp., Salix sp., Sarothamnus
scoparius. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Dyscritulus planiceps (Marshall), Monoctonus pseudoplatani (Marshall), Trioxys
cirsii (Curtis). (P.Starý, 1966).

Dysaphis apiifolia (Theobald, 1923)


Sinonimii: -
Plante gazdă: Apium graveolens L., Anethum graveolens, Foeniculum vulgare, Pastinaca
sativa.
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Monocotonus nervosus (Haliday),
Hiperparazaitoizi: fam Pteromalidae: Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron aphidis Bche.;
fam. Cynipidae: subfam. Charipinae: Charips arcuatus (Kieff.), Ch. longicornis (Hrtg.), Ch.
tschecki (Gir.), Ch. dolichocerus (Cam.), fam Alloxystidae: Alloxysta subaperta (Kieff.)(Gh.
Mustaţă 1987).

Dysaphis crataegi (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Aphis heraclei Koch. (Borcea, 1908, 1909); Aphis piri BdF. (Borcea, 1 908,
1909); Aphis crataegi Kalt. (Henrich, 1909); Yezabura crataegi Kalt. (Kenchtel &
Manolache, 1940), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Pastinaca sativa. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Paralipsis enervis (Nees), Ephedrus persicae Froggatt, Ephedrus plagiator
(Nees). (P.Starý, 1966, Düzgüneş et al., 1982).

Dysaphis devecta (Walker, 1849) (Păduchele frunzelor de măr)


Sinonimii: Aphis devecta Walker, Dentatus communis Mordvilko, Yezabura (D.)
chaerophylli Born.
Plane atacate: Malus silvestris, M. communis, (Knechtel, Manolache 1942).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Ephedrus persicae Froggatt, E. plagiator (Nees),
Trioxys angelicae (Haliday)(P. Starý 1966).

99
Dysaphis plantaginaea (Passerini, 1860)
Sinonimii: Myzus mali Ferr. (Horváth, 1897; Ghiuţă, 1937); Aphis sorbi Kalt. (Borcea, 1908,
1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Amygdalus communis, Malus silvestris, Pirus sativa, Plantago cronopus, P.
lanceolata, P. major, P. media, Prunus domestica, Rumex sp. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Ephedrus plagiator (Nees), Lysiphlebus fabarum
(Marshall), Praon sp., Trioxys angelicae (Haliday) (Düzgüneş et al., 1982).

Dysaphis sorbi (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Aphis sorbi Kalt. (Borcea 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Campanula sp., Jasione sp., Pirus sp., Sorubus aucuparia. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Ephedrus plagiator (Nees). (P.Starý, 1966).

Eriosoma lanigerum (Hausmann, 1802)


Sinonimii: -
Plante atacate: Amelanchier sp., Cotoneaster sp., Cydonia sp., Malus silvestris, Pirus sativa,
Prunus domestica. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphelinus mali. (Düzgüneş et al., 1982).

Eucallipterus tiliae (Linné, 1758)


Sinonimii: -
Plante atacate: Tilia cordata, T. platyphyllos. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon flavinode (Haliday), Trioxys pallidus (Haliday). (P.Starý, 1966)

Hayhurstia atriplicis (Linné, 1761)


Sinonimii: Aphis atriplicis L. (Henrich, 1896, 1909; Horváth, 1897; Borza & Ghiuţă, 1938,
1944); Aphis chenopidii Schrank (Borcea, 1908, 1909); Semiaphis atriplicis L. (Baudys,
1939), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Atriplex sp., A. patula, Beta sp., Chenopodium sp., C. album, C. glaucum, C.
polyspermum, C. urbicum, Kochia sp., Obione sp., Spinacia sp. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Diaeretiella rapae (M’Int.), Ephedrus nacheri Quilis, Trioxys angelicae
(Haliday). (P.Starý, 1966, Düzgüneş et al., 1982).

Hyalopterus amygdali (Blanchard, 1840)


Sinonimii: -
Plante atacate: Amygdalus communis, A. nana, Armeniaca vulgaris, Arundo sp.,
Calamagrostis sp., Cerasus avium, C. vulgaris, Molinia sp., Padus mahaleb, P. racemosa,
Persica vulgaris, Phragmites sp., Poa sp., Prunus cerasifera, P. domestica, P. insititia, P.
spinosa, Scirpus sp., Typha sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon volucre (Haliday), Praon sp. (Düzgüneş et al., 1982).

Hydaphias hofmanni Börner, 1950


Sinonimii: -
Plante atacate: Galium verum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
100
Parazitoizi: Aphidius matricariae Haliday. (P.Starý, 1966).

Hyalopterus pruni (Geoffroy, 1762) (Păduchele cenuşiu al prunului)


Sinonimii: Aphis pruni Goff., A. arundinis Kalt., A. gracilis Walk., A. prunifex Amyot,
Hyalopterus arundinis Koch., H. pruni Koch.
Plante atacate: Phragmites communis, Amygdalus vulgaris, Persica vulgaris, Prunus
domestica, P. armeniaca, P. insititia, P. spinosa, Calamagrostis epigeios, C. littorea, Scirpus
lacustris, S. caespitosus, (Borcea 1908; Knechtel, Manolache 1943; Ceianu 1970).
Parazitoizi primari: fam: Aphididae: Aphidius transcaspicus Telenga, Ephedrus persicae
Froggatt, E. plagiator (Nees), Praon volucre (Haliday)(P. Starý 1966).

Hyperomyzus lactucae (Linnaeus, 1758)


Sinonimii: Aphis lactucae L., Rhopalosiphum lactucae Kalt., Siphonophora lactucae Kalt.,
Hyperomyzus pallidus Hille, Acyrthosiphon lactucae Pass.
Plante atacate: Sonchus arvensis, S. oleraceus, Lactuca sativa, L. scariola, Ribes
grossularia, R. nigra (Borcea 1908, J. Holmann, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Aphidius sonchi Marshall, Ephedrus plagiatror
(Nees); Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon volucre (Haliday)(P. Starý 1966).

Linosiphon asperulophagus Holman, 1961


Sinonimii: -
Plante atacate: Asperula odorata. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius matricariae Haliday. (P.Starý, 1966).

Linosiphon galiophagum (Wimshurst, 1923)


Sinonimii: -
Plante atacate: Galium sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius matricariae Haliday. (P.Starý, 1966).

Lipaphis erysimi (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: -
Plante atacate: Alliaria sp., Arabis sp., Brasica napus, B. nigra, B. rapa, Bunias sp., Cakile
sp., Capsella sp., Cardamine flexuosa, Diplotaxis sp., Erysimum sp., E. diffusum, Lepidium
sp., Matthiola sp., Nasturtium sp., Raphanus sativus, Sinapis sp., Sisymbrium sp., Thlaspi sp.
(V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysaphidus erysimi Starý. (P.Starý, 1966).

Macrosiphoniella absinthii (Linnaeus, 1758)


Sinonimii: Siphonophora absithii L.
Plante atacate: Artemisia absinthum, A. vulgaris (Gh. Mustaţă et col. 1994).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius absinthii Marshall, Ephedrus brevis
Stelphox, E. campestris Starý, Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon absinthii (Bignell),
Trioxys centaureae (Haliday)(Gh. Mustaţă et col. 1994).
Hiperparazitoizi: fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr; fam. Pteromalidae:
Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron aphidis Bche., fam. Alloxystidae: Alloxysta ulrichi
ulrichi (Gir.), fam. Cynipidae, subfam. Charipinae: Charips brevis (G. Thomson), Ch.
curvicornis (Cameron)(Gh. Mustaţă et col. 1994). (fig. 203)
101
Macrosiphoniella artemisiae (Boyer de Fonscolombe, 1841)
Sinonimii: Siphonophora artemisiae Boyer (Borcea, 1908, 1909); Macrosiphoniella
artemisiae (Knechtel & Manolache, 1940), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Artemisia sp., A. abrotanum, A. absithium, A. vulgaris, Chrysanthemum sp.
(V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius absinthii Marshall, Trioxys centaurea (Haliday). (P.Starý, 1966).

Macrosiphoniella millefolii (De Geer, 1773)


Sinonimii: Siphonophora millefolii F. (Henrich 1896, 1909; Horvatch, 1897; Borcea, 1908,
1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Achillea ageratum, A. collina, A. crythmifolia, A. distans, A. millefolium, A.
pannonica, A. stricta, A. tanacetifolia, Anthemis tinctoria, Chrysanthemum millefolium. (V.
Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius absinthii Marshall, Ephedrus campestris Starý, Praon absinthii
(Bignell), Trioxys centaureae (Haliday). (P.Starý, 1966).

Macrosiphoniella pulvera (Walker, 1848)


Sinonimii: -
Plante atacate: Artemisia maritima. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius absinthii Marshall. (P.Starý, 1966).

Macrosiphoniella staegeri Hille Ris Lambers, 1947


Sinonimii: -
Plante atacate: Centaurea rhenana. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius absinthii Marshall. (P.Starý, 1966).

Macrosiphoniella tanacetaria (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Siphonophora artemisiae Boyer (Borcea, 1908, 1909); Siphonophora lilacina
Ferr. (Borcea 1908, 1909); Siphonophora millefolii (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A.
Pintera, 1981).
Plante atacate: Artemisia sp., Chrysathemum balsamita, C. leuchantemum, C. millefolium, C.
parthenium, C. vulgare, Matricaria inodora. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon absinthii (Bignell), Trioxys centaureae (Haliday). (P.Starý, 1966).

Macrosiphoniella xeranthemi (Bozhko, 1959)


Sinonimii: -
Plante atacate: Xeranthemum foetidum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius absinthii Marshall. (P.Starý, 1966).

Macrosiphum daphnidis Börner, 1950


Sinonimii: -
Plante atacate: Daphne mezereum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius lonicerae Marshall. (P.Starý, 1966).

102
Macrosiphum euphorbiae (Thomas, 1878)
Sinonimii: Macrosiphum koehleri Born. (Knechtel & Manolache, 1941, 1942), (J. Holman &
A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Acer sp., Achillea millefolium, A. ptarmica, Agrimonia sp., Alchemilla sp., A.
hoppeana, A. vulgaris, Aloe sp., Althaea rosea, Amaranthus retroflexus, Ambrosia
artemisiifolia, Anagallis arvensis, Anchusa arvensis, Anthemis arvensis, A. cotula, A.
tinctoria, Apium graveolens, Aquilegia sp., A. vulgaris, Arabidopsis thaliana, Arabis sp.,
Arctium lappa, Armoracia rusticana, Artemisia sp., A. vulgaris, Asparagus officinalis, Aster
sp., Atriplex sp., A. hortensis, Atropa sp., A. belladonna, Avena fatua, Ballota nigra,
Barbaraea vulgaris, Bellis perenis, Beta vulgaris, Borago sp., Brassica nigra, B. oleracea, B.
rapa, Bryonia dioica, Buddlea sp., Butomus umbellatu, Calceolaria sp., Calendula sp., C.
arvensis, C. officinalis, Caltha palustris, Canna sp., Capsella bursa-pastoris, Capsicum
annuum, Cardamine sp., Catalpa sp., Caenomeles japonica, Chamaenerion angustifolium,
Chenopodium sp., C. album, C. polyspermum, Chrysanthemum sp., C. vulgare, Cichorium
endidia, Cirsium arvense, Cistus sp., Citrullus colocynthis, Clematis sp., Convolvulus sp., C.
arvensis, C. elegantissimus, Corylus sp., Crataegus sp., Crepis cappilaris, Cucumis sativus,
Cucurbita maxima, C. pepo, Cyclamen sp., Cynara cardunculus, Dahlia sp., Daphne sp.,
Datura stramonium, Dianthus sp., D. caryophyllus, Epilobium sp., E. adenocaulon, E.
hirsutum, E. montanum, E. parviflorum, Erodium sp., E. cycutarium, Eucalyptus sp.,
Eupatolium sp., Euphorbia amygdaloides, E. exigua, E. lathyris, E. villosa, Evonymus
europaea, Fagopyrum baldschuanicum, F. sagitatum, Filipendula ulmaria, Forsythia
viridissima, Freesia sp., Fuchsia sp., Fumaria sp., F. vaillantii, Galeopsis tetrahit, Galium
sp., G. aparine, G. mollugo, G. tricorne, Geranium sp., Geum sp., G. urbanum, Gladiolus sp.,
Glaudium flavum, Glycine sp., Hedera helix, Helianthus sp., H. annuus, H. tuberosus,
Hieracium sp, H. pilosella, Hosta sp., Humulus lupulus, Hydrangea sp., Hypericum
performatum, Ilex aquifolium, Iris sp., Lactuca sp., L. sativa, L. serriola, L. virosa, Lamium
album, L. amplexicaule, L. purpureum, Lathyrus sp., L. sativus, Lavatera sp., Lens culinaris,
Lepidium campestre, L. latifolium, L. virginicum, Ligustrum vulgare, Lilium sp., Loiseleuria
sp., Lupinus sp., Lycium halimifolium, Lycopersicum esculentum, Lysimachia vulgaris, Malus
domestica, M. silvestris, Malva silvestris, Matricaria inodora, Mentha sp., Mespilus
germanica, Mimulus sp., Mirabilis nyctaginea, Morus nigra, Musa sp., Myosotis sp., M.
palustris, Narcissus sp., Nicotiana tabacum, Osmunda sp., Oxalis sp., Papaver sp., P. rhoeas,
P. somniferum, Pelargonium sp., Persica vulgaris, Petunia sp., P. hybrida, Phaseolus
vulgaris, Phyladelphus sp., Physalis sp., Phytolacea sp., Pirus sativa, Plantago lanceolata, P.
major, Polygonatum sp., Plygonum sp., P. aviculare, P. cuspidatum, P. hydropiper, P.
persicaria, Potentilla anserina, P. crantzii, P. erecta, P. hirta, P. leucopolitana, P. rupestris,
P. thuringiaca, Primula sp., Prunella vulgaris, Prunus sp., Pteridium aquilinum, Ranunculus
sp., R. repens, Raphanus raphanistrum, R. stivus, Rheum rhaponticum, Rhododendron sp.,
Ribes sp., Rosa sp., R. canina, Rubus idaeus, R. plicatus, Rudbeckia hirta, Rumex sp., R.
crispus, R. obtusifolius, Saxifraga cochlearis, Scrophuaria sp., Scutellaria galericulata,
Senecio sp., S. cruentus, S. jacobaea, S. vernalis, S. vulgaris, Silene sp., Sinapis sp., S. alba,
S. arvensis, Sium latifolium, Solanum sp., S. dulcamara, S. melongena, S. nigrum, S.
tuberosum, Sonchus sp., S. asper, S. glaucescens, S. oleraceus, Sorbus aucuparia, Spinacea
oleracea, Spiraea sp., Stellaria holostea, Symphoricarpus racemosus, Symphytum sp.,
Taraxacum officinale, Tetragonolobus purpureus, Tilia sp., Tragoppogon sp., T. pratensis,
Trifolium arvense, T. incarnatum, Tulipa sp., Ulmus sp., Urtica sp., U. dioica, Vaccinium

103
vitis-idaea, Valeriana sp., Valerianella locusta, Verbascum blattaria, Veronica sp., Vicia
sativa, Vinca major, Xanthium strumarium, Zea mays. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon volucre (Haliday). (P.Starý, 1966).

Macrosiphum funestum (Macchiati, 1885)


Sinonimii: -
Plante atacate: Rubus caesius, R. plicatus. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius rubi Starý, Aphidius rosae Haliday. (P.Starý, 1966).

Macrosiphum gei (Koch, 1855)


Sinonimii: Siphonophora ulmariae Schr. (Henrich, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Amaranthus sp., Anthriscus sp., Aster sp., Capsella sp., Capsicum sp.,
Chaerophyllum sp., Chenopodium sp., Chrysanthemum sp., Colutea sp., Convolvulus sp.,
Epilobium sp., Eryngium sp., Geum sp., G. urbanum, Gladiolus sp., Glycine sp., Humulus sp.,
Iris sp., Lathyrus sp., Lilium sp., Lotus sp., Ononis sp., Phaseolus sp., Pisum sp., Rosa sp.,
Sanicula sp., Senecio sp., Solanum sp., Spartium sp., Spiraea sp., Trifolium sp., Tropaeolum
sp., Valeriana montana, Veronica sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius lonicerae Marshall. (P.Starý, 1966).

Macrosiphum prenanthidis Börner, 1940


Sinonimii: -
Plante atacate: Prenanthes purpurea. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius lonicerae Marshall, Ephedrus plagiator (Nees). (P.Starý, 1966).

Macrosiphum rosae (Linnaeus, 1758) (Păduchele verde al trandafirului)


Sinonimii: Siphonophora rosaecola Passerini, Passerinia rosae Macchiati, Siphonophora
rosae L.
Plante atacate: Dipsacus laciniatus, Knautia arvensis, K. dipsacifolia, K. drymeia, Rosa
canina, R. pendulina, Scabiosa columbaria, S. ochroleuca, S. o. polymorpha, Succisa
pratensis, Valeriana montana, V. officinalis tenuifolia, V. tripteris (Borcea 1908; Ceianu
1970; J. Holman, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius ervi Haliday, A. rosae Haliday, Praon
volucre (Haliday)(Gh. Mustaţă 1987); Ephedrus lacertosus (Haliday), E. plagiator (Nees),
Praon rosaecola Starý (Starý 1966).
Hiperparazitoizi: fam. Pteromalidae: Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron aphidis Bche.;
fam. Cynipidae: subfam. Charipinae: Charips dolichocerus (Cam.), Ch. victrix (Westwood),
Ch. xanthocerus (Thoms.)(Gh. Mustaţă 1987).

Macrosiphum stellariae Theobald, 1913


Sinonimii: -
Plante atacate: Stellaria nemorum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius lonicerae Marshall. (P.Starý, 1966).

Maculolachnus submacula (Walker, 1848)


Sinonimii: -
Plante atacate: Geranium sp., Potentilla sp., Rosa canina. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Pauesia maculachni (Starý). (P.Starý, 1966).
104
Megoura viciae (Bukton, 1876)
Sinonimii: -
Plante atacate: Brasica oleracea, Castanea sativa, Lathyrus aphaca, L. latifoliuis, L.
montanus, L. odoratus, L. palustris, L. pratensis, L. tuberosus, Medicago lupulina, M. sativa,
Melilotus sp., Phaseolus vulgaris, Pisum sativum, Solanum tuberosum, Trifolium sp., Vicia
angustifolia, V. faba, V. sativa, V. speium. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius megourae Starý, Praon dorsale (Haliday). (P.Starý, 1966).

Metopeurum fuscoviridae Stroyan, 1950


Sinonimii: Myzus tanaceti Pass. (Henrich, 1896, 1909; Horváth, 1897; Borcea 1908, 1909),
(J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Chrysanthemum vulgare. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius tanacetarius Mackauer, Lysiphlebus hirticornis Mackauer. (P.Starý,
1966).

Methopolophium dirhodum (Walker, 1849)


Sinonimii: Acyrtosiphon dirhodum Walk.
Plante atacate: Glyceria fluitans, Trisetum flavescens, Rosa sp. (J. Holman, A. Pintera).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius rhopalosiphi (De Stefani-Perez), A. picipes
(Nees), A. ervi (Hall.), Praon volucre (Hall), P. gallicum (Starý), Ephedrus plagiator (Nees),
Toxares deltiger (Hall.), fam. Aphelenidae: Aphelinus abdominalis (Dalm.), A. varipes
(Forster) (C. Borgemeister 1992).
Hiperparazitoizi: fam. Alloxystidae: Alloxysta victrix (Westwood), A. leunisii (Hartig), A.
macrodaphna (Hartig.), Phaenoglyphis villosa (Hartig); fam Pteromalidae: Asaphes vulgaris
(Walk.), A. suspensus (Nees), A. solitarium (Hartig), Pachyneuron aphidis (Bche.), Coruna
clavata (Walk.); fam Magaspilidae: Dendrocerus carpenteri (Curtis), D. aphidum (Rondani),
D. laticeps (Hedicke)(C. Borgemeister 1992).

Microlophium evansi (Theobald, 1917)


Sinonimii: -
Plante atacate: Urtica dioica
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphiduis ervi (Haliday), Praon volucre (Haliday).
Hiperparazitoizi: fam Pteromalidae: Asaphes vulgris Walk., Pachyneuron aphidis Bche.;
fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr (Starý 1966).

Myzaphis rosarum (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: Myzus rosarum Kalt. (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Potentilla sp., Rosa canina, R. centifolia, R. rubiginosa. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon volucre (Haliday), Ephedrus minor Stelfox. (P.Starý, 1966, Düzgüneş et
al., 1982).

Myzocallis carpini (Koch, 1855)


Sinonimii: -
Plante atacate: Carpinus betulus. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon flavinode (Haliday), Trioxys pallidus (Haliday). (P.Starý, 1966).
105
Myzocallis coryli (Goetze, 1778)
Sinonimii: -
Plante atacate: Carpinus sp., Corylus avellana, C. colurna, Quercus sp. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees). (P.Starý, 1966).

Myzodes persicae Sulzer, 1776 (Păduchele verde al piersicului)


Sinonimii: Aphis dianthi Schr., A. vulgaris Kirby., A. rapae Kurt, A. convolvuli Kalt., A.
vastator Snell., A. cynoglossi Walk., A. redundans Walk., A. aucta partim Walk., A. egresse
Walk., A. malvae Walk., A. persicaecola Boisd., Macrosiphum betae Theob., M. antirrhini
Theob., M. tabaci Mord., M. persicae V. Goot, Phorodon cinoglossy Will., Ph. (Myzodes)
persicae Boern, Rhopalosiphum persicae Henr., R. dianthi Koch, R: betae Theob,
Siphonophora achyranthes Mon., S. convolvuli Kalt.
Plante atacate: Erysium sp., Lepidium ruderale, Tournefotia sibirica, Dianthus caryophyllus,
Hyosciamus niger, Nerium oleander, Solanum dulcamara, S. tuberosum, Convolvulus
arvensis, C. sepium, Caspicum annuum, Cineraria sp., Datura stramonium, Impatiens
balsamina, Linaria sp. Prunus persica, P. spinossa, (J. Holman, A. Pintera 1981); Papaver
dubium, Urtica urens, Beta vulgare, Rubus sp.,(Borcea 1908; J. Holman, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: Aphidius picipes (Nees), Diaeretiella rapae (M’Int), Ephedrus
cerasicola Starý, E. pericae Froggatt., Praon volucre (Haliday), Trioxys angelicae (Haliday),
Aphidius matricariae Haliday, Lipolexis gracilis Forster (Starý 1965-1966, 1966).

Myzus ajugae (Schouteder, 1903)


Sinonimii: -
Plante atacate: Ajuga reptans. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius matricarie Haliday. (P.Starý, 1966).

Myzus cerasi (Fabricius, 1775)


Sinonimii: Aphis prunicola Kalt., A. cerasi F., Myzus pruniavum Borner, Myzus apparines
Kalt., Aphis cerasi Schrk., Myzus cerasi pruniavium Borner.
Plante atacate: Cardamine flexuosa, Cerasus avium, Veronica anagalles, Prunus avium, P.
cerasus, P. juliana, Galium apparine, Prunus pallasiana, (Borcea 1908; J. Holman, A.
Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Aphidius matricariae (Halliday), Ephderus cersicola
Starý, E. plagiator Nees, E. persicae Froggatt, Lipolexis gracilis Forster (P. Starý 1966).

Myzus persicae (Sulzer, 1776)


Sinonimii: Rhopalosiphum dianthi (Henrich, 1896; Borcea 1908, 1909); Rhopalosiphum
persicae Sulz. (Horváth, 1897); Rhopalosiphum persicae Pass (Henrich, 1909); Siphonophora
convolvuli Kalt. (Borcea 1908, 1909); Myzodes persicae Sulz. (Knechtel & Manolache,
1943), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Abutilon sp., Aconitum sp., Alliaria sp., Allium cepa, A. schoenoprasum,
Althaea rosea, Alyssum sp., Amaranthus sp., Ammania sp., Amygdalus communis, Anagallis
arvensis, Anchusa sp., Anthemis arvensis, A. cotula, Antirrhinum sp., A. majus, Apium
graveolens, Aquilegia sp., A. vulgaris, Arabis sp., Arctium lappa, Arenaria sp., Armeniaca
vulgaris, Armoracia rusticana, Artemisia sp., A. vulgaris, Asclepias sp., A. syriaca,
106
Asparagus officinalis, A. plumosus, A. sprengeri, Aster sp., Astragalus sp., Atriplex sp., A.
hortensis, Atropa belladonna, Aubrietia sp., Avena barbata, A. fatua, Barbaraea vulgaris,
Begonia semperflorens, Behen vulgaris, Bellis perennis, Beta vulgaris, Borago sp., Brassica
sp., B. juncea, B. napus, B. nigra, B. oleracea, Bromus racemosus, B. rigidus, Buddlea sp., B.
davidii, Calceolaria sp., Calendula arvensis, C. officinalis, Calla sp., Caltha sp., Calystegia
sp., C. sepium, C. silvatica., Canna sp., Capsella bursa-pastoris, Capsicum annuum, Carduus
sp., Carthamus tinctorius, Celosia sp., Centaurea sp., Cerastium pumilum, C.
semidecandrum, Cerasus avium, C. vulgaris, Cerinthe sp., Chaerophyllum sp., Cheiranthus
sp., C. cheiri, Chenopodium sp., C. album, C. album ssp. viride f. suecicum, C. botrys, C.
murale, Chondrilla juncea, Chrysanthemum sp., C. carinatum, C. indicum, C. roseum, C.
segetum, Cichorium sp., Cirsium sp., Citrullus colocynthis, Citrus sp., C. aurantium, Clarkia
sp., C. elegans, C. pulchella, Cochlearia sp., Coleus sp., Convallaria sp., Convolvulus sp., C.
arvensis, C. tricolor, Conyza sp., Coronilla sp., Coronopus didymus, Crambe maritima,
Crataegus sp., Crocus sp., Cucurbita maxima, C. moschata, C. pepo, Cuscuta sp., Cyclamen
sp., Cydonia sp., C. japonica, C. oblonga, C. muralis, Cynara scolymus, Cynoglossum
officinale, Cytisus sp., Dahlia sp., Datura sp., D. stramonium, Daucus sp., D. carota,
Dianthus sp., D. caryophyllus, D. chinensis, Digitalis grandiflora, D. purpurea, Diplotaxis
sp., Eqium sp., Epilobium sp., Erodium cictarium, Eruca sativa, Erysimum sp., Erythronium
dens-canis, Euphorbia sp., E. helioscopia, E. segetalis, Evonymus sp., E. japonica,
Fagopyrum sp., F. multiflorum, Fragaria vesca, Freesia sp., Fuchsia sp., F. magellanica,
Fumaria sp., F. parviflora, F. vaillanti, Galium aparine, G. mollugo, Geranium molle, G,
robertianum, Gladiolus sp., Glycine sp., Gossypium sp., Hedera helix, Helianthus annuus,
Helichrysum bracteatum, Heliotropium peruvianum, Helleborum sp., H. purpurascens,
Helminthia eqioides, Hemerocallis sp., Hibiscus sp., Hordeum sp., H. vulgare, Hyacinthus
orientalis, Hydrangea sp., Hyoscyamus sp., H. niger, Hypericum sp., Impatiens sp., I.
balsamina, Inula sp., Ipomoea sp., Iris sp., Juncus effusus, Lactuca sp., L. sativa, Lamium
album, L. maculatum, L. purpureum, Lathyrus sp., Lepidium draba, Ligustrum vulgare,
Lilium candidum, Linaria sp., Lupinus sp., Lychnis sp., Lycium sp., L. halimifolium,
Lycopersicum esculentum, Malus sp., Malva sp., M. neglecta, M. pussila, M. silvestris,
Matricaria sp., M. inodora, Matthiola sp., Melandrium sp., Mentha sp., Mercurialis sp.,
Mespilus germanica, Mimulus sp., Mirabilis sp., Myosotis sp., M. palustris, Myrtus sp.,
Nasturtium officinale, Nepeta sp., Nerium oleander, Nicotiana tabacum, Onopordon
acanthium, Origanum vulgare, Orobanche sp., Oxalis corniculata, Padus racemosa, Papaver
sp., P. rhoeas, P. somniferum, Parietaria diffusa, Pastinaca sativa, Pelargonium sp.,
Periploca draeca, Persica vulgaris, Petasites sp., Petunia sp., P. hybrida, Phalaris purpurea,
Phaseolus vulgaris, Phyladelphus coronarius, Phlox sp., Physalis sp., Pirus sativa, Pisum
sativum, Plantago sp., Poa sp., P. annua, Polianthes sp., Polygonum sp., P. hydropiper, P.
persicaria, Populus alba, Portulata oleracea, Potentilla sp., P. anserina, P. recta, Primula
acaulis, Prunella vulgaris, Prunus sp, P. cerasifera, P. domestica, P. spinosa, Pteroselinum
sp., Culicaria dysenterica, Ranunculus sp., R. bulbosus, Raphanus sp., R. raphanistrum, R.
sativus, Rapistrum rugosum, Rheum rhaponticum, Ribes aureum, R. nigrum, Ricinus sp.,
Robinia sp., Rorippa silvestris, Rosa sp., Rubus idaeus, Rumex sp., Rumex acetosa, R.
obtusifolius, Salix babylonica, Salsola sp., S. tragus, Salvia sp., Sambucus nigra, Sanguisorba
officinalis, Saxifraga sp., Scandix pecten-veneris, Scopolia sp., Scorzonera sp., Secale
cereale, Sedum sp., Senecio sp., S. jacobaea, S. vernalis, S. vulgaris, Setaria viridis, Silene
sp., Sinapis sp., S. arvensis, Sisymbrium sp., S. irio, Solanum sp., S. dulcamara, S. melongena,
S. nigrum, S. tuberosum, Sonchus sp., S. arvensis, S. oleraceus, Spinacia oleracea, Stellaria
107
aquatica, S. holostea, S. media, Symphitum sp., Syringa vulgaris, Tagetes sp., Taraxacum
officinale, Thalictrum minus, Tilaea rubra, Tournefortia sibirica, Tragopogon sp., T.
pratensis, Trifolium pratense, T. repens, Triticum sp., T. aestivum, T. durum, Tropaeolum sp.,
T. majus, Tulipa sp., Typha sp., Urtica dioica, U. pilulifera, U. urens, Valerianella locusta,
Verbena sp., V. hybrida, Veronica sp., V. hederifolia, V. persica, Viburnum sp., Vicia sp., V.
faba, Vinca sp., V. major, V. minor, Viola sp., V. odorata, V. tricolor, Vitis sp., Zantedeschia
sp., Zea mays, Zinnia sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus cerasicola Starý, Ephedrus persicae Froggatt, Praon volucre
(Haliday), Trioxys angelicae (Haliday). (Düzgüneş et al., 1982).

Nasonovia ribisnigri (Mosley, 1841)


Sinonimii: -
Plante atacate: Anthemis cotula, Arctium sp., Artemisia sp., Chrysanthemum sp., Cibercita
alpina, Cichorium intybus, Cirsium arvense, Crataegus sp., Crepis capillaris, C. paludosa, C.
taraxacifolia, Doronicum austriacum, Echium sp., Erodium cicutarium, Euphrasia stricta,
Hieraciu sp., H. auranticum, H. bifidum, H. flagellare, H. lanatum, H. murorum, H. murorum
ssp. exotericum, H. pilosella, H. transsilvanicum, H. virosum, Hypochoeris radicata, Lactuca
sativa, Lapsana communis, Nicotiana sp., Petunia sp., Picris sp., P. hieracioides, Polygala
sp., Polygonum persicaria, Rhododendron sp., Ribes sp., R. alpinum, R. grossularia, R.
nigrum, R. rubrum, R. sanguineum, Rubus sp., Senecio paludosus, Sinapis arvensis, Solanum
tuberosum, Sonchus arvensis, S. oleraceus, Taraxacum officinale, Urtica dioica, Veronica
agrestis, V. arvensis, V. beccabunga, V. hederifolia, V. officinalis. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Aphidius hieraciorum Starý, Monoctonus crepidis (Haliday), Praon pubescens
Starý. (P.Starý, 1966).

Ovatus insitus (Walker, 1849)


Sinonimii: -
Plante atacate: Crataegus sp., Cydonia oblonga, Lycopus sp., Malus sp., Mentha sp.,
Mespilus germanica. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius salicis Haliday. (Düzgüneş et al., 1982).

Paczoskia major Börner, 1950


Sinonimii: -
Plante atacate: Echinops sphaerocephalus. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius funebris Mackauer, Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon dorsale
(Haliday). (P.Starý, 1966).

Pemphigus populi (Courchet, 1879)


Sinonimii: -
Plante atacate: Populus italica, P. nigra. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr. (Düzgüneş et al., 1982).

Phorodon humuli (Schrank, 1801) (Păduchele verde al hameiului)


Sinonimii: Aphis humuli Schrank, A. pruni Scop., A. transposita Walk., Phorodon canabis
Das., Phorodon mahaleb Bckt., Phorodon humuili Pass.

108
Plante atacate: Humulus lupulus, Prunus domestica, P. insititia, P. spinosa, P.
chamaecerasus (Borcea 1908).
Parazitoizi primari: Ephedrus persicae Froggatt, E. plagiator (Nees), Trioxys humuli
Mackauer (Starý 1966).

Phyllaphis fagi (Linné, 1767)


Sinonimii: -
Plante atacate: Alnus glutinosa, Fagus orientalis, F. silvatica, Salix caprea, Syringa
vulgaris, Tilia vulgaris. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys phyllaphidis Mackauer. (P.Starý, 1966).

Prociphilus fraxini Fabricius, 1777


Sinonimii: -
Plante atacate: Abies sp., Fraxinus excelsior. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees). (P.Starý, 1966).

Protaphis carlinae (Börner, 1940)


Sinonimii: -
Plante atacate: Carlina acaulis. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshal). (P.Starý, 1966).

Pseudobrevicoryne erysimi Holman, 1963


Sinonimii: -
Plante atacate: Erysimum sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysaphidus erysimi Starý. (P.Starý, 1966).

Pterocomma pilosum Buckton, 1879


Sinonimii: Cladobius populea Koch. (Henrich, 1896, 1909); Cladobius populeus (Borcea,
1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Salix sp., S. alba, S. babylonica, S. caprea, S. cinerea. (V. Ciochia & H.
Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius pterocommae Ashmead. (P.Starý, 1966).

Pterocomma salicis (Linné, 1758)


Sinonimii: Melanosanthus salicis L. (Horváth, 1897; Borcea, 1908, 1909); Pterocallis salicis
Pass. (Henrich, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Salix alba, S. caprea, S. cinerea, S. fragilis. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius pterocommae Ashmead. (P.Starý, 1966).

Rhopalosiphum insertum (Walker, 1849)


Sinonimii: Aphis fitchii Sand. (Borcea, 1908, 1909), Rhopalosiphon crataegelus Theob.
(Knechtel & Manolache, 1941), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Agropyrum sp., A. repens, Agostis stolonifera, Allium cepa, Alopecurus
pratensis, Amelanchier sp., Apium graveolens, Arrhenatherum elatius, Avena fatua, A. sativa,
A. sterilis, A. strigosa, Bromus inermis, B. mollis, B. racemosus, B. secalinus, Cerasus
serrulata, C. vulgaris, Chaenomeles sp., Cotoneaster integerrina, Crataegus coccinea, C.
monogyna, Cydonia oblonga, Dactylis glomerata, Digitaria sanguinalis, Echinochloa crus-
109
galli, Elymus arrenarius, Festuca ovina, F. pratensis, F. rubra, Glyceria fluitans, G. maxima,
Holcus lanatus, Hordeum distichon, H. vulgare, Juncus bufonius, J. effusus, J. inflexus,
Koeleria pyramidata, Lolium multiflorum, L. perenne, Malus baccata, M. domestica, M.
floribunda, M. purpurea, M. silvestris, Mespilus germanica, Musa sp., Padus racemosa, P.
serotina, Panicum miriaceum, Persica vulgaris, Phalaris arundinacea, Phleum pratense,
Pirus sativa, Poa annua, P. compressa, P. pratensis, P. trivialis, Prunus domestica, Rosa sp.,
Rubus idaeus, R. plicatus, Secale cereale, Setaria glauca, S. viridis, Sorbus aucuparia, S.
borbasii, S. dacica, S. torminalis, Triticum aestivum, Typha latifolia, T. minima, Viburnum
opulus, Zea mays. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees). (Düzgüneş et al., 1982).

Rhopalosiphon maidis (Fitch, 1856) (Păduchele verde al porumbului)


Sinonimii: Aphis maidis Fitch., A. vulpiae Guercio, A. avenae Guercio, A. adusta Zehntner,
Stenaphis monticelli Guercio.
Plante atacate: Cynodon dactylon, Sorghum halepense, S. saccharatum, S. vulgare, Zea
mays, Hordeum vulgare, Triticum sativum, (Knechtel, Manolache 1944; J. Holman, A. Pintera
1981).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Ephedrus lacertosus (Haliday), E. plagiator (Nees),
Praon abjectum (Haliday), Lysiphlebus fabarum (Marshall) (Starý 1966)

Rhopalosiphum nymphaeae (Linné, 1761)


Sinonimii: Rhopalosiphum nymphaeae (Henrich, 1896, 1909; Horváth, 1897; Borcea, 1908,
1909; Ceianu 1970), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Acorus calamus, Alisma plantago-aquatica, Aquilegia vulgaris, Arum sp.,
Azolla caroliniana, Batrachium fluitans, Bidens sp., Butomus umbellatus, Calla sp.,
Callitriche autumnalis, Cerasus avium, Cicuta sp., Elodea sp., Hippuris sp., Holcus lanatus,
Hydrocharis morsus-ranae, Hipomea sp., Juncus sp., Lemna gibba, L. minor, L. trisulea,
Marsilia quadrifolia, Menyanthes sp., Myriophyllum verticillatum, Nuphar luteum, Nyphaea
sp., N. alba, Padus mahaleb, Persica vulgaris, Plantago sp., Potamogeton crispus, P. natans,
P. pectinatus, Prunus domestica, P. insititia, P. spinosa, Ranunculus acer, R. aquatilis,
Sagitaria sagittifolia, Salvinia natans, Saxifraga sp., Scirpus sp., Sparganium neglectum,
Spirodela holyrhiza, Stratiotes sp., Trapa natans, Triglochin maritima, Typha angustifolia, T.
latifolia. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon necans Mackauer. (P.Starý, 1966).

Rhopalosiphum padi (Linnaeus, 1758)


Sinonimii: Aphis padi L.
Plante atacate: Glyceria fluitans, Oryza sativa, Trisetum flavescens, Prunus padi (J. Holman,
A. Pintera 1981; I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius rhopalosiphi (De Stefani-Perez), A. picipes
(Nees), A. ervi (Hall.), Praon volucre (Hall.), P. gallicum (Starý), Ephedrus plagiator (Nees),
Toxares deltiger (Hall.); fam. Aphelenidae: Aphelinus abdominalis (Dalm.), A. varipes
(Forster)(C. Borgemeister 1992).
Hiperparazitozi: fam. Alloxystidae: Alloxysta victrix (Westwood), A. leunisii (Hartig), A.
macrodaphna (Hartig), Phaenoglyphis villosa (Hartig); fam Pteromalidae: Asaphes vulgaris
(Walk.), A. suspensus (Nees), Pchyneuron aphidis (Bouche), P. solitarium (Hartig), Coruna
clavata (Walk.)(C. Borgemeister 1992).
110
Roepkea marchali (Börner, 1931)
Sinonimii: Roepkea marchali (Ceianu, 1970), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Primula sp., Prunus sp., Stachys sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt. (P.Starý, 1966).

Schizaphis graminum (Rondani, 1852) (Păduchele verde al cerialelor)


Sinonimii: Toxoptera graminum Rondani, Rhopalosiphum graminum Rondani, Aphis
graminum Rondani.
Plante atacate: Avena sativa, Carex sp., Cynodon dactylon, Hordeum vulgare, Triticum
sativum, Secale cereale, (Borcea 1908; J. Holman, A. Pintera 1989).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Aphidius ervi Haliday, A. avenae Haliday, Ephedrus
plagiator Nees, Lysiphlebus fabarum Marsh. (Gh. Mustaţă 1987).
Hiperparazitoizi: fam Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr, fam Ceraphronidae:
Dendrocerus carpenteri (Curt.), D. aphidum (Rond.), fam Pteromalidae: Asaphes vulgaris
Walk., Pachyneuron aphidis Bche., fam Cynipidae, subfam Cynipinae: Charips castaneiceps
(Kieff.), Ch. dolichocerus (Cam.), Ch. luteipes (Kieff.), Ch. pusillus Kieff., Ch. tschecki
(Gir.), Ch. versicolor (Kieff.), Ch. victrix (Westw.), Ch. xanhtocerus (Thoms.)(Gh. Mustaţă
1980, 1987). (fig. 204)

Schizolachnus pineti (Fabricius, 1781)


Sinonimii: -
Plante atacate: Pinus sp., P. montana, P. nigra, P. silvestris.
Parazitoizi: Pauesia unilachni (Gahan). (P.Starý, 1966, Düzgüneş et al., 1982).

Semiaphis dauci (Fabricius, 1775)


Sinonimii: Aphis carotae Koch (Henrich, 1896, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Daucus carota, Pastinaca sp. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius salicis Haliday. (P.Starý, 1966).

Sitobion avenae Fabricius, 1775 (Păduchele ovăzului)


Sinonimii: Macrosiphum avenae Fabr., M. granarium Kirby., Aphis avenae Fabr.,
Siphonophora cerealis Kalt., S. granaria Kirby.
Plante atacate: Bromus inermis, Cardamine amara, Dactylis glomerata, Festuca pratensis,
F. rubra, Glyceria fluitans, Juncus bufonius, J. compresus, Lolium remotum, Poa trivialis,
Saxifraga cuneifolia (J. Holman, A. Pintera 1981); Avena fatua, A. sativa, Bromus secalinum,
B. sterilis, Holcus lanatus, Hordeum murinum, H. vulgare, Lolium perene, Poa annua, Secale
cereale, Triticum sativum, Zea mays (I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius avenae Haliday, A. pascuorum Marshall, A.
uzbechistanus Luzhetzki, Ephedrus plagiator (Nees), Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon
volucre (Haliday) (Starý 1966; Mustaţă 1987), Aphidius ervi (Haliday), A. picipes (Nees), A.
rhopalosiphii (De Stefani-Perez), A. gallicum (Starý), Toxares deltiger (Haliday), fam.
Aphelinidae: Aphelinus abdominalis (Dalm.), A. varipes (Forster)(Borgemeister 1992).
Hiperparazitoizi: fam Pteromalidae: Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron aphidis Bche.;
fam Cynipidae: Charips dolichocerus (Cam.), Ch. pusillus melanothorax Kieff., Ch. victrix
luteipes (Westw.)(Mustaţă, 1987), fam. Alloxystidae: Alloxysta subaperta Kieff., Alloxysta
victrix (Westw.), A. leunisii (Hartig), A. macrodaphna (Hartig.), Phaenoglyphis villosa
111
(Hartig.); fam. Pteromalidae: Asaphis vulgaris (Walk.), A. suspensus (Nees), Pachyneuron
aphidis (Bche.), P. solitarium (Hartig), Coruna clavata (Walk.), fam. Megaspilidae:
Dendrocerus carpenteri (Curtis), D. aphidum (Rond.), D. laticeps (Hedicke)(Borgemeister
1992).

Sitobion fragariae Walker, 1848


Sinonimii: -
Plante atacate: Avena barbata, A. fatua, A. sativa, A. sterilis, Bromus sp., B. racemosus, B.
rigidus, Dactylis glomerata, Gladiolus sp., Holcus lanatus, Hordeum bulbosum, H. distichon,
H. vulgare, Lusula sp., Polypogon monspeliensis, Secale cereale, Triticum sp. (V. Ciochia &
H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius rosae Haliday. (Düzgüneş et al., 1982).

Sipha maydis (Passerini, 1860)


Sinonimii: -
Plante atacate: Lolium perene v. rigidum, Hordeum murinum, Avena sativa v. barbata,
Agropyrum sp. (P. Starý 1965-1966), Agropyrum repens (Gh. Mustaţă 1990).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Lysiphlebus arvicola Starý.
Hiperparazitoizi: fam. Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr (Gh. Mustaţă 1990).

Staegeriella necopinata (Börner, 1939)


Sinonimii: -
Plante atacate: Galium verum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys brevicornis (Haliday). (P.Starý, 1966).

Symydobius oblongus (von Heyden, 1837)


Sinonimii: -
Plante atacate: Betula pubescens, B. verrucosa. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys betulae (Marshall). (P.Starý, 1966).

Thelaxis dryophila (Schrank, 1801)


Sinonimii: -
Plante atacate: Quercus sp., Q. pedunculiflora, Q. petraea, Q. pubescens, Q. robur. (V.
Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Lysiphlebus thelaxis Starý. (P.Starý, 1966).

Therioaphis trifolii (Monell, 1882)


Sinonimii: -
Plante atacate: Astragalus cicer, Genista sp., Lotus corniculatus, Medicago sp., M. falcata,
M. sativa, Melilotus sp., Ononis sp., Trifolium montanum, T. repens. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Trioxy complanatus. (Düzgüneş et al., 1982).

Tinocallis platani (Kaltenbach, 1843)


Sinonimii: -
Plante atacate: Ulmus minor. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon flavinode (Haliday), Trioxys hortorum Starý. (P.Starý, 1966).
112
Titanosiphon artemisiae (Koch, 1855)
Sinonimii: -
Plante atacate: Artemisia arenaria, A. campestris. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon absinthii (Bigmell), Trioxys pannonicus Starý. (P.Starý, 1966).

Tuberolachnus salignus (Gmelin, 1790)


Sinonimii: -
Plante atacate: Populus sp., Salix sp., S. alba, S. babylonica, S. caprea, S. viminalis. (V.
Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Aphidius cingulatus. (Düzgüneş et al., 1982).

Tuberculoides annulatus (Hartig, 1841)


Sinonimii: -
Plante atacate: Quercus pedunculiflora, Q. petraea, Q. robur. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Praon flavinode (Haliday), Trioxys pallidus Halliday. (P.Starý, 1966).

Uroleucon cichorii (Koch, 1855)


Sinonimii: Aphis centaureae Koch, Siphonophora picridis F., S. jaceae L., Dactynotus
picridis F., Macrosiphum phillipsii Theobald.
Plante atacate: Cichorium intibus, Cichorium intibus (L.) ssp. sativum (D.C.) Janchen var.
foliosum (Hegi), Crepis biennis, C. conyzifolia, C. rhoeadifolia, Lapsana communis,
Leontodon hispidum, Taraxacum officinale (Borcea 1908; J. Holman, A. Pintera 1981).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Aphidius funebris Mackauer, Ephedrus campestris
Starý, Praon dorsale (Haliday)(Gh. Mustaţă et. al 1991).
Hiperparazitoizi: fam. Pteromalidae: Asaphes suspensus Walk., A. vulgaris Walk.,
Pachyneuron aphidis Bche.; fam Encyrtidae: Aphidencyrtus aphidivorus Mayr.; fam.
Megaspilidae: Dendrocerus bicolor Kieff., D. carpenteri Curt., fam Alloxystidae: Alloxysta
campyla Kieff., A. nigrita (Thoms.), A. perplexa (Cam.), A. subaperta Kieff., A. semiclausa
Kieff., A. ulrichi homotoma Kieff., A. ulrichi ulrichi Gir.; fam. Cynipidae: Charips arcuatus
(Kieff.), Ch. cabrerai (Kieff.), Ch. cameroni D.T., Ch. carpenteri (Kieff.), Ch. castaneiceps
(Kieff.), Ch. curvicornis (Cam.), Ch. dolichocerus (Cam.), Ch. flavicornis (Hrtg.), Ch. leunisii
(Hrtg.), Ch. pusillus melanothorax (Kieff.), Ch. pusslius unicolor (Kieff.), Ch. recticornis
recticornis (Kieff.), Ch. tschecki (Gir.), Ch. victrix victrix (Westwood), Ch. victrix infuscatus
(Kieff.)(Gh. Mustaţă et al. 1991). (fig. 201)

Uroleuchon sonchi (Linné, 1767)


Sinonimii: Siphonophora sonchi L. (Borcea, 1908, 1909); Dactynotus sonchi L. (Knechtel &
Manolache, 1943), (J. Holman & A. Pintera, 1981). (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Plante atacate: Alliaria sp., Arctium sp., Aster sp., Carduus sp., Centaurea sp.,
Chrysanthemum sp., Cichorium sp., Cyrsium sp., Crepis capillaris, C. pulchra, Hieracium
sp., Lactuca sp., Lapsana sp., Picris sp., Serratula sp., Sonchus sp., S. asper, S. oleraceus, S.
palustris.
Parazitoizi: Aphidius funebris Mackauer, Praon dorsale (Haliday). (Düzgüneş et al., 1982).

113
SPECII DE APHIDIIDAE CARE CONTROLEAZĂ
POPULAŢIILE DE AFIDE DĂUNĂTOARE
PLANTELOR DE CULTURĂ ŞI SPONTANE

Încrengătura Arthropoda
Clasa Insecta
Ordinul Hymenoptera
Suprafamilia Ichneumonoidaea
Familia Aphidiidae

Morfologie şi anatomie

Oul

Oul la Aphidiidae are dimensiuni microscopice. Forma şi mărimea oului sunt specifice
(fig. 52). Ouăle ovariene au formă de lămâie sau sunt fusiforme, prelungite etc. Dimensiunile
ouălor la diferite specii sunt cuprinse între: 86 x 36 μm, 70-90 x 24-29 μm etc. Corionul
prezintă un mic micropil în partea superioară. Dimensiunile ouălor depuse într-o gazdă se
măresc de câteva ori.

Larva

La Aphidiidae se disting trei stadii larvare, care pot fi uşor diferenţiate prin forma
capului, prezenţa şi forma segmentului caudal etc. Primul stadiu larvar este mandibulat,
prezintă un cap distinct şi 13 segmente corporale. Segmentele corpului prezintă pubescenţă
variată, peri rari sau rânduri de peri etc. (fig. 53, 54, 55). Ultimul segment poartă un proces
denumit coadă, acoperit cu peri sau spini (fig. 54). Coada este în general relativ scurtă, rar
lungă şi arcuată. (fig. 55)
Aproape de coadă se găsesc două furci laterale, adesea dezvoltate, fiind perpendiculare
sau oblice faţă de coadă (fig. 54). Al doilea stadiu larvar se caracterizează prin lobii orali
dezvoltaţi în mod diferit.(fig. 56) Mandibulele sunt mici. Pubescenţa de pe segmentele
abdominale lipseşte. Coada este mult mai scurtă, dar întotdeauna distinctă, furcile accesorii
lipsesc. Al treilea stadiu larvar este mai degrabă variabil, în ceea ce priveşte lungimea.(fig.
57) Ar putea fi descrisă cu următoarele caracteristici: prezintă mandibule (fig. 58), coada
lipseşte, iar corpul este destul de robust. Tegumentul este uşor papiliform, elementele gurii
sunt situate dorsal, există spiracule dezvoltate pe segmentele corpului. Larva este într-o
oarecare măsură mobilă, în special când ţese un cocon. În ultimul stadiu larvar, esofagul,
mezenteronul, glandele salivare, tuburile Malpighi şi rudimente ale organelor reproducătoare
pot fi recunoscute. Sistemul traheal este de asemenea vizibil. Spiraculele sunt foarte mici.
Prepupa

În stadiul prepupal, larva devine mai scurtă, diferenţa dintre segmente şi şanţurile
laterale este mult mai evidentă şi, în plus, cutele devin evidente pe corp. Corpuri grase,
albicioase, sunt vizibile prin piele.

Pupa

Pupa este de tip liber, segmentaţia este foarte fină. Picioarele sunt încovoiate şi presate
pe corp. Antenele sunt aranjate de-a lungul părţii ventrale a corpului. Aripile sunt pliate şi
acoperă părţile laterale ale metatoracelui, abdomenului şi picioarelor.

Imago

Corpul este alcătuit din cap, torace şi abdomen. (fig. 48-51)


Capul este ortognat, prezintă ochi dezvoltaţi, trei oceli, antene şi aparat bucal. Ochii
sunt de diverse mărimi şi forme, emisferici, ovali, mai mult sau mai puţin proeminenţi
etc.(fig. 59, 60) Aparatul bucal este alcătuit din labrum, mandibule şi complexul
labio-maxilar. Mandibulele sunt dinţate. Antenele sunt de tip filiform sau moniliform, cu un
număr variabil de segmente (10-30). Primul segment antenal este scapul şi diferă mult prin
formă şi mărime de cel de-al doilea segment antenal ce îi urmează, pedicelul. După pedicel
următoarele segmente antenale alcătuiesc flagelul (fig. 61, 62). Articolele flagelare sunt de
obicei de diverse forme şi dimensiuni; uneori articolele din mijlocul flagelului diferă mult
unele faţă de altele. Articolele apicale se deosebesc prin forma lor de cele precedente, ele sunt
adesea mai mult sau mai puţin distinct unificate cu segmentul preapical. Faţa formează partea
frontală a capului. Părţile situate deasupra antenelor reprezintă fruntea, iar partea ei de mai jos
este formată din clipeus, care acoperă cea mai mare parte din labrum şi este separat mai mult
sau mai puţin distinct de faţă printr-un şanţ. Clipeul este de cele mai multe ori oval, mai mult
sau mai puţin pubescent.(fig. 59) Pe părţile clipeului se găsesc suturile tentoriale care indică
unirea unei păţi din endoscheletul capului. Vertexul este separat de occiput prin carena
occipitală (fig. 60). Occiputul este înclinat spre foramenul occipital. Partea din spatele ochilor
şi de sub ei este denumită genă. Porţiunea superioară dintre marginea ei posterioară şi carena
occipitală este denumită tâmplă.
Toracele este alcătuit din trei părţi principale, pro-, mezo- şi metatorace. Aceste trei
părţi sunt unite de propodeum, care este din punct de vedere filogenetic primul segment
abdominal migrat în structura toracelui (fig. 63, 64). Protoracele este format din pronot, care
este fuzionat cu mezonotul în partea superioară; propleurele sunt slab unite în partea lor
inferioară. Pronotul este, de cele mai multe ori, neted sau uşor sculptat. Protoracele susţine
perechea anterioară de picioare. A doua parte a toracelui este mezotoracele. Partea lui dorsală
se numeşte mezonot, care se separă în două sclerite principale: mezoscutul şi scutelul.
Mezoscutul este adesea puternic dezvoltat şi ridicat când este văzut lateral, sau este bombat şi
aproape înclinat în plan vertical spre protorace. Este de obicei neted şi mai mult sau mai puţin
păros, rareori complet granulat. Mezoscutul adesea are două adâncituri, notaulii. Notaulii pot
fi distincţi doar la bază, sau pot fi distincţi ca şi şanţul prescutelar, sau pot să lipsească.
Sculpturile lor sunt variate, de obicei sunt mai mult sau mai puţin crenelate, rugoase şi
aproape netede. Mezoscutul este separat de scutel prin şanţul prescutelar, cu o adâncime şi
115
lăţime variabile. Scutelul este de obicei triunghiular, câteodată mai mult sau mai puţin
proeminent deasupra nivelului mezoscutului, marginile lui sunt adesea crenelate, suprafaţa
fiind netedă, rar cu păr, puţin granulată. Pe părţile scutelului sunt nişte discuri netede, laterale
– axilele, care aparţin ca morfologie mezoscutului. Părţile laterale ale mezotoracelui sunt
distinct divizate în jos şi sunt numite mezopleure.
Suturile lor laterale sunt de obicei crenelate, rareori uşor sculptate în porţiunea
superioară dedesubtul aripii sau sunt uşor granulate. Mezotoracele poartă o pereche de aripi
anterioare şi o pereche de picioare mediane (fig. 65, 66).
Metatoracele. Partea dorsală a metatoracelui este formată de metanotum. În partea sa
apicală există un tubercul mai mult sau mai puţin vizibil – denumit postscutelum. Pe părţile
sale sunt impresiuni plane, de obicei netede sau uşor sculptate. Părţile laterale ale
metatoracelui nu sunt divizate şi se numesc metapleure. Ele sunt de obicei netede, uşor
granulate până la rugoase, rar păroase şi poartă o pereche de spiracule. Metatoracele poartă o
pereche de aripi posterioare şi o pereche de picioare posterioare. Propodeumul poartă o
pereche de spiracule (fig. 67, 68). El are o sculptură evidentă şi o pubescenţă variabilă. Este
neted sau mai mult sau mai puţin rugos; adesea sunt dezvoltate carene care divid discul
propodeumului în câteva discuri mici – areole. Pe propodeum se fixează abdomenul.
Aripile. La Aphidiidae sunt două perechi de aripi bine dezvoltate. Este doar o excepţie
– la femela de Diaeretellus ephippium (Haliday) – care este fără aripi. Nervaţiunea aripii este
aproape completă (în cadrul familiei) sau este mai mult sau mai puţin redusă. Nervaţiunea la
genul Ephedrus este cea mai completă (fig. 65, 66).
Aripa anterioară. Pe marginea anterioară este o nervură costală şi una subcostală
puternic sclerificate şi fuzionate (şi probabil nervura radială de asemenea) care se dilată la
apex formând prostigma. Pterostigma atinge prin prelungirea sa metacarpul (apexul aripii).
De la pterostigmă nervura radială se extinde, fiind compusă din trei abscise şi atinge apexul
aripii, unde se uneşte cu metacarpul şi formează celula pterostigmală. Sub nervura costală şi
subcostală fuzionate se află celula bazală, fiind mărginită pe părţile externe de nervura bazală
şi pe partea inferioară de nervura cubitală care este dezvoltată spre apexul aripii.(fig. 65)
Între nervura radială şi cubitală se leagă nervura mediană, cu origine în nervura bazală
şi capătul la apexul aripii; este formată din trei abscise. Pe partea superioară a acestei nervuri
sunt celulele radiale, separate una de alta de două nervuri interradiale. Pe partea inferioară se
află celula mediană, separată pe partea externă de nervura intermediană. Sub nervura cubitală
sunt două celule cubitale, separate una de alta de o nervură transversă- nervulus şi de o
nervură anală, pe partea inferioară.
Aripa posterioară. Pe marginea superioară este o nervură scurtă, costală şi una
subcostală fuzionate, care deviază la o anumită distanţă de marginea aripii şi se prelungeşte ca
o nervură subcostală. (fig. 66) Nervura radială este aproape nedezvoltată şi se distinge ca un
punct mic doar pe partea inferioară. Sub nervurile costală şi subcostală se află nervura
cubitală, care delimitează împreună cu nervurile menţionate celula bazală, care este închisă pe
partea externă de nervura bazală. Sub nervura cubitală este o rămăşiţă a nervurii anale,
vizibilă în partea anterioară. Sunt multe tipuri de nervaţiuni reduse, care pot fi recunoscute cu
ajutorul cheilor de determinare a genurilor şi speciilor.
Aripile sunt predominant hialine, uneori fumurii sau prezintă spoturi întunecate.
Articulaţia aripilor pe torace. Aripa se articulează cu toracele prin două procese ale
notumului din segmentul dat cu procesele notale anterioare şi posterioare. În partea inferioară
se articulează cu procesul pleural. Partea inferioară a membranei aripii are aparenţa unui
ligament, reprezentând cordul axilar. În jurul bazei aripii sunt situate următoarele sclerite -
116
pteralia: tegula, platoşa humerală , patru platoşe axilare (acropteral, propteral, mezopteral,
metapteral). Platoşa acropterală se articulează cu baza nervurilor costală şi subcostală, platoşa
propterală cu baza nervurii cubitale şi, de asemenea, prin scleritul intermediar, cu baza
nervurii anale. Partea inferioară a nervurii anale se articulează cu platoşa mezopterală.
Modificări ale aripilor. Este cunoscut doar un singur caz de modificare a aripii la
Aphidiidae şi este cazul unei modificări secundare, care se obţine în timpul vieţii. Se produce
la Paralipsis enervis (Nees) şi s-a presupus a fi o adaptare primară a parazitului la viaţa
petrecută în muşuroaiele furnicilor. Femelele acestui parazit atacă afidele din sol, îngrijite de
furnici, care ţin afidiidul parazitoid ca „symphils” şi ciugulesc părţi din aripile sale.
Picioarele la Aphidiidae sunt predominant subţiri, relativ lungi. Un picior se compune
din: 1. coxa, 2. trohanter, 3. femur, 4. tibie, care poartă doi pinteni la apex, 5. tarsul, primul
segment este lung şi numit bazitars, 6. pretars, purtând două gheare simple, între care se află
un mic „arolium”. Nu există un aparat special dezvoltat pe picioare, exceptând prima pereche,
care poartă un aparat de curăţire de tipul tibio-tarsal.
Abdomenul este rotund sau lanceolat. (fig. 75) Forma sa poate fi caracter pentru
dimorfismul sexual şi atunci, abdomenul este lanceolat la femelă şi rotund la mascul.
Primul segment abdominal este de fapt un segment secundar, dar pentru simplificare,
este menţinut primul. Între diferitele segmente, pot fi recunoscute tergitele şi sternitele,
unificate de o membrană. Atât tergitele cât şi scleritele sunt comparativ slab sclerificate.
Această caracteristică conferă o mare mobilitate a abdomenului. Pe abdomen sunt dezvoltate
şase perechi de spiracule. Primul tergit prezintă o sculptură, o formă şi o pilozitate
variată.(fig. 69, 70) Spiraculele sunt situate pe părţile lui, fiind plasate mai mult sau mai puţin
proeminent pe tuberculii spiraculari. Aceştia sunt denumiţi la unele genuri tuberculi primari.
În analogie sunt dezvoltaţi tuberculii secundari, care nu poartă spiracule. Segmentele
abdominale sunt conectate liber între ele, exceptând ultimele patru segmente care sunt unite,
dar fuziunea este flexibilă. Segmentele genitale abdominale formează ca şi la alte
Hymenoptere, componentele genitale externe.
Aparatul genital femel (componentele externe). Ovipozitorul este format din
apendici ce aparţin segmentelor abdominale VIII şi IX. Baza ovipozitorului formează prima şi
a doua pereche de valvule, care sunt gonapofizele bazei extremităţii primare a segmentelor
VIII şi IX. Ramura valvulei 1 se conectează cu valviferul 1, care are baza pe sternitul VIII.
Ramura valvulei 2 este ataşată valviferului 2, care este probabil un coxit al sternitului primar
IX. Primul valvifer, deşi aparţinând sternitului VIII, este conectat cu tergumul abdominal IX;
al doilea valvifer se articulează cu primul. Valvula 3 este conectată cu capătul distal al
fiecărui valvifer secundar (gonostilul). O pereche a valvulei 3 este teaca valvulei 1 şi 2.
Valvulele 3 se numesc tecile ovipozitorului. Ele au forme şi pubescenţe variate, în general,
fiind acoperite cu peri rari, uneori cu o pubescenţă deasă (fig. 72, 73).
Aparatul genital mascul (componentele externe). Acesta este format din
gonopodele segmentului primar IX şi de un penis. Cele mai mari sclerite ale acestor organe
sunt gonocoxitele. Pe marginea lor latero-apicală este ataşată gonobaza, care este probabil
formată prin fuziunea părţilor bazale a gonocoxipoditelor primare. Pe partea ventrală internă a
fiecărui gonocoxit este ataşat un sclerit numit volsela. Furca sa externă este numită cuspis,
cea internă digitus. La capătul distal al fiecărui gonocoxit este ataşat gonostilusul. (fig. 74)
Toate părţile menţionate se numesc gonoforceps. Penisul este protejat de teci-valvele
penisului, care sunt în primul rând procese bazale al gonocoxipoditelor, care se diferenţiază în
timpul dezvoltării.

117
Modificări ale abdomenului. O modificare specială a abdomenului se întâlneşte la
femela de Protaphidius wissmannii (Ratz), unde tergitele 1, 2 şi 3 sunt normale, doar tergitul
3 este puternic îngustat la apex. Începând cu tergitul 4, următoarele tergite abdominale sunt
tubiforme şi formează un fel de ovipozitor fals. Componentele genitale externe sunt situate ca
în cazul tipic.
La unele genuri specializate de Aphidiidae sunt dezvoltate aparate accesorii variate,
permiţând un bun atac. În general, la Aphidiidae se întâlnesc două tipuri de aparate de acest
tip, fiind un exemplu clar al convergenţei dezvoltării.
La genul Trioxys sunt dezvoltate două furci la ultimul sternit abdominal (fig. 76, 77,
78). Când afidul este atacat abdomenul este înclinat şi deplasat înainte, furcile sunt situate pe
partea superioară şi acoperă afidul deasupra, prevenind scăparea afidului. Tecile
ovipozitorului formează partea secundară a aparatului, care practic, poate fi comparată cu un
foarfece aşezat vertical.
În genul Metaphidius, aparatul este de un tip special. Este format dintr-o furcă
tubiformă, la baza tergitului 7, care reprezintă recursul tecii ovipozitorului în cazul unui atac
al afidului, astfel că toate aparatele sunt bazate pe principiul similar cu cel de la Trioxys.
Anatomia adultului nu diferă, în principiu, de cea a altor grupe de Hymenoptere şi din
acest motiv a fost omisă aici. Sunt doar diferenţe la organele genitale interne femele. Este
dezvoltată o pereche de ovare de formă mai mult sau mai puţin ovală, forma fiind în strânsă
dependenţă cu conţinutul lor. Filamentele terminale lipsesc. În porţiunea proximală a fiecărui
ovar se află o masă de celule care se disting cu greu, din care se separă diferite grupuri de
celule şi care sunt deplasate spre oviduct. În acest drum, ovulul devine matur, corionul fiind
format din epiteliul folicular. Oviductele se unesc într-o mică porţiune unică, largă-uterul,
care se îngustează şi se deschide în vagină. Pe partea dorsală a vaginei, puternic sclerificată,
se deschid receptaculii seminali. Asemănător, deschiderea unică a glandelor spermatecale este
sclerificată, de asemenea. Pe această parte a vaginei se deschide un sac nepereche (probabil
veninos). Alături, se deschide în vagină o deschidere unică a două glande accesorii mari, ce
produc o secreţie eozinofilă, ce ajută oul să treacă prin ovipozitor. La locul de unire a acestor
glande este dezvoltat un rezervor fusiform. Se observă unele diferenţe la genurile Ephedrus şi
Praon, unde ovariola este prelungită spre baza abdomenului.

Cheie de determinare a genurilor, subgenurilor şi speciilor de


aphidiidae

1 Aptere.......................………………………………………........Diaretellus Starý (108)


- Aripile complet dezvoltate .............…………………………………………………....2
2(1) Nervura mediană complet dezvoltată, separă celula radială 1 de celula mediană (fig.
85) ........……………………………..……………………………………………........3
- Nervura mediană întreruptă frontal sau lipseşte; celula radială 1 şi celula mediană 1
confluente; nervurile adesea reduse la nervurile mediane (fig. 83, 84, 88) …..……...22
3(2) Nervurile interradiale şterse (fig. 95)...................................……………………….......4
- Amândouă nervurile interradiale dezvoltate (fig. 91)....................……………...…....13
4(3) Propodeum neted. Tecile ovipozitorului au peri rari (fig. 109). Împuparea are loc sub
afidul parazitat, într-un cocon separat. Distribuţia: Palearctică ...………………………
……….…………………...genul: Praon Haliday.………..............……………...........5
118
- Propodeul mai mult sau mai puţin distinct areolat (fig. 148), tecile ovipozitorului des
păroase (fig. 99). Înpuparea în interiorul afidului. Distribuţia: Europeană.......................
……….…………………..........genul: Areopraon Makauer [A. Lepelleyi (Waterston)].
5(4) Scapul, pedicelul şi F1 (articolul 1 al flagelului antenei) în întregime galben ………….
........……………………………………………………………………...…………......6
- Scapul, pedicelul şi F1 brune, uneori vârful pedicelului şi baza F1 galbene ………......9
6(5) Antena cu 20-22 articole. Lobii laterali ai mezoscutului cu pubescenţă densă
(Parazitoizi la Dactynotus) ............…………………….…….........P. dorsale (Haliday)
- Antenele cu un număr mai mic de articole. Lobii laterali ai mezoscutului pubescenţi
sau cu arii fără peri.............................………………………………………..…….......7
7(6) Antenele cu 18-19 articole. Lobii laterali ai mezoscutului des pubescenţi sau cu arii
fără peri.........................................................………………………………….…….....8
- Antenele cu 16-18 articole. Lobii laterali ai mezoscutului cu arii fără peri (parazitoizi
la Therioaphis)...................…………………………………............P. exoletum (Nees)
8(7) Lobii laterali ai mezoscutului des pubescenţi (Parazitoizi la Protolachnus) ……......….
.....…………………………….....…………………………….....P. bicolor (Mackauer)
- Lobii laterali ai mezoscutului cu arii ovale, mari, fără peri (Parazitoizi la Eucallipterus,
Tuberculoides ssp.) ……………………………...……...............P. flavinode (Haliday).
9(5) Antenele cu 14-17 segmente...................…………………….………........................10
- Antenele cu 17-20 articole...................................………………………….…….......12
10(9) Lobii laterali ai mezoscutului cu arii mari, ovale, fără peri. Antenele cu 14-17 articole
(Parazitoizi pe Aphis ssp.) ......……………………………….......P. abjectum (Haliday)
- Lobii laterali ai mezoscutului des pubescenţi………………………………...............11
11(10) Toracele negru-brun, abdomenul (cu excepţia tergitului 1 şi pete pe tergitul 2) brun
închis. Perii de pe articolele mijlocii ale flagelului antenal aproape egali cu lăţimea
articolului (Parazitoizi la Nasonovia) ……………………....…........P. pubescens Starý
- Partea inferioară a toracelui, tergitul 1 şi vârful abdomenului (cu excepţia tecilor
ovipozitorului) galbene. Perii de pe articolele mijlocii ale flagelului mai scurţi decât
lăţimea articolului (Parazitoizi la Macrosiphum rosae) …….….......P. rosaecola Starý
12(9) Lobii laterali ai mezoscutului des pubescenţi (specii uneori polifage) …………………
.....………………………………………………………….............P. volucre (Haliday)
- Lobii laterali ai mezoscutului cu arii ovale fără peri (Parazitoizi la Macrosiphoniella
ssp.) ..……………………………….................………………........P. absinthii Bignell
13(3) Tecile ovipozitorului şi ovipozitorul mai mult sau mai puţin curbaţi în sus (fig. 119).
Antenele cu 11 articole. Abdomenul lanceolat. Împuparea în mumia afidului.
Distribuţia: Paleartică, Nearctică, Etiopeană ……………….. genul: Ephedrus Haliday
- Tecile ovipozitorului curbate către în jos, mai lărgit, deltoid şi trifid la extremităţi (fig.
126). Ovipozitorul curbat în jos. Antenele din 18 articole. Abdomenul rotunjit.
Împupare în interiorul afidului. Distribuţia: Europeană ....................………….……......
………………………………………………..genul Toxares Haliday (T. deltiger Hal.)
14(13) Propodeul grosolan şi neregulat rugos, carenele proeminente şi uneori nu sunt în
întregime distincte (fig. 132). Tecile ovipozitorului foarte largi, puternic îngustat la
vârf; suprafaţa în întregime pubescentă (fig. 167) …………………………………...…
…………….................(subg. Lysephedrus Starý).………........E. (L.) validus (Haliday)
- Propodeum neted, areolat, mărginit de carene slab sculptate (fig. 110). Tecile
ovipozitorului tot atât de lungi cât late, cu peri rari (fig. 119). F1 mai lung sau egal cu
F2. Articolele flagelului cu un număr variabil de rhinaria, cu peri rari ………….......15
119
15(14) Abscisa radială 2 mai scurtă decât nervura interradială (fig. 86) ………………….…....
....……………..........…………………………………….........E. (E.) persicae Froggatt
- Abscisa radială 2 egală sau distinct mai lungă decât nervura interradială. (fig. 85, 91)
………………………….…………………………………………………..................16
16(15) Abscisa radială 2 egală cu nervura interradială 1 (fig. 91)....……………...…….........17
- Abscisa radială 2 distinct mai lungă decât nervura interradială (fig. 85) ……….........18
17(16) F1 lung şi subţire cu 1/3 mai lung decât F2. F1 cu 0, F2-1, F3-2 rhinaria (fig. 170). F1
galben-brune până la galbene ...………………………......E. (E.) lacertosus (Haliday).
- F1 robust, aproape cu 1/6 mai lung decât F2. F1 cu 5, F2 cu 7 rhinaria. F1 negru, gălbui
la bază ………………………….....……………………...........E. (E.) campestris Starý
18(17) Tergitul 1 puţin mai lung decât lat cu stigme. (fig. 139), gradat dilatat spre vârf. Celula
radială 2 foarte lungă …………………………....…………........E. (E.) brevis Stelflox.
- Tergitul 1 distinct mai lung decât lat, cu stigme, cu impresiuni laterale adânci înainte
de apex. (fig. 156).......……………………………………………………...…...........19
19(18) F1 cu 1/3 mai lung decât F2. F1 cu 0, F2 cu 2, F3 cu 2 rhinaria. F1 şi o parte din F2
gălbui ....………………………….……………………….........E. (E.) cerasicola Starý
- F1 numai cu puţin mai lung sau egal cu F2. Articolele flagelului cu un număr diferit de
rhinaria. F1 gălbui numai la bază, în rest flagelul este întunecat ……….…….............20
20(19) F1 cu 5-7, F2 cu 7, F3 cu 7 rhinaria. Articolele preapicale şi apicale distinct separate
(fig. 162) …………………....................……..…………….......E. (E.) plagiator (Nees)
- F1 cu 1, F2cu 2, F3 cu 3 rhinaria. Articolele preapicale şi apicale distinct separate ca o
măciucă (fig. 166)............…………………………….…………………………........21
21(20) Articolele apicale şi preapicale formează o măciucă. Tergitul 1 cu carene foarte bine
dezvoltate..............…………………………………………….......E. (E.) minor Stelfox
- Articolele preapicale şi apicale distinct separate. Tergitul 1 cu carene puternic
dezvoltate central şi longitudinal.....………………………..E. (E.) nacheri Quilis M.P.
22(2) Celulele radială şi mediană confluente, complet distincte, nervura interradială 2 de-a
lungul marginii externe (a doua nervură interradială uneori numai uşor colorată, dar
distinctă) (fig. 79, 88)...……..........……………………………………………….......23
- Celulele radială şi medială confluente, deschisă, iar nervura interradială 2 nu este
completă de-a lungul marginii sale externe (fig. 84)….........…………………….......80
23(22) Celulele pterostigmale complete. Ochii mici, antene moniliforme. Notaulii distincţi la
bază cu rugozităţi scurte. Propodeul este neted. Abdomenul rotunjit. Tergitul 1
transvers. Distribuţia: Europeană ……………………………….......…..…………........
…………………………...…………. genul: Aclitus Forster (A. obscuripennis Forster).
- Celulele pterostigmale clar incomplete..…………………………...............................24
24(23) Confluenţa celulelor radială şi medială este distinct separată la marginea inferioară
prin nervurile intermediană şi mediană (fig. 88) .……………………………….........25
- Confluenţa celulelor radială şi medială este deschisă la marginea inferioară – restul
nervurii mediane este vizibil numai sub a doua nervură interradială (fig. 79) ….…....70
25(24) Segmentele abdominale încep cu al patrulea evident tubuliform şi telescopic.
Împuparea are loc în mumia afidului. Distribuţia: Europa, Orientul Îndepărtat ……......
………………………………….genul: Prothaphidius Ashmead (P. wissmannii Ratz.)
- Segmentele abdominale au forma normală, abdomenul lanceolat sau rotund ……….…
……....…………………………………………………………………………...........26
26(25) Tecile ovipozitorului curbate în jos în formă de plug (fig. 135), sau subţiri, gradat
îngustate spre vârf. (fig. 143). Nervaţiunea aripilor variabilă. Împuparea are loc în
120
interiorul mumiei. Distribuţie: Paleartică, Neartică …………………………………….
.....……...................................genul: Monoctonus Haliday.....………………….........27
- Tecile ovipozitorului uşor curbate în sus. (fig. 133)..…….………....……………......32
27(26) Propodeul este distinct areolat, cu areola centrală (fig. 130). Tecile ovipozitorului sunt
robuste, sub formă de plug, sau subţiri, gradat mai îngustate spre vârf …………......28
- Propodeul cu două carene divergente în partea inferioară (fig. 164). Tecile ovipozito-
rului subţiri, gradat îngustate la vârf. (fig. 143) ..……………………...……………......
(subg. Paramonoconus Starý) ..……………...………........M. (P.) angustivalvus Starý.
28(27) Tecile ovipozitorului robuste, sub formă de plug (fig. 135) (subg. Monoctonus s. str.)
.........……………………………….............………………………………….............29
- Tecile ovipozitorului subţiri, gradat îngustate la vârf (subg. Falciconus Mackauer) …..
.………………………...…………………..................M. (F.) pseudoplatani (Marshall)
29(28) Antenele cu 15-16 articole .....………………......................M. (M.) nervosus (Haliday)
- Antenele cu 13-14 articole.........……………………….….…………….....................30
30(29) Propodeum cu o largă şi foarte intensă areolă centrală. (fig. 130) ……………………..
..............................……………………….……….………... M. (M.) crepidis (Haliday)
- Propodeum cu o areolă centrală îngustă, (fig. 120) ....……………………….….........31
31(30) Tergitul 1 galben sau galben-brun, uşor sculptat sau aproape neted cu o carenă centrală
distinctă şi bifurcată .……………………………………..........M. (M.) cerasi Marshall
- Tergitul 1 brun-închis grosolan, rugos, uneori cu o carenă centrală, distinctă şi
bifurcată …………………………………………………….. M. (M.) caricis (Haliday)
32(26) Carena propodeumului formează o areolă largă pentagonală. (uneori slab vizibilă în
partea longitudinală). (fig. 145, 153)…………...………….........………………….....58
- Carenele propodeumului formează o areolă centrală mică şi foarte ascuţită. (fig. 63).
Împuparea are loc în interiorul mumiei. Distribuţia aproape cosmopolită ……………
...................... genul: Aphidius Nees ...……………………………………..................33
33(32) Linia tentorio-oculară egală cu ½ din linia intertentorială sau mai lungă ………………
………………………………………………………………………………………...34
Linia tentorio-oculară egală cu 1/3 din linia intertentorială sau uneori mai lungă
........…………………………………………………….........……………………......44
34(33) Antenele cu 14-15 segmente (Parazitoizi la Periphyllus ssp.) …………………...……..
……………………………………………………….………......A. setiger (Mackauer).
- Antene cu un alt număr de segmente........................……………..…………..............35
35(34) Tâmplele cu 1/3-1/2 mai înguste decât diametrul transversal al ochiului ....…….……...
.....…………………………………………………………………………….…….....36
- Tâmple aproape egale cu diametrul transversal al ochiului (uzual cu 1/5-1/6) …………
...……………………………………………………...........………....….......……......37
36(35) Antenele cu 18-20 articole. (Parazitoizi la Pterocomma ssp.) ...........………......…........
…………………………………………………….…………A. pterocommae Ashmead
- Antenele cu 16-17 articole (Parazitoizi la Metopeurum ssp.) …………………..............
………………………………………………………………A. tanacetarius Mackauer.
37(34) Antenele cu 15-16 articole (Parazitoizi la Hyalopterus) …………………….………….
.............................……………………….......…………….......A. transcaspicus Telenga
- Antenele cu alt număr de articole ..........…………………………………….............. 38
38(37) Antenele cu 16-17 articole (parazitoizi la Macrosiphoniella ssp.) ……………………..
...........………………………………............…………….............A. absinthii Marshall.
- Antenele cu alt număr de articole........………………………………..........................39
121
39(38) Antenele cu 17-18 articole (Parazitoizi la Macrosiphum ssp., M. rosae Hal.) ………..
..…………………………………………………………………..........A. rosae Haliday
- Antenele cu alt număr de articole ..............……………………..…………….............40
40(39) Antenele cu 18-19 articole ..............…………………………………………….........41
- Antenele cu 19-21 articole ...........………………………………………….…….......42
41(40) Faţa galbenă. Metacarpul egal cu pterostigma. Abscisa radială 1 egală cu 2. Coloraţia
galbenă, cu partea superioară a capului şi a toracelui brună. (Parazitoizi pe
Amphorophora, Macrosiphum ssp.) …………………..………...A. lonicerae Marshall.
- Faţa de obicei brună sau cu pete gălbui; uneori galbenă. Metacarpul în mod obişnuit
mai scurt decât lăţimea pterostigmei. Abscisa radială 1 mai lungă decât 2. Coloraţia de
obicei brună, cu clipeul, protoracele şi tergitul 1 gălbui (Parazitoizi pe Dactynotus
ssp.) .....…………………………………………………..............A. funebris Mackauer.
42(40) Antenele cu 19-20 articole .................………………………………….……….........43
- Antenele cu 20-21 articole (Parazitoizi la Phalangomyzus ssp.) …………….……........
…………………………………………………………………..A. phalangomyzi Starý.
43(42) Aripile normale. Abscisa radială 1 mai mult sau mai puţin egală cu 2. Vârful abdome-
nului gălbui, tecile ovipozitorului brune. (Parazitoizi la Megoura ssp.) …………..……
......……………………...................………………………….…....... A. megoura Satry
- Aripile bine dezvoltate. Abscisa radială 1 de obicei cu 1/3 mai lungă decât 2. Vârful
abdomenului gălbui, tecile ovipozitorului brune (Parazitoizi pe Nectarosiphum,
Macrosiphum) ............…………….....………………………………....... A. rubi Starý.
44(33) Antenele cu 18-19 articole (Parazitoizi pe Acrytosiphon, Microlophium, etc.) ……….
.............................……………………………………………………..... A. ervi Haliday
- Antenele cu 12-18 articole ....................…………………………………………...... 45
45(44) Antenele 17-18 articole .......................................………………….……………....... 46
- Antenele with 12-17 articole ..............................………………………………......... 50
46(45) Tergitul 1 cu o carenă centrală proeminentă. (Parazitoizi pe Sitobion, Rhopalosiphum)
..............…………………………..……………………………….... A. avenae Haliday
- Tergitul 1 cu o carena centrală uşor proeminentă ....…………......……………......... 47
47(46) Metacarpul distinct mai scurt decât pterostigma (Parazitoizi pe Acyrthosiphon
caraganae Chol.) ...............…......…………………………….…... A. caraganae Starý.
- Matecarpul subegal cu lungimea pterostigmei …………….......……………............. 48
48(47) Scapul, pedicelul şi F1 brun închis. Toracele brun, protoracele, câteodată deschis
(Parazitoizi pe Myzodes ssp.) ...........…….…....……………………... A. picipes (Nees)
- Scapul, pedicelul şi F1 de cele mai multe ori galbene. Corpul cu coloraţie gălbuie.
.........................…………………………………………..……………………........... 49
49(46) Faţa în întregime brună. Toracele brun, protoracele uneori deschis (Parazitoizi în
Sitobion ssp.) .....................……………………………............... A. equiseticola Starý)
- Faţa de cele mai multe ori galbenă. Toracele de cele mai mute ori gălbui în partea
anterioară. (Parazitoizi pe Mirotarsus ssp.) ...................................... A. mirotarsi Starý.
50(45) Antenele cu 16-17 articole ..............……………………………………………....... 51
- Antenele cu 12-16 articole ................……………………………………………..... 52
51(50) Scapul, pedicelul şi F1 de cele mai multe ori cu desene galbene. Antenele ajungă până
la jumătatea abdomenului. Coloraţia brună închis, clipeul galben, protoracele şi ter-
gitul 1 deschise. Picioarele galben-brune, (Parazitoizi pe Aulachortum ssp.) ………....
.....…………………………………………………………..…...... A. aulachorthi Satry
- Scapul, pedicelul şi F1 de cele mai multe ori galbene cu pete brune. Antenele subegale
122
cu lungimea scapului. Coloraţia brună, faţa şi clipeul, protoracele şi tergitul 1 gălbuie.
Picioarele galbene. (Parazitoizi pe Stiboium, Metopolophium) ................………….....
………………………………………………………………….A. pascuorum Marshall
52(50) Antenele cu 15-16 articole.............................…………………………………….... 53
- Antenele cu 12-15 articole ..............................…………………….……………..... 55
53(52) Abdomenul brun, tergitul 1 şi baza tergitului 2 gălbui (Parazitoizi în Nasonovia) …….
.......…………………………………..……………...................... A. hieraciorum Starý
- Abdomenul gălbui până la orange mai mult sau mai puţin întunecat în partea centrală.
Tecile ovipozitorului întunecate ...………………………………….…..................... 54
54(53) Faţa şi de obicei partea inferioară a capului şi unele părţi ale gurii cu desene galbene.
(Parazitoizi la Cryptomyzus) .........…………………………………….A. ribis Halidey.
- Faţa brunie, uneori cu desene gălbui. Clipeul, porţiunea inferioară obrajilor şi piesele
bucale galbene. (Parazitoizi la Hiperomyzus) ………..………......... A. sonchi Marshall
55(52) Antenele din 14-15 articole .........................……………………….………….......... 56
- Antenele din 12-14 articole ..............................…………………….……………..... 57
56(55) Vârful abdomenului brun. (Parazitoizi în myzine şi aphidine) …………...…………….
...............……………………………………………………...... A. matricariae Haliday
- Vârful abdomenului galben sau gălbui, tecile ovipozitorului brune. (Parazitoizi pe
Liosomaphis berberidis Kalt.) ....……………………………..... A. hortensis Marshall.
57(55) Antenele din 13-14 articole subţiri. Nervurile intermediare plus mediale adesea puţin
colorate şi greu vizibile. (Parazitoizi la Betulaphis) ………........ A. sicarius Mackauer.
- Antene din 12-13 articole, îngroşate la vârf. Nervurile interradială şi medială colorate.
(Parazitoizi la Cavariella, Semiaphis) …........................................... A. salicis Haliday.
58(32) Tergitul 7 cu un dinte tubiform la bază (fig. 144). Împuparea în interiorul afidului.
Distribuţie: Europa …... genul Metaphidius Starý + Sedlag [M. Aterrimus (Fahringer)]
- Tergitul 7 fără un dinte tubiform la bază. Împuparea în interiorul afidului. Distribuţia:
Paleartică, Neartică, Orient …………... genul: Pauesia Quilis M.P. ..…….………...59
59(58) Antenele cu 28-30 de articole .........………………………...........P. grossa (Fahringer)
- Antenele cu mai puţine articole ......................……………………….…………........ 60
60 (59) Articolele flagelului (cu excepţia articolului 1 şi 2 care sunt uneori gălbui ori brune în
partea inferioară) în întregime negre ...........…………………………......………...... 61
- Articolele flagelului (cu excepţia articolului 1 şi 2) negre; partea apicală a flagelului cu
excepţia articolului apical alburie ........……………………..…….P. infulata (Haliday)
61(60) Tecile ovipozitorului late, robuste, numai la vârf subţiri, îngustate şi curbate în sus
(fig. 97) .............…………………………….....……………………………...............64
- Tecile ovipozitorului de altă formă (fig. 100, 114, 121) .………….............................62
62(61) Antenele din 16-17 articole. Mezoscutul prăbuşit vertical comparativ cu protoracele
neacoperit în plan lateral (fig. 171). Areola centrală a propodeumului foarte lată,
rotunjită. Tecile ovipozitorului foarte subţiri, uneori curbate uşor în sus, puternic
îngustate la vârf. (fig. 121)..……………………………............... P. unilachni (Gahan)
- Antenele cu un număr mai mare de articole. Mezoscutul puternic înălţat deasupra
protoracelui şi acoperindu-l în plan lateral. (fig. 129). Areola centrală a propodeumului
de altă formă. Tecile ovipozitorului de alte forme (fig. 100, 114) ……….............…. 63
63(62) Tergitul 1 în jumătatea bazală, înaintea tuberculilor stigmelor, puternic curbat (fig.
157). Tecile ovipozitorului subţiri, robuste, puternic curbate în sus, situate paralel,
boante la vârf. (fig. 114) …....………………………………...…...... P. picta (Haliday)
- Tergitul 1 în jumătatea bazală – înaintea tuberculilor stigmelor – doar puţin curbaţi.
123
(fig. 159). Tecile ovipozitorului subţiri, slabe, puţin curbate în jos, îngustate de la bază
la vârf (fig. 100) ....…………………………………………........... P. laricis (Haliday)
64(61) Ramul carenei centrale a propodeumului mai mult sau mai puţin dezvoltat, mai mult
sau mai puţin complet în areola centrală largă, care diferă puternic prin panta din
vecinătate. (fig. 153). Obrajii mai înguşti decât diametrul longitudinal al ochiului ... 65
- Ramul carenei centrale a propodeumului foarte puţin dezvoltată, uneori mai greu
vizibil, diferenţiindu-se printr-o uşoară rugozitate faţă de zonele învecinate,
completând larga areolă centrală care practic nu diferă prin pantă faţă de vecinătate.
Obrajii au aproximativ jumătate din lungimea diametrului longitudinal al ochiului.
(fig. 140) .….……………………………………..…………... P. maculolachni (Starý)
65(64) Tergitul 1 are o impresiune laterală dincolo de tuberculii stigmelor şi este puternic
dilatat spre vârf; de două ori (sau aproape) atât de lung cât de lat la stigme; comparativ
este umflat dincolo de tuberculii stigmelor, cu o impresiune central-longitudinală şi cu
o protuberanţă tuberculiformă pe fiecare parte. (fig. 161) ……..………………….... 66
- Tergitul 1 dincolo de tuberculii stigmelor fără sau numai cu o uşoară impresiune
laterală; picioarele sunt dilatate la vârf dar mai puţin lăţite decât lăţimea stigmelor;
comparativ umflat dincolo de tuberculii stigmelor (fig. 169) ..……………………... 68
66 (65) Antenele cu 18-20 articole .....……………...…………………....... P. silvestris (Starý)
- Antenele cu 21-22 articole ............…………………………….…………………..... 67
67(66) Pterostigma brună, gălbuie la bază. Prpodeum cu o foarte mare şi concavă areolă
centrală .............................……………………..…………………...... P. pini (Haliday)
- Pterostigma brună. Propodeumul cu o areolă centrală mică, mai puţin concavă …......
........……………………………………………….……………..... P. abietis Marshall.
68(65) Toracele negru, protoracele brun până la brun-gălbui. Tergitul 1 şi 2 bune, restul
abdomenului negru. Antenele cu 20-21 articole..........................P. juniperorum (Starý)
- Toracele cu mai mult galben, brun roşcat sau brun. Abdomenul galben şi brun.
Antenele cu 18-19 şi 19-20 articole ...…………………………...….…......................69
69(68) Protoracele galben – brun – roşcat. Mezoscutum galben – brun – roşcat, foarte rar
puţin închis pe lobi. Restul toracelui galben, brun – roşcat sau închis până la negru.
Antenele 18-19 articole. Tergitul 1 ceva mai dilatat dincolo de tuberculii stigmelor
spre vârf ..…………………………………………….….….........P. cupressobii (Starý)
- Protoracele galben. Mezoscutum este negru la bază, în vecinătatea notaulilor şi uneori
peste tot în jurul notaulilor cu disc galben până la galben-brun. Mezopleurele sub
tegule uşor gălbui, în rest toracele negru. Antenele cu 19-20 articole. Tergitul 1
aproape cu laturile paralele .……………………..…................... P. piceaecollis (Starý)
70(24) Tergitul cu un tubercul mai mult sau mai puţin dezvoltat fără carenă centrală sau
rugozităţi mici (fig. 138). Linia tentorio-oculară aproape sau absolut egală cu linia
intertentorială. Propodeum neted sau cu două carene divergente scurte în partea
inferioară. Dintele anterior al valvei doi normal. (fig. 117). Împuparea are loc în
mumia afidului. Distribuţie: aproape cosmopolită....….....genul: Lysiphlebus
Forster..............................................................................................................…….....71
- Tergitul 1 cu o carenă centrală mai mult sau mai puţin distinctă mai mult sau mai puţin
rugoasă (fig. 147). Linia tentorio-oculară evident mai scurtă decât linia intertentorială,
obişnuit cu 1/3. Dintele anterior al valvulei 2 mare şi aparent umflat pe o parte (fig.
107). Împuparea are loc în mumia afidului. Distribuţia: Europa, Neartică,
Neotropicală, ............ genul: Lysaphidus Smith C.F. ....……………..….....................79
71(70) Restul nervurii interradiale şi restul nervurii mediane distincte, (fig. 79) …………...72
124
- Numai nervura radială distinctă, restul nervurilor interradiale şi mediană rare, (fig. 80).
.................………………………………………….......………………………….…..77
72(71) Articolele mediane şi apicale ale flagelului aproape pătratic. Propodeum cu două
carene divergente distincte (fig. 164), în partea inferioară. Antenele au 15-16 articole ..
........…………………………………………………………......... L. Dissolutus (Nees)
- Articolele mediane şi apicale ale flagelului distinct longitudinale, obişnuit de două oi
mai lungi decât late. Propodeumul neted. Antenele au 12-13, 13-14 articole ….........73
73(72) Metacarpul distinct mai scurt decât pterostigma, nu se întinde până la vârful aripii
(Parazitoizi în Aphis craccae) ...…………………………….... L. fritzmulleri Mackuer
- Metacarpul distinct mai lung decât pterostigma, se întinde până la vârful aripii.….... 74
74(73) Tibiile cu peri semierecţi (fig. 149) (Parazitoizi în Metopeurum) ………………...….
......……………...............................………………………...... L. hirticornis Mackauer
- Tibiile cu perii lipiţi .....…………….........................…………………………........... 75
75(74) Marginea apicală şi posterioară a aripilor cu peri lungi (fig. 81) ……………………….
...…………………………………………………....................... L. ambiguus (Haliday)
- Marginea apicală şi posterioară a aripilor fără peri (fig. 79) ……………………....... 76
76(75) Antenele cu 12-13 articole (specii polifage) ......……………... L. fabarum (Marshall)
- Antenele cu 13-14 articole (parazitoizi la Brachycaudus lychnidis) …………………..
..............……………………………………..……………........ L. melandriicola Starý)
77(71) Tibiile cu peri alipiţi (Parazitoizi în Chaitophorus) …….……....... L. salicaphis (Fitch)
- Tibiile cu perii semierecţi ......……………………….............……………..................78
78(77) Vârful abdomenului gălbui. Tecile ovipozitorului brun-închis. Tergitul 1 cu tuberculi
sub formă de chilă înaintea tuberculilor stigmelor (fig. 150) (Parazitoizi în Sipha)
..................………………………………………………………........ L. arvicola Starý
- Vârful abdomenului şi tecile ovipozitorului brune-închis. Tergit 1 cu tubercului
triunghiulari largi înainte de tuberculii stigmelor. (fig. 137) (Parazitoizi la Thelaxes)
… ...……………….................……………………………….....…...... L. thelaxis Starý
79(70) Tâmplele tot atât de late cât diametrul transversal al ochilor. Ochii largi (fig. 111).
Antenele din 13 articole doar uşor îngroşate spre vârf , lungi cam cât capul, toracele şi
tergitul 1 împreună. Articolul 2 al flagelului este de trei ori mai lung decât lăţimea
vârfului. Capului brun-închis; faţa, clipeul, piesele bucale şi obrajii galbeni. Antenele
brune, jumătatea bazală galbenă, toracele negru-brun, protoracele aproape galen ……
..................................…………………………………………….........L. arvensis Starý
- Tâmplele aproape de ½ lăţime din diametrul ochiului. Ochii mici (fig. 113). Antenele
din 12 articole, una îngustă spre vârf, tot atât de lungi cât capul şi toracele împreună.
Capul negru-brun; faţa, clipeul şi piesele bucale gălbui. Antenele brune; scapul,
pedicelul şi o parte din articolul 1 al flagelului. Toracele negru-brun, protoracele de
cele mai multe ori luminos ……………………………………............ L. erysimi Starý.
80(22) Nervura radială punctată (fig. 96). Pterostigma mare, triunghiulară, puternic
sclerotizată. Picioarele robuste. Împuparea în interiorul afidului. Distribuţie: Europa,
Orientul Îndepărtat …………………....... genul: Paralipsis Forster [P. enervis (Nees)]
- Nervura radială bine dezvoltată, alungită, niciodată punctată. Picioarele normale …….
......................……………………………….…………………….…………….......... 81
81(80) Tecile ovipozitorului curbate în jos, sternitele terminale abdominale adesea cu două
prelungiri (fig. 155, 173) ................……………………………………………......... 82
- Tecile ovipozitorului puternic sau puţin curbate în sus, sternitul abdominal terminal,
fără prelungiri posterioare, (fig. 127, 133, 109) ..………………….............……..... 103
125
82(81) Sternitul abdominal terminal cu două prelungiri ……………….genul: Trioxys Haliday
……………………………………………………........................………………...... 83
- Sternitul abdominal terminal fără prelungiri ..........………...………..…….............. 101
83(82) Tergitul 1 cu tuberculii primari (ale stigmelor) şi secundari ultimele fiind greu vizibile
deoarece fuzionează cu cele primare (fig. 153) ..……... subgenul Binodoxys Mackauer
.…………………………………………………………………….……………........ 84
- Tergitul 1 numai cu tuberculi primari (fig 159) ...............……….………………...... 89
84(83) Prelungirile abdominale cu 7-8 peri lungi pe partea dorsală (fig. 108) ……………….
...………………………………….………………............ T. (B.) centaureae (Haliday)
- Prelungirile abdominale cu un număr redus de peri pe partea dorsală (obişnuit 5) (fig.
155) ................…….……………………………………………..……………........... 85
85(84) Prelungirile abdominale uşor curbate la vârf (fig. 155) ..….......……………...…...... 86
- Prelungirile abdominale puternic curbate la vârf. (fig. 122) .….....…………….….... 88
86 (85) Distanţa dintre tuberculii primari şi secundari este egală sau mai lungă decât distanţa
dintre stigme (fig. 158) ..…...……………………………..... T. (B.) angelicae Haliday)
- Distanţa dintre tuberculii primari şi secundari mai scurtă decât distanţa dintre stigme…
..............………….………………………………..…….……………………............ 87
87(86) Tuberculii primari puţini dezvoltaţi, tergitul 1 gradat distanţat spre vârf ………………
....………………..………………………………………..... T. (B.) genistae Mackauer.
- Tuberculii primari distincţi, partea dintre tuberculii primari şi secundari cu marginile
aproape paralele...................………………………........... T. (B.) acalephae (Marshall)
88(85) Faţa brună. Tuberculii primari şi secundari foarte apropiaţi …………………..………..
...........................……………………….……………........ T. (B.) brevicornis (Haliday)
- Faţa galbenă. Tuberculii primari şi secundari la o mare distanţă (fig. 165) .………….
...………………………………..................……………........ T. (B.) heraclei (Haliday)
89(83) Prelungirile abdomenului curbate dincolo de centru, cu câţiva spini dilataţi la bază
(fig. 124). Tergitul 1 cu laturile aproape paralele tuberculii primari greu vizibili
(subgenul Betuloxys Mackauer)..…..…………………….……..T. (B.) hortorum Starý.
- Prelungirile abdomenului curbate uşor până la aproape puternic. (fig. 141, 106) …...90
90(89) Tuberculii primari situaţi în prima treime (fig. 103), prelungirile abdominale cu
lungimi variabile. Tecile ovipozitorului normale, perii apicali normali sau dilataţi la
bază (subgenul Trioxys s. str.) .…........…………………………………………….....91
- Tuberculii primari situaţi în apropierea jumătăţii tergitului (fig. 170). Prelungirile
abdomenului remarcabil de lungi, fără peri apicali. Tecile ovipozitorului mai curând
lungi cu peri robuşti ca o perie pe partea internă. (fig. 105) ….................……………..
……….…..(subg. Pectoxys Mackauer)………….……T. (P.) macroceratus Mackauer.
91(90) Prelungirile abdominale la vârf cu doi ţepi (peri) simpli (fig. 128) ………..…...........92
- Prelungirile abdominale cu 1-2 dilatări sau ţepi sub formă gheare ………..………... 95
92(91) Antenele cu 12 articole. Tergitul 1 cu o carenă longitudinală laterală între acestea,
situată aproape până la nivelul tuberculilor stigmelor. (Fig. 160) ………………..…….
…………………………….........................………………...... T. (T.) auctus (Haliday).
- Antenele cu 11 articole. Tergitul 1 neted ...……................……………..................... 93
93(92) Tecile ovipozitorului şi prelungirile abdomenului brune; se disting pete întunecate pe
abdomen. Prelungirile abdomenului cu 3-4 peri dorsali……........... T. (T.) glaber Starý
- Alte combinaţii de caractere ...................…………………….…………………........ 94
94(93) Tecile ovipozitorului şi prelungirile abdomenului brun-întunecate ca şi partea centrală
a abdomenului. Prelungirile abdomenului cu 5 peri pe partea dorsală (fig. 106) ………
126
......…………............…………………………………….......... T. (T.) parauctus Starý
- Tecile ovipozitorului brune, prelungirile abdomenului galbene, partea centrală a
abdomenului brună. Prelungirile abdomenului au 6 peri pe partea dorsală. (fig. 174) …
..........……………...…………………………………………...... T. (T.) spinosus Starý.
95(91) Vârful prelungirilor abdominale cu 1-2 ţepi dilataţi (fig. 102, 141) .…………......... 96
- Vârful prelungirilor abdominale cu un ţep în formă de gheară ....………………..... 100
96(95) Vârful prelungirilor abdominale cu doi ţepi dilataţi (fig. 102, 115) ......……………..97
- Vârful prelungirilor abdominale cu un ţep dilatat (fig. 141) ………………………... 99
97(96) Prelungirile abdominale cu 6-7 peri lungi (fig. 115) ........………………………....... 98
- Prelungirile abdominale aproape fără peri (fig. 102) …........ T. (T.) falcatus Mackauer.
98(97) Pterostigma lată triunghiulară, metacarpul mai scurt decât lăţimea pterostigmei (fig.
90) ...............……………..………………………………....... T. (T.) pannonicus Starý
- Pterostigma triunghiulară, metacarpul distinct mai lung decât lăţimea pterostigmei
..................………………………………………….…………...... T. (T.) cirsii (Curtis)
99(96) Perii (3) de pe partea dorsală a prelungirilor abdominale oblici. Tecile ovipozitorului
cu peri deşi în partea apicală internă …………………... T. (T.) phyllaphidis Mackauer
- Perii (3) de pe partea dorsală a prelungirilor abdominale perpendiculari. Tecile
ovipozitorului cu peri rari pe partea internă, la vârf. (fig. 141) ………………………..
..............…………………………………………………......... T. (T.) humuli Mackauer
100(95) Prelungirile abdominale relativ late, gradat îngustate spre vârf, neuniforme, arcuate.
(fig. 176). (Parazitoizi la Symydobius)…………………........... T. (T.) betuale Marshall
- Prelungirile abdominale aproape drepte – doar uşor arcuate la vârf (fig. 136) (Parazi-
toizi pe Eucallipterus şi Tuberculoides)……………….…..... T. (T.) pallidus (Haliday)
101(82) Nervura radială cu 2/3 mai ungă decât lungimea sa, celula pterostigmei aproape
completă (fig. 86). Tecile ovipoztorului uşor curbate în jos, cu partea dorsală mai
puternic sclerotizată (fig. 173), Împuparea în interiorul mumiei afidului. Distribuţia:
Europa, Orientul Îndepărtat …….......... genul: Lipolexis Forester (L. gracilis Forester)
- Nervura celulei radiale mai lungă decât 2/3 din lungimea sa, celula pterostigmei
distinct incompletă (fig. 80). Tecile ovipozitorului, uşor curbate în jos, mai mult sau
mi puţin sub formă de plug. (fig. 135) sau gheare (fig. 146) sau zveltă (fig. 143)… 102
102(101) Tergitul 1 mai lung decât distanţa dintre stigme. Tecile ovipozitorului triunghiulare,
sub formă de plug (fig. 135) sau zvelte, gradat îngustate la vârf (fig. 143)
………..........................................……………………………...... Monoctonus Haliday
- Tergitul 1 pătratic (fig. 154). Tecile ovipozitorului triunghiulare ca o gheară (fig. 146).
Împuparea are loc în mumia afidului. Distribuţie: Europa, Asia Centrală …………….
......…………………………….............…………………....... genul: Monoctonia Starý
103(81) Notaulii în întregime şterşi. Propodeum cu o areolă centrală mai mult sau mai puţin
distinctă (fig. 131) Împuparea are loc în mumia afidului. Distribuţia: Europa, Orientul
îndepărtat ……………………….genul: Diaeretus Forester [D. leucopterus (Haliday)]
- Notaulii la bază distincţi ...…………………………………………......................... 104
104(103) Propodeum distinct areolat, cu areola centrală mică ..……………………............... 105
- Propodeum neted cu două carene divergente în partea bazală …………….…………....
………………………………………………………………..vezi Lysiphlebus Forester
105(104) Capul aproape pătratic, (fig. 125) Notaulii adânci, distincţi. Împuparea în afidul
parazitat într-un cocon separat. Distribuţia: Europa, ………………………………….
......……............……………........ genul: Dyscritulus Hincks [D. planiceps (Marshall)]
- Capul transversal. Notaulii mai mult sau mi puţin distincţi doar în partea ascendentă
127
…………………………...……………………………............................................. 106
106(105) Nervura intermediară (fuzionată cu partea nervurii mediane în întregime ştearsă) (fig.
82). Împuparea are loc în mumia afidului. Distribuţia: specie cosmopolită ………….
.............………………………….……..... genul: Diaeretiella Starý [D. rapae (M’Int)]
- Nervura intermediară (fuzionată cu o parte din nervura mediană) distinctă, uneori mai
puţin colorată decât nervura radială (fig. 83). Împuparea are loc în mumia afidului. …
...………………….. genul: Diaeretellus Starý ......………………………............... 107
107(106) Aptere (masculi aripaţi) ...................……………………......... D. ephippium (Haliday)
- Aripile complet dezvoltate ...........................……………………….………............ 108
108(107) Antenele cu 14-15 articole. Articolele mediane ale flagelului cel puţin de două ori mai
lungi decât late .............………………………………........ D. macrocarpus Mackauer
- Antenele cu 13-14 articole. Articolele ale flagelului aproximativ de 1,5 ori decât late
......……………………….............………………………........... D. heinzei (Mackauer)

128
Aphidiidae parazitoide în unele colonii de afide
şi plantele gazdă pe care acestea le atacă

Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Ephedrus brevis Stelfox. Euceraphis sp.


Ephedrus brevis Stelfolx, 1941 Macrosiphoniella absinthii (L.) Artemisia absinthum, A. vulgaris
Ephedrus picicornis Stelfox
Ephedrus (E.) campestris Starý Dactynotus aeneus HRL Carduus nutans
Ephedrus (Ephedrus) campestris Starý, Dactynotus cichorii (Koch) Cichorium intybus, Leontodon hispidus
1962
Dactynotus jaceae (L) Centaurea stoebe, Centaurea scabiosa
Dactynotus muralis (Bckt.) Lactuca quercina
Dactynotus obscurus (Koch) Hieracium sp
Dactynotus picridis (P.) Picris hieracioides
Dactynotus sonchi (L.) Sonchus oleraceus
Dactynotus spp Crepis biennis, Carlina vulgaris,
Leucanthemum vulgare
Macrosiphoniella absinthii (L.) Artemisia absinthium
Macrosiphoniella millefolii (Deg.) Achillea millefolium, Achillea nobilis.
Ephedrus (E.) cerasicola Starý Capitophorus inulae Pass.
Ephedrus (Ephedrus) cerasicola Starý, Cryptomyzus galeopsidis Kalt.
1962
Dysaphis sp.
Myzodes persicae Sulz.
Myzus cerasi (F.) Prunus avium
Ephedrus ( E.) lacertosus (Haliday) Amphorophora rubi Kalt.
Aphidius ( Ephedrus ) lacertosus Aulacorthum majanthemi Müller.
Haliday, 1833
Cavariella aegopodii Scop.
C. theobaldi Gill et Brag.
Macrosiphoniella absinthii L.
Macrosiphum rosae (L.) Rosa sp.
Rhopalosiphoninus sp. Oxalis acetosella
Ephedrus minor Stelfox. Cavariella sp.
Chaetosiphon tetrarhodus Walk..
Longicaudus trirhodus Walk..
Myzaphis rosarum Kalt.
Ephedrus nacheri Quilis. Amphicercidus sp,
Aphis craccivora Koch.
Aaphis nerii B.d.F.
Aphis spiraecola Patch.
Cavariella sp.
Coloradoa sp.
Cryptosiphum artemisiae Buckt.
Hayhurstia atriplicis L.

129
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Hyalopterus pruni Geoffr.


Hyperomyzus lactucae L.
Lypaphis erysimi Kalt.
Macrosiphum sp.
Myzodes persicae Sulz.
Pleotrichophorus gladulosus Kalt.
Prociphilus sp.
Rhopalosiphoninus sp.
Rhopalosiphum padi L.
Sapporaphis sp.
Semiaphis atriplicis L.
Staegeriella necopinata Börner.
Trichosiphonaphis sp.
Ephedrus ( E.) persicae Froggatt, 1904 Allocotaphis quaestionis (Borner) Malus silvestris
Ephedrus nevadensis Baker, 1909; Aphis fabae Scop. Euonymus europaea, Matricaria inodora
Ephedrus nitidus Gahan,1917; Ephedrus
Aphis idaei v. d. G. Rubus idaeus
vidali Quilis, 1931; Ephedrus pulchellus
Stelfox, 1941; Ephedrus interstitialis Brachycaudus helichrysi (Kalt.) Persica vulgaris, Anthemis sp.,
Watanabe,1941; Ephedrus impressus Hieracium laevigatum, Matricaria
Granger, 1949; Ephedrus ( Ephedrus) suaveolens
holmani Starý, 1958; Ephedrus Brachycaudus lychnidis (L.) Melandrium sp., Silene cucubalus
(Ephedrus) palaestinensis Mackauer, Brachycaudus sp Prunus domestica, Prunus spinosa,
1959. Melandrium sp.
Dysaphis devecta (Walk.) Malus silvestris
Dysaphis sorbi (Kalt.) Sorbus aucuparia
Dysaphis spp. Malus silvestris, Pirus communis, Sorbus
torminalis
Hyadaphis mellifera (Hottes) Lonicera xylosteum
Myzodes ligustri (Mosl.) Ligustrum aviculare
Myzus cerasi (F.) Prunus avium, P. cerasus
Phorodon humuli Schrk. Prunus domestica, Humulus lupulus
Rhopalosiphum padi (L.) Padus racemosa
Roepkea marchali (Borner) Prunus mahaleb
Ephedrus ( E.) plagiator (Nees) Acyrthosiphon caraganae Chol. Caragana arborescens
Bracon plagiator Nees, 1811; Aphidius Acyrthosiphon spartii (Koch) Sarothamnus scoparius
parcicornis Nees, 1834; Ephedrus
Amphicercidus sp.
japonicus Ashmead, 1906; Ephedrus
plagiator (Nees) var. nigra Gautier, Anuraphis sp.
Bonnamour, Gaumont 1929. Aphis craccae (L.) Vicia cracca
Aphis fabae Scop. Euonymus europaea, Borago officinalis,
Philadelphus coronarius, Impatiens
roepkei, Cirsium sp., Beta vulgaris,
Chenopodium sp., Epipactis latiffolia,
Valeriana officinalis
Aphis farinosa Gmel. Salix spp.
Aphis idaei v. d. G. Rubus idaeus
130
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Aphis nasturtii (Kalt.) Rhamnus cathartica


Aphis pomi Deg. Crataegus monogyna
Aphis spiraephaga Muller Spiraea spp
Aphis urticata (P.) Urtica urens, Urtica -dioica
Aphis spp. Robinia pseudoacacia
Aulacorthum chelidonii (Kalt.) Chelidonium majus
Aulacorthum spp. Naumburgia thyrsijlora, Potentilla
argentea
Brachycaudus cardui (L.) Prunus spinosa, Prunus cerasifera
Brachycaudus spp. Prunus domestica, Prunus sp.
Capitophorus sp.
Cavariella sp.
Ceruraphis eriophori (Walk.) Viburnum opulus
Chaitophorus sp. Populus sp.
Corylobium sp.
Dysaphis devecta (Walk.) Malus silvestris
Dysaphis sorbi (Kalt.) Sorbus aucuparia
Dysaphis spp. Pirus communis, Sorbus torminalis,
Malus silvestris, Crataegus sp.
Hyalopterus pruni (Geoffr.) Prunus domestica
Hyperomyzus lactucae (L.) Ribes nigra, Ribes grossularia
Liosomaphis berberidis (Kalt.) Berberis vulgaris
Macrosiphum prenanthidis Borner Prenanthes purpurea
Macrosiphum rosae (L.) Rosa sp.
Melanaphis sp.
Myzocallis coryli (Goetze) Corylus avellana
Myzodes sp.
Myzus cerasi (F.) Prunus avium
Neorhopalomyzus sp.
Parachaitophorus sp.
Phorodon humuli (Schrk.) Prunus domestica
Prociphilus fraxini (Htg.) Fraxinus excelsior
Rhopalosiphum padi (L.) Padus racemosa, Secale cereale
Schizaphis scirpi Kittel Typha angustifolia
Schizoneura ulmi (L.) Ulmus laevis
Semiaphis sp.
Sitobion avenae (Fabr.) Rosa sp., Secale cereale
Sitobion equiseti Holman Equisetum silvaticum
Sitobion spp. Dactylis glomerata, Hordeum distichon,
Avena sativa, Triticum vulgare, Secale
cereale
Toxoptera sp.
Uroleucon sp.

131
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Toxares deltiger (Haliday) Acyrthosiphon caraganae Chol. Caragana arborescens


Aphidius (Trionyx) deltiger Haliday, Brachicaudus sp.
1833; Ephedrus flaveolus Gyorfi, 1958.
Capitophorus sp.
Drepanosiphon sp.
Dysaphis sp.
Hyperomyzus sp.
Lachnus sp.
Macrosiphoniella sp.
Metopolophium sp.
Rhopalosiphum sp.
Schizaphis sp.
Praon abjectum (Haliday) Aphis bupleuri (Borner) Bupleurum falcatum
Aphidius ( Praon ) abjectus Haliday, Aphis craccivora (Koch) Robinia pseudoacacia
1833.
Aphis fabae Scop Philadelphus coronarius, Cirsium rigens,
Arctium sp., Euonymus europaea
Aphis farinosa Gmel. Salix spp.
Aphis sambuci (L.) Sambucus nigra
Aphis viburni Scop Viburnum opulus
Aphis spp. Epilobium parviflorum, Epilobium
montanum
Rhopalosiphum padi (L.) Padus racemosa
Rhopalosiphum sp. Amygdalus nana
Praon absinthii Bignell, 1894 Macrosiphoniella absinthii (L.) Artemisia absinthium
Macrosiphoniella millefolii (DeG.) Achillea millefolium, Achillea nobilis
Macrosiphoniella sanborni Gilette
Titanosiphon artemisiae (Koch) Artemisia campestris
Praon barbatum Mackauer Acyrtosiphon gossypii Mordv.
Acyrthosiphon pisum Harris Pisum sativum, Vicia faba, Onobrychis
gracilis
Praon dorsale (Haliday) Acyrthosiphon pisum (Harris) Vicia cracca, Trifolium pratense,
Aphidius (Praon) dorsalis Haliday, Medicago sativa
1833; Blacus discolor Nees, 1834; Praon Dactynotus campanulae (Kalt.) Campanula rotundifolia
collaris Forster, 1959; Praon longicorne Dactynotus cichorii (Koch) Cichorium intybus, Crepis biennis,
Marshall, 1896. Lapsana communis
Dactynotus jaceae (L.) Centaurea stoebe, Centaurea scabiosa
Dactynotus linariae (Koch) Aster linosyris
Dactynotus taraxaci (Kalt.) Taraxacum officinale
Paczoskia major Borner Echinops sphaerocephalus
Megoura viciae Bckt. Lathyrus silvester, Lathyrus sp.
Praon flavinode Hal. Betulaphis quadrituberculata Kalt.
Kallipterinella betularia Kalt.
Eucallipterus tiliae L.

132
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Euceraphis punctipennis Zett.


Kallistaphis flava Mordv.
Myzocallis carpini Koch.
Phyllaphis fagi L.
Tuberculatus querceus Kalt.
Tuberculoides albosiphonatus
H.R.L.
Tuberculoides annulatus Hart.
Tuberculoides moerickei H.R.L.

Praon gallicum (Starý), 1961 Methopolophium dirhodum Gliceria fluitan, Trisetum flavescens,
(Walker), Rosa sp.
Rhopalosiphum padi (L.) Oriza sativa, Prunus padi
Praon pubescens Starý Nasonovia nigra H.R.L.
Praon rosaecola Starý Macrosiphum rosae (L.) Rosa spp.
Praon volucre (Haliday) Acyrthosiphon caraganae (Chol.) Caragana arborescens
Aphidius (Praon) volucris Haliday, Amphorophora sp.
1833.
Aphis craccivora (Koch) Caragana arborescens
Praon myzophagum Mack.
Aulacorthum sp.
Brachycaudus helichrysi (Kalt.) Melandrium album
Brachycaudus lychnidis (L.) Melandrium rubrum, Melandrium album
Brevicoryne brassicae (L.) Brassica oleracea var. capitata
Corylobium sp.
Cryptomyzus sp.
Dactynotus sp.
Dysaphis sp. Malus silvestris
Elatobium sp.
Eucarazzia sp.
Hyalopterus pruni (Geoffr.) Prunus domestica, Prunus spinosa,
Prunus armeniaca, Phragmites communis
Hydaphias sp.
Hyperomyzus lactucae (L.) Sonchus oleraceus
Impatientinum sp.
Linosiphon sp.
Lipaphis sp.
Macrosiphoniella sp.
Macrosiphum euphorbiae Theo. Euphorbia cyparissias
Macrosphum rosae (L.) Rosa sp.
Melanaphis sp.
Metapolophium sp.
Microlophium evansi (Theo.) Urtica dioica
Myzodes sp.
Myzus sp.
133
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Neomyzus sp.
Phorodon sp.
Rhopalomyzus sp.
Rhopalosiphoninus sp.
Rhopalosiphum sp.
Schizaphis sp.
Semiaphis sp.
Sitobion –spp Avena sativa
Trylobaphis sp.
Unisitobion sp.
Uroleucon sp.
Wahlgreniella sp.
Dyscritulus planiceps (Marshall) Drepanosiphon platanoidis Acer platanoides, Acer pseudoplatanus
Dyscritus planiceps Marshall, 1896. (Schrk.)
Drepanosiphon zimmermanni Börn
Pauesia (P.) unilachni Gahan. Schizolachnus obscurus Börn.
Schizolachnus pineti F.
Aclitus obscuripennis Förster Dysaphis apiifolia,. Apium graveolens
Aclitus obscuripennis Forster, 1862. Anoecia sp Apium graveolens
Aphidius absintii Marshall Macrosiphoniella absinthii (L.) Artemisia absinthium
Aphidius absinthii Marshall, 1896. Macrosiphoniella artemisiae Artemisia vulgaris
(B.d.P.)
Macrosiphoniella kaufmanni Achillea pontica, Achillea millefolium
Borner
Macrosiphoniella millefolii (DeG.) Achillea millefolium, Achillea nobilis
Macrosiphoniella pulvera (Walk.) Artemisia maritima
Macrosiphoniella stägeri HRL Centaurea stoebe
Macrosiphoniella xeranthemi Bosh Xeranthemum foetidum
Macrosiphoniella spp. Achillea sudetica, Matricaria
chamomilla, Artemisia campestris,
Xeranthemum foetidum, Artemisia
vulgaris, Artemisia campestris,
Leucanthemum vulgare
Aphidius aulacorthi Starý, 1963 Aulachortum geranii (Kalt.) Erodium cicutarium, Geranium affine.
Aulachortum spp. Vincetoxicum officinale, Naumburgia
thyrsiflora, Geranium robertianum,
Potentilla argentea, Sanguisorba minor.
Aphidius avenae Haliday, 1843 Sitobion spp. Secale cereale, Hordeum distichon,
Aphidius granarius Marshall, 1896. Avena sativa
Aphidius cardui Marshall, 1896 Aphis grosulariae Kalt Ribes grosulariae, Ribes rubrum,
Lythrum salicariae
Aphidius cingulatus Ruthe Pterocomma sp.
Aphidius pterocommae Marsh, Aphidius
gregarius Marsh., Aphidius
pterocommae Ashm.

134
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Aphidius eadyi Starý, 1965 Acyrtosiphon pisum Harris Pisum sativum, Vicia faba, Tripholium
pratense
Aphidius ervi Haliday, 1834 Acyrthosiphon caraganae Chol. Caragana arborescens
Aphidius ( Aphidius) urticae Haliday, Acyrthosiphon pisum (Harris) Trifolium montanum, Melilotus albus,
1834, Aphidius medicaginis Marshall, Melilotus officinalis, Medicago varia,
1898, Aphidius fumipennis Gyorfi, 1958, Medicago sativa, Dorycnium herbaceum,
Aphidius ( Aphidius) smithi Sharma and Trifolium pratense, Astragalus sp.,
Subba Rao, 1958. Aphidius ulmi Marsh, Viciafaba, Vicia sp.
Aphidius mirotarsi Starý, Aphidius Acyrthosiphon spartii (Koch) Sarothamnus scoparius
carganae Starý.
Acyrthosiphon superbum Borner Seseli hypomarathum, Seseli osseum
Acyrthosiphon sp Oxytropis pilosa, Astragalus vesicarius
Aulachortum sp.
Brachycaudus sp.
Delphinobium carpaticae
Mamontova.
Macrosiphum rosae (L.) Rosa sp
Microlophium evansi (Theo.) Urtica dioica
Microlophium sp.
Myzodes persicae
Wahlgreniella ossiannillssoni
H.R.L.
Aphidius funebris Mackauer, 1961 Dactynotus aeneus HRL Carduus acanthoides
Dactynotus campanulae (Kalt.) Campanula sp., Campanula rotundifolia
Dactynotus cichorii (Koch) Cichorium intybus, Centaurea cyanus,
Crepis biennis
Dactynotus cirsii (L.) Cirsium sp.
Dactynotus jaceae (L.) Centaurea scabiosa, Centaurea stoebe
Dactynotus muralis (Bckt.) Mycelis muralis
Dactynotus obscurus (Koch) Hieracium silvaticum
Dactynotus picridis (F.) Picris hieracioides
Dactynotus sonchi (L.) Sonchus oleraceus
Dactynotus spp Cirsium sp., Carduus sp., Hieracium sp.,
Crepis biennis, Centaurea sp., Carduus
crispus, Carduus glaucus, Campanula
sibirica
Paczoskia major Born. Echinops sphaerocephalus
Uroleucon cichorii Kock.
Uroleucon piceae L.
Uroleucon sonchi Geoffr.
Aphidius gallicum (Starý), 1965 Sitobion avenae Fabricius Hordeum murinum, H. vulgare

Aphidius hieraciorum Starý Nasonovia nigra H.R.L.


Nasonovia ribisnigri Mosley
Aphidius matricariae Haliday, Acyrtosiphon sp.
1834,Aphidius (Aphidius) cirsii Haliday, Aphis sp.

135
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

1834, Aphidius (Aphidius) arundinis Aspidaphis sp.


Haliday, 1834, Aphidius phorodontis Aulacorthum sp.
Ashmead, 1888, Aphidius polygoni
Brachycaudus sp.
Marshall, 1896, Aphidius Iychnidis
Marshall, 1896, Aphidius affinis Quilis, Capitophorus sp.
1931, Aphidius arundinis Haliday var. Dysaphis sp.
obscuriforme Quilis, 1931 ,Aphidius Galiobium langei Borner Galium verum
renominatus Hincks, 1943, Aphidius
nigriteleus Smith, 1944. Aphidius Hayhurstia sp.
chrysanthemi Marsh. Hydaphias hofmanni Borner Galium verum, Galium molugo
Linosiphon galiophagus (Wimsh.) Galium silvaticum
Linosiphon asperulophagus Asperula odorata
Holman
Mizodes persicae Sulz.
Myzus ajugae (Schoutt.) Ajuga reptans, Ajuga genuensis
Myzus cerasi (F.) Prunus cerasus
Neomyzus sp.
Phorodon sp.
Rhopalosiphum sp.
Schizaphis sp.

Aphidius megourae Starý, 1965. Megoura viciae Bckt. Lathyrus pratensis, Vicia cracca
Aphidius pascuorum Marshall, 1896, Sitobion sp., Ropalosiphum sp., Avena sativa, Secale cereale, Hordeum
Aphidius beltrani Quilis, 1931, Aphidius Metopolophium sp. sp.
macropterus Quilis, 1931, Aphidius
granarius Marshall var. pailloti Quilis,
1931, Aphidius poacearum Starý, 1963,
Aphidius picipes (Nees) Acyrthosiphon pisum Harris.
Bracon picipes Nees, 1811 Dysaphis sp.
Aphidius avenae Hal., Aphidius granius
Macrosiphum sp.
Marsh., Aphidius caraganae Starý.
Myzodes auctus (Walk.) Cerastium tomentosum
Myzodes persicae Shulz. Solanum tuberosum, Papaver dubium,
Urtica urens
Myzus sp.
Rhopalomizus sp.
Sitobion sp.
Wahlgreniella sp.
Aphidius pterocommae Ashmead, 1889, Pterocomma pilosum Bckt. Salix caprea
Aphidius lachni Ashmead, 1889, Pterocomma salicis (L.) Salix amygdalinus
Aphidius pterocommae Marshall, 1896,
Pterocomma spp. Salix sp., Salix caprea, Salix cinerea,
Aphidius gregarius Marshall, 1872.
Populus sp.
Aphidius rhopalosiphii (de Stephani- Metopolophium dirhodum Walk.
Perez) Metopolophium festucae Theobald
Rhopalosiphum maidis Fitch.
Rhopalosiphum padi (L.) Horedum vulgare, Triticum sativum.
Schizaphis graminum Rond.

136
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Sitobion avenae F.

Aphidius ribis Haliday, 1834, Cryptomysus ribis (L.) Ribes rubrum, Ribes nigra
Aphidius scabiose Marshall, 1896, Myzella galeopsidis (Kalt.) Galeopsis tetrahit
Aphidius ribis Ashmead, 1898.
Aphidius rosae Haliday, 1833, Aphidius Macrosiphum rosae (L.) Rosa spp., Scabiosa columbaria,
rosarum Nees, 1834, Aphidius Dipsacus sp.
aphidivorus Ratzeburg, 1844, Aphidius Macrosiphum funestum (Macch.) Rubus sp.
cancellatus Buckton, 1876, Metopoliphium alpinum H.R.L.
Metopolophium montanum H.R.L.
Aphidius salicis Haliday, 1834, Aphidae ssp Conium maculatum
Aphidius donci Marshall, 1896. Aphis lambersi Born. Daucus carota
Aphis farinosa Gmel Salix sp.
Cavariella spp. Daucus carota, Angelica silvestris,
Selinum carvifolia, Anthriscus silvestris,
Salix spp.
Semiaphis dauci (P.) Daucus carota
Aphidius sonchi Marshall, 1896 Hyperomyzus lactucae (L.) Sonchus oleraceus, Sonchus asper
Hyperomyzus picridis Börn
Aphidius tanacetarius Mack. Metopeurum fuscoviride Stroyan
Microsiphum millefolii Wahlgren
Aphidius transcaspicus Telenga, 1958. Hyalopterus pruni (Geoffr.) Prunus domestica, Prunus spp.,
Phragmites communis
Aphidius uzbekistanicus Luzhetzki, Metopolophium dirhodum Walk.
1960 Metopolophium festucae Theobald.
Schizaphis graminum Rond.
Schizaphis fritzmülleri Lecl.
Sitobion avenae Fabricius Hordeum vulgare, H. murinum
Sitobion fragariae Walk.
Rhopalosiphum padi L.
Lysaphidus arvensis Starý, 1960, Coloradoa achilleae HRL Achillea millefolium
Coloradoa tanacetina (d. Gu.) Tanacetum vulgare
Lysaphidus erysimi Starý Lipaphis erysimi Kalt.
Diaeretiella rapae (M'Intosh) Aphis sp.
Aphidius rapae M'Intosh, 1855, Brachycaudus helichrysi (Kalt.) Senecio vulgaris
Diaeretus chenopodii Forster, 1867,
Trioxys piceus Cresson, 1880, Lipolexis Brachycaudus rumexicolens Patch Rumex acetosella
chenopodiaphidis Ashmead, 1889, Brachycaudus sp. Rumex acetosella, Matricaria sp.
Aphidius brassicae Marshall, 1896, Brevicoryne brassicae (L.) Brassica oleracea var. botrytis, Sinapis
Diaeretus californicus Baker, 1909, arvensis, Alliaria vulgaris, Brassica
Diaeretus nipponensis Viereck, 1911, napus, Raphanus raphanistrum
Diaeretus obsoletus Kurdjumov, 1913, Capitophorus sp.
Diaeretus napus Quilis, 1931, Diaeretus
Cryptomyzus sp.
croaticus Quilis, 1934, Diaeretus
plesiorapae Blanchard, 1940, Diaeretus Dactynotus sp Crepis biennis
aphidum Mukerji and Chatterjee, 1950, Diuraphis sp.
137
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Hayhurstia atriplicis (L.) Chenopodium album, Atriplex sp.


Holcaphis sp.
Hydaphias sp.
Macrosiphum sp.
Melanaphis sp.
Microlophium sp.
Myzaphis sp.
Myzodes persicae Sulz. Beta vulgaris, Solanum tuberosum,
Urtica urens
Myzodes sp. Cerastium tomentosum, Malachium
aquaticum
Rhopalosiphum sp.
Schizaphis scirpi Kittel Typha angustifolia
Sitobion sp. Lolium sp.
Lysiphlebus ambiguus (Haliday), 1834. Aphis fabae Scop. Eryngium planum
Aphis farinosa Gmel. Salix sp., Salix repens var. rosmarinifolia,
Salix viminalis
Aphis podagrariae Schrk. Aegopodium podagraria
Aphis schneideri (Borner) Ribes rubrum
Aphis urticata (F.) Urtica dioica
Hydaphias sp. Galium molugo
Lysiphlebus arvicola Starý, 1961, Sipha maydis (Pass.) Medicago falcata
Lysiphlebus mackaueri Starý, 1961, Sipha spp. Agropyrum repens Agropyrum sp.
Lysiphlebus (Lysiphlebus) crocinus
Mackauer, 1962.
Lysiphlebus cardui Marshall, 1896 Aphis fabe Scopoli Carduus acanthoides, Cirsium arvense.
Lysiphlebus (Ph.) fabarum (Marshall) Aphis craccivora (Koch.) Medicago sativa, Onobrychis sativa,
Aphidius fabarum Marshall, 1896, Vicia sp., Trifolium sp., Caragana
Aphidius cardui Marshall, 1896, arborescens
Aphidius gomezi Quilis, 1930, Aphidius Aphis euphorbiae (Kalt.) Euphorbia cyparissias
janinii Quilis, 1930, Lysiphlebus Aphis evonymi (F.) Solanum nigrum
fabarum Marshall var. inermis Quilis,
1931, Lysiphlebus innovatus Quilis, Aphis fabae Scop Urtica urens ,Scorzonera parviflora,
1931, Lysiphlebus moroderi Quilis, Matricaria inodora, Carduus rigens,
1931. Cirsium sp., Matricaria suaveolens, Beta
vulgaris, Campanula rapunculoides,
Arctium sp., Torilis japonica,
Chenopodium album, Amaranthus
retroflexus, Dahlia variabilis, Carduus
sp., Cirsium arvense, Rumex crispus,
Euonymus europaea, Cirsium palustre,
Carduus crispus, Arctium sp., Arctium
lappa, Chenopodium sp., Chenopodium
rubrum, Podospermum canum, Lappa
major, Callendula officinalis, Anthemis
sancti-johannis, Chenopodium bonus-
henricus, Carduus acanthoides, Torilis
anthriscus, Melandrium album

138
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Aphis intybi (Koch) Cichorium intybus


Aphis lambersi (Borner) Daucus carota
Aphis newtoni (Theo.) Iris variegata
Aphis plantaginis (Goetze) Plantago media, Plantago major
Aphis polygonata (Nevs.) Polygonum convolvulus
Aphis pomi Deg. Malus silvestris, Pirus communis
Aphis poterii (Borner) Sanguisorba minor
Aphis roepkei (HRL.) Potentilla reptans
Aphis rumicis (L.) Rumex sp.
Aphis salviae (Walk.) Salvia nemorosa, Salvia pratensis, Salvia
sp.
Aphis stachydis (Mordv.) Stachys recta
Aphis taraxacicola (Borner) Taraxacum officinale
Aphis thomasi (Borner) Scabiosa columbaria
Aphis urticata (F.) Urtica urens, Urtica dioica
Aphis vandergooti (Borner) Achillea millefolium
Aphis verbasci (Schrk.) Verbascum sp., Verbascum austriacum
Aphis spp. Anthemis maczygia, Rumex sp., Rhamnus
cathartica, Cirsium arvense, Cirsium sp.,
Impatiens parviflorum, Achillea ptarmica,
Arnica sacchaliensis, Eryngium
campestre, Galeopsis speciosa,
Polygonum convolvulus, Euphorbia sp.,
Epilobium montanum, Trifolium pratense,
Caragana arborescens, Torilis japonica
Brachycaudus cardui (L.) Matricaria inodora, Carduus sp., Arctium
sp., Carduus nutans, Arctium lappa,
Prunus spinosa, Carduus crispus,
Leucanthemum vulgare, Cirsium
eriophorum
Brachycaudus rumexicolens Rumex acetosella
(Patch)
Brachycaudus tragopogonis (Kalt.) Tragopogon pratense, Tragopogon sp.
Brachycaudus spp. Prunus domestica, Matricaria sp.,
Carduus acanthoides, Carduus crispus,
Prunus persica, Tanacetum vulgare
Brachyunguis tamaricophila
Nevski.
Cavariella sp.
Chaitophorus sp.
Chromaphis sp.
Dysaphis sp Arctium lappa
Eriosoma ulmi L.
Hyalopterus sp.
Hyperomyzus lactucae (L.) Sonchus oleraceus
Microsiphum nudum Holman Achillea nobilis

139
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Neanuraphis rhamni B. d. F.
Paczoskia major (Borner) Echinops sphaerocephalus
Pemphigus lichtensteini Tulg.
Pemphigus sp. Helichrysum arenarium
Protaphis carlinae (Borner) Carlina vulgaris
Rhopalosiphum maidis Fitch.
Rhopalosiphum nymphaeae (L.) Ranunculus sp.
Semiaphis sp.
Sitobion avenae (F.) Festuca sp.
Tinocalis sp.
Lysiphlebus fritzmuelleri Aphis craccae (L.) Vicia cracca
Mackauer1960 Cryptosiphon hirsutum Nevski

Lysiphlebus hirticornis Mack. Metopeurum fuscoviride Stroyan


Lysiphlebus melandriicola Starý, 1961 Brachycaudus lychnidis (L.) Melandrium album

Lipolexis gracilis Först. Aphis sp.


Brachicaudus sp.
Myzus sp.
Paralipsis enervis (Nees) Anoecia sp. Agropyrum repens
Aphidius enervis Nees, 1834, Anuraphis sp.
Myrmecobosca mandibularis Maneval,
1940, Myrmecobosca linnei Hincks, Aphis roepkei HRL. Potentilla anserina
1949. Brachycaudus ballotae (Pass.) Ballota nigra
Brachycaudus cardui (L.) Carduus crispus
Brachycaudus mordwilkoi HRL. Echium sp.
Brachycaudus sp. Arctium lappa
Dysaphis crataegi (Kalt.) Daucus carota
Forda sp.
Tetraneura sp.

Monoctonus (M.) crepidis Hall. Hyperomizus lampsanae Börn.


Nasonovia sp.
Monoctonus (M.) nervosus (Haliday) Impatientinum balsamines (Kalt.) Impatiens nolli-tangere
Aphidius (Monoctonus) nervosus
Haliday, 1833, Monoctonus biroi Gyorfi,
1958, Monoctonus breviantennalis Starý,
1959.
Trioxys (B.) acalephae (Marshall) Aphis craccae (L.) Vicia sp
Aphidius acalephae Marshall, 1896, Aphis craccivora (Koch) Robinia pseudoacacia, Caragana
Trioxys (Trioxys) urticae Mackauer, arborescens, Trifolium sp., Onobrychis
1959. sativa
Aphis cystisorum Hrtg. Laburnum vulgare

140
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Aphis euphorbiae (Kalt.) Euphorbia cyparissias


Aphis fabae Scop. Arctium sp., Cirsium arvense
Aphis farinosa Gmel. Salix sp.
Aphis mordwilkiana (Dobrowlj.) Rubus sp.
Aphis salviae (Walk.) Salvia pratensis, Salvia nemorosa
Aphis spirephaga Muller Spiraea arguta
Aphis urticata (F.) Urtica dioica
Aphis spp. Epilobium montanum, Rumex
conglomeratus
Brachycaudus spraeae Oestl.
Trioxys (B.) angelicae (Haliday) Acyrthosiphon caraganae Chol. Caragana arborescens
Aphidius (Trioxys) angelicae Ha1iday, Amphorophora sp.
1833, Trioxys placidus Gautier, 1922,
Aphis cognatella Jones Evonymus europaea
Trioxys granatensis Qui1is, 1931,
Trioxys boscai Quilis, 1931, Trioxys Aphis craccivora Koch Caragana arborescens
fumariae Quilis, 1931, Trioxys Aphis fabae Scop. Campanula rapunculoides
obscuriformis Quilis, 1931, Trioxys Arctium sp. Scorzonera parviflora, Evonymus
wollastonii Cabrera, Mackauer, 1963, europaea, Philadelphus coronarius,
Trioxys angelicae mediterraneus Chenopodium sp., Beta vulgaris
Mackauer, 1960. Aphis farinosa Gmel. Salix sp.
Aphis pomi (de Geer) Crategus monogyna, Malus silvestris
Aphis salviae (Walk.) Salvia verticillata
Aphis sambuci (L.) Sambucus nigra
Aphis spiraephaga Muller Spiraea sp., Spiraea arguta
Aphis viburni Scop. Viburnum opulus
Aphis sp. Tropaeolum majus, Malachium
aquaticum, Epilobium sp., Impatiens
nolli-tangere
Brachycaudus helichrysi (Ka1t.) Persica vulgaris
Brachycaudus sp. Rumex acetosella
Cavariella sp.
Ceruraphis eriophori (Walk.) Viburnum lantana
Dactynotus sp.
Dysaphis devecta (Walk.) Malus silvestris
Dysaphis spp Crataegus oxyacantha
Myzodes persicae Sulz. Papaver dubium
Rhopalosiphum padi (L.) Padus racemosa
Toxoptera sp.
Trioxys (T.) betulae Marsh. Calaphis arctica H.R.L.
Calaphis betulaecolens Fitch.
Clethrobius giganteus Chol.
Kallistatis flava Mordv.
Symydobius oblongus Heid.
Trioxys (B.) brevicornis (Haliday) Cavariella spp. Daucus carota
141
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Aphidius (Trioxys) brevicornis Haliday, Hyadaphis sp. Conium maculatum


1833, Aphidius (Trioxys) minutus Hyadaphis bupleuri Borner Bupleurum falcatum
Haliday, 1833.
Staegeriella necopinata (Bornfr) Galium verum
Trioxys (B.) centaureae (Haliday). Dactynotus aeneus HRL. Carduus crispus, Carduus sp.
Aphidius (Trioxys) centaureae Haliday, Dactynotus campanulae (Ka1t.) Campanula sp.
1833,
Dactynotus cichorii (Koch) Crepis biennis, Cichorium intybus
Dactynotus jaceae (L.) Centaurea scabiosa, Centaurea stoebe
Dactynotus muralis (Bckt.) Mycelis muralis
Dactynotus obscurus (Koch) Hieracium sp
Macrosiphoniella artemisiae Artemisia vulgaris
(B.d.F.)
Macrosiphoniella millefolii (Deg.) Achillea millefolium
Macrosiphoniella tanacetaria Chrysanthemum leucanthemum
(Ka1t.)
Microlophium evansi (Theo.) Urtica dioica
Trioxys (T.) cirsii Kurt. Drepanosiphon platanoidis Schr.
Drepanosiphon zimmermani Börn.
Trioxys (B.) genistae Mack. Aphis genistae Scop.
Trioxys (T.) glaber Starý Aphis galliscabris Schr.
Lipolexis gracilis Forster, 1862, Anoecia sp. Cornus sanguinea
Gynocryptus pieltaini Quilis, 1931. Aphis bupleuri (Borner) Bupleurum falcatum
Aphis craccae (L.) Vicia cracca
Aphis craccivora (Koch) Medicago sativa, Onobrychis sativa
Aphis euphorbiae (Kalt.) Euphorbia cyparissias
Aphis fabae Scop. Beta vulgaris, Cirsium sp., Centaurea
cyanus, Cirsium arvense
Aphis intybi (Koch) Cichorium intybus
Aphis newtoni Theo. Iris variegata
Aphis origani (Pass.) Origanum vulgare
Aphis plantaginis (Goetze) Plantago sp.
Aphis polygonata (News.) Polygonum aviculare
Aphis salviae (Walk.) Salvia pratensis, Salvia nemorosa, Salvia
sp.
Aphis taraxacicola (Borner) Taraxacum officinale
Aphis sp. Rumex sp., Peucedanum alsaticum,
Cirsium sp.
Brachycaudus sp. Tanacetum, Carduus sp., Arctium lappa,
Prunus domestica, Cirsium vulgare,
Chrysanthemum maritimum
Brachycaudus cardui (L.) Carduus sp
Brachycaudus helichrysi (Kalt.) Melandrium album, Prunus persica
Brachycaudus mordwilkoi HRL. Echium vulgare
Myzus cerasi (F.) Prunus avium, Prunus cerasus
Trioxys (B.) heraclei Hal. Aphis evonymi F.
142
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă

Trioxys obsoletus Wesm. Aphis fabae Scop.


Trioxys variegator Szépl. Aphis rumicis L.
Pterocomma salicis L.
Cavariella umbellatarum Koch.
Trioxys (T.) humuli Mackauer Phorodon humuli (Schrk.) Humulus lupulus.
Trioxys (Trioxys) humuli Mackauer,
1960.
Trioxys (P.) macroceratus Mack. Aphis podagrariae Schr.
Subsaltusaphis flava H.R.L.
Trioxys (T.) pannonicus Starý Titanosiphon artemisiae Koch.
Trioxys (T.) pallidus Hal. Eucalipterus tiliae L.
Myzocallis carpini Koch.
Tuberculoides annulatus Hart.
Trioxys (T.) phyllaphidis Mack. Phyllaphis fagi L.

143
Specii hiperparazitoide care acţionează în unele colonii de afide

Ordinul Hymenoptera
Familia Cynipidae
Subfamilia Charipinae
Charips arcuatus (Kieffer) 1890
Charips brevis (C.G. Thomson) 1862
Charips carpenteri (Kieffer) 1902
Charips castaneiceps (Kieffer) 1904
Charips curvicornis (Cameron) 1889
Charips dolichocerus (Cameron) 1889
Charips flavicornis (Hartig) 1840
Charips fuscicornis ( Hartig) 1862
Charips leunisii (Hartig) 1840
Charips longicornis (Hartig) 1840
Charips melanogaster (Hartig) 1840
Charips minutus (Hartig) 1840
Charips pussilus pussilus (Keiffer) 1902
Charips pussilus melanothorax (Hartig) 1840
Charips recticornis recticornis (Kieffer) 1902
Charips rufus (Ionescu) 1959
Charips tschecki (Giraud) 1860
Charips versicolor (Kieffer) 1904
Charips victrix victrix (Westwood) 1840
Charips victrix luteipes (Westwood) 1840
Charips xanthocerus (C.G. Thomson) 1862

Familia Aloxystidae

Phaenoglyphis fuscicornis (C.G. Thomson) 1877


Phaenoglyphis picipes C.G. Thomson 1877
Phaenoglyphis villosa (Hartig) 1840
Aloxysta brevis Thomson 1877
Aloxysta campyla Keiffer, 1904
Aloxysta castaneiceps Cameron 1883
Aloxysta crassa Cameron 1883
Aloxysta fuscipes Keiffer, 1904
Aloxysta gauthieri Kieffer, 1904
Aloxysta leunisii (Hartig) 1840
Aloxysta macrodaphna Hartig, 1840
Aloxysta minuta Hartig 1840
Aloxysta nigrita Thomson 1877
Aloxysta perplexa (Cameron), 1883
Aloxysta pusilla Keiffer, 1904
144
Aloxysta semiclausa Keiffer, 1904
Aloxysta subaperta Keiffer, 1904
Aloxysta ullrichi homotoma Keiffer 1904
Aloxysta ullrichi ullrichi (Giraud) 1860
Aloxysta unicolor Ionescu 1969
Aloxysta victrix Westwood 1840

Familia Pteromalidae

Asaphes vulgaris Walker 1834


Asaphes suspensus Nees 1811
Pachyneuron aphidis Bche 1833
Pachyneuron minutus Bche 1833

Familia Ceraphronidae (Megaspilidae)

Dendrocerus aphidum Rond. 1844


Dendrocerus carpenteri Curtis 1832
Dendrocerus laticeps Hedicke

Familia Encyrtidae

Aphidencyrtus aphidivorus (Mayr) 1876

145
ROLUL BIOCENOZELOR PARAZITOIDE
ÎN PĂSTRAREA ECHILIBRULUI NATURAL

Relaţiile dintre specii sunt deosebit de complexe în natură, ca de altfel şi între indivizi.
Nimeni nu se poate desprinde de natură şi nu poate trăi izolat, fie că este vorba de o plantă, de
un animal sau chiar de un om. Analizând natura din punct de vedere sistemic înţelegem foarte
bine că nu există individ care să nu facă parte dintr-o specie şi care să nu răspundă la
programele acesteia, după cum nu poate să existe o specie care să nu fie integrată într-o
biocenoză şi să nu fie controlată de programele sale, care acţionează ca programe superioare.
La rândul lor biocenozele sunt cuprinse în biosferă, care reprezintă totalitatea fiinţelor vii de
pe Terra şi care funcţionează ca o unitate structurală şi funcţională. Această unitate reprezintă
viaţa în esenţa sa.
Fiecare nivel de organizare, de la individ la biosferă, prezintă unele caracteristici
comune: integralitate, autoreglare, echilibru dinamic, existenţa programelor, evoluţie istorică,
heterogenitate etc. Nivelele de organizare sunt sisteme biologice, deci sisteme materiale,
formate din mai multe componente, care depind în existenţa lor unele de altele. Întregul pe
care-l formează un sistem nu reprezintă doar o sumă de părţi componente, ci o unitate
integrală, care are însuşiri şi caracteristici funcţionale noi, pe care nu le au părţile componente
luate separat. De aceea, înţelegerea unui sistem (deci şi a unui nivel de organizare) presupune
elucidarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale tuturor părţilor componente şi a
complicatelor interrelaţii care se stabilesc între acestea.
Cercetând o specie din natură, nu poţi să o înţelegi decât în funcţie de speciile cu care
vine în contact. În funcţie de speciile care îi asigură existenţa şi de cele care îi controlează
existenţa în cadrul complexelor biocenotice.
Biocenozele sunt de diferite feluri, în funcţie de elementele structurale şi funcţionale
dominante. Aceste aspecte sperăm să le concretizăm pe parcursul expunerii noastre.

Biocenozele de tip parazitoid

Pentru a înţelege rolul biocenozelor în păstrarea echilibrului natural vom urmări unele
complexe biocenotice aşa cum se găsesc ele în natură, sau mai bine zis, aşa cum am reuşit noi
să le desprindem de celelalte complexe asemănătoare. Vom pune în discuţie complexul de
duşmani naturali care limitează unele populaţii de afide (Brevicoryne brassicae L., Aphis
fabae Scop., Uroleucon cichorii Koch etc.) pe baza cercetărilor efectuate mai bine de un sfert
de veac.
Pentru a cunoaşte structura unei biocenoze trebuie să ştim care sunt speciile care o
formează şi să descifrăm toate tipurile de interrelaţii care se stabilesc între acestea, cu alte
cuvinte trebuie să urmărim structura funcţională a acesteia şi legile care îi guvernează
existenţa.
Vom pune în discuţie complexele biocenotice care se conturează în cadrul coloniilor
de afide. Ne vom orienta în special asupra coloniilor de Brevicoryne brassicae L. (fig. 5)
Este ştiut faptul că o biocenoză este formată din totalitatea speciilor care populează un
anumit biotop. Dacă urmărim un ecosistem amenajat, de tipul unei culturi de varză (Brassica
oleracea var. capitata) atunci toate speciile care ocupă teritoriul cultivat cu varză formează
biocenoza acelui ecosistem. Oricât ne-am dori nu putem cuprinde întregul. Deşi Brassica
oleracea var. capitata se găseşte laolaltă cu multiple plante spontane alcătuind aşa-numiţii
producători, prin intervenţia cultivatorilor acestea din urmă sunt eliminate (în condiţiile unei
culturi bine întreţinute). Astfel că din totalitatea producătorilor din acest agroecosistem
reţinem numai planta de cultură.
Prin prezenţa sa, planta de cultură atrage un număr mare de insecte fitofage care îi
controlează populaţiile. În cercetările noastre am semnalat în Moldova peste 50 de specii care
atacă varza. Nu vom putea să urmărim toate aceste specii, cu atât mai mult cu cât fiecare
specie fitofagă este urmată de un cortegiu de duşmani naturali. Vom individualiza dintre
speciile fitofage pe Brevicoryne brassicae. Nu trebuie să insistăm că B. brasicae se află într-o
continuă competiţie cu celelalte specii fitofage în vederea asigurării plantelor gazdă. Frunzele
de varză acoperite de coloniile de B. brasicae nu mai sunt preferate de alte specii.
Coloniile de B. brassicae atrag prin prezenţa lor un mare număr de duşmani naturali.
În cercetările noastre am identificate un număr de 26 de specii prădătoare, controlate la rândul
lor de o serie de parazitoizi primari şi specii parazitoide (fig. 187). Numărul de duşmani
naturali este de-a dreptul impresionant. Între toate aceste specii se dă o competiţie deosebit de
strânsă pentru câştigarea unui număr cât mai mare de gazde. Competiţia îmbracă aspecte
diferite în funcţie de modul de nutriţie al duşmanilor naturali. Competiţia dintre speciile
prădătoare este guvernată de anumite legi, în timp ce competiţia dintre speciile parazitoide se
desfăşoară după alte legi. Nu vom putea acoperi ambele categorii de duşmani naturali, aşa că
ne vom opri doar asupra speciilor parazitoide. Menţionăm că folosim termenul de parazitoizi
şi nu de paraziţi deoarece între aceste două categorii de organisme apar anumite diferenţe, de
care trebuie să ţinem seama. Prin paraziţi trebuie să înţelegem acele specii care se hrănesc în
existenţa lor pe seama altor specii vii, fără a le provoca moartea. În această categorie
introducem diferite specii ectoparazite (păduchi, căpuşe, ţânţari etc.) şi endoparazite
(limbricii, tenii, oxiuri etc.). Parazitoizii se hrănesc pe seama unor gazde vii, însă în final le
provoacă moartea. Aici introducem toate speciile de insecte care trăiesc pe seama altor
insecte. Deci, B. brassicae este controlat de un număr de 6 specii de parazitoizi care, la rândul
lor, antrenează un complex de specii hiperparazitoide. (fig. 187)
Dacă este uşor de înţeles şi de definit individul ca nivel de organizare, deoarece
reprezintă un tot unitar morfologic şi funcţional, un tot bine delimitat spaţial, nu acelaşi lucru
putem spune despre înţelegerea populaţiei (speciei), şi biocenozei ca nivelele de organizare
ale materiei. În această situaţie, poate cel mai greu lucru este acela de a putea contura întregul,
de a putea desprinde întregul pe care îl formează o biocenoză în raport cu întregul altei
biocenoze, de a putea surprinde structura şi funcţionalitatea unui astfel de întreg.
Pentru a putea să înţelegem biocenoza ca un tot unitar este necesar să înţelegem întâi
structura, funcţionalitatea şi caracteristicile esenţiale care o definesc: integralitatea,
autoreglarea, echilibrul dinamic, evoluţia istorică, existenţa programelor şi heteroge-
nitatea.

147
Definiţia biocenozei

Noţiunea de biocenoză a fost introdusă în anul 1877 de către biologul K. Möbius, care
o definea ca: o comunitate în care totalitatea de specii şi indivizi, fiind repciproc limitată şi
selectată, sub acţiunea condiţiilor medii externe de viaţă, a continuat, pe calea transmiterii,
posesiunea ei asupra unui anumit teritoriu.
În definirea biocenozei K. Möbius pleacă de la studiul bancurilor de stridii. În studiul
acestora el a putut constata că o serie de alte specii de animale însoţesc, în mod constant,
stridiile, formând un fel de asociaţii ce se găsesc numai pe un anumit teritoriu. Biocenoza ar fi
deci o comunitate de specii sau populaţii strâns legate de un anumit teritoriu pe care îl
transmit generaţiilor viitoare ale biocenozei.
Trebuie să mai surprindem aici faptul că, în afară de legătura pe care o are cu teritoriul
dat, comunitatea este supusă şi acţiunii selecţiei naturale... totalitatea de specii şi indivizi,
fiind reciproc limitată şi selectată sub acţiunea condiţiilor de medii externe de viaţă.
În anul 1935 A. G. Tansley introduce noţiunea de ecosistem, prin care sunt elucidate
interacţiunile ce se stabilesc între organisme şi mediile de viaţă, unitatea indisolubilă pe care
acestea o realizează. Ecosistemul constituie unitatea pe care o formează biocenoza cu
teritoriul pe care acesta îl ocupă şi cu care intră în interacţiune, teritoriu care a căpătat
denumirea de biotop.
Din acest moment biocenoza devine componenta vie a unui complex bine delimitat,
ecosistemul.
Ecosistem = biotop + biocenoză.
De la Möbius noţiunea de biocenoză a suferit o modificare şi dezvoltare succesivă, în
funcţie de evoluţia cercetărilor ecologice.
Roger Dajos în Precis d’Ecologie, 1971 (p. 8), defineşte astfel biocenoza:
Une biocénose est un groupement d’êtres vivants rassemblés par l’attraction non
réciproque qu’exercent sur eux, les divers facteurs du milieu; ce groupement est caractérisé
par une composition spécifique determinée, par l’existence des phénomènes
d’interdépendance, et il ocoupe un espace que l’on appelle le biotope.
Bogdan Stugren (1965), în Ecologia generală arată că: biocenoza este componentul
organic al ecosistemului, o parte a ecosistemului, o unitate funcţională spaţial delimitată de
transformare a substanţei şi energiei, cu un sistem automat de reglare, structură funcţională
unitate floristico-faunistică rezultată din lupta pentru existenţă, ataşată de un anumit habitat.
(p. 81)
Iată deci că acest complex de populaţii (specii), ce formează o biocenoză este legat
prin conexiuni multilaterale şi relativ stabile într-o perioadă de timp şi că alcătuieşte un sistem
automat de reglare ce reacţionează, în general, uniform faţă de un biotop. Biocenoza
reprezintă un rezultat al unei evoluţii istorice.
Pentru a-şi păstra homeostazia biocenoza trebuie să prezinte mecanisme de reglare
automată.
În Ecologia generală publicată în 1975, Bogdan Stugren arată că biocenoza este:... un
sistem de indivizi biologici, din diferite specii, deci de populaţii, ataşaţi de un definit biotop.
În cadrul biocenozei speciile formează conexiuni elementare între ele, numite biosisteme
(omidă de fluture ↔ himenopter calcidoid; bacterie ↔ bacteriofag) – pag. 13.
Această definiţie a biocenozei este mai simplă, mai schematică, iar reducerea
interrelaţiilor dintre speciile unei biocenoze numai la conexiunile elementare de tip biosistem
nu asigură înţelegerea complicatelor interrelaţii ce se stabilesc între speciile ce formează
148
comunitatea biocenotică. Existenţa multiplelor biosisteme, în cadrul unei biocenoze, este
certă, dar alături de aceste conexiuni elementare binare ce se realizează vom găsi interrelaţii
mult mai complexe, care determină existenţa biocenozei şi o caracterizează.
O biocenoză este un grup de fiinţe vii unite prin atracţia nereciprocă ce o exercită
asupra lor diverşi factori de mediu. Acest grup se caracterizează printr-o compoziţie
specifică determinată prin existenţa fenomenelor de interdependenţă; acest grup ocupă un
spaţiu numit biotop. (Roger Dajos)
După părerea noastră biocenoza este o comunitate de specii (populaţii), istoriceşte
constituită, care ocupă un anumit biotop şi între care se realizează o serie de interrelaţii
complexe, pe baza unor programe superioare şi cărora integralitatea, echilibrul dinamic şi
autoreglarea comunităţii le sunt principii primordiale.

Biocenoza parazitoidă a lui Brevicoryne brassicae L.

Pentru a putea urmări biocenoza ca nivel de organizare ne propunem să urmărim o


biocenoză concretă şi anume biocenoza parazitoidă a lui Brevicoryne brassicae L.
Vom căuta să analizăm unele aspecte ce caracterizează biocenoza parazitoidă a lui
Brevicoryne brassicae L., pe baza cercetărilor ştiinţifice efectuate în perioada 1967-1982, în
peste 60 de localităţi din Moldova. După ce vom contura unele aspecte ce caracterizează
această biocenoză vom putea face transferul cunoştinţelor noastre la orice tip de biocenoză.
Pentru a putea cunoaşte structura unei biocenoze trebuie să ştim, de la început, care
sunt speciile care intră în alcătuirea biocenozei respective, care este poziţia fiecărei specii în
cadrul unei reţele trofice şi care sunt interrelaţiile ce stabilesc între speciile acestei comunităţi,
cu alte cuvinte trebuie să cunoaştem structura funcţională a biocenozei.

Structura biocenozei

În căutarea gazdei preferate se întâlnesc adesea, la o singură specie gazdă, două sau
mai multe specii de insecte parazitoide. Fiecare dintre aceste specii caută să ocupe un anumit
loc în cadrul populaţiilor speciei gazdă, între speciile parazitoide apărând astfel o concurenţă
pentru câştigarea gazdei.
Dintre speciile parazitoide va domina, desigur, specia cu frecvenţa şi prolificitate cea
mai mare. În arealul de răspândire a speciei gazdă situaţia poate fi diferită de la un loc la altul
şi de la o perioadă la alta. În funcţie de anumite condiţii într-un loc poate domina o specie, în
alt loc alta, situaţia aceasta putând fi mereu schimbătoare.
În momentul în care intră în joc, în cest complex, şi insectele hiperparazitoide,
interrelaţiile ce se stabilesc între specii pot deveni foarte complexe. (fig. 187)
În cercetările efectuate am urmărit o serie de insecte dăunătoare culturilor de varză,
printre care: Brevicoryne brassicae L., Pieris brassicae L., Plutella xylostella L. etc. Fiecare
dintre aceste specii constiuie o gazdă preferată pentru un anumit număr de parazitoizi primari
şi secundari. Putem vorbi deci de câte un complex gazdă-parazitoizi, pentru fiecare dintre
aceste insecte dăunătoare.
Studiul acestor complexe ar fi trunchiat dacă nu ar fi făcut în corelaţie cu planta gazdă
cu care se hrăneşte specia fitofagă. Această complexitate va deveni şi mai mare atunci când va
trebui să luăm în consideraţie şi alte specii cu care acestea pot veni în contact precum şi
condiţiile de mediu în care îşi desfăşoară activitatea aceste complexe. Ajungând aici, iată că

149
putem vorbi de adevărate biocenoze şi anume biocenoze parazitoide, termen introdus de către
Pavloskii (sub denumirea biocenoze parazitare).
Acesta este cu siguranţă termenul cel mai potrivit pentru a putea cuprinde toate laturile
unui astfel de complex.
În cadrul complexului pe care ne propunem să-l analizăm putem constata că speciile
sunt legate între ele prin conexiuni multilaterale şi relativ stabile într-o perioadă de timp şi că
alcătuiesc un sistem automat de reglare, reacţionând, în general, uniform faţă de un anumit
habitat, complex ce constituie, de fapt, o biocenoză.
Jourdheuil, P. (1960), preia noţiunea de biocenoză parazitară, pe care o dezvoltă prin
cercetările ce le întreprinde asupra unor himenoptere parazitoide în diverse coleoptere
dăunătoare cruciferelor. Considerăm însă că termenul de biocenoză parazitoidă este cel mai
adecvat, cu atât mai mult cu cât prezintă unele caracteristici proprii.
Biocenoza parazitoidă constituie cadrul în care trebuie studiate nesfârşitele interrelaţii
ce apar între plante şi insectele fitofage care le atacă şi între acestea din urmă şi întreaga gamă
de parazitoizi care le însoţesc.
În cele de urmează ne propunem să prezentăm unele dintre interrelaţiile ce se stabilesc
între speciile din cadrul biocenozei parazitoide a lui Brevicoryne brassicae L. (fig. 187)

Numărul de specii care alcătuiesc această biocenoză


şi poziţia fiecărei specii în cadrul reţelei trofice

În cadrul biocenozei parazitoide a lui Brevicoryne brassicae L., această specie


reprezintă consumatorul primar, insecta fitofagă care, atrage prin prezenţa sa în culturile de
Brasica oleracea var. capitata L., o serie de insecte parazitoide.
În perioada în care am efectuat cercetările, în toate culturile de varză din Moldova am
întâlnit păduchele cenuşiu al verzei, Brevicoryne brassicae L., din familia Aphididae, ordinul
Homoptera.
Coloniile acestei specii încep să se formeze, în culturile de varză, începând de la
sfârşitul lunii mai şi ţin până la sfârşitul toamnei, când apare prima zăpadă. Începând din
luna septembrie, coloniile devin extraordinar de mari, pe o singură frunză de varză putându-se
găsi mii de indivizi. Pagubele, provocate de această specie pot fi uneori considerabile. (fig.
188)
Densitatea afidelor pe o frunză poate ajunge până la 200-11 de indivizi pe cm2.
Aceasta datorită numărului mare de generaţii şi prolificităţii ridicate a femelelor. Din ouăle de
rezistenţă apar în primăvară femelele fundatrigene. Acestea dau naştere prin partenogeneză, la
femele virginogene nearipate, care rămân în jurul mamei. Dezvoltarea ontogenetică se
desfăşoară, în funcţie de temperatură, pe o perioadă de 9-11 zile. În felul acesta într-o
perioadă de vegetaţie se pot dezvolta până la 18-20 generaţii. În situaţia în care densitatea
afidelor devine prea mare pe o frunză, intră în acţiune un program al speciei, care conduce la
apariţia unor indivizi aripaţi. Apare deci o diversitate fenotipică pornind de la acelaşi genotip
(polimorfism determinat genetic). Formele aripate determină răspândirea speciei în cultură. În
timpul verii are loc înmulţirea exclusiv prin partenogeneză, femelele virginogene dând naştere
la larve vii (sunt larvipare). Spre toamnă intră în funcţiune un program al speciei, care
determină apariţia formelor sexupare, care vor da naştere la formele sexuate. În urma
împerecherii se formează ouăle de rezistenţă care vor asigura trecerea peste vitregiile iernii.

150
Prolificitatea femelelor virginogene este foarte ridicată, o femelă dând naştere la 40-60
de larve vii. Înmulţirea, uneori exponenţială a afidelor, este explicată atât prin numărul mare
de generaţii cât şi prin prolificitatea mare a femelelor.
Brevicoryne brassicae L. este căutat însă, cu înverşunare, de parazitoizii şi prădătorii
săi.
Putem spune că Brevicoryne brassicae L. este însoţit pretutindeni de o serie de
parazitoizi specifici, între care se stabilesc diferite interrelaţii.
Producătorul acestei biocenoze, planta gazdă, este Brassica oleracea var. capitata L.
Consumatorul primar, deci Brevicoryne brassicae L., este limitat de diferiţi parazitoizi
primari, dintre care, în cercetările întreprinse, am identificat următoarele specii: Diaeretiella
rapae M’Int, Trioxys angelicae Hal. şi Praon volucre Hal. specii recunoscute ca parazitoizi
specifici ai lui Brevicoryne brassicae L., precum şi speciile: Dyscritulus planiceps Marsh. şi
Lysiphlebus ambiguus (Hal.) care au fost obţinute ca parazitoizi primari ai aceste specii, dar
care ar putea fi consideraţi ca parazitoizi accidentali, nespecifici. (fig. 194)
Trebuie să arătăm că în cercetările efectuate au fost colectate peste 22000 de mumii de
Brevicoryne brassicae L., material faptic ce stă la baza concluziilor noastre.
Dintre parazitoizii specifici ai lui Brevicoryne brassicae L. numai specia Diaeretiella
rapae M’Int prezintă importanţă, fiind prezentă în toate coloniile acestei specii. În toate
localităţile din Moldova şi în toată perioada în care au fost făcute cercetările am putut constat
că specia însoţeşte în mod constant gazda sa.
Femele de Diaeretiella caută indivizii de Brevicoryne brassicae L. şi depun ponta,
câte un ou în fiecare individ. Din ou va ecloza larva care, în primul stadiu, are o pereche de
mandibule foarte puternice. Larva înarmată cu o astfel de armătură bucală începe să se
hrănească consumând, la început, aparatul genital al gazdei. Acest fapt are o semnificaţie
biologică foarte mare, prin aceea că este înlăturată posibilitatea de reproducere a gazdei. În
următoarele stadii larva parazită nu mai are mandibule puternice şi se hrăneşte cu substanţele
luate din hemolimfa gazdei. Abia în ultimul stadiu larva prezintă din nou mandibule puternice
şi trece la sarcofagie. Larva începe să consume toate organele interne ale gazdei, organele
vitale fiind atacate la sfârşit. Din gazdă rămâne intact doar tegumentul. Larva matură se
pregăteşte pentru împupare. Pentru aceasta începe să-şi ţese un cocon chiar în interiorul
gazdei, care îşi păstrează aspectul, dar devine mată şi imobilă, căpătând înfăţişarea unei
mumii, de unde şi numele de mumie care i se dă afidului atacat de specia parazitoidă. (fig.
191, 192)
În cazul speciilor genului Praon larva matură părăseşte corpul gazdei şi se instalează
sub partea ventrală a acesteia, unde îşi face un cocon mătăsos la care este prins şi afidul.
Mumiile sunt recunoscute cu uşurinţă în coloniile de afide şi se pot detaşa fără a afecta
pupa din interior.
Parazitoizii primari sunt însă limitaţi, la rândul lor, de un număr important de
parazitoizi secundari, care le reduce în mod considerabil eficienţa.
În cercetările întreprinse am reuşit să obţinem, prin culturi, un număr însemnat de
parazitoizi secundari şi anume: Charips arcuatus (Kieff), Ch. curvicornis (Kieff), Ch.
dolichocerus (Kam.), Ch. leunisii (Hrtg.), Ch. longicornis (Hrtg.), Ch. rufus Ionescu, Ch.
tschecki (Gir.), Aphidencyrtus aphidivorus Mayr, Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron
aphidis (Sche.) şi Dendrocerus campestris Kieff etc. (fig. 187)
În cele ce urmează ne propunem să urmărim raporturile ce se stabilesc între
Diaeretiella rapae şi parazitoizii săi secundari, să lămurim deci care este poziţia fiecărei
specii în cadrul biocenozei.
151
În privinţa speciilor de Charipinae obţinute putem afirma cu certitudine că sunt
parazitoizi secundari ai lui B. brassicae. Femelele acestor specii refuză să depună ouă în
indivizi de B. brassicae, dacă nu au fost parazitaţi. Toate speciile de Charips au aceeaşi nişă
ecologică, deci acelaşi comportament.
Aphidencyrtus aphidivorus Mayr în cele mai multe cazuri a fost găsit ca parazitoid
secundar.
Dendrocerus campestris Kieff a fost obţinut ca parazitoid secundar a lui B. brassicae,
deşi nu este exclus să acţioneze şi ca parazitoid primar al acestei specii.
Speciile: Asaphes vulgaris şi Pachyneuron aphidis, prezintă unele particularităţi
deosebite. Ambele specii sunt ectoparazitoide. Ele pot parazita direct pe Diaeretiella rapae,
fiind în acest caz parazitoizi de gradul II pentru B. brassicae, dar de cele mai multe ori sunt
parazitoizi terţiari. În majoritatea cazurilor am obţinut aceşti parazitoizi ca parazitoizi primari
pentru speciile de Charipinae. (fig. 187)
Interesante sunt relaţiile ce se pot stabili între aceste două specii. Broussal (1966),
arată că între aceste specii se pot stabilii relaţii de parazitoism. Larvele de Asaphes vulgaris
pot acţiona ca ectoparazitoizi ai larvelor de Pachyneuron aphidis şi invers. În disecţiile pe
care le-am efectuat am găsit larve de Asaphes vulgaris, care parazitau larvele de Pachyneuron
aphidis, ceea ce confirmă observaţiile lui Broussal. În acest caz larvele acestor specii
acţionează ca parazitoizi cuaternari pentru B. brassicae.
Urmărind speciile strâns legate de B. brassicae putem vedea că numărul acestora este
foarte mare. Dacă am adăuga acestora şi speciile ce parazitează pe ceilalţi parazitoizi primari,
numărul lor ar fi şi mai mare. Pentru a nu complica prea mult structura acestei biocenoze ne
propunem să urmărim, din această complexă biocenoză parazitoidă, numai specia B.
brassicae cu parazitoidul său primar Diaeretiella rapae şi întreaga suită de parazitoizi
secundari care îl urmează.

Piramida trofica a biocenozei parazitoide

După ce am urmărit care este numărul de specii, din cadrul biocenozei puse în
discuţie, precum şi rolul şi locul fiecărei specii putem continua activitatea de cuprindere a
acestor specii în cadrul piramidei trofice a biocenozei parazitoide a lui B. brassicae.
Dacă Brassica oleracea var. capitata, reprezintă aşa cum am mai arătat, producătorul
biocenozei, B. brassicae, consumatorul de ordinul I, specia fitofagă, atunci cele 6 specii de
parazitoizi primari, printre care şi Diaeretiella rapae, reprezintă consumatorii de ordinul II.
Urmează seria parazitoizilor secundari, între care speciile de Charips au un loc primordial,
care acţionează în calitate de consumatori de ordinul III. Parazitoizii terţiari Asaphes vulgaris
şi Pachyneuron aphidis constituie consumatori de ordinul IV. În situaţia în care între speciile
A. vulgaris şi P. aphidis se stabilesc raporturi de parazitoism, atunci aceştia devin parazitoizi
cuaternari, trecând în vârful piramidei drept consumatori de ordinul V. (fig. 193)
Un neajuns al piramidei lui Elton, al piramidei trofice, este acela că, în cadrul ei nu
este cuprinsă şi veriga descompunătorilor. S-ar părea că aceştia ar trebui să fie trecuţi în vârful
piramidei, dar o analiză mai atentă ne arată ca descompunătorii acţionează în cadrul fiecărui
nivel trofic, deoarece, din fiecare nivel, o parte din materia organică poate trece, în acelaşi
timp, în procesul de descompunere. Pentru a nu pune, după fiecare nivel, veriga
descompunătorilor, considerăm că este mai bine ca aceasta să fie trecută în partea laterală a
piramidei trofice. (fig. 193)

152
Piramida eltoniană, sau piramida trofică se mai numeşte şi piramida numerelor,
deoarece s-a putut constata ca repartizarea biomasei, a energiei şi a numărului de indivizi,
urmează anumite legi cantitative (numerice).
Legea numerelor stabileşte că, în cadrul unei piramide, cu cât un nivel este situat mai
sus cu atât numărul de indivizi componenţi este mai mic, iar masa corporală a fiecărui individ
este mai mare. Dacă ne referim la o biocenoză acvatică, spre exemplu, algele marine pot fi
consumate de rotifere, acestea pot fi consumate de diferiţi crustacei, care la rândul lor vor fi
consumaţi de peşti, urmând ca peştele mai mic să fie consumat de cel mai mare. În această
biocenoză numărul de indivizi descreşte către vârful piramidei, în schimb masa corporală a
fiecărui individ creşte. Aici se aplică întocmai legea numerelor stabilită de Elton. Acest tip de
piramide este folosit pentru a ilustra relaţiile de tip prădător.
Dacă vom încerca să aplicăm legea numerelor şi la biocenoza parazitoidă a lui B.
brassicae, vom putea constata că această lege nu se poate aplica întocmai. Astfel numărul
consumatorilor de ordinul I este cu mult mai mare decât numărul plantelor gazdă, în schimb
masa corporală a consumatorilor fitofagi este cu mult mai mică decât a producătorilor.
Consumatorii de ordinul II, deci parazitoizii de ordinul I, nu reuşesc să paraziteze toţi
indivizii de B. brassicae dintr-o populaţie, astfel că numărul lor va fi totdeauna mai mic.
Într-un individ de B. brassicae evoluează întotdeauna un singur parazitoid de ordinul
I. Din miile de mumii colectate nu am obţinut niciodată mai mulţi parazitoizi. Cantitatea de
hrană oferită de gazdă nu ajunge pentru doi parazitoizi. Parazitoidul nu poate valorifica
întreaga materie şi energie a gazdei, astfel că va avea masa corporală mai mică. Acelaşi lucru
se întâmplă şi la nivelele superioare. Numărul indivizilor descreşte cu cât urcăm spre vârful
piramidei şi, în acelaşi mod, descreşte şi masa lor corporală.
Ştim că pentru biocenozele de tip parazit se poate alcătui o piramidă trofică de tip
invers. Într-o astfel de piramidă numărul indivizilor creşte spre vârful piramidei, în schimb,
corelativ, descreşte masa corporală. Exemplu:
- oaie – căpuşe – bacterii – bacteriofagi.
Este normal să aplicăm acest tip de piramidă şi pentru cazul nostru, fiind vorba de o
biocenoză parazitoidă. Vom putea constata că într-adevăr, masa corporală a indivizilor scade
şi aici spre vârful piramidei, ca şi în cazul anterior, în schimb scade şi numărul indivizilor,
ceea ce nu mai corespunde.
Constatăm că biocenoza parazitoidă a lui B. brassicae prezintă unele particularităţi
proprii în ceea ce priveşte repartizarea energiei şi a numărului de indivizi. Este posibil ca şi
alte tipuri de biocenoze să aibă particularităţile lor.
De aici putem trage concluzia că este necesar să urmărim cu atenţie caracteristicile
fiecărei biocenoze şi să nu generalizăm aplicarea unor principii pentru toate tipurile de
piramide trofice.

Competiţia între speciile parazitoide

Este lesne de înţeles că între toate aceste specii parazitoide se dă o competiţie


deosebită pentru câştigarea unui loc în cadrul populaţiilor gazdă.
Dar această competiţie nu este specifică numai speciilor parazitoide. Chiar Brassica
oleracea var. capitata intră în competiţie cu alte specii de plante (buruienile), pentru a putea
câştiga o cantitate mai mare de apă şi de substanţe minerale din biotopul respectiv. Dacă
plantele de varză nu vor fi îngrijite la timp, vor fi năpădite de buruieni şi nu vor mai putea
creşte viguroase, cu o masă vegetativă mare. Trebuie să înţelegem că şi producătorul poate
153
intra în competiţie cu alte specii şi chiar cu indivizi din propria specie, atunci când cultura de
varză este prea deasă.
La rândul său B. brassicae intră în competiţie cu un număr însemnat de alte insecte
fitofage ce se hrănesc pe baza aceleaşi plante (varza). B. brassicae îşi împarte hrana cu multe
alte specii, printre care: Pieris brassicae, Mamestra brasicae, Plutella xylostella, Autographa
gamma etc. În această competiţie fiecare specie caută să-şi asigure o cantitate de hrană, cât
mai mare şi un loc cât mai bun în cadrul populaţiilor plantei gazdă.
Între parazitoizi se desfăşoară, de asemenea, o competiţie deosebit de strânsă pentru
câştigarea unui număr cât mai mare de indivizi. Competiţia va fi cu atât mai mare cu cât în
lupta pentru câştigarea gazdei va intra un număr mai mare de specii. Cu această ocazie putem
urmări unul dintre cele mai convingătoare exemple de luptă interspecifică în cadrul unei
biocenoze. Tot aici vom putea surprinde şi unele aspecte ale luptei intraspecifice.

Eliminarea parazitoizilor supranumerari

În disecţiile făcute pe B. brassicae, am constatat adesea că, într-un individ se pot găsi
2, 3 sau chiar mai multe ouă de D. rapae, sau 2, 3 ori mai multe larve de stadiul întâi. Nu am
găsit însă niciodată două sau mai multe larve de stadiul II sau III.
Cum vor evolua parazitoizii în această situaţie?
Este ştiut faptul că dintr-un individ de B. brassicae parazitat nu iese niciodată mai
mult de un individ de parazitoid, fie de gradul I, II sau III.
Chiar dacă într-o gazdă sunt depuse mai multe ouă, din larvele eclozate numai una va
supravieţui. Ce se întâmplă cu celelalte larve?
Ele vor fi eliminate de larva cea mai puternică, care ar putea fi prima larvă eclozată;
are loc deci un fenomen de canibalism.
Iată deci că între larvele care aparţin aceleaşi specii apare o luptă pentru existenţă, o
concurenţă deosebită, o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru câştigarea gazdei. Numai una dintre
larve supravieţuieşte în lupta pentru existenţă, celelalte fiind eliminate.
Acelaşi lucru l-am întâlnit, chiar cu mai mare frecvenţă, la speciile de Charips,
parazitoide în larvele de D. rapae.
După câte putem constata concurenţa începe la nivel intraspecific, competiţia luând
amploare la nivel interspecific, fiind însă dominată de alte caracteristici.
Femelele parazitoide recunosc cu uşurinţă gazdele ocupate de alte specii şi nu depun
ouă. Pot recunoaşte gazdele ocupate de ouă sau larve din aceeaşi specie. Cu toate acestea,
într-un afid pot fi găsite adesea două sau mai multe ouă sau larve de stadiul I. Este posibil ca
femela să depună două sau mai multe ouă într-o singură gazdă sau să depună ouă în gazde
deja ocupate. Ţinând cont de faptul că într-un afid nu poate să se dezvoltate decât un singur
parazitoid înseamnă că a intervenit o greşeală. Probabil că nu este vorba de o greşeală, ci mai
curând de un anumit program al speciei, care impune femelelor să depună ouă chiar în
gazdele ocupate de aceeaşi specie, sau să depună mai multe ouă, numai să depună, pentru a
asigura permanenţa speciei în populaţia gazdă respectivă. Că nu pot să se dezvolte toate
larvele eclozate nu e nimic. Se poate interveni cu o corecţie. Intervine un alt program, care
declanşează fenomenul de canibalism. Larvele de stadiul I, având mandibulele foarte
puternice, se atacă una pe alta până rămâne una singură. Aceasta va finaliza dezvoltarea dând
naştere la un nou adult.
Ce se întâmplă însă dacă larva rămasă în urma fenomenului de canibalism trece în
stadiul II, care nu mai are mandibule puternice şi sunt depuse alte ouă, care vor da naştere la
154
alte larve de stadiul I? Aceste larve se vor lupta între ele şi o vor elimina şi pe cea de stadiul
II? În acest caz ar fi pericolul ca să nu mai ajungă nici o larvă la maturitate. Acest lucru nu
este posibil. Totul funcţionează în interesul speciei. Specia impune în această situaţie un nou
program. Larvele din stadiul II sunt capabile să secrete nişte enzime prin care inhibă
dezvoltarea embrionară şi apariţia larvelor de stadiul I. În felul acesta se asigură dezvoltarea
larvei care a supravieţuit canibalismului şi specia îşi asigura permanenţa în cadrul populaţiei
gazdă.

Raportul dintre speciile parazitoide.

În mod normal, D. rapae, are la dispoziţia sa un număr foarte mare de indivizi gazdă,
putând să-şi depună aproape nestingherit ouăle. Gazda sa are o densitate foarte mare, ce
ajunge, uneori, la sfârşitul verii, la 50-11 indivizi pe cm2.
Concurenţa pe care o fac ceilalţi parazitoizi primari este neînsemnată.
Indivizi de B. brassicae, parazitaţi de D. rapae, se recunosc foarte bine din momentul
în care larva parazitoidului începe să-şi ţese coconul sub tegumentul gazdei, aceasta din urmă
căpătând forma de mumie, cu un aspect caracteristic.
Colectând mumii de B. brassicae produse de D. rapae, ar fi fost de aşteptat ca din ele
să eclozeze numai specia parazitoidă care le-a format. De cele mai multe ori însă, din aceste
mumii vor ecloza şi alte specii parazitoide, care au avut drept gazdă specia D. rapae.
Pentru această gazdă, D. rapae, se dă o mare competiţie între speciile de parazitoizi
secundari fiecare dintre ele tinzând să-şi asigure un număr cât mai mare de indivizi.
Am căutat să stabilim care este raportul dintre speciile parazitoide care sunt atrase de
D. rapae în cadrul coloniilor de B. brassicae. Trebuie să subliniem că D. rapae, poate evolua
în mai multe gazde şi desigur, că, în funcţie de caracteristicile fiecărei gazde, larvele acestei
specii vor constitui ţinta diferitelor specii de parazitoizi secundari.
În perioada 1967-1972, am colectat mumii de B. brassicae, din mai multe localităţi din
Moldova. Din fiecare localitate am luat, în mod obişnuit, mai multe probe.
Urmărind situaţia per ansamblu, pentru toată perioada în care au fost făcute
cercetările, putem constata următoarele: (fig. 194)
- au fost colectate 22881 mumii de B. brassicae produse de D. rapae.
- din 926 mumii, deci 4,04%, nu au eclozat nici un fel de parazitoizi, aceştia murind
din diferite cauze;
- din 21955 mumii, ceea ce reprezintă 95,96%, au eclozat tot atâţi parazitoizi care nu
aparţin însă numai speciei D. rapae, ci le 13 specii;
- Din totalul parazitoizilor eclozaţi numai 5561, deci 25,4%, aparţin speciei D. rapae,
ceilalţi fiind parazitoizi primari, secundari, sau terţiairi ai acestei specii.
Dintre parazitoizii lui D. rapae, ponderea cea mai mare o au speciile de Charips, între
care Ch. arcuatus, Ch. longicornis şi Ch. tschecki au o prezenţă constantă, fiind obţinuţi din
toate localităţile şi toate probele colectate în perioada respectivă.
Ch. arcuatus a realizat un procentaj de 8,5, Ch. longicornis unul de 18,5, iar Ch.
tschecki de 16,2. celelalte specii de Charips au realizat un procentaj foarte mic, având
importanţă mai mult din punct de vedere al aspectului calitativ.
Un rol deosebit constatăm că îl au şi speciile: Asaphes vulgaris, cu un procentaj de
13,6, Pachyneuron aphidis 14,19% şi Aphidencyrtus aphidivorus 2,20%. Specia
Dendrocerus campestris este reprezentată prin indivizi mai puţini având un rol redus.

155
Dinamica speciilor parazitoide
în lupta pentru câştigarea unui loc în cadrul populaţiilor gazdei.

Aspectul global al rezultatelor cercetărilor întreprinse nu ne poate spune prea multe


asupra competiţiei care are loc între speciile parazitoide din cadrul unei biocenoze.
Este, desigur, de aşteptat ca în anumite localităţi şi în anumite perioade, raportul dintre
specii să fie diferit, astfel că am putea vorbi de o adevărată dinamică a parazitoizilor în cadrul
biocenozei parazitoide.
Pentru a putea surprinde această dinamică am scos din graficul nr.1 raportul dintre
speciile parazitoide obţinute de la Valea lui David – Iaşi în anii 1967-1972, lucrând cu mediile
anuale. (fig. 195)
Aşa cum era de aşteptat, putem observa fluctuaţii ale fiecărei specii de la un an la
altul.
În primul rând trebuie să subliniem că D. rapae se menţine în toată această perioadă la
valori destul de scăzute, cuprinse între 23,5%, în 1968 şi 9,74% în 1971, eficienţa fiind mult
limitată de întreaga gamă de parazitoizi secundari ce acţionează.
Cui se datorează limitarea speciei D. rapae, sub 25%?
Cu siguranţă că parazitoizilor săi primari şi, aşa cum reiese din fig.160, în primul rând
speciilor: Ch. tschecki, Ch. longicornis şi Ch. arcuatus şi mai puţin speciei Dendrocerus
campestris. În anul 1969 constatăm scăderea procentajului speciei D. rapae. Acelaşi lucru se
constată şi în anul 1971. Explicăm această scădere tocmai prin creşterea celor trei specii
principale de parazitoizi primari ai lui D. rapae, speciile de Charips. Rolul acestor specii ne
este explicat clar şi prin raportul invers care apare în anul 1970, când valoarea lui D. rapae
creşte iar valoarea celor trei specii de Charips scade.
Între speciile de Charips putem constata o concurenţă deosebită pentru câştigarea unui
loc în cadrul populaţiilor de D. rapae. Astfel, dacă în anul 1968 specia Ch. longicornis
predomină în raport cu specia Ch. tschecki în anul 1969 asistăm la o răsturnare a situaţiei,
specia predominantă fiind Ch. tschecki.
Care este însă rolul speciilor: Pachyneuron aphidis şi Asaphes vulgaris deci a
parazitoizilor terţiari?
Am arătat ca aceste specii pot acţiona ca parazitoizi primari, secundari sau terţiari ai
speciei D. rapae. În situaţia de faţă ei ar acţiona, în mod masiv, ca parazitoizi secundari. P.
aphidis are un declin brusc de la 44,08% în 1967, la 5,42% în 1968, urmând o uşoară creştere
1969 şi din nou un declin până la 3,0% în 1970, urmând apoi o nouă evoluţie ascendentă ce
ajunge până la 24,86%.
Declinul puternic al acestei specii în 1968, asociat cu declinul speciei A. vulgaris,
favorizează creşterea numerică a speciilor genului Charips care vor determina reducerea
numerică a lui D. rapae.
Specia A. vulgaris prezintă un procentaj foarte mic în anul 1968, 2,8 după care îşi
face tot mai accentuată prezenţă în 1969, pentru ca în 1970 să ajungă la un procentaj de 36,12.
Ascensiunea puternică a acestui parazitoid în anul 1970 ne explică declinul celor 3 specii de
Charpis şi creşterea numerică a speciei D. rapae.
Urmărind evoluţia speciilor P. aphidis şi A. vulgaris, în această perioadă, constatăm că
perioadele de dominare a acestora alternează, având loc răsturnări spectaculoase ale
procentajului de parazitare, de la o perioadă la alta, ceea ce ne arată că între aceste specii
există o puternică concurenţă pentru câştigarea unui loc cât mai bun în cadrul acestei
biocenoze parazitoide.
156
După câte putem constata speciile P. aphidis şi A. vulgaris au rolul unor adevărate
sisteme tampon în cadrul acestei biocenoze, frânând dezvoltarea exagerată a parazitoizilor
secundari, în cazul de faţă a speciilor de Charips şi menţinând un anumit echilibru între
speciile biocenozei.
Ar fi fost, desigur, foarte interesant să se poată urmări dinamica parazitoizilor din
cadrul acestei biocenoze, din primăvară până-n toamnă, într-o singură localitate. Nu am avut
această posibilitate, totuşi am putut surprinde unele aspecte la Valea Lupului – Iaşi, în
perioada 7 VII – 31 XI 1971 (fig. 196).
Şi în această perioadă constatăm că nivelul speciei D. rapae este scăzut, sub 20%.
Valorile acestei specii oscilează între 16,5% la 11 VIII şi 2,61% la 3 X.
Aşa cum era de aşteptat, cele trei specii de Charips constituie factori principali care
menţin la nivel scăzut specia D. rapae.
Ch. longicornis predomină în această perioadă. După o mică ascensiune în perioada 7
VII – 6 VIII, constăm o perioadă de declin între 11 VIII – 19 VIII după care asistăm la o
puternică ascensiune în perioada 19 VIII – 3 X, când ajung la 43,13%, urmând din nou un
declin. Prima perioadă de declin a acestei specii, ca de altfel şi a celorlalte specii de Charips
se explică prin manifestarea tot mai accentuată a parazitoizilor terţiari P. aphidis şi A.
vulgaris.
Urmărind evoluţia speciei Ch. tschecki constăm că la început are loc o dezvoltare
oarecum paralelă cu specia Ch. longicornis, pentru ca în perioada 26 X – 13 XI cele două
specii să aibă evoluţii cu totul opuse; în timp ce Ch. longicornis îşi manifestă tot mai mult
prezenţa în cadrul acestei biocenoze parazitoide ajungând până la 43,13 %, la 3 X, specia Ch.
tschecki intră într-un puternic declin ajungând la aceeaşi dată la numai 7,18%. Acest fapt ne
confirmă şi mai mult competiţia care există între aceste specii pentru câştigarea gazdei,
dominanţa lor în cadrul biocenozei parazitoide fiind schimbată de la o perioadă la alta.
Urmărind evoluţia speciei A. vulgaris constatăm că într-o perioadă destul de scurtă,
6-11 VIII, procentajul de parazitare creşte de la 4,11 la 32,1. Acest fenomen este caracteristic
şi altor specii.
Cum este posibil ca într-o perioadă atât de scurtă să aibă loc o creştere bruscă a
procentajului unei specii?
Pentru a putea explica acest lucru ne-am gândit că ar fi bine să urmărim care este
raportul dintre speciile parazitoide ale acestei biocenoze analizând mai multe probe luate la
aceeaşi dată în locuri diferite ale unei culturi de varză atacată de B. brassicae. (fig. 197)
În sensul acesta am analizat un număr de 15 probe de mumii de B. brassicae L.
colectate la 14 IX 1970 dintr-o cultură de varză de Tg. Frumos, judeţul Iaşi.
Ar fi fost de aşteptat ca în toate cele 15 probe să asistăm la dominarea numerică a unei
specii sau chiar a două sau trei specii. Nu putem constata acest lucru, ci întâlnim mari oscilaţii
ale fiecărei specii de la o probă la alta. Astfel, în proba nr. 3 constatăm un nivel foarte scăzut
al celor trei specii de Charips însă atât P. aphidis cât şi A. vulgaris au un nivel ridicat. În
proba nr. 4 situaţia este tocmai inversă, pentru ca în proba nr. 5 să găsim din nou o situaţie
asemănătoare ca în proba nr. 3.
Şi aici putem constata aspectele surprinse până acum şi anume:
- cele trei specii de Charips au principalul rol în limitarea populaţiilor de D. rapae;
- speciile P. aphidis şi A. vulgaris, joacă rolul unui sistem tampon în cadrul biocenozei
parazitoide;
- atât între speciile de parazitoizi secundari cât şi între cele de parazitoizi terţiari există
o competiţie deosebită pentru câştigarea unui loc în cadrul populaţiilor gazdă.
157
Analizând graficul nr. 3 găsim răspunsul cuvenit la întrebarea pe care ne-am pus-o.
Toate mumiile colectate din cultura de varză de Tg. Frumos au fost formate de D.
rapae, ca urmare a acţiunii de parazitare a gazdei sale B. brassicae. Ar fi fost normal ca din
aceste mumii să eclozeze numai D. rapae. Iată însă că am obţinut o serie întreagă de
parazitoizi secundari din toate probele.
Un fapt interesant, pe care din nou îl subliniem, este acela că în toate cele 15 probe nu
putem să evidenţiem o specie dominantă ci, asistăm mai curând la fluctuaţii, uneori destul de
mari, ale fiecărei specii.
Cum putem explica aceasta?
D. rapae, parazitoid primari al speciei B. brassicae, va atrage prin prezenţa sa întreaga
gamă de parazitoizi secundari. Aceştia intrând în cadrul populaţiei de D. rapae nu vor începe
acţiunea de parazitare în mod uniform, de la un capăt la altul al culturii cum, de altfel, nici
aceasta specie nu a parazitat în mod uniform coloniile de B. brassicae. Ei vor parazita în mod
parcelar, în mozaic, mumiile acestui afid.
Chiar atunci când pe o frunză de varză se găsesc mai multe mumii de B. brassicae
produse de D. rapae, parazitoizii secundari, să presupunem Ch. longicornis nu vor putea
parazita toate mumiile, ci vor rămâne şi neparazitate. Acest lucru ar putea fi determinat de mai
mulţi factori:
- pe aceeaşi frunză poate să acţioneze, în acelaşi timp, o altă specie de parazitoid;
- parazitoidul poate să fie speriat de o insectă sau poate cădea pradă unui duşman;
- vântul sau ploaia pot de asemeni deranja activitatea de depunere a ouălor.
În aceste cazuri femela parazitoidului va fugi, va zbura pe alte plante de varză, unde va
găsi alte mumii, şi de aici va pleca mai departe, depunând ouăle în diferite locuri în cadrul
populaţiei de D. rapae;
- parazitoizii secundari vor fi depistaţi în mod asemănător de parazitoizii terţiari şi vor
fi parazitaţi, iar aceştia de cei cuaternari, acţiunea de depunere a ouălor desfăşurându-se în
acelaşi mod.
Chiar dacă am presupune că un parazitoid secundar sau terţiar reuşeşte să epuizeze
gazdele sale dintr-o cultură de varză, este greu de admis că se va putea întâmpla acest lucru şi
în culturile apropiate sau în localităţile vecine.
Este deci normal ca probele luate să difere chiar dacă sunt luate în acelaşi timp şi din
aceeaşi cultură. Acţiunea de parazitare se desfăşoară mai mult sau mai puţin parcelar, în
mozaic.
Acest lucru ne face să înţelegem de ce într-un interval de timp relativ scurt găsim mari
oscilaţii ale unei specii. Chiar dacă specia este epuizată pe un loc, pe o anumită porţiune
dintr-o cultură, datorită migraţiilor parazitoizilor o vom putea întâlni din nou, în scurt timp,
specia respectivă pe aceeaşi suprafaţă.
De aici putem scoate şi mai bine în evidenţă dinamica parazitoizilor. Ei nu vor fi
răspândiţi în mod uniform în cadrul unei culturi, vor migra dintr-un loc în altul, îşi vor
conjuga acţiunile sau şi le vor opune, vor asigura o dinamică permanentă, o luptă permanentă
pentru câştigarea gazdei.
Este, desigur, interesant de urmărit dacă există o diferenţiere calitativă sau cantitativă
în cadrul biocenozelor parazitoide a lui B. brassicae pe întreg teritoriul Moldovei.
Pentru a urmări acest aspect am înscris în fig. 198 situaţia globală din anul 1970
dintr-o serie de localităţi din Moldova, care au fost aranjate în grafic de la sud către nord.
Subliniem de la început prezenţa în aceste localităţi a tuturor speciilor.

158
Analizând fig. 198, constatăm că nu putem urma o curbă care să ne dovedească
evoluţia ascendentă sau descendentă a unei specii de la sud către nord sau invers ci, vom găsi
fluctuaţii mari ale fiecărei specii de la o localitate la alta.
Curba evoluţiei lui D. rapae prezintă două vârfuri mari şi trei puncte de declin.
Speciile de Charips prezintă de asemenea oscilaţii mari de la o localitate la alta, raportul
dintre speciile Ch. longicornis şi Ch. tschecki fiind adesea răsturnat. Oscilaţii foarte mai pot fi
constatate şi la speciile P. aphidis şi A. vulgaris.
Dacă ar fi fost cuprinse în grafic mai multe localităţi, cu siguranţă că ar fi apărut mai
multe oscilaţii, cuprinse în limite mari pentru fiecare specie.
Putem deduce că toate speciile parazitoide care aparţin biocenozei parazitoide a lui B.
brassicae sunt răspândite în întreaga Moldovă. Între aceste specii se dă o competiţie deosebită
pentru câştigarea unui loc în cadrul populaţiilor gazdă.
Acţiunea de parazitare a speciilor în cadrul acestei biocenoze se desfăşoară în mod
parcelar, în mozaic. Raportul dintre specii va varia de la o localitate la alta, de la o cultură la
alta şi chiar de la o probă la alta, luate în acelaşi timp, după cum şi de la o perioadă la alta.
Speciile parazitoide îşi vor conjuga acţiunile în limitarea unei gazde sau şi le vor opune,
asigurând o dinamică permanentă, o concurenţă permanentă pentru câştigarea unui loc cât mai
bun în cadrul populaţiilor gazdei.
Toate acestea vor asigura în cadrul biocenozei acea reglare automată, acel echilibru
dinamic al speciilor care caracterizează şi definesc fiecare biocenoză în parte.
Urmărind doar câteva aspecte ce caracterizează biocenoza parazitoidă a lui B.
brassicae putem să ne dăm seama de complexitatea interrelaţiilor ce se pot stabili între
speciile care o formează, de marea diversitate şi mobilitate a lor.
Complexitatea acestor interrelaţii caracterizează o biocenoză, o definesc şi îi dau
permanenţă.

Reţeaua trofică a biocenozei

Urmărind raporturile ce se stabilesc între speciile din cadrul biocenozei parazitoide a


lui B. brassicae, raporturi determinate de relaţii de nutriţie, putem constata că avem de a face
cu o reţea trofică deosebit de complexă în care unele specii pot constituii adevărate noduri
trofice. Nodurile trofice realizează legătura dintre diferite lanţuri trofice asigurând, mai
mult sau mai puţin, stabilitatea reţelei trofice. (fig. 187)
Cum o reţea trofică este formată din mai multe lanţuri trofice putem concretiza
structura relaţiilor trofice a acestei biocenoze.
Lanţul trofic reprezintă un şir de organisme, diferite funcţional, prin care
energia şi substanţa circulă numai într-un sens, de la un nivel inferior la unul superior.
În cadrul aceleaşi reţele trofice putem izola mai multe lanţuri trofice şi anume:
1. Brassica oleracea → Brevicoryne brassicae → Diaeretiella rapae → Dendrocerus
campestris → Asaphes vulgaris.
2. Brassica oleracea → Brevicoryne brassicae → Diaeretiella rapae → Charips
longicornis → Asaphes vulgaris → Pachyneuron aphidis.
3. Brassica oleracea → Brevicoryne brassicae → Diaeretiella rapae → Charips
arcuatus → Pachyneuron aphidis → Asaphes vulgaris.
Exemplele de lanţuri trofice pot continua luând pe rând pe fiecare dinte speciile de
parazitoizi primari, secundari şi terţiari cu raporturile trofice ce se stabilesc între ei.
Speciile D. rapae şi Dendrocerus campestris pot constitui adevărate noduri trofice.
159
Energia şi substanţa în cadrul lanţurilor trofice circulă numai într-un singur sens: de la
nivelul inferior spre cel superior al piramidei trofice sau de la stâng la dreapta în lanţul trofic.
Lărgind spectrul observaţiilor şi luând în discuţie poziţia speciei B. brassicae, în raport
cu planta gazdă, putem constata că această specie se găseşte în competiţie cu alte specii
fitofage, în cadrul unei biocenoze cu mult mai complexe, din care am desprins-o pe aceasta şi
în care producătorul este una şi aceeaşi specie.
În această situaţie B. brassicae (fig. 187) poate fi considerat ca un nod trofic, aşa cum
sunt şi speciile Pieris brassicae (fig. 199) şi Plutella xylostella, (fig. 200) noduri care permit
stabilirea unor legături trofice între foarte multe lanţuri trofice din biocenoza complexă a
acestei plante de cultură.
B. brassicae, consumatorul primar, constituie specia care, prin prezenţa ei, antrenează
întreaga gamă de consumatori secundari, insectele parazitoide. Este de fapt singura specie din
această întreagă biocenoză care asigură transformarea hranei vegetale în hrană animală
fără de care consumatorii de ordin superior nu pot trăi. Este specia cu funcţie de
„industrie cheie” în această biocenoză.
Alături de B. brassicae se găsesc şi alte specii de insecte care asigură transformarea
aceleaşi surse de hrană vegetală în hrană animală, dar cu alte calităţi, care va fi acceptată de
alte specii de insecte parazitoide sau prădătoare. Astfel, Pieris brassicae va îndeplini rolul de
specie cu funcţia de „industrie cheie” pentru o altă serie de insecte parazitoide, cu care
prezintă legături stabilite în istoria dezvoltării ei.
Iată deci că la aceeaşi specie de producător, Brassica oleracea var. capitata pot
apărea mai multe specii cu aceeaşi funcţie, specii care au în acest caz aceeaşi nişă ecologică
(nişa ecologică reprezintă poziţia speciei în reţeaua trofică, ceea ce am mai putea numi
profesiunea sau ocupaţia speciei respective) 1 , au aceeaşi sursă de hrană şi între care
stabilesc relaţii de concurenţă, între care se dă o competiţie deosebită, pentru câştigarea
plantei gazdă.
Astfel, B. brassicae antrenează, după cercetările noastre, prin prezenţa sa, 21 specii de
insecte parazitoide, Pieris brasicae un număr de 32 specii, iar Plutella xylostella 36 de specii
parazitoizi primari, secundari sau terţiari, reţeaua trofică legată de Brassica oleracea var.
capitata fiind foarte complexă.
Am urmărit până acum structura şi funcţionalitatea unei biocenoze parazitoide după
modelul coloniilor de B. brassicae. În cercetările noastre am urmărit multiple biocenoze de
acest fel. Considerăm că merită toată atenţia cercetarea reţelei trofice a biocenozei parazitoide
caracteristică lui Uroleucon cichorii. (fig. 201)
Unii biologi nu acceptă conceptul de biocenoză parazitoidă şi mă întreb de ce? De ce
putem să analizăm piramide trofice specifice unor complexe biocenotice parazitare (oaie –
căpuşă – bacterii – bacteriofagi), să le urmărim legile numerice şi nu acceptăm existenţa unor
biocenoze parazitoide?
Într-o cultură de andive de la Staţiunea de Cercetări Legumicole de la Bacău am
semnalat un puternic atac al speciei Uroleuchon cichorii. Cultura de andive (din anul al
1
Noţiunea de nişă ecologică a avut o evoluţie diferită a semnificaţiei sale. În ecologia plantelor termenul de nişă
are mai mult o semnificaţie spaţială. Nişa ar fi locul ocupat de plantă într-un biotop. Nişa ecologică a speciei
Leontopodium alpinum (floarea de colţ) este fisura din stâncă, unde ea îşi înfige rădăcinile pentru a lua hrana.
Elton consideră ca nişa reprezintă ansamblul de relaţii trofice ale unei specii în biocenoză, deci poziţia speciei în
cadrul relaţiei trofice.
Gunther (1950) caută să lărgească conţinutul noţiunii de nişă ecologică depăşind deosebirea de vederi care apare
între ecologia animală şi cea vegetală. El consideră că: „nişele sunt rezultatul interacţiunii dintre specii şi
biotop.”
160
doilea) ocupa circa doi ari şi era bine delimitată de celelalte culturi. Plantele de andive erau
într-o cultură pură (fără buruieni), înalte până la 1,5-2 m. Frunzele erau acoperite de colonii
masive de afide din specia Uroleucon cichorii. Frunzele atacate erau contorsionate
(pseudocecidii). În colonii mişunau larve şi adulţi de Coccinella septempunctata, Adalia
bipunctata, larve şi adulţi de Chrysopa, larve de Syrphidae şi Chamaemyidae şi alte specii
prădătoare. În acelaşi timp în coloniile de U. cichorii am semnalat prezenţa a numerose mumii
produse de afide şi femele din diferite specii de parazitoizi primari şi hiperparazitoizi care
depuneau ouă. Relaţiile care se stabilesc între speciile complexului de parazitoizi şi afidele
gazdă sunt deosebit de complexe. Fiecare specie depinde în existenţa sa de o multitudine de
alte specii. Este de-a dreptul impresionantă reţeaua trofică pe care am reuşit să o construim în
cazul acestui complex biocenotic (fig. 201). Găsim în acest complex peste 30 de specii
parazitoide, iar relaţiile dintre specii sunt greu de descifrat. Piramida trofică, este de asemenea
foarte complexă, cu multe nivele trofice şi cu legi numerice caracteristice pentru complexele
parazitoide în care într-o gazdă se dezvoltă un singur parazitoid. Ce-i lipseşte acestui complex
de tip parazitoid pentru a fi considerat cu adevărat o biocenoză atâta timp cât are toate
componentele proprii unei biocenoze?
A nu vedea în cadrul acestui complex o biocenoză parazitoidă bine structurată şi
funcţională este egal cu a nu vedea pădurea din cauza copacilor. Complexe biocenotice
asemănătoare putem urmări în coloniile de Acyrtosiphon pisum (fig. 202), Macrosiphoniella
absithum (fig. 203) şi Schizaphis graminum (fig. 204).
Ne punem totuşi o întrebare, în faţa unei reţele trofice atât de complexe: oare toate
speciile au aceeaşi valoare în cadrul biocenozei? Cu siguranţă că nu. Pentru a putea preciza
poziţia şi rolul fiecărei specii în cadrul complexului biocenotic am procedat la realizarea unei
analize sinecologice (fig. 205). Analiza sinecologică ne-a scos în evidenţă abundenţa,
constanţa, dominanţa, indicele de semnificaţie ecologică şi chiar afinitatea cenotică a
principalelor specii.
Făcând analiza sinecologică a complexului biocenotic caracteristic lui U. cichorii
constatăm că 9 din cele 34 de specii parazitoide acţionează ca specii euconstante, 8 sunt
constante, 4 accesorii şi restul accidentale (fig. 205). Deci prezenţa speciilor în cadrul
complexului biocenotic este foarte diferită. În ceea ce priveşte dominanţa constatăm că doar 2
specii sunt eudominante, 2 dominante, 2 subdominante, 4 recedente şi restul subrecedente.
Indicele de semnificaţie ecologică ne detaşează, de asemenea, doar câteva specii cu valoare
mare (2 specii cu W5, 2 cu W4 şi 4 cu W3), restul având valori mici. În fig. 206 putem urmări
afinitatea cenotică a speciilor care controlează populaţiile de Uroleucon cichorii.
De aici deducem că speciile nu au aceeaşi valoare în cazul complexului biocenotic şi
că rolul lor şi prezenţa în cadrul complexului biocenotic pot varia în timp şi spaţiu ceea ce se
întâmplă de altfel, în toate biocenozele.

Integralitatea biocenozei

Din cele relatate putem constata că, în funcţie de prezenţa sau absenţa consumatorului
primar, vom putea întâlni sau nu întreaga gamă de consumatori de ordin superior.
Consumatorul primar determină, prin prezenţa sau absenţa sa, soarta speciilor sale de
parazitoizi. Deci integralitatea biocenozei parazitoide este influenţată direct de
consumatorul primar. Numărul lanţurilor trofice şi complexitatea lor este variabilă în
funcţie de speciile de parazitoizi primari care acţionează şi care, în funcţie de prezenţa lor, pot
atrage un număr variabil de specii de parazitoizi secundari, terţiari sau cuaternari.
161
De aici putem trage concluzia ca structura biocenozei parazitoide a lui B. brassicae
poate diferi de la o zona la alta, de la o perioadă la alta sau chiar de la un loc la altul în cadrul
aceleaşi populaţii a speciei gazdă, în funcţie de speciile de parazitoizi primari care acţionează.
Lipsa speciei D. rapae într-o populaţie de B. brassicae atrage, în mod obligatoriu, şi
lipsa parazitoizilor săi. În acelaşi mod se întâmplă şi cu celelalte specii de parazitoizi primari.
Astfel, dacă vom căuta să analizăm biologia unei specii parazitoide, să presupunem a
specie Ch. longicornis, va trebui să-i cunoaştem în primul rând locul în cadrul biocenozei,
interrelaţiile pe care le stabileşte atât cu speciile situate la baza piramidei trofice cât şi cu cele
de deasupra sa. Va trebui să-i cunoaştem deci gazdele, a căror existenţă o controlează, dar
totodată va fi obligatoriu să ştim care sunt speciile care-i controlează existenţa.
De aici putem trage concluzia că gruparea speciilor în cadrul acestei biocenoze nu este
întâmplătoare şi de moment ci, dimpotrivă, între aceste specii găsim relaţii istoriceşte
stabilite, relaţii care dau părţilor caracterul unor componente ale unui întreg. Biocenoza nu se
reduce numai la însuşirile părţilor sale ci, prezintă însuşiri structurale şi funcţionale noi,
pe care nu le au părţile luate izolat. Aceste însuşiri, care rezultă din interacţiunea
părţilor componente, din organizarea funcţională a lor în cadrul sistemului, dau
sistemului caracteristici noi, proprii întregului, cărora părţilor componente li se vor
supune: integralitate, autoreglare şi echilibru dinamic.
Părţile componente ale biocenozei nu constituie un simplu agregat, unde primatul
aparţine lor, ci, prin interrelaţiile ce se stabilesc între ele, părţile formează un sistem integral,
unde primatul aparţine sistemului de ansamblu. Odată cu apariţia integralităţii, ansamblul de
elemente componente ce formează biocenoza capătă trăsături noi proprii, superioare ce-l
ridică la rangul unui nivel de organizare, la ceea ce vom numi nivel biocenotic.
Ca orice sistem biologic, biocenoza trebuie să aibă o anumită structură şi organizare
care să-i asigure integralitatea.
Integralitatea biocenozei reprezintă acea caracteristică în care părţile
componente pierd anumite calităţi, iar sistemul ca întreg şi speciile componente ale
acestui sistem dobândesc însuşiri noi.
Astfel, putem constata că o anumită specie, D. rapae, de exemplu, este în mod
indisolubil legată de prezenţa speciei B. brassicae în culturile de Brassica oleracea var.
capitata aceasta nefiind o asociere întâmplătoare, deşi această asociere îi creează foarte multe
neajunsuri speciei, deoarece este preferată de foarte mulţi parazitoizi secundari.
Datorită faptului că legăturile dintre speciile acestei biocenoze sunt mai trainice decât
cele cu sisteme înconjurătoare, rezultă că sistemul (biocenoza), se comportă faţă de celelalte
sisteme ca un întreg. Odată constituit acest sistem, el va fi caracterizat de particularităţi
proprii cu sunt: integralitatea, autoreglarea şi echilibrul dinamic.
Integralitatea biocenozei este dată de diferenţierea structurală şi funcţională a speciilor
(populaţiilor) din care este alcătuită.
Speciile sunt într-o strânsă interdependenţă unele cu altele şi cu cât această
interdependenţă va fi mai mare cu atât şi integralitatea biocenozei va fi mai mare.
Relaţiile interspecifice pot îmbrăca forme şi aspecte variate, uneori mai evidente,
alteori mai subtile. Unele relaţii pot fi obligatorii, permanente şi relativ rigide, altele sunt mai
flexibile, schimbându-se în evoluţia biocenozei. Unele relaţii sunt esenţiale pentru
integralitatea biocenozei, altele se pot schimba cu uşurinţă, anticipând sensul unei evoluţii sau
fiind eliminate odată cu evoluţia biocenozei.

162
Evoluţia istorică a biocenozei

Relaţiile dintre D. rapae şi B. brassicae sunt stabilite de-a lungul milioanelor de


generaţii. Ele sunt determinate de însăşi evoluţia istorică a acestor specii şi sunt adânc înscrise
în genofondul lor. Conexiunile ce se stabilesc între D. rapae şi B. brassicae constituie un
exemplu tipic de biosistem. Acest biosistem a fost cimentat odată cu evoluţia acestei
biocenoze şi este supus controlul biocenozei prin programele sale. În cadrul acestei biocenoze
Diaeretiella nu stabileşte numai această conexiune. Soarta sa este legată de prezenţa unui
număr destul de mare de specii parazitoide care îi controlează existenţa şi cu care stabileşte
încă o serie de astfel de biosisteme. Parazitoizii secundari stabilesc legături cu parazitoizii de
ordin superior astfel că interrelaţiile dintre aceste specii sunt deosebit de complexe, neputând
fi reduse la simple biosisteme. Toate aceste interrelaţii reprezintă rezultatul unui proces de
evoluţie, o evoluţie a speciilor pe de o parte şi o evoluţie a biocenozei pe de altă parte. Unele
conexiuni sunt mai noi, mai puţin stabile, determinate de asimilarea mai recentă a unor specii
în cadrul biocenozei, altele sunt mai vechi, mai stabile.
Am putut constata că structura biocenozei poate varia în limite destul de largi, în
funcţie de prezenţa sau absenţa unor parazitoizi de ordinul I, II sau III. Trebuie să înţelegem
însă că structura unei biocenoze poate varia şi în timp şi anume în timp geologic. Configuraţia
biocenozei poate să se modifice prin asimilarea de noi specii sau prin eliminarea unor specii.
Chiar relaţiile trofice pot să sufere unele modificări. Este posibil ca unele specii să treacă de la
comensalism la parazitism sau de la parazitism la hiperparazitism.
Biocenozele au o evoluţie istorică: cauzele şi mecanismele acestei evoluţii sunt
multiple şi complexe.

Acţiunea programelor biocenozei

Un nivel de organizare pentru a putea exista trebuie să aibă anumite programe prin
care să coordoneze activitatea subsistemelor care le formează prin care să-şi asigure
integralitatea.
Existenţa unei anumite structuri şi organizări presupune deci şi existenţa unor
programe proprii, supraordonate programelor speciilor din sistem şi subordonate totodată
programelor nivelului superior – biosfera.
După cum arată N. Botnariuc (Principiile de Biologie Generală, 1967; p. 25), fiecare
sistem este caracterizat prin trei categorii de programe.
1. Programe proprii sau programe pentru sine, care asigură autoconservarea
sistemului. În cazul de faţă programele proprii definesc biocenoza şi îi dau stabilitate;
2. Programe inferioare, care sunt proprii elementelor componente, în cazul de faţă
fiind vorba despre programele speciilor (populaţiilor);
3. Programe superioare, care aparţin sistemului superior, în care sistemul dat intră ca
subsistem. Biocenoza parazitoidă a lui B. brassicae nu are o existenţă izolată ci este în strânse
interrelaţii cu alte biocenoze proprii chiar aceleaşi plantă gazdă şi a altor biocenoze ce
formează un sistem unitar – lumea vie.
Pare greu de explicat fenomenul de canibalism, propriu multora dintre speciile
biocenozei studiate: D. rapae, Ch. longicornis etc.
Care dintre programele speciei ar impune acest fenomen şi care ar fi „raţiunea” lui?

163
Unul dintre programele speciei coordonează activitatea de reproducere pentru a
asigura perpetuarea speciei şi iată că, în loc să se asigure un număr cât mai mare de indivizi,
aceştia se mănâncă între ei, numărul de progeni rămânând redus.
Femelele de Ch. longicornis găsind larva de D. rapae îşi desfăşoară acţiunea de
depunere a ouălor. Ele depun câte un ou poate două sau chiar trei în fiecare gazdă ceea ce e
mai greu de admis, mai curând depun ouăle şi în gazdele deja parazitate de alte femele din
aceeaşi specie.
Se pare că unul dintre programele speciei, programe superioare nivelului individual, ar
„dicta” depunerea ouălor în gazdele existente, chiar dacă acestea au mai fost parazitate, ar
„dicta” acest lucru din necesitatea de a asigura permanenţa speciei în biocenoză. Femelele
trebuie să-şi depună ouăle pentru a putea da naştere la cât mai mulţi urmaşi, să-şi depună
ouăle chiar şi-n gazdele deja parazitate, numai să şi le depună. Cum însă într-o gazdă nu poate
evolua decât un singur parazitoid, nivelul superior intervine şi, peste interesul individului
„impune” fenomenul de canibalism, care să aducă corecţia necesară şi să asigure dezvoltarea
unui individ măcar a unui individ într-o gazdă. În această biocenoză, fenomenul de canibalism
este caracteristic unui număr însemnat de specii. S-ar putea crede că şi nivelul biocenotic prin
programele sale ar putea interveni şi impune acest fenomen.
Ne întrebam mai înainte de ce specia D. rapae nu părăseşte această biocenoză, unde
este atât de oropsită, prin gama mare de parazitoizi care o caută cu înverşunare, deci, de ce nu
părăseşte această biocenoză pentru a-şi alege alta, unde nu va mai fi atât de mult urmărită.
Specia D. rapae nu poate realiza acest lucru deoarece nu-i permite aceasta programul
biocenozei din care face parte, programul superior, care îi coordonează acţiunile şi căruia
trebuie să i se supună. Biocenoza este „interesată” să-şi menţină cât mai mult timp
configuraţia sa, structura sa funcţională, „impunând” fiecărei specii să-şi păstreze poziţia
stabilită şi să-şi menţină totodată perenitatea în această poziţie, chiar dacă în acest lucru nu se
încadrează în interesele speciei respective. Intrând în cadrul biocenozei parazitoide a lui B.
brassicae, specia D. rapae, ca şi celelalte specii, şi-a pierdut independenţa şi trebuie să se
supună programelor nivelului superior din care face parte, în cazul de faţă programelor
biocenozei.

Echilibrul dinamic şi autoreglarea biocenozei

Ca şi pentru celelalte sisteme biologice, şi pentru biocenoză este caracteristic faptul că


poate exista numai pe seama energiei provenite din mediul înconjurător. Prin intermediul
plantei gazdă, această întreagă şi complexă piramidă trofică depinde, existenţa sa, în mod
direct, de mediul înconjurător, de peristază şi orice schimbare în structura acestuia este
recepţionată de întregul complex.
De aceea schimburile de substanţă şi energie cu mediul extern reprezintă condiţia
esenţială a însăşi existenţei biocenozei.
Trebuie însă să subliniem că biocenoza, ca de altfel şi individul şi populaţia, nu poate
realiza niciodată un echilibru perfect cu mediul înconjurător ci, putem să vorbim de un
echilibru dinamic, în care biocenoza îşi menţine trăsăturile ei funcţionale şi structurale în
timp şi în spaţiu în cadrul unor valori caracteristice, mai mult sau mai puţin variabile.
Urmărind dinamica speciilor parazitoide am putut constata că între speciile
componente al biocenozei parazitoide se stabileşte o competiţie deosebită pentru câştigarea
unui loc în cadrul populaţiilor speciei gazdă, competiţie ce determină mari fluctuaţii numerice
ale unor specii în raport cu altele. Între aceste specii se stabileşte, în ultima instanţă, un
164
echilibru dinamic, ceea ce înseamnă că în cadrul biocenozei există anumite mecanisme de
autoreglare.
Menţinerea integralităţii şi a echilibrului dinamic proprii unei biocenoze, ca şi al
oricărui alt nivel biologic, se asigură prin existenţa unor mecanisme de autoreglare, care
funcţionează pe principiul sistemelor cibernetice. Aceste mecanisme pot fi atât externe cât şi
interne.
Mecanismul extern de reglare îl constituie factorii mediului extern, al biotopului,
care în mod normal prezintă variaţii de la o perioadă la alta, de la un an la altul. Astfel, în anii
cu veri calde şi umede (bogate în precipitaţii), se pot constata atacuri puternice ale afidelor. În
aceşti ani speciile parazitoide nu-şi mai pot desfăşura, în mod normal, procesul de depunere a
pontelor, astfel că reducerea pe cale naturală a afidelor este limitată, permiţând dezvoltarea
masivă a acestora, dezvoltare care, prin conexiune inversă, se răsfrânge şi asupra mediului
înconjurător.
Mecanismul intern este dat de interrelaţiile ce se stabilesc între diferite specii ale
biocenozei, relaţii de tip feed back.
Analizând din punct de vedere cibernetic elementele componente ale biocenozei
parazitoide putem constata că fiecare specie poate funcţiona în acelaşi timp atât ca obiect
reglat cât şi ca organ de comandă al sistemului automat faţă de celelalte specii. (fig. 207)
Este lesne de înţeles că specia B. brassicae acţionând asupra speciei Brassica oleracea
var. capitata îi influenţează direct existenţa. Atacul masiv al coloniilor de B. brassicae. în
culturile tinere de varză se poate solda cu compromiterea culturilor. Am putut constata astfel
de situaţii în culturile tardive de varză de toamnă.
Soarta speciei Brassica oleracea var. capitata influenţează, la rândul ei prin
conexiune inversă, existenţa speciei B. brassicae, sau mai bine zis evoluţia ulterioară a acestei
specii. O cultură de varză izolată compromisă de B. brassicae ar pune în pericol evoluţia
ulterioară a acestei specii a cărei biomasă ar scădea în mod catastrofal.
Acţiunea speciei B. brassicae este însă controlată de specia D. rapae. Între aceste două
specii se pot stabili relaţii de acelaşi tip. Prin acţiunea ei, specia D. rapae influenţează şi
soarta speciei Brassica oleracea var. capitata. Reducând acţiunea distrugătoare a speciei B.
brassicae permite, în mod indirect, existenţa plantei gazdă care, prin conexiune inversă face
posibilă menţinerea la un anumit nivel chiar a speciei D. rapae, prin asigurarea gazdei sale
(fig. 208)
Numărul acestor circuite de tip feed back se măreşte, iar interrelaţiile se complică în
mod deosebit când vor intra în scenă parazitoizii de ordin secundar, terţiar sau cuaternar.
Am văzut deja că speciile A. vulgaris şi P. aphidis au rolul unor adevărate sisteme
tampon în cadrul acestei biocenoze care, prin mecanisme de tip feed back, asigură
autoreglarea numărului de indivizi în cadrul biocenozei parazitoide.
Existenţa mecanismelor de tip feed back în cadrul biocenozei parazitoide ne explică
înaltul grad de autoreglare al acesteia.
Existenţa mecanismelor de feed back poate fi demonstrată şi pe schema piramidei
trofice a biocenozei parazitoide. Fiecare nivel influenţează în mod direct soarta nivelelor
superioare, fiindu-le la rândul lor influenţată, prin conexiune inversă, soarta, în funcţie de
acţiunea acestora (fig. 208)
Din această analiză putem constata că mecanismul de reglare automată al unei
biocenoze este format dintr-un şir multiplu de elemente, între care se stabilesc conexiuni de
tip feed back, soarta unuia dintre elemente depinzând, în mai mică sau mai mare măsură, de
soarta celui precedent şi a celui următor, iar în ultima instanţă de soarta tuturor elementelor,
165
biocenoza constituind un sistem unitar, un nivel de organizare, căruia integralitatea,
autoreglarea şi echilibrul dinamic îi sunt caracteristici primordiale.

Heterogenitatea sistemului

O caracteristică generală a sistemelor materiale, deci şi a sistemelor biologice (în


cazul nostru al biocenozei) o reprezintă heterogenitatea. Cu cât părţile componente ale unui
sistem (subsistemele) sunt mai diferite, cu atât integralitatea sistemului este mai mare şi
funcţiile sale sunt mai complexe. Biocenozele pe care le-am prezentat noi prezintă o mare
heterogenitate în ceea ce priveşte structura specifică. Reţeaua trofică este foarte complexă, iar
nişele ecologice ale speciilor sunt foarte bine diferenţiate şi nuanţate. Aici cu adevărat fiecare
specie îşi construieşte nişa sa. Aceasta face ca fiecare specie să depindă în existenţa sa de
celelalte specii ale complexului, de întregul pe care-l formează biocenoza. Heterogenitatea
structurală şi funcţională dă stabilitate complexului biocenotic.

Echilibrul dinamic

Mecanismele cibernetice de autoreglare facilitează înţelegerea structurii şi


funcţionalităţii biocenozelor ca nivel de organizare. Ne probează faptul ca într-o biocenoză nu
trebuie să aibă, în mod normal, o dezvoltare exponenţială a unei specii, deoarece speciile din
celelalte nivele trofice îi limitează în mod rapid numărul.
Într-o biocenoză de tip parazitoid dezvoltarea exponenţială a parazitoidului de gradul I
atrage mai mulţi parazitoizi secundari (sau femelele depun mai multe ouă într-o gazdă), ceea
ce determină reducerea numerică a acestuia. Un rol aparte îl au parazitoizii terţiari, cum ar fi
A. vulgaris şi P. aphidis care funcţionează ca un adevărat sistem tampon în cadrul
complexului biocenotic.
În situaţia în care parazitoidul primar domină numeric, atunci A. vulgaris şi P. aphidis
acţionează mai ales ca parazitoizi secundari. Dacă parazitoizii secundari domină numeric
(speciile de Charips sau Alloxysta) atunci cele două specii acţionează preponderent ca
parazitoizi terţiari. Şi interesant, când una dintre aceste două specii are mai mulţi indivizi,
atunci poate servi ca gazdă pentru cealaltă specie, care devine astfel parazitoid cuaternar.
Poziţia diferită a acestor specii în reţeaua trofică a biocenozei le conferă caracterul de sistem
tampon cu funcţii importante în cadrul complexului.
Dacă lucrurile stau astfel, atunci de ce unele specii cunosc o dezvoltare exponenţială şi
determină adevărate dezastre în culturi?
Răspunsul nu pare a fi prea complicat. Deoarece prin intervenţia sa omul este acela
care provoacă dezechilibru în natură.
Înţelegerea echilibrului dinamic al unei biocenoze ne facilitează înţelegerea
echilibrului biologic în ansamblu.
De ce echilibrul dinamic? Fiindcă în natură nu există echilibru static. Natura nu este
încremenită, ci în veşnică schimbare şi evoluţie.
În analiza biocenozei parazitoide am urmărit dinamica femelelor în căutarea gazdelor
preferate. Am constatat pentru toate speciile există oscilaţii cuprinse în limite largi de la un an
la altul, de la o perioadă la alta aceluiaşi an, de la o probă la alta în aceeaşi cultură şi de la o
localitate la alta. Chiar dacă admitem că într-o cultură o specie este complet eliminată într-o
anumită generaţie, asta nu înseamnă că ea va dispare definitiv din complexul biocenotic

166
respectiv. Aceasta pentru că femelele în dinamica lor, în căutarea perpetuă a gazdelor, vor
merge de la o cultură la alta asigurând permanenţa speciei în complex.
Ce este un echilibru biologic?
Echilibrul biologic – spune ecologul italian Mario Pavan – este rezultanta dinamică a
relaţiilor complexe şi reciproce între organismele vii, pe de o parte, şi între acestea şi mediul
înconjurător, pe de altă parte. Această rezultantă variază în mod permanent conform
variaţiilor uneia sau mai multora dinte componentele sale prezentând reacţii sau compensaţii
prin alţi factori. Toate acestea permit însă oscilaţiilor întregului să se păstreze în anumite
limite care caracterizează şi menţin echilibrul biologic. Variaţiile peste limită sau
necompensatoare, provoacă ruptura sistemului, creând noi echilibre biologice care pot avea
repercusiuni negative atât asupra biocenozelor cât şi asupra omului.
Intervenţia omului în mod abuziv şi brutal în viaţa unei biocenoze, poate duce la
dereglări cu consecinţe, adesea fatale. Nu se poate interveni într-o biocenoză pentru
combaterea unui dăunător, nici pe cale chimică şi nici pe cale biologică dacă nu se cunosc
toate interrelaţiile ce se stabilesc între speciile componente. Fără un studiu prealabil al
biocenozei, intervenţia omului este o intervenţie oarbă, ce pate avea efecte negative deosebit
de grave.
Folosirea substanţelor chimice împotriva unor dăunători duce la apariţia aşa numitelor
pete albe în cadrul biocenozelor, deoarece substanţele chimice au acţiune, în primul rând
asupra insectelor parazitoide, care sunt mai sensibile. Distrugând parazitofauna se creează
posibilitatea dezvoltării în explozie a unor insecte dăunătoare, efectul fiind invers celui
aşteptat. Dacă totuşi dăunătorul respectiv a fost distrus, atunci pot apare dăunători noi din
speciile care erau ţinute în frâu de aceşti dăunători şi care, acum, având câmp de acţiune
liberă, ne mai având concurenţă la hrană, pot urma o curbă ascendentă în evoluţia biomasei
lor devenind, la un moment dat, dăunători foarte periculoşi.
Intervenţiile omului în redresarea echilibrului naturii sunt adesea fatale. Exemple de
felul acesta pot fi foarte multe:
În insula Borneo s-a procedat la împrăştierea masivă a DDT pentru a stăvili malaria
provocată de ţânţarii anofeli. Şopârlele Gecko care se hrănesc cu ţânţari au devorat insectele
intoxicate cu DDT concentrând otrava în organismul lor şi provocând moartea pisicilor care
la vânau. Atunci s-au înmulţit şobolanii care au invadat satele, pricinuind ţăranilor pagube
enorme. A trebuit să se importe pisici care pur şi simplu, au fost paraşutate din avioane în
locuri greu accesibile pe altă cale. Această acţiune disperată era menită să restabilească
echilibrul biologic grav afectat de intervenţia miraculoasă a omului. (Paradisul murdar p.
37. Ioan Grigorescu.)
În acelaşi sens mai cităm un exemplu:
Prin 1930 o muscă mediteraneană introdusă în Florida a adus atâta pagubă în
principala sursă de venituri a regiunii încât numerose bănci din acest stat au fost nevoite să
dea faliment. Californienii care trăiseră în 1888 flagelul dăunătorilor australieni de care cu
greu scăpaseră, au luat asupra lor furnizarea de fructe, dar pentru a evita catastrofa
Floridei, timp de 12 ani au pulverizat din abundenţă peste livezi cantităţi imense de
insecticide. În cele din urmă musca a fost învinsă. Un adevărat triumf. Flagelul care ruinase
atâtea bănici fusese eradicat. Pomicultorii şi finanţele puteau privi cu încredere viitorul care
le surâdea. Numai că, nenorocita aceea de muscă n-a vrut să moară singură în bătălia
pierdută. Exterminarea ei a provocat distrugerea albinelor, care îşi aveau treaba lor cu
polenul, şi, în curând recoltele de fructe au fost deplorabile. Râmele şi viermii de pământ al

167
căror rol este primordial în asanarea solului au pierit în acelaşi timp împreună cu speciile
utile, în deosebi dintre cele ce parazitează pe dăunător limitându-le proliferarea.
Aceştia au început să se înmulţească demenţial. În schimb păsările insectivore lipsite
de hrana lor normală, au murit cu milioanele. Nu numai de foame dar şi pentru că s-au
hrănit cu insectele otrăvite de oameni. (Ioan Grigorescu. Paradisul murdar, p. 47-48).
Iată câteva exemple care ne dovedesc ce se întâmplă atunci când intervenţia omului
este făcută în lipsa unor studii care să permită cunoaşterea exactă a naturii.
Ce-i de făcut?
Instruire şi cultură.
Inamicii naturali ai dăunătorilor trebuie cunoscuţi şi protejaţi. Intervenţia în cadrul
biocenozelor să se facă numai după studii intense şi competente, astfel încât intervenţia
chimică sau biologică să nu producă perturbări grave în cadrul echilibrelor biologice.
Folosirea insectelor entomofage în combaterea insectelor dăunătoare a început încă
din ultimul pătrar al veacului trecut. În scurt timp s-a ajuns la rezultate spectaculoase mai ales
prin folosirea speciilor prădătoare. Tehnologiile de creştere a insectelor entomofage au
cunoscut o continuă perfecţionare. Sunt ţări (Germania, Franţa, Italia, Taiwan, SUA etc) care
folosesc pe scară largă creşterea şi lansarea în culturi a unor specii parazitoide. Chiar în
domeniul combaterii unor specii de afide au fost obţinute succese importante. Stechmann
D.C. şi Volke W. (1988) prezenta modul în care a fost folosit afidiidul Lysiphlebus
testaceipes în Tongo pentru limitarea populaţiilor de Pentalonia nigronervosa. Problema avea
aici o dublă semnificaţie. Pe lângă faptul că afidul atacă bananele realizează şi transmiterea
unui virus care producea pagube cu mult mai mari. Introducerea lui L. testaceipes a avut un
efect limitativ important.
P. Starý (1986) ne prezintă modul în care a fost introdus L. testaceipes în Franţa şi în
Cehoslovacia în vederea limitării populaţiilor de Aphis fabae şi Myzus persicae, de asemenea
cu rezultate încurajatoare.
Şi, totuşi, în cazul acestor complexe biocenotice situaţia e ceva mai complicată. După
cum am văzut, relaţiile trofice sunt deosebit de complexe deoarece intră în acţiune specii
parazitoide de diferite grade. Uneori numărul speciilor de parazitoizi secundari este foarte
mare. Mai mult decât atât, unele specii de parazitoizi secundari trec cu o oarecare uşurinţă de
la un complex biocenotic la altul.
Aşa ne explicăm faptul că A. vulgaris şi P. aphidis ca şi multe specii de Charips şi
chiar Aphidencyrtus aphidivorus acţionează în coloniile mai multor specii de afide.
Introducerea unui parazitoid primar în vederea combaterii unei specii de afide poate
avea un efect spectaculos în primele generaţii, însă acest efect poate diminua mult ca urmare a
intervenţiei parazitoizilor secundari şi a sistemului tampon (parazitoizi terţiari, care în mod
obişnuit nu au o poziţie fixă în piramida trofică). În situaţia în care o specie de afide a pătruns
într-o anumită zonă şi nu este însoţită de întregul cortegiu de duşmani naturali, atunci
introducerea unui parazitoid primar în vederea combaterii afidului poate avea un efect
hotărâtor.
De aici desprindem o idee clară. În practica luptei integrate şi a luptei biologice trebuie
să pornim de la cunoaşterea perfectă a complexelor biocenotice, deci de la cunoaşterea
întregului în funcţie de care putem acţiona.
O biocenoză nu reprezintă o anumită entitate care poate fi studiată teoretic şi modelată
matematic, după care purcedem la acţiune şi aplicăm patern-ul stabilit la întreaga diversitate a
biocenozelor. Fiecare complex biocenotic îşi are particularităţile sale.

168
Am prezentat în lucrare câteva tipuri de reţele trofice caracteristice unor biocenoze de
tip parazitoid, comune unor colonii de afide (în care în gazdă nu se poate dezvolta decât un
singur individ parazitoid). Nu este lipsită de interes prezentarea unei reţele trofice,
caracteristică tot unui complex biocenotic de tip parazitoid, dar cu alte caracteristici. Este
vorba de complexele de parazitoizi care controlează populaţiile de Plutella xylostella, Pieris
brassicae, Pieris rapae etc. După cum putem constata în fig 200 în reţeaua trofică a
complexului biocenotic a lui Plutella xylostella domină parazitoizii primari. La fel şi la
speciile de Pieris, fig.199. Prin acţiunea lor conjugată acestea pot limita populaţiile de
Plutella până la 80-90%, ceea ce nu ar mai necesita intervenţia omului pentru combatere.
Multe dintre speciile parazitoide care limitează populaţiile de Plutella sunt crescute în
laboratoare şi lansate în natură pentru combatere (Diadegma armillata, D. fenestralis, D.
chrysosticta etc.). La noi prezenţa şi eficacitatea acestor specii este atât de mare încât nu mai
este necesar să le creştem în laboratoare. Trebuie practic să nu le deranjăm în activitatea lor de
limitare a populaţiilor de Plutella.
De ce, totuşi, Plutella xylostella se rămâne ca un dăunător al culturilor de varză? De
ce? Datorită faptului că, de cele mai multe ori se intervine cu arma chimică în vederea
combaterii lui P. xylostella fără a cunoaşte situaţia reală din natură, fără a se analiza în ce
măsură complexul de duşmani naturali controlează populaţia dăunătorului respectiv. Am
întâlnit multiple situaţii în care s-a folosit arma chimică în vederea combaterii lui P. xylostella
deşi gradul de limitare de către speciile parazitoide depăşea 90%. Prin astfel de intervenţii
nesăbuite se distruge fauna utilă, iar dăunătorul este protejat. Astfel de intervenţii în natură
pot fi considerate adevărate crime ecologice.
În combaterea biologică şi în lupta integrată nu acţionăm niciodată împotriva unei
specii izolate. Totdeauna trebuie să ţinem seama de complexele biocenotice pe care le
formează populaţiile respective. Luând în consideraţie structura şi funcţionalitatea
complexelor biocenotice putem să ne dăm seama unde s-au produs dezechilibrele apărute şi
cum putem acţiona.
În practica luptei biologice şi a celei integrate trebuie să adoptăm conceptul
biocenotic. Trebuie să urmărim rolul biocenozelor în păstrarea echilibrului natural.
În acest sens prezentăm în lucrarea noastră rolul biocenozelor parazitoide în păstrarea
echilibrului natural.
Într-adevăr este necesară instruire şi cultură, cultură biologică, la realizarea căreia
suntem şi noi, biologii, chemaţi.

169
CONCLUZII

Pe baza cercetărilor noastre şi a datelor selectate din literatura de specialitate încercăm


să prezentăm o sinteză asupra complexelor de specii parazitoide care limitează populaţiile din
unele colonii de afide. Este o primă încercare de acest gen în ţara noastră.
Pentru a facilita specialiştilor urmărirea acestor complexe am realizat următoarele:
- facem o prezentare generală a familiei Afididae;
- oferim cheile de determinare a subfamiliilor, genurilor şi speciilor de afide.
- prezentăm principalele specii de afide (Aphididae – Homoptera) care atacă unele
plante de cultură şi spontane precizând plantele pe care le atacă şi complexul de parazitoizi
care le controlează populaţiile;
- întrucât afidiidele (Aphidiidae –Ichneumonoidea – Hymenoptera) au principalul rol
în limitarea populaţiilor de afide, acţionând ca parazitoizi primari, am considerat că nu este
lipsită de interes prezentarea cheilor de determinare a principalelor genuri şi specii, folosind
modelul oferit P. Starý (1966);
- pentru principalele specii de Aphidiidae oferim unele date privind gazdele pe care le
controlează şi plantele pe care acestea le atacă;
- pe baza cercetărilor noastre prezentăm şi complexul de hiperparazitoizi care
acţionează în anumite colonii de afide şi precizăm care este rolul lor în cadrul biocenozelor
din care fac parte;
- oferim modele de reţele şi piramide trofice caracteristice acestor tipuri de biocenoze;
- folosim conceptul de biocenoză parazitoidă şi prezentăm caracteristicile acesteia;
- dăm importanţa cuvenită rolului pe care îl au biocenozele parazitoide în păstrarea
echilibrului natural şi insistăm asupra folosirii conceptului de biocenoze parazitoide în lupta
biologică şi integrată împotriva insectelor dăunătoare.
BIBLIOGRAFIE

1. Andriescu I., 1982 – Contribuţii la studiul calcidoidelor (Familiile: Chalcididae,


Eurytomidae, Pteromalidae şi Encyrtidae) din R.S.România, din punct de vedere sistematic,
biologic, ecologic şi economic (Chalcidoidea Ashm. 1904, Hym. Insecta) Teză de doctorat,
Univ. Cluj-Napoca.
2. Anglade M.P., 1969 – Essais d’estimation des dégâts provoqués sur le blé par la présence de
colonies abondantes de „Macrosiphum avenae” Fab. Rev. Zool. Agricole, 68, 17-25.
3. Ankersmit G.W., 1983 - Aphidiids as parasites of the cereal aphids Sitobion avenae and
Rhopalosiphum padi dirhodum. In Cavalloro, R(ld): Aphid Antagonists. Proceeding of a
meeting of the E.C.Experts Group Particip Italy A. A. Balkena, Rotterdam, 42-49.
4. Ankersmit G.W., Acreman T.M., Dijkman H.D., 1981 - Parasitism of colour forms of
Sitobion avenae. Entomol. Exp. Appl., 29, 362-363.
5. Barezak T., 1988 – Parasitoids of the black bean aphid, Aphis fabae complex, in the
Cydgoszez district, Poland, In Ecology and effectiveness of aphidophaga, SPB.Acad.Publ. bv.
Hague, Hetherlands, 105-109.
6. Bocchino L., Sullivan P., 1981 - Effects of venoms from two aphid hyperparasitoids, Asaphis
lucens and Dendrocerus carpenteri (Hym. Pteromalidae and Megaspilidae) on larvae of
Aphidius smithi (Hym., Aphidiidae) Ean. Ent., 113, 887-889.
7. Brandza M., 1914 – Contributiuni la studiul zoocecidiilor din România. Anal.Acad.Rom.,
Ser.II, Zb: 173-235.
8. Borcea I., 1908 - Materiaux pour l’étude de la faune des Aphides de Roumanie. Ann.Sci.
Univ. Iassy, 5: 1-48.
9. Borcea I., 1909 – Contribuţiuni la catalogul aphidelor din România. A.R. Publ. “V.
Adamachi”, Bucureşti, 4: 221-23.
10. Carter N., Mc Lean I.F.G., Watt A.D., Dixon A.F.G., 1980 – Cereal aphids: a case study
and revievs. Applied Biology, vol.V, Academic Press, London, 271-348.
11. Carver M., Sullivan D.J., 1988 - Encapsulative defence reactions of aphids (Hemiptera:
Aphididae) to insect parasitoids (Hymenoptera: Aphidiidae and Aphelinidae) (Minireview).
In Ecology and efectiveness of aphidophaga, S.P.B.Acad.Publ.bv Hague, Netherlands, 299-
303.
12. Borgemeister C., Haard H., Häller C., 1991 - Fluctuations in relative numbers of Aphidius
species (Hymenoptera, Braconidae) associated with cereal aphids. In Dixon, A.F.G. and
Hodek, I (Ed.): Ecology of Aphidophaga. SPB Academic Publishing, im Druck.
13. Borgemeister C., 1992 - Primär – und Hyperparasitoiden von Getreideblattläusen
Interaktionen und Bleinflussung durch Insektizide, Agarökologie 3, Hampt.
14. Broussal G., 1961 – Observation sur le fécondete d’Aphidius brassicae (Hym. Aphidiidae)
C.R. Ac. Sci. Paris, 13: 2139-2141.
15. Broussal G., 1963 - Le superparasitisme et l’élimination des larves surnuméraires chez
Aphidius brassicae (Hym. Aphidiidae) C.R.Ac.Sci.Paris, 17: 1834-1837.
16. Broussal G., 1966 – Étude d’un complex parasitaire: Les Hymenoptéres parasites et
Hyperparasites de Brevicoryne brassicae L. (Hom. Aphididae) Thèse, 3: 1-187 Reims.
171
17. Borza A., Ghiuţă M., 1938 – Contribuţiuni la studiul şi răspândirea cecidiilor în România.
Bull.Univ.Cluj., 18: 67-82.
18. Borza A., Ghinţă M., 1942-1946 – Schedae ad cecidiothecam Romanicam a Museo botanico
Universitas Clusiensis (in Timişoara) editam. I-IV. Bull. Grăd. Bot. Univ. Cluj la Timişoara
22 (1942): 181-190; 24 (1944). 1-12; 25 (1945): 173-185; 26 (1946): 79-110.
19. Boţoc Margareta, 1965 – Studiul sistematic şi ecologic al calcidoidelor din Transilvania,
Teza de doctorat, Univ. Cluj-Napoca.
20. Ceianu I., 1970 - Afidele (Hom. Aphidoidea) dendrofile din culturile forestiere ale Staţiunii
INCEF Bárágan. Com. Zool. Soc.St. Biol. R.S.R., 105-119.
21. Ceianu I., Theodorescu I., 1973 – Dendrocerus (Macrostigma) serricornis (Boh.), parazit al
dipterului Chamaemyid Neoleucopis obscura Hall., prădător în colonii de Dreyfusia picae
Ratz. (Hom. Adelgidae). An. Univ. Bucureşti, Biol. Anim., 22: 65-72.
22. Christiansen-Wenigh P., 1991 - Some aspects of host selection by two aphid
hyperparasitoids: Asaphes vulgaris Wlk. And Asaphis suspensus (Ness) (Hymenoptera:
Pteromalidae) Bulletin IOBC/WPRS, im Druck.
23. Chua T.H., 1977 - Population studies of Brevicoryne brassicae (L.), its parasites and
hyperparasites in England. Res. Popul. Ecol., 20: 179-187.
24. Ciochia V., 1986 – Combaterea biologică a daunătorilor, veriga esenţială a protecţiei
agroecosistemelor, Braşov, 76 pp.
25. Ciochia V., Codrescu Ana, 1976 – Contribuţii la studiul dinamicii comportării unor insecte
entomofage într-o agrobiocenoză cu sfecla de zahăr. Bull. Inform. A.S.A.S.m.4
26. Ciochia V., Boieriu H., 1996 – Conspectul afidelor, plantelor gazdă şi principalii limitatori
naturali din România, Ed. Lux Libris, Braşov.
27. Dean G.J., 1974 - Effects of parasites and predators on the cereal aphids Metopolophium
dirhodum (Wlk) and Macrosiphum avenae (F.) (Hem., Afididae) Bul.Ent.Res., 63, 411-422.
28. Dean G.J., Lunring B.B., 1970 – Distribution of aphids in cereal crops. Ann. Appl. Biol.,
66, 485-496.
29. Dean G.J., Jones M., Powell W., 1981 - The relative abundance of the hymenopterous
parasites attacking Metopolophium dirhodum (Walker) and Sitobion avenae (F.) (Hemiptera:
Aphididae) on cereals during 1973-79 in southern England. Bull. Ent. Les., 307-315
30. Dedryver C. A., Gell A. 1982 – Biologie des purcerons des cereales dans l’ouest de la
France IV. - Etude de l’hivernation de populations anholocycliques de Rhopalosiphum padi
L. Metapolophium dirhodum Wlk.et Sitobion avenae F. sur reponsses de céréales, dans trois
stations de Bretagne et du Bassin parisien Ecol. Applic, 3 (4), 321-342..
31. Dransfield R.D., 1979 - Aspects of host-parasitoid interaction of two parasitoids, Aphidius
urticae (Haliday) and Aphidius uzbekistanicus (Luzhetzki) (Hym. Aphidiidae). Ecol. Ent., 4,
307-316.
32. Düzgüneş Z., Kilincer N., Toros S., Kovanci B., 1982 - Ankara ilinde bulunan Aphidoidea
türlerinin parazit ve predatörleri, Ankara.
33. Evenhuis H.H., 1966 - Host specificity in the parasites and hyperparasites of apple aphids,
In Ecology of Aphidophagous Insects, Acad. Praha, 39-40.
34. Evenhuis H.H., 1972 – Studies on Cynipidae Alloxystinae 2. The identity of some species
associated with aphids of economic importance. Ent. Ber., Amst., 32, 210-236.
35. Evenhuis H.H., 1974 – Studies on Cynipidae Alloxystinae. 4. Alloxysta brassicae (Ashmead,
1887) Ent. Ber., Amst., 34, 165-168.
36. Evenhuis H.H., Barbotin F., 1977 – Studies on Cynipidae Alloxystinae. 6. Phaenoglyphis
villosa (Hartig) and Alloxysta armata (Hieffer) Ent. Ber., Amst., 37, 184-190.
172
37. Farrell J.A., Strefkins M.W., 1990 - The impact of Aphidius rhopalosiphi (Hymenoptera:
Aphidiidae) on populations of the rose gain aphid (Metopolophium dirhodum) (Hemiptera:
Aphididae) on cereals in Canterhiry, New Zeeland, Bul.Ent.Res.m 80, 377-383.
38. Ferguson N.D.M., 1980 - A revision of the British species of Dendrocerus Ratzburg
(Hymenoptera: Ceraphronoidea) with a review of their biology as aphid hyperparasites. Bull.
Br. Mus. Nat. Hist. (Ent.), 41, 16-314.
39. Ferriera C., 1965 - Hymenoptera Aphelenidae d’Europe et du bassin mediterranean. Masson
et Cie, Ed.Paris, 298.
40. Ghiuţă M., 1937 – Contribuţii la studiul şi răspândirea cecidiilor în România, cu privire
specială la centrul Ardealului. Bul. Grăd. Bot. Muz. Bot. Univ. Cluj, 17: 151-159.
41. Ghiuţă M., 1940 – Contribuţii la studiul şi răspândirea cecidiilor în România. III. Cecidii
din Sacuine (Seklerlande). Bull. Grăd. Bot. Muz. Bot. Univ. Cluj 20: 85-94.
42. Ghiuţă M., 1942 - Noi contribuţii la studiul cecidiilor din Cheia Turzii. Bull. Grăd. Bot.
Muz. Bot. Univ. Cluj.21: 11-28.
43. Ghiuţă M., 1942 – Contribuţiuni la studiul şi răspândirea cecidiilor în România. V. cecidii
din Munţii Făgăraşului şi regiunile apropiate. Bull. Grăd. Bot. Muz. Bot. Univ. Cluj., 22:
191-201.
44. Ghiuţă M., 1942 – Beiträge zur kenntnis un Verbreitung der Cecidien in Rumanien. IV.
Pflanzengallen aus der Moldau. Ann. Sci. Univ. Iassy, 28: 544-554.
45. Ghiuţă M., 1945 – Contribuţiuni la studiul şi răspândirea cecidiilor în România. VI. Cecidii
din judeţul Hunedoara. Bull. Grăd. Bot. Muz. Bot. Univ. Cluj, 25: 227-240.
46. Graham M.V. R. de V, 1969 – The Pteromalidae of North-Western Europe (Hymenoptera:
Chalcidoidea) Bull. Br.-Mirs. Nat. Hist. (Ent.), Suppl.16.
47. Hafez M., 1961 – Seasonal fluctuations of populations density of the cabbage aphid,
Brevicoryne brassicae (L.), in the Netherlands and the role of its parasite, Aphidius
(Diaeretiella) rapae (Curtis). T Plziekten, 67, 445-548.
48. Henrich C., 1913 - Nachtrag zu der im LIX. Band, Jahrgang 1909 diesh Schriften
veroffentlichen Arbeit “die Blattlause, Aphididae, der Umgebung von Herrmannstadt”. Bull.,
Grăd. Bot. Muz. Bot. Univ. Cluj, 63: 197-201
49. Holamn J., Pintera A., 1981 – Ubersicht der Blattläuse (Homoptera, Aphidoidea) der
Rumanischen Sozialistischen Republik, Studia CSAV, Praha
50. Horn D. J., 1988 - Secondary parasitism and population dynamics of green peach and
cabbage aphids (Myzus persicae, Brevicoryne brassicae) In Ecology and effectiveness of
aphidophaga, SPB, Acad. Publ., bv Hague, Netherlands, 305-309.
51. Horvath G, 1897 – Aphididae. In Fauna Regni Hungariae, vol. III: 59-63
52. Hughes R.D., Woolcock L.T., Roberts J.A., Hughes M.A., 1987 – Biological control of the
spotted alfalfa aphid, Therioaphis trifolii f. maculata on Lucerne crops in Australia, by an
introduced parasitic hymenopteran Trioxys complanatus. J. Appl., Ecol., 24, 515-537
53. Iacob N., Lăcătuşu Matilda, Beratlief C., Mihalache G., Ceianu I., 1975 - Combaterea
biologică a dăunătorilor, Rd. Ştiinţifică Bucureşti
54. Ionescu A.M., Mustaţă Gh., 1967 - Cynipidae (Insecta Cinipoidea) obţinute prin culturi din
insecte dăunătoare verzei în Moldova. Trav. Station. “Stejaru” Ecol. Terrestre et Genetique,
14-22.
55. Jourdheuil P., 1960 - Influence de quelques facteurs ecologiques sur les fluctuation de
populations d’une biocenose parasitaire: Étude relative a quelques Hyménoptères
(Ophioninae, Diaspidinae, Euphorinae) parasites des divers Coléoptères inféodèe aux
Crucifères. Ann. Epiphyties, 11: 445-658 Paris.
173
56. Kelm M., 1988 - The efectiveness of Diaeretiella rapae (McIntosh) in the control of the
cabbage aphid Brevicoryne brassicae L. on oilseed rape in Great Britain. In Ecology and
efectivness of aphidophaga, SPB Acad. Publ. bv. Hagne, Netherland, 294-13.
57. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1940 – Păduchele negru de frunze (Doralis fabae). Rev.
Viaţa Agr. 31: 241-8.
58. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1940 - Observaţiuni asupra sistematicii unor specii de
afide în România. An. Inst. Cercet. Agr. României, 12: 287-307.
59. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1942 - Neue Blattlausarten für Rumänien. Bull. Sect. Sci.
Acad. Roum., 23: 162-171.
60. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1943 - Observaţiuni asupra sistematicii unor specii de
Aphide din România. An. Inst. Cercet. Agr. României, B: 217-267.
61. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1944 (1946) - Neue Blatläuse für Rumänien (Sechster
Beitrag) Bull. Sect. Sci. Acad. Roum., 26: 383-392.
62. Knechtel W. K., Manolache C.I., 1944 (1946) - Neue Blatläuse für Rumänien (Siebenter
Beitrag). Bull Sect. Sci. Acad. Roum., 26: 383-392.
63. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1945 (1947) - Neue Blattläuse für Rumänien (Achter
Beitrag). Bull. Sect. Sci. Acad. Roum., 27: 475-485.
64. Knechtel W.K., Manolache C.I., 1947 (1948) - Neue Blattläuse für Rumänien (Neunter
Beitrag) Bull. Sect. Sci. Acad. Roum., 26: 383-392.
65. Lăcătuşu Matilda, Constantinescu V., Mustaţă Gh., 1973 - Consideraţii asupra biologiei
entomofagului Diaeretiella rapae Curt. (Hym. Aphidiidae). An. Univ. Bucureşti, Biol.22: 51-
58.
66. Lăcătuşu Matilda, Filipescu C., 1989 - Situaţia cercetărilor privind speciile de Braconidae
(Hymenoptera), parazite ale insectelor dăunătoare agriculturii, până în prezent în România.
Lucr. St. ale Simp.”Entomofagii şi rolul lor în ecilibrul biologic“ Univ. Al. I. Cuza, Iaşi, 13-
22.
67. Lopez E. R., Van Driesche R. G., 1989 - Direct measurement of host and parasitoid
recruitment for assesment of total sosses due to parasitism in a continuously breeding
species, the cabbage aphid, Brevicoryne brassicae (L.) (Hemiptera: Aphididae). Bull. Ent.
Res., 79, 47-59.
68. Martelli G., 1911 - Notizie sull’Aphis brassicae L. e su alcuni suri parassiti ed iperparassiti.
Bull. Del Lab. di Zool. Gen. i Agric. de la Scuala Sup. D’Agric. In Portici, 5: 40-54.
69. Mustaţă Gh., 1983 – Factori biotici limitativi în coloniile de Brevicoryne brassicae L., Lucr
celei de a III a Conf. de Ent., Iaşi, 20-22 mai, 583-594.
70. Mustaţă Gh., 1973 - Biologia şi ecologia insectelor parazite în insectele dăunătoare
legumelor din Moldova. Teza de doctorat, Univ. ”Al. I. Cuza” Iaşi.
71. Mustaţă Gh., Tudor C., 1973 – Chalcididae şi Scelionidae (Hym.) obţinute prin culturi din
unele insecte dăunătoare culturilor de legume din Moldova. Muz. Jud. Suceava, Stud. Şi
Com. Şt. Nat., 3: 309-319.
72. Mustaţă Gh., 1976-1977 - Factori biotici limitativi în unele colonii de Acyrtosiphon
onobrychis (B.d.F.) (Homoptera-Aphididae).Trav. de la Staţiunea “Stejarul” Ecol. Terr. Et
Genetique: 291-296.
73. Mustaţă Gh., 1978 – Biocenoza ca nivel de organizare. Caracteristicile unei biocenoze
parazitare. În Cursuri speciale de biologie animală. I.P.P.D. Iaşi, Suceava, 45-89.
74. Mustaţă Gh., 1986 - Contribuţii la cunoaşterea complexului de parazitoizi care limitează
populaţiile unor specii de afide semnalate la Grădina Botanică din Iaşi, An. Şt. ale Univ.
“Al.I.Cuza” Iaşi, XXXII, s.II a Biol., 74-75..
174
75. Mustaţă Gh., 1987 - Contribuţii la cunoaşterea complexului de parazitoizi care limitează
populaţiile unor specii de afide semnalate în Grădina Botanică din Iaşi. An. Şt. Univ.” Al. I.
Cuza” Iaşi, XXXIII, s II a. Biol., 69-70.
76. Mustaţă Gh., 1989 – Factori biotici limitativi în unele colonii de afide (complexul de
parazitoizi) Lucr. Simp. “Entomofagii şi rolul lor în păstrarea echilibrului natural”. Univ. “Al.
I. Cuza” Iaşi, 31-39.
77. Mustaţă Gh., Lăcătuşu Matilda, 1973 – Braconidae şi Aphidiidae (Hym.) obţinute prin
culturi din insecte dăunătoare legumelor din Moldova. Muz. Jud. Suceava, Stud. şi Com de
St. Nat., 3: 353-362.
78. Mustaţă Gh., Sava Laurenţiu, 1980 - Unele aspecte privind complexul de paraziţi din
coloniile de Schizaphis graminum Rond. A. II a Consfătuire de Entomologie din R.S.R., Lucr.
St. vol. II, Craiova: 705-710.
79. Mustaţă Gh., Mustaţă Mariana, Călin Maria, 1991 - Les facteurs biotiques limitatifs (Le
complexe de parasitoides) qui agissent dans les colonies de Urolencon cichorii Koch des
cultures d’endives. An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi, XXXVI, s II a. Biol., 217-226.
80. Mustaţă Gh., Perju T., Şfichi Liliana, 1994 - Le complexe des parasites dans les colonies
d’aphides sur des plantes de l’Artemisia An. Şt. Univ. “Al. I. Cuza” Iaşi s. Biol. Anim. XL,
7-12.
81. Niemczyk E., Dixon A.F.G., 1988 - Ecolgy and effectiveness of aphidophaga, SPB Acad.
Publ. bv Hague, Netherlands.
82. Narambuena H., 1981 - Introduction and establishment of parasitoids (Hym. Aphidiidae) for
biological control of Metopolophium dirhodum (Walker) and Sitobion avenae (F.) in
Southern Chile Agriculture Tecnice, 41, 95-102.
83. Obtrel R., 1961 – Effects of two insecticides on Aphidius ervi Hal. (Hym. Braconidae) an
internal parasite of Acyrthosiphon onobrychis (Boyer). Folia Zoologica, 24 (10), 1-8.
84. Paetzold D., Vater G., 1966 – Population dynamics of the parasites and hyperparasites of
Brevicoryne brassicae (L.), In Ecology of Aphidophagous Insects, Acad., Praha, 279-281.
85. Peiu M., Filipescu C., 1960 - Câteva Aphidiidae şi Braconidae (Hymenoptera) parazite în
insecte dăunătoare agriculturii. Lucr. St. Inst. Agr. Iaşi, 96-102.
86. Perju Teodosie, Lăcătuşu Matilda, Pisică C., Andriescu I., Mustaţă Gh., 1988 -
Entomofagii şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor agricole. Edit. ”Ceres”,
Bucureşti
87. Perju Teodosie, Lăcătuşu Matilda, Pisică C., Andriescu I., Mustaţă Gh., 1989 -
Entomofagii şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor horticole. Edit. “Ceres”,
1989.
88. Rabasse J.M., Dedryver C.A., 1983 - Biologie des pucerons de céréales dans l’Ouest de la
France. III. Action des hyménoptères de Sitobion avenae F., Metopolophium dirhodum Wlk.
Et Rhopalosiphum padi L., Agronomie, 3 (8), 779-790.
89. Singh R., Srivastava N., 1988 - Numerical interactions of a hyperparasitoid Alloxysta
pleuralis (Cameron) (Alloxystidae: Hymenoptera) with its host Trioxys indicus (Subba Rao,
Sharma) (Aphidiidae: Hymenoptera) Bull. Of Inst. Zool. Academic Sinica, Taiwan, 27, 167-
173.
90. Starý P., 1965-1966 - The Aphidiidae of Italy (Hymenoptera Ichneumonoidea) Tip.
Compositori – Bologna.
91. Starý P., 1966 – Integrated control of aphids attaking bananas. Rev. Agric. Subtiap. 60: 224-
241.

175
92. Starý P., 1966 - Aphid parasites of Czechoslovakia. A review of Czechoslovak Aphidiidae
(Hymenoptera) Acad. Praha.
93. Starý P.,1970 - Biology of Aphid Parasites (Hymenoptera: Aphidiidae) with respect to
integrated control. Series Entomologica, dr. W. Junk, Den Haag, 568 S.
94. Starý P., 1972 - Aphidius uzbekistanicus Luhetzki (Hym. Aphidiidae), a parasite of
graminicolous pest aphids. Annotones Zool Bot., 85, 1-7.
95. Starý P., 1977 - Dendrocerus – hyperparasites of aphids in Czechoslovakia (Hymenoptera –
Ceraphronidae) Acta Ent. Bahemoslov, 74, 1-9.
96. Starý P., 1978 - Seassonal relations between lucerne, red olover, wheat and barley
agrosystems through aphids and parasitoids (Homoptera: Aphidiidae) Acta. Ent.
Bohemoslov, 75, 296-311.
97. Starý P., 1981 – Biosystematic synapsis of parasitoids on cereal aphids in the western
Palearctic (Hymenoptera, Aphidiidae; Homoptera, Aphidoidea). Acta Ent. Bohemoslov, 78,
382-396.
98. Starý P., Michelana J. M., Mali A., 1985 - Lysiphlebes testaceipes (Cresson, 1980), un
parasita exotico de afides y agenti de contine biologice in Csjana (Hym. Aphidiidae).
Graellsia 41: 131-135.
99. Stechmann D.H., Völke W., 1988 – Introduction of Lysiphlebus testaceipes (Cresson) (Hym.
Aphidiidae) into the kingdom of Tonga, Oceania, In Ecology and effectiveness of
aphidophaga SPB Acad. Publ. bv. Hague, Netherland, 271-273.
100. Stugren B., 1965 – Ecologie generală cu elemente de ocrotire a naturii. Edit. Did şi Ped.
Bucureşti, p.81.
101. Sullivan D.J., 1987 – Insect hyperparasitism, Ann. Rev. Entomol., 32, 49-70.
102. Sullivan D.J., van der Busch R., 1971 – Field ecology of the primary parasites and
hyperparasites of the potato aphid, Macrosiphum euphorbiae, in the east San Francisco Bary
area. Ann. Ent. Soc. Am., 64, 389-394.
103. Tardieux I., Babase J.M., 1988 - Some aspects of host immunity and physiological
suitability in aphids attacked by Aphidius colemani, In Ecology and effectiveness of
aphidophaga, SPB Acad. Publ. bv Hague, Netherlands, 311-315.
104. Tobias V. I.; Kiriac I.G., 1986 – Fam Aphidiidae, în Opredeliteli nasecomâh evropeiscoi
ciasti S.S.S.R., tom II, Izdamelistvo “Nauca”, Leningrad, p. 233-283.
105. Tremblay E., Pinnacchio F., 1988 – Population trends of key aphids and their main natural
enemis in an alfalfa ecosystem in southern Italy, In Ecology and effectiveness of aphidophaga
SPB Acad. Publ. bv Hague, Netherland, 21-27.
106. Vater G., 1971 – Ausbreitung und Wanderverhalten parasitärer Hymenopteren. Biol.
Rundschau, 9, 281-303.
107. Varley W.T., Wratten S.D., 1985 - A simulation model of the role of parasitoids in the
population development of Sitobion avenae (Hemiptera: Aphididae) on cereals. J. Appl.
Ecol., 22, 813-823.
108. Walker G., Cameron P.J., 1981 – The biology of Dendrocerus carpenteri (Hymenoptera:
Ceraphronidae) a parasitoid of Aphidius species and a field observation of Dendrocerus
species as a hyperparasite of Acyrthosiphon species; N.Z.J.Zool., 8, 531-538.
109. Wratten S.D., 1974 - The nature of the effects of the aphids Sitobion avenae and
Metopolophium dirhodum on the growth of wheat. Ann. Appl. Biol., 79, 27-34.

176
ANEXA

EXPLICAŢIA PLANŞELOR

Planşa I
Fig. 1. Afide (după Nevski) 1. Matcă aripată, schemă (pt – pterostigmă, бeд – femur, гoл –
tibie, лan – tars, mp – cornicul, кб – tuberculi marginali, x – codiţă); 2. Cap văzut lateral (kл –
clipeus, вг – buza superioară, нг – buza inferioară sau trompa, npcn – pronotum); 3. Capătul
abdomenului văzut lateral (x – codiţa, ao – orificiul anal, an – lobul anal, гoн – gonapofiza,
no – orificiul genital, cгn – lobul subgenital)
Fig. 2. Afide (după Nevski şi Şapoşnicov) 1. Dispoziţia stigmelor şi a tuberculilor pe corpul
afidelor (npcn – protorace, cpcn – mezotorace, зcn – metatorace, нkб – tuberculi supraaripali,
kб – tuberculi aripali, cб – tuberculi mediani, дblx – stigme, mp – cornicul, x – codiţă, an – lob
anal); 2. Schema dispoziţiei stigmelor pe sternite (cmepн) şi tuberculilor marginali pe tergitele
(mepг) segmentelor normale; 3. La fel, dar cu segmentul I redus; 4. Genitaliile femele (x –
codiţă, an – lobul anal, гoн – gonapofiză, no – orificiul genital, cгn – lobul subgenital); 5. La
fel pentru mascul; 6. Tibia posterioară la o femelă normală.

Planşa II
Fig. 3. Afide (după Grassi, Mordvilko, Nevski, Pašek, Patch) 1,2. Fam. Phylloxeridae,
filoxera viţei-de-vie (Viteus vitifolii), forma aripată şi nearipată; 3. Fam. Adelgidae,
Sacchiphantes abietis (pt – pterostigma); 4,5. Fam. Mindaridae, Mindarus abietinus: 4. Aripa
anterioară; 5. Abdomenul văzut dorsal; 6. Fam. Lachnidae, Cinara grossa, aripa anterioară; 7.
Fam. Anoecidae, Anoecia corni, la fel; 8. Fam. Thelaxidae, Hormaphidula betulae, forma
nearipată văzută ventral; 9. Fam. Callaphididae, Tinocalis saltans.

Planşa III
Fig. 4. Afide. Eriosoma lanigerum 1. Forma nearipată fără puf (kжг, cжг – grupuri secretoare
parietale şi mediane, mp – tubuşor); 2. La fel dar cu puf lateral; 3. grup secretor; 4. aripi; 5.
tumefieri pe ramurile de măr; 6. Colonie de afide pe măr.
Fig. 5. Afide. Afidul cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae) (după Mordvilko şi Essig)
1. Form aripată; 2. Forma neariptă; 3. Codiţă, 4. Colonie de afide pe varză.

Planşa IV
Fig. 6. Afide. Tipuri de codiţe (după Mordvilko, Nevski, Pinttar, Şapoşnicov, Şeleghevici)
1-3. Larg rotunjite: 1. Tuberolachnus; 2. Forda hirsuta mordvilkoi, văzută lateral (x – codiţă,
ao – orificiul anal, an – lobul anal, no – orificiul genital, cen – lobul subgenital); 3.
Acaudinum; 4. Rotunji, Anuraphis; 5, 6. În formă de coif, Dysaphis; 7. Triunghiulară,
Semiaphis; 8, 9. Digitiform: 8 – Aphis, 9 – Staticobium; 10. În formă de spadă, Macrosiphum;
11. În formă de eprubetă, Chaitophorus.
Fig. 7. Afide. Subfam. Pterocomatinae (după Heinze) 1-3. Cornicule: 1 – Neopterocomma
asiphum; 2 – Plocamaphis goernitzi; 3 – Pterocomma pilosum; 4. Neopterocomma - stigmă;

177
5. Pterocomma – stigmă; 6. Plocamaphis, gheară; 7. Pterocomma – gheară; 8. Pterocomma
populeum, abdomenul formei aripate; 9. Pterocomma salici, forma nearipată fără extremităţi.

Planşa V
Fig. 8. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini (după Istop şi Şapoşnikov) 1. Rhopalosiphon,
capătul abdomenului văzut lateral; 2. Aphis, idem; 3. Schizaphis pyri, forma neripată; 4. Aphis
fabae; 5. Hyalopterus arundinis; 6. Ephedraphis ephedrae.
Fig. 9. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. (după Goidanici, Ivanovskaia, Rogerson,
Stroiann, Şapoşnicov şi orig) 1-7. Cornicule: 1 – Rhopalosiphum maydis, individ nearipat; 2 –
Rh. padi, individ aripat; 3 – Rh. insertum, individ aripat; 4 – Schizaphis pyri, forma nearipată;
5 – Schizaphis pyri, forma aripată; 6 – Hyalopterus arundinis, 7 – Chomaphis mira; 8, 9.
Cryptosiphon artemisia: 8 – nearipată, văzută dorsal; 9 – ultimul articol al antenei; 10, 11.
Toxoptera aurantii: 10 – porţiune de pe suprafaţa ventrală a abdomenului, 11 – tibia
posterioară; 12. Aphis gosypii, tibia posterioară.

Planşa VI
Fig. 10. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. Mordvilkoiella skorkini (după G. E.
Bei-Bienko). 1 – virgină nearipată; 2 – antenă; 3 – trompă; 4 – piciorul posterior; 5,6 –
cornicule; 7 – capătul abdomenului.
Fig. 11. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. Aphis pomi (după Knentsen şi Baker, Nevski
şi Heinze). 1 – forma apteră; 2 – frunze atacate; 3 – ouă hibernante.

Planşa VII
Fig. 12. Fam. Aphidiidae, subtribul Anuraphidina (după Şapoşnikov).
1,2 – porţiuni ale cuticulei de pe suprafaţa dorsală a corpului formelor aptere: 1 – Anuraphis
subterranea (a – ceafă, б – protorace şi mezotorace, в – I – IV tergitele abdominale), 2 –
Roepkea marchali; 3 – 6 – cornicule; 3 – Ceruraphis eriophori; 4 – Anuraphis subterranea; 5
– Acaudinum dolichosiphon; 6 – Brachycaudus cardui; 7 – 10 – stigme: 7 – reniforme,
Anuraphis subterranea, 8 – rotundă, Brachycaudus prunicola, 9 – acoperită, Roepkea
marchali, 10 – idem, văzut lateral; 11, 12 – tuberculii marginali de pe aceleaşi segmente ca şi
stigmele (date pentru comparare).
Fig. 13. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina (după Börner, Istop şi G. E. Bei-
Bienko). 1 – Brachycaudus divaricatae, frunte; 2 – B. napelli, idem; 3 – Dysaphis anthrisci
anthrisci, protorace (săgeţile indică perişorii supramarginali); 4,5 – Brachycaudus helichrysi:
4 – abdomenul formei aptere, 5 – idem pentru forma aripată; 6 – B. amygdalinus, capătul
abdomenului formei nearipate; 7 – Brachycaudus cardui, articolul 1 al piciorului; 8 – B.
prunicola, idem.

Planşa VIII
Fig. 14. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina. Frunze vătămate (după Şapoşnikov).
1 – păr, Anuraphis pyrilaseri; 2 – măr, Dysaphis anthrisci majkopica; 3 – păr, D. reaumuri; 4
– piersic, Brachycaudus amygdalinus.
Fig. 15. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Capul sau partea sa anterioară la
formele nearipate (după Müller, Heinze). 1 – Liosomaphis berberidis; 2 – Myzaphis rosarum;
3 – M. bucktoni; 4 – Trilobaphis caricis; 5 – Galiobium langei; 6 – Lipaphis matthiole; 7 –
Spatulophorus incanae; 8 – Coloradoa rufomaculata.

178
Planşa IX
Fig. 16. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina (după Mamontova, Piutter,
Heinze) 1 –3 primul articol al piciorului: 1 – Longicaudus; 2 – Myzaphis; 3 – Hydaphias; 4 –6
– capătul abdomenului, 4 – Cavariella aegopodii, 5 – Uhlmannia singularis, 6 – Aspidaphis
polygoni.
Fig. 17. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Cornicule şi codiţe (după
Aizenberg, Nevsky, Stroianu, Heinze şi Şapoşnikov). 1 – Galiobium langei; 2 – Semiaphis
tataricae; 3 – S. lonicerina; 4 – Hydaphias helvetica; 5 – Staegeriella necopinata; 6 –
Aspidaphis polygoni; 7 – Hyadaphis passerini; 8 – Lipaphis erysimi; 9 – Hydaphias
hofmanni; 10 – Aspidaphium cuspidati; 11 – Chaitaphis tenuicaudus.

Planşa X
Fig. 18. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Mamontova vera (G. E. Bei-
Bienko). 1 – frunte; 2 – fragment al articolului 3 al antenei; 3 – ultimul articol al trompei; 4 –
protorace; 5 – piciorul anterior; 6 – aripi; 7 – abdomen; 8 – porţiune a abdomenului; 9 –
codiţă.
Fig. 19. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Forme nearipate (după Aizenberg,
Soliman şi Hille Ris Lambers). 1 – Semiaphis tataricae; 2 – Smiela schneideri; 3 –
Clypeaphis suaedae.

Planşa XI
Fig. 20. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Codiţe(după Aizenberg, Nevski şi
Heinze).1 – Neanuraphis; 2 – Xenomyzus corticalis; 3 – Tubaphis ranunculina; 4 – Neomyzus
circumflexus; 5 – Rhopalosiphoninus ribesinus.
Fig. 21. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Corniculele formelor nearipate (după
Aizenberg, Golman, Mordvilko, Müller, Nevski, Heinze şi G.E.Bei-Bienko).1 – Xenomyzus
corticalis; 2 – Myzus borealis; 3 – Microlophium evansi; 4 – idem, partea apicală; 5 –
Acyrthosiphon caraganae; 6 – Volutaphis centaureae; 7 – Rhopalosiphoninus ribesinus; 8 –
Rh. calthae; 9 – Rh. latysiphon; 10 – Macrosiphum rosae; 11 – idem, partea apicală; 12 –
Dactynotus cirsicola; 13 – D. (Paczoskia) paczoskii, partea terminală, apicală; 14 –
Chaetosiphon alpestre orientalis.

Planşa XII
Fig. 22. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Capul formelor nearipate (după
Mordvilko, Heinze şi Hille Lis Lambers). 1 – Ovatus insitus; 2 – Ovatoides inulae; 3 –
Phorodon humuli; 4 – Aulacorthum solani; 5 – Amphorophora rubi; 6 – Acyrthosiphon
pisum; 7 – Microlophium evansi; 8 – Metopolophium dirhodum; 9 – Rhopalosiphoninus
ribesinus.

Planşa XIII
Fig. 23. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Heinze şi Eissig). 1 –
Idiopterus nephrolepidis, aripa anterioară; 2 – Nasonovia pilosellae, perişori de pe tergitele
abdominale III şi IV.
Fig. 24. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Schema sclerotizaţiei suprafeţei
dorsale a corpului formelor nearipate (după Mordvilko, Samdrvalova, Heinze şi Hille Ris
Lambers). 1 – Neomyzus circumflexus; 2 – Nasonovia ribisnigri; 3 – N. nigra; 4 –

179
Hyperomyzus rhinanthi; 5 – H. picridis; 6 – Megoura viciae; 7 – Dactynotus jaceae; 8 –
Macrosiphoniella millefolii; 9 – Metopeurum fuscoviride; 10 – D. (Paczoskia) paczoskii.

Planşa XIV
Fig. 25. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Ultimul articol al trompei (după
Hille Ris Lambers). 1 – Cryptomyzus ballotae; 2 – C. galeopsidis; 3 – Capitophorus
vandergooti; 4 – Pleotricophorus glandulosus; 5 – P. persimilis.
Fig. 26. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Hille Ris Lambers). 1 –
Capitophorus eleagni; 2 – C. horni.

Planşa XV
Fig. 27. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Mordvilko şi Heinze). 1 – 6 –
Myzodes persicae: 1 – forma nearipată, 2 – capul; 3 – 5 – corniculul formelor aripate şi
nearipate – „transfugi”, colonişti; 7,8 – Myzus cerasi: 7 – formă nearipată, văzută dorsal, 8 –
vârful tibiei posterioare de la larva din stadiul 1 (săgeţile indică perişorii rostrali).

Planşa XVI
Fig. 28. Ciclul biologic la afide;
Fig. 29. Ciclul biologic la Aphis pomi. (după A. Săvescu)

Planşa XVII
Fig. 30. Acyrthosiphon pisum 1 – Femelă vivipară apteră; 2 – Larvă aripată; 3 – Năpârlirea
unei larve aripate, 4 – Femelă vivipară aripată.

Planşa XVIII
Fig. 31. Aphis cracivora: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Nimfă, 3- Femelă vivipară aripată.
Fig. 32. Aphis fabae: 1 - Individ tânăr de femelă vivipară apteră, 2 – Individ matur de femelă
vivipară apteră, 3 – Femelă vivipară aripată

Planşa XIX
Fig. 33. Aphis farinosa: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată, 3 – Femelă
vivipară apteră partea ventrală.

Planşa XX
Fig. 34. Aphis pomi: 1 – Matcă (fundatrix), 2 – Femelă vivipară apteră, 3 – Larvă tânără, 4 –
Nimfă, 5 – Femelă vivipară aripată.

Planşa XXI
Fig. 35. Aphis rumicis: 1 – Nimfă, 2 – Nimfă (exemplar mare), 3 – Femelă vivipară tânără, 4
– Femelă vivipară apteră, 5 – Femelă vivipară aripată.

Planşa XXII
Fig. 36. Aphis sambuci: 1 – Femelă vivipară aripată, 2 – Femelă vivipară apteră.
Fig. 37. Brevicoryne brassicae: 1 – Femelă vivipară apteră acoperită cu puf, 2 – Femelă
vivipară aripată (profil), 3 - Nimfă

180
Planşa XXIII
Fig. 38. Hyalopterus pruni: 1 – Femelă vivipară aripată, 2 – Mascul cu aripi voluminoase,
3 – Femelă ovipară apteră, 4 – Nimfă.

Planşa XXIV
Fig. 39. Hyperomyzus lactucae: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată, 3 –
Nimfă, 4 – Formă larvară.

Planşa XXV
Fig. 40. Macrosiphoniella absinthii; Fig. 41. Macrosiphum rosae. 1 – Femelă virginogenă
aripată, 2 – Larvă nearipată, 3 – Femelă virginogenă aripată.

Planşa XXVI
Fig. 42. Myzodes persicae: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată.

Planşa XXVII
Fig. 43. Myzus cerasi: 1 – Mascul; 2 – Larvă tânără nearipată; 3 – Femelă virginogenă
aripată; 4 – Femelă virginogenă nearipată; 5 – Nimfă.

Planşa XXVIII
Fig. 44. Phorodon humuli: 1 – Femelă virginogenă nearipată; 2 – Nimfă; 3,4 – Femelă
virginogenă aripată.

Planşa XXIX
Fig. 45. Rhopalosiphon padi: 1 – Nimfă, 2 – Femelă vivipară aripată.

Planşa XXX
Fig. 46. Sitobion avenae: 1 – Femelă virginogenă aripată; 2 - Femelă virginogenă apteră; 3 –
Nimfă.

Planşa XXXI
Fig. 47. Uroleuchon cicorii: 1 – Femelă virginogenă apteră; 2 – Femelă virginogenă aripată.

Planşa XXXII
Fig. 48. Adult de Aphidius ervi Hal; Fig. 49. Adult de Ephedrus lacertosus Hal. (după M.
Lăcătuşu)

Planşa XXXIII
Fig. 50. Adult de Lisiphlebus fabarum (Marshall); Fig. 51. Adult de Trioxys angelicae
(Haliday). (original)

Planşa XXXIV
Fig. 52. Ou de afidiid; Fig. 53. Aphidius megourae Stary – larva de stadiul I; Fig. 54.
Lipolexis gracilis Forster – larva de stadiul I.; Fig. 55. Monoctonus agustivalvus Stary – larva
de stadiul I; Fig. 56. Aphidius megourae Stary – larva de stadiul II; Fig. 57. A. megourae
Stary – larva de stadiul III; Fig. 58. Armătura bucală a larvei de stadiul I. (după P. Starý)

181
Planşa XXXV
Fig. 59. Capul speciei Pauesia sp. văzut din faţă; Fig. 60. Capul văzut dorsal; Fig. 61. Antenă
de afidiid; Fig. 62. Partea bazală a unei antene; Fig. 63, 64. Structura toracelui: PN –
pronotum, NOT – notum, TG – tegulă, MSCT – mezoscut, AX – axilllae, AANT – aripa
anterioară, APST – aripă posterioară, SCTL – scutelum, MTNT – metanotum, PSCTL –
postscutelum, PROP – propodeum, SP – stigme. T1, T2 – primul şi al doilea segment
abdominal, CX1, CX2, CX3 – coxe, PN – pronotum, PP – propleure, MSPL – metapleure.
(după P. Starý)

Planşa XXXVI
Fig. 65. Aripa anterioară de afidiid; Fig. 66. Aripă posterioară de afidiid: An – anală; B –
bazală C – costală; Cu – cubitală; Im – intermediană; Ir – interradială (primară, secundară); M
– mediană (primară, secundară etc.); Mt – metacarp; n – nervellus; Pt – pterostigmă; R –
radială (primară, secundară, terţiară); Sc – subcostală; celule: Bc. – bazală; Cuc – cubitală
(primară secundară); Mc – mediană (primară, secundară); Pt – pterostigmală; Rc – radială
(primară, secundară etc.) (după P. Starý)

Planşa XXXVII
Fig. 67. Propodeum de Aphidius; Fig. 68. Propodeum de Monoctonus; Fig. 69, 70. Primul
segment abdominal de la Trioxys; Fig. 71. Partea posterioară a abdomenului de Metaphidius.
(după P. Starý)

Planşa XXXVIII
Fig. 72. Armătura genitală femelă: MP – tergitul segmentului IX, PTGR – proctiger, VP –
prelungire ventrală, 2VLF – al doilea valvifer, 3VL – valvula 3 (teaca ovipozitorului); Fig.
73. Teaca ovipozitorului; Fig. 74. Armătura genitală masculă: GX – gonococxit, GB –
gonobazis, VP – valvele penisului, P – penis, D – digitus, CS – cuspis, GF – gonoforceps, GR
– gonostipital rami, APD – apodemus; Fig. 75. Abdomenul femelei de Protaphidius; Fig. 76.
Armătura genitală femelă la Trioxys; Fig. 77, 78. Prelungirile abdominale de la Trioxys. (după
P. Starý)

Planşa XXXIX
Fig. 79. Lysiphlebus melandriicola Stary – aripa; Fig. 80. Lysiphlebus salicaphis (Fitch.); Fig.
81. Lysiphlebus ambiguus Haliday – aripa; Fig. 82. Diaeretiela rapae (M’Intosh) – aripa, Fig.
83. Diaeretellus ephippium (Hal.) – aripa; Fig. 84. Trioxys angelicae Hal. – aripa; Fig. 85.
Ephedrus plagiator Nees. – aripa; Fig. 86. Ephedrus persicae Frog. – aripa; Fig. 87. Lipolexis
gracilis Forster – aripa; Fig. 88. Aphidius rosae Hal. – aripa. (după P. Starý)

Planşa XL
Fig. 89. Dyscritulus planiceps Marshall – aripa; Fig. 90. Trioxys pannonicus Stary – aripa;
Fig. 91. Ephedrus lacertosus Hal. – aripa; Fig. 92. Monoctonus angustivalvus Stary – aripa;
Fig. 93. Diaeretus leucopterus (Hal.) – aripa; Fig. 94. Monoctonus angustivalvus Stary –
variaţie în nervaţiune; Fig. 95. Praon sp. – aripa; Fig. 96. Paralipsis enervis (Nees) – aripa.
(după P. Starý)

182
Planşa XLI
Fig. 97. Pauesia abietis (Marsh.) – genitalia; Fig. 98. Aphidius rosae Hal. – genitalia; Fig. 99.
Areopraon lepelley (Vaterston) – genitalia; Fig. 100. Pauesia laricis Hal. -. genitalia; Fig.
101. Aphidius caraganae Stary – propodeum; Fig. 102. Trioxys falcata Mackuer – genitalia;
Fig. 103. Trioxis parauctus Stary – tergitul I abdominal; Fig. 104. Diaeretus leucopterus Hal.
– genitalia; Fig. 105. Trioxys macroceratus Mackauer – genitalia; Fig. 106. Tripoxys
parauctus Mackauer – genitalia. Fig. 107. Lysaphidus arvensis Stary – genitalia. (după P.
Starý)

Planşa XLII
Fig. 108. Trioxys centaurae Hal. – genitalia; Fig. 109. Dyscritulus planiceps (Marsh.) –
genitalia; Fig. 110. Ephedrus cerasicola Stary – propodeum; Fig. 111. Lysaphidus arvensis
Stary – capul văzut dorsal; Fig. 112. Aclitus obscuripennis Forst. – capul văzut deasupra; Fig.
113. Lysaphidus erysimi Stary – capul văzut deasupra; Fig. 114. Pauesia picta (Hal.) –
genitalia; Fig. 115. Trioxys pannonicus Stary – genitalia; Fig. 116. Aphidius avenae Hal. –
propodeum; Fig. 117. Lysiphlebus fabarum Marsh. – genitalia; Fig. 118. Monoctonus
angustivalvus Stary – propodeum; Fig. 119. Ephedrus plagiator (Nees) – genitalia; Fig. 120.
Monoctonus caricis Hal. – propodeum; Fig. 121. Pauesia unilachni (Gahan) – genitalia.
(după P. Starý)

Planşa XLIII
Fig. 122. Trioxys heraclei (Hal.) – genitalia; Fig. 123. Paralipsis enervis (Ness) – capul văzut
lateral; Fig. 124. Trioxys hortorum Stary – genitalia; Fig. 125. Discritulus planiceps (Marsh.)
– capul văzut dorsal; Fig. 126. Toxares deltiger (Hal.) – genitalia; Fig. 127. Diaeretellus
ephippium (Hal.) – genitalia; Fig. 128. Trioxys auctus (Hal.) – propodeum; Fig. 129. Pauesia
picta (Hal.) – mezoscutum văzut lateral; Fig. 130. Monoctonus crepidis (Hal.) – propodeum;
Fig. 131. Diaeretus leucopterus (Hal.) – propodeum; Fig. 132. Ephedrus validus (Hal.) –
propodeum; Fig. 133. Diaeretiela rapae (M’Int) – genitalia; Fig. 134. Praon volucre (Hal.) –
genitalia; Fig. 135. Monoctonus crepidis (Hal.) – genitalia; Fig. 136. Aphidius rosae Hal. –
propodeum; Fig. 137. Lysiphlebus thelaxis Stary – tergitul I abdominal; Fig. 138. Lysiphlebus
fabarum (Marsh.) – tergitul I abdominal; Fig. 139. Ephedrus brevis Stelfox – tergitul I
abdominal. (după P. Starý)

Planşa XLIV
Fig. 140. Pauesia maculolachni (Stary) – capul văzut din faţă; Fig. 141. Trioxys humuli
Mackauer – genitalia; Fig. 142. Aclitus obscuripennis Forst. – abdomen; Fig. 143.
Monoctonus angustivalvus Stary – genitalia; Fig. 144. Metaphidius aterrimus Fabricius –
abdomen; Fig. 145. Metaphidius aterrimus (Fahr.) – propodeum; Fig. 146. Monoctoni
pistaciaecola Stary – genitalia; Fig. 147. Lysaphidus arvensis Stary – tergit; Fig. 148.
Areopraon lepelleyi (Waterston) – propodeum; Fig. 149. Lysiphlebus thelaxis Stary – tibia;
Fig. 150. Lysiphlebus arvicola Stray – tergit; Fig. 151. Praon pubescens Stary – articole
flagelare; Fig. 152. Praon volucre (Hal.) – articole flagelare; Fig. 153. Pauesia picta (Hal.) –
propodeum; Fig. 154. Monoctonia pistaciaecola Stary – tergit I; Fig. 155. Tryoxis angelicae
(Hal.) – genitalia; Fig. 156. Ephedrus nacheri Quilis – tergitul I abdominal. (după P. Starý)

183
Planşa XLV
Fig. 157. Pauesia picta (Hal.) – tergitul I abdominal; Fig. 158. Trioxys angelicae (Hal.) –
tergitul I abdominal; Fig. 159. Pauesia laricis Hal. – tergitul I abdominal; Fig. 160. Trioxys
auctus (Hal.) – tergitul I abdominal; Fig. 161. Pauesia pini (Hal.) – tergitul I abdominal; Fig.
162. Ephedrus plagiator (Nees) – vârful antenei; Fig. 163. Trioxys centaurae (Hal.) – tergitul
I abdominal; Fig. 164. Lysiphlebus dissolutus (Ness) – propodeum; Fig. 165. Trioxys heraclei
(Hal.) – tergitul I abdominal; Fig. 166. Ephedrus minor Stelfox – vârful antenei; Fig. 167.
Ephedrus validus (hal.) – genitalia; Fig. 168. Trioxys macroceratus Mackauer – tergitul I
abdominal; Fig. 169. Pauesia cupressobii Stary – tergitul I abdominal; Fig. 170. Ephedrus
validus (Hal.) – articole ale flagelului; Fig. 171. Pauesia unilachni (Gahan) – mezoscutul
văzut lateral; Fig. 172. Trioxys pallidus (Hal.) – genitalia; Fig. 173. Lipolexis gracilis Forster
– genitala; Fig. 174. Trioxys spinosus Stary – genitalia; Fig. 175. Trioxys glaber Stary –
genitalia; Fig. 176. Trioxys betulae (Marsh.) – genitalia. (după P. Starý)

Planşa XLVI
Asaphes vulgaris Walk.: Fig. 177. Adultul; Fig. 178. Capul văzut din faţă; Fig. 179. Antena.
(după Masi).

Planşa XLVII
Aphidencyrtus aphidivorus Mayr: Fig. 180. Adultul; Fig. 181. Capul văzut din faţă; Fig.
182-186. Antene la mascul şi femelă. (după I. Andriescu)

Planşa XLVIII
Fig. 187. Complexul de duşmani naturali care controlează coloniile de B. brassicae. (original)

Planşa XLIX
Fig. 188. Colonie de Brevicoryne brassicae L: pe frunze de varză; Fig. 189. Varză atacată de
Brevicoryne brassicae L.; Fig. 190. Femelă vivipară aripată şi femelă vivipară nearipată.
(original)

Planşa L
Mumii de Aphis pomi De Geer: Fig. 191. Femelă nearipată; Fig. 192. Femelă aripată.
(original)

Planşa LI
Fig. 193. Piramida trofică a biocenozei parazitoide a lui B. brassicae L. (original)

Planşa LII
Fig. 194. Ciclogramă reprezentând raportul dintre speciile parazitoide care controlează
coloniile de Brevicoryne brassicae L. (original)

Planşa LIII
Fig. 195. Dinamica speciilor parazitoide de la un an la altul în perioada 1967-1972; Fig. 196.
Dinamica speciilor parazitoide la Valea Lupului în perioada 7.VII-13.XI.1971. (original)

184
Planşa LIV
Fig. 197. Competiţia dintre speciile parazitoide, într-o cultură de varză atacată de B. brassicae
L. (original)

Planşa LV
Fig. 198. Dinamica speciilor din biocenoza parazitoidă a lui B. brassicae în Moldova.
(original)

Planşa LVI
Fig. 199. Complexul de parazitoizi care limitează populaţiile de Pieris sp. (original).

Planşa LVII
Fig. 200. Complexul de parazitoizi din populaţii de Plutella xylostella. (original)

Planşa LVIII
Fig. 201. Reţea trofică specifică pentru biocenoza parazitoidă a lui Uroleuchon cichorii.
(original).

Planşa LIX
Fig. 202. Reţea trofică specifică biocenozei parazitoide a lui Acyrtosiphon pisum. (original).

Planşa LX
Fig. 203. Reţea trofică specifică pentru biocenoza parazitoidă a lui Macrosiphoniella
absinthum. (original)

Planşa LXI
Fig. 204. Reţea trofică specifică pentru biocenoza parazitoidă a lui Schizaphis graminum.
(original)

Planşa LXII
Fig. 205. Analiza sinecologică a speciilor parazitoide din coloniile de Uroleucon cichorii.
(original)

Planşa LXIII
Fig. 206. Afinitatea cenotică a speciilor parazitoide din coloniile de Uroleucon cichorii.
(original)

Planşa LXIV
Fig. 207. Mecanisme cibernetice care acţionează în cadrul biocenozelor parazitoide. (original)

Planşa LXV
Fig. 208. Relaţiile cibernetice ce se stabilesc între nivelele trofice ale unei biocenoze de tip
parazitoid. (original)

185
PLANŞA I

Fig. 1. Afide (după Nevski)


1. Matcă aripată, schemă (pt – pterostigmă, бeд – femur, гoл – tibie, лan – tars, mp – cornicul, кб –
tuberculi marginali, x – codiţă); 2. Cap văzut lateral (kл – clipeus, вг – buza superioară, нг – buza
inferioară sau trompa, npcn – pronotum); 3. Capătul abdomenului văzut lateral (x – codiţa, ao –
orificiul anal, an – lobul anal, гoн – gonapofiza, no – orificiul genital, cгn – lobul subgenital)

Fig. 2. Afide (după Nevski şi Şapoşnicov)


1. Dispoziţia stigmelor şi a tuberculilor pe corpul afidelor (npcn – protorace, cpcn – mezotorace, зcn
– metatorace, нkб – tuberculi supraaripali, kб – tuberculi aripali, cб – tuberculi mediani, дblx –
stigme, mp – cornicul, x – codiţă, an – lob anal); 2. Schema dispoziţiei stigmelor pe sternite
(cmepн) şi tuberculilor marginali pe tergitele (mepг) segmentelor normale; 3. La fel, dar cu
segmentul I redus; 4. Genitaliile femele (x – codiţă, an – lobul anal, гoн – gonapofiză, no – orificiul
genital, cгn – lobul subgenital); 5. La fel pentru mascul; 6. Tibia posterioară la o femelă normală.
PLANŞA II

Fig. 3. Afide (după Grassi, Mordvilko, Nevski, Pašek, Patch)


1,2. Fam. Phylloxeridae, filoxera viţei-de-vie (Viteus vitifolii), forma aripată şi nearipată; 3. Fam.
Adelgidae, Sacchiphantes abietis (pt – pterostigma); 4,5. Fam. Mindaridae, Mindarus abietinus: 4.
Aripa anterioară; 5. Abdomenul văzut dorsal; 6. Fam. Lachnidae, Cinara grossa, aripa anterioară; 7.
Fam. Anoecidae, Anoecia corni, la fel; 8. Fam. Thelaxidae, Hormaphidula betulae, forma nearipată
văzută ventral; 9. Fam. Callaphididae, Tinocalis saltans.
PLANŞA III

Fig. 4. Afide. Eriosoma lanigerum


1. Forma nearipată fără puf (kжг, cжг – grupuri secretoare parietale şi mediane, mp – tubuşor); 2.
La fel dar cu puf lateral; 3. grup secretor; 4. aripi; 5. tumefieri pe ramurile de măr; 6. Colonie de
afide pe măr.

Fig. 5. Afide. Afidul cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae) (după Mordvilko şi Essig)
1. Form aripată; 2. Forma neariptă; 3. Codiţă, 4. Colonie de afide pe varză.
PLANAŞA IV

Fig. 6. Afide. Tipuri de codiţe (după Mordvilko, Nevski, Pinttar, Şapoşnicov, Şeleghevici)
1-3. Larg rotunjite: 1. Tuberolachnus; 2. Forda hirsuta mordvilkoi, văzută lateral (x – codiţă, ao –
orificiul anal, an – lobul anal, no – orificiul genital, cen – lobul subgenital); 3. Acaudinum; 4.
Rotunji, Anuraphis; 5, 6. În formă de coif, Dysaphis; 7. Triunghiulară, Semiaphis; 8, 9. Digitiform:
8 – Aphis, 9 – Staticobium; 10. În formă de spadă, Macrosiphum; 11. În formă de eprubetă,
Chaitophorus.

Fig. 7. Afide. Subfam. Pterocomatinae (după Heinze)


1-3. Cornicule: 1 – Neopterocomma asiphum; 2 – Plocamaphis goernitzi; 3 – Pterocomma pilosum;
4. Neopterocomma - stigmă; 5. Pterocomma – stigmă; 6. Plocamaphis, gheară; 7. Pterocomma –
gheară; 8. Pterocomma populeum, abdomenul formei aripate; 9. Pterocomma salici, forma
nearipată fără extremităţi.
PLANAŞA V

Fig. 8. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini (după Istop şi Şapoşnikov)


1. Rhopalosiphon, capătul abdomenului văzut lateral; 2. Aphis, idem; 3. Schizaphis pyri, forma
neripată; 4. Aphis fabae; 5. Hyalopterus arundinis; 6. Ephedraphis ephedrae.

Fig. 9. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. (după Goidanici, Ivanovskaia, Rogerson,
Stroiann, Şapoşnicov şi orig)
1-7. Cornicule: 1 – Rhopalosiphum maydis, individ nearipat; 2 – Rh. padi, individ aripat; 3 – Rh.
insertum, individ aripat; 4 – Schizaphis pyri, forma nearipată; 5 – Schizaphis pyri, forma aripată; 6 –
Hyalopterus arundinis, 7 – Chomaphis mira; 8, 9. Cryptosiphon artemisia: 8 – nearipată, văzută
dorsal; 9 – ultimul articol al antenei; 10, 11. Toxoptera aurantii: 10 – porţiune de pe suprafaţa
ventrală a abdomenului, 11 – tibia posterioară; 12. Aphis gosypii, tibia posterioară.
PLANŞA VI

Fig. 10. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. Mordvilkoiella skorkini


(după G. E. Bei-Bienko).
1 – virgină nearipată; 2 – antenă; 3 – trompă; 4 – piciorul posterior; 5,6 – cornicule; 7 – capătul
abdomenului.

Fig. 11. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. Aphis pomi


(după Knentsen şi Baker, Nevski şi Heinze).
1 – forma apteră; 2 – frunze atacate; 3 – ouă hibernante.
PLANŞA VII

Fig. 12. Fam. Aphidiidae, subtribul Anuraphidina (după Şapoşnikov).


1,2 – porţiuni ale cuticulei de pe suprafaţa dorsală a corpului formelor aptere: 1 – Anuraphis
subterranea (a – ceafă, б – protorace şi mezotorace, в – I – IV tergitele abdominale), 2 – Roepkea
marchali; 3 – 6 – cornicule; 3 – Ceruraphis eriophori; 4 – Anuraphis subterranea; 5 – Acaudinum
dolichosiphon; 6 – Brachycaudus cardui; 7 – 10 – stigme: 7 – reniforme, Anuraphis subterranea, 8
– rotundă, Brachycaudus prunicola, 9 – acoperită, Roepkea marchali, 10 – idem, văzut lateral; 11,
12 – tuberculii marginali de pe aceleaşi segmente ca şi stigmele (date pentru comparare).

Fig. 13. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina


(după Börner, Istop şi G. E. Bei-Bienko).
1 – Brachycaudus divaricatae, frunte; 2 – B. napelli, idem; 3 – Dysaphis anthrisci anthrisci,
protorace (săgeţile indică perişorii supramarginali); 4,5 – Brachycaudus helichrysi: 4 – abdomenul
formei aptere, 5 – idem pentru forma aripată; 6 – B. amygdalinus, capătul abdomenului formei
nearipate; 7 – Brachycaudus cardui, articolul 1 al piciorului; 8 – B. prunicola, idem.
PLANŞA VIII

Fig. 14. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina. Frunze vătămate (după Şapoşnikov).
1 – păr, Anuraphis pyrilaseri; 2 – măr, Dysaphis anthrisci majkopica; 3 – păr, D. reaumuri; 4 –
piersic, Brachycaudus amygdalinus.

Fig. 15. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Capul sau partea sa anterioară la
formele nearipate (după Müller, Heinze).
1 – Liosomaphis berberidis; 2 – Myzaphis rosarum; 3 – M. bucktoni; 4 – Trilobaphis caricis; 5 –
Galiobium langei; 6 – Lipaphis matthiole; 7 – Spatulophorus incanae; 8 – Coloradoa rufomaculata.
PLANŞA IX

Fig. 16. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina


(după Mamontova, Piutter, Heinze).
1 –3 primul articol al piciorului: 1 – Longicaudus; 2 – Myzaphis; 3 – Hydaphias; 4 –6 – capătul
abdomenului, 4 – Cavariella aegopodii, 5 – Uhlmannia singularis, 6 – Aspidaphis polygoni.

Fig. 17. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Cornicule şi codiţe


(după Aizenberg, Nevsky, Stroianu, Heinze şi Şapoşnikov).
1 – Galiobium langei; 2 – Semiaphis tataricae; 3 – S. lonicerina; 4 – Hydaphias helvetica; 5 –
Staegeriella necopinata; 6 – Aspidaphis polygoni; 7 – Hyadaphis passerini; 8 – Lipaphis erysimi; 9
– Hydaphias hofmanni; 10 – Aspidaphium cuspidati; 11 – Chaitaphis tenuicaudus.
PLANŞA X

Fig. 18. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Mamontova vera


(G.E.Bei-Bienko).
1 – frunte; 2 – fragment al articolului 3 al antenei; 3 – ultimul articol al trompei; 4 – protorace; 5 –
piciorul anterior; 6 – aripi; 7 – abdomen; 8 – porţiune a abdomenului; 9 – codiţă.

Fig. 19. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Forme nearipate


(după Aizenberg, Soliman şi Hille Ris Lambers).
1 – Semiaphis tataricae; 2 – Smiela schneideri; 3 – Clypeaphis suaedae.
PLANŞA XI

Fig. 20. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Codiţe


(după Aizenberg, Nevski şi Heinze).
1 – Neanuraphis; 2 – Xenomyzus corticalis; 3 – Tubaphis ranunculina; 4 – Neomyzus circumflexus;
5 – Rhopalosiphoninus ribesinus.

Fig. 21. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Corniculele formelor nearipate
(după Aizenberg, Golman, Mordvilko, Müller, Nevski, Heinze şi G.E.Bei-Bienko).
1 – Xenomyzus corticalis; 2 – Myzus borealis; 3 – Microlophium evansi; 4 – idem, partea apicală; 5
– Acyrthosiphon caraganae; 6 – Volutaphis centaureae; 7 – Rhopalosiphoninus ribesinus; 8 – Rh.
calthae; 9 – Rh. latysiphon; 10 – Macrosiphum rosae; 11 – idem, partea apicală; 12 – Dactynotus
cirsicola; 13 – D. (Paczoskia) paczoskii, partea terminală, apicală; 14 – Chaetosiphon alpestre
orientalis.
PLANŞA XII

Fig. 22. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Capul formelor nearipate
(după Mordvilko, Heinze şi Hille Lis Lambers).
1 – Ovatus insitus; 2 – Ovatoides inulae; 3 – Phorodon humuli; 4 – Aulacorthum solani; 5 –
Amphorophora rubi; 6 – Acyrthosiphon pisum; 7 – Microlophium evansi; 8 – Metopolophium
dirhodum; 9 – Rhopalosiphoninus ribesinus.
PLANŞA XIII

Fig. 23. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Heinze şi Eissig).
1 – Idiopterus nephrolepidis, aripa anterioară; 2 – Nasonovia pilosellae, perişori de pe tergitele
abdominale III şi IV.

Fig. 24. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina.


Schema sclerotizaţiei suprafeţei dorsale a corpului formelor nearipate
(după Mordvilko, Samdrvalova, Heinze şi Hille Ris Lambers).
1 – Neomyzus circumflexus; 2 – Nasonovia ribisnigri; 3 – N. nigra; 4 – Hyperomyzus rhinanthi; 5 –
H. picridis; 6 – Megoura viciae; 7 – Dactynotus jaceae; 8 – Macrosiphoniella millefolii; 9 –
Metopeurum fuscoviride; 10 – D. (Paczoskia) paczoskii.
PLANŞA XIV

Fig. 25. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Ultimul articol al trompei
(după Hille Ris Lambers).
1 – Cryptomyzus ballotae; 2 – C. galeopsidis; 3 – Capitophorus vandergooti; 4 – Pleotricophorus
glandulosus; 5 – P. persimilis.

Fig. 26. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Hille Ris Lambers).
1 – Capitophorus eleagni; 2 – C. horni.
PLANŞA XV

Fig. 27. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Mordvilko şi Heinze).
1 – 6 – Myzodes persicae: 1 – forma nearipată, 2 – capul; 3 – 5 – corniculul formelor aripate şi
nearipate – „transfugi”, colonişti; 7,8 – Myzus cerasi: 7 – formă nearipată, văzută dorsal, 8 – vârful
tibiei posterioare de la larva din stadiul 1 (săgeţile indică perişorii rostrali).
PLANŞA XVI
PLANŞA XVII

Fig. 30. Acyrthosiphon pisum


1 – Femelă vivipară apteră; 2 – Larvă aripată; 3 – Năpârlirea unei larve aripate,
4 – Femelă vivipară aripată.
PLANŞA XVIII

Fig. 31. Aphis cracivora


1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Nimfă, 3- Femelă vivipară aripată.

Fig. 32. Aphis fabae


1 - Individ tânăr de femelă vivipară apteră, 2 – Individ matur de femelă vivipară
apteră, 3 – Femelă vivipară aripată
PLANŞA XIX

Fig. 33. Aphis farinosa


1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată,
3 – Femelă vivipară apteră partea ventrală.
PLANŞA XX

Fig. 34. Aphis pomi


1 – Matcă (fundatrix), 2 – Femelă vivipară apteră, 3 – Larvă tânără,
4 – Nimfă, 5 – Femelă vivipară aripată.
PLANŞA XXI

Fig. 35. Aphis rumicis


1 – Nimfă, 2 – Nimfă (exemplar mare), 3 – Femelă vivipară tânără, 4 – Femelă
vivipară apteră, 5 – Femelă vivipară aripată.
PLANŞA XXII

Fig. 36. Aphis sambuci


1 – Femelă vivipară aripată, 2 – Femelă vivipară apteră.

Fig. 37. Brevicoryne brassicae


1 – Femelă vivipară apteră acoperită cu puf,
2 – Femelă vivipară aripată (profil), 3 - Nimfă
PLANŞA XXIII

Fig. 38. Hyalopterus pruni


1 – Femelă vivipară aripată, 2 – Mascul cu aripi voluminoase,
3 – Femelă ovipară apteră, 4 – Nimfă.
PLANŞA XXIV

Fig. 39. Hyperomyzus lactucae


1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată, 3 – Nimfă,
4 – Formă larvară.
PLANŞA XXV

Fig. 40. Macrosiphoniella absinthii

Fig. 41. Macrosiphum rosae

1 – Femelă virginogenă aripată, 2 – Larvă nearipată, 3 – Femelă virginogenă aripată.


PLANŞA XXVI

Fig. 42. Myzodes persicae


1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată.
PLANŞA XXVII

Fig. 43. Myzus cerasi

1 – Mascul; 2 – Larvă tânără nearipată; 3 – Femelă virginogenă aripată;


4 – Femelă virginogenă nearipată; 5 – Nimfă.
PLANŞA XXVIII

Fig. 44. Phorodon humuli


1 – Femelă virginogenă nearipată; 2 – Nimfă; 3,4 – Femelă virginogenă aripată.
PLANŞA XXIX

Fig. 45. Rhopalosiphon padi


1 – Nimfă, 2 – Femelă vivipară aripată
PLANŞA XXX

Fig. 46. Sitobion avenae


1 – Femelă virginogenă aripată; 2 - Femelă virginogenă apteră; 3 – Nimfă.
PLANŞA XXXI

Fig. 47. Uroleuchon cicorii


1 – Femelă virginogenă apteră; 2 – Femelă virginogenă aripată.
PLANŞA XXXII
PLANŞA XXXIV
PLANŞA XXXV
PLANŞA XXXVI
PLANŞA XXXVII
PLANŞA XXXIII
PLANŞA XXXVIII
PLANŞA XXXIX
PLANŞA XL
PLANŞA XLI
PLANŞA XLII
PLANŞA XLIII
PLANŞA XLIV
PLANŞA XLV
PLANŞA XLVI
PLANŞA XLVII
Helorus anomalipes Telenomus acrobates Perilitus coccinellae

Fig 187
Chrysopa perla
Chrysopa carnea
Adalia bipunctata
Scymnus interruptus

Coccinula quadripustulata

Coccinella septempunctata
Paragus quadrifasciatus

Dendrocerus aphidium Syrphus ochrostoma

aphidivorus
Enizemum ornatum

Aphidencyrtus
Dendrocerus carpenteri Melanostoma mellinum

Syrphophilus bizonarius
Dendrocerus bicolor Syrphus vitripennis

Charips arcuatus Ephedrus nitidus Metasyrphus corollae


Homotropus tarsatorius

Charips brevicornis Dyscritulus planiceps Sphaerophoria scripta


Diplazon laetatorius

aphidis
Charips longicornis Diaeretiella rapae Episyrphus balteatus

Pacyneuron
Charips tscheki Trioxys angelicae Scaeva pyrastri Syrphophagus aeruginosus

BRASSICAE
Charips curvicornis Praon volucre Scaeva seleniticus
PLANŞA XLVIII

Diplazon tibiatorius

BREVICORYNAE
Charips leunisii Lysiphlebus ambiguus Syrphus ribesii

Sussaba pulchella
Charips dolichocerus Syrphus luniger

Charips rufus Syrphus braueri


Trichosteresis syrphii

Charips fusicornis Syrphus latiphasciatus

Sphaerophoria flavicauda

Asaphes vulgaris
Leucopis ninae
Leucopis caucazica

Leucopis rufithorax
Leucopis melanopus
Anthocoris nemorum

Aphidoletes aphidivora
PLANŞA XLIX
PLANŞA L
PLANŞA LI

Consumator. V
(Parazit IV)

Consumator IV
(Parazit III) - Asaphes -

Consumator III
(Parazit II) - Charips -

Consumator II
(Parazit I)
- 5 specii parazite secundare -

Consumator I
Brevicoryne brassicae L.
Specie fitofagă

Producător
Brassica oleracea var capitata L.

Fig. 193
Charips arcuatus
8,464%

Diaeretus rapae
25,293%
Charips longicornis
Trioxys angelicae 18,422%
0,189%

Dyscritulus planiceps

PLANŞA LII
0,189%

Dendrocerus campestris
0,060%

Lysiphlebus ambiguus Asaphes vulgaris


13,543% Charips tscheki Charips curvicornis
0,002%
16,729% 0,100%
Praon volucre Charips dolichocerus
0,199% 0,050%
Pachyneuron aphidis
14,130% Charips fuscicornis
0,060%

Charips leunisii
0,189%
Fig. 194

Aphidencyrtus aphidivorus Charips rufus


2,191% 0,189%
PLANŞA LIII

Dinamica speciilor parazitoide în perioada 1967-1972

50.00

45.00

40.00

35.00 Diaeretiella rapae


30.00 Asaphes vulgaris
Charips longicornis
25.00
%

Charips tscheki
20.00 Charips arcuatus
Pachyneuron aphidis
15.00

10.00

5.00

0.00 Fig. 195


1967 1968 1969 1970 1971 1972

Dinamica speciilor parazitoide la Valea-Lupului, în


perioada 7.VII - 13.XI, 1971
50.00
45.00
40.00
35.00 Diaeretiella rapae
30.00 Asaphes vulgaris
Charips longicornis
25.00
%

Charips tscheki
20.00 Charips arcuatus
15.00 Pachyneuron aphidis

10.00
5.00
0.00

Fig. 196
I

I
I

X
II

.IX

I
II
II

II
II

.X
3.
V

.V

.V
.V
V

26

13
7.

6.

14

19
11
Competitia dintre speciile parazitoide dintr-o cultura de varza atacata de Brevicoryne
70.00 brassicae L.

60.00

50.00

Diaeretiella rapae

PLANŞA LIV
40.00 Asaphes vulgaris
Charips longicornis
%

Charips tscheki
30.00 Charips arcuatus
Pachyneuron aphidis

20.00

10.00

0.00
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Fig. 197
PLANŞA LV

Dinamica speciilor parazitoide din biocenoza lui


Brevicoryne brassicae L., în Moldova
70.00

60.00

50.00

40.00 Diaeretiella rapae


Asaphes vulgaris
Charips longicornis
%

Charips tscheki
30.00
Charips arcuatus
Pachyneuron aphidis

20.00

10.00

0.00
uc i)
ra (B a)

i)
t)
G ciu an )

ot n i
es os si
(N au)

ve ur a)
i

(S (Ias

an
ac (V uc

a
h e ni c e

(B je
Sa B eav
V rum I
es ac
ea
R c ea e c

ni du

os
(T

ti
om Nou

ti
.F
a
l
o

er
tu

Tg
Sa
H

Fig 198
Fig. 199
Apanteles spurius

Coccygomimus examinator

Apanteles jucundus

Mesochorus vittator
Coccygomimus instigator

Hyposoter vulgaris

Ehialtes compunctor

Apanteles rubecula

Mesochorus velox
Pieris rapae

Compsilura concinata

Apanteles glomeratus

Tachyna larvarum

Hyposoter ebeninus

Mesochorus anomalus
Itoplectis alternans
Pieris brassicae

Pteromalus puparum

Mesochorus facialis Pteromalus larvarum

Trichogramma evanescens

Theronia atalantae
Pieris napae

Apantheles rubripes

Hemiteles melanarius
Mesochorus curvator

Brachymeria femorata

Brachymeria larvarum

Microplitis mediana
Mesochorus brevicollis

PLANŞA LVI
Fig. 200

Diadromus
subtilicornis

Thyraeela collaris
Diadromus ustulatus
Apanteles rubecula
Itoplectis viduata

Apanteles ruficrus Itoplectis alternans

Apanteles fuliginosus Itoplectis tunetanus


crisalidă

larvă

Diadegma armillata Nepiera moldavica

Diadegma tibialis Meloboris higrobia

Diadegma gibbula
Diadegma gracilis

Diadegma fenstralis
Diadegma holopyga

Diadegma chrysosticta
Diadegma interrupta
PLUTELLA XYLOSTELLA

Diadegma monospila
Diadegma vestigialis

Diadegma
Diadegma cerophaga trochanterata

Dicaelotus parvulus
Hyposoter ebeninus
Phaeogenes
Chalcididae

isciomelinus

PLANŞA LVII
Fig.201

Alloxysta campyla

Alloxysta nigrita

Alloxysta perplexa

Alloxysta semiclausa

Alloxysta subaperta

Alloxysta ulrichi homotoma.


Praon dorsale

Asaphes suspensus
Alloxysta ulrichi ulrichi

Charips arcuatus

Charips cabrerai

Charips cameruni

Charips carpenteri

Charips castaneiceps

Charips curvicornis

Charips dolichocerus

Charips flavicornis
Uroleucon cichorii

Aphidius funebris

Pachyneuron aphidis
Charips leunisii

Charips melanogaster

Charips microcerus
Cichorium intybus L. ssp. sativum (D.C.) Janchen var. foliosum Hegi

Charips persipulus

Charips pusillus melanoth.

Charips pusillus unicolor

Charips recticornis rect.

Charips tscheki
Asaphes vulgaris

Charips victrix infuscatus


Ephedrus campestris

Charips victrix victrix

Aphidencyrtus aphidivorus

Dendrocerus bicolor

Dendrocerus carpenteri

PLANŞA LVIII
Trichospheresis Diplazon Promethes
syrphii laetatorius sulcator

Lasipoticus Syrphus Epistrophe Syrphus Syrphus Syrphus Sphaerophoria Adalia


pyrastri venustus balteata corollae lunulatus ribesii scripta bipunctata

Chrysopa Acyrtosiphon Coccinella

PLANŞA LIX
perla pisum 7-punctata

Toxaris Praon Aphidius Praon


deltiger volucre ervi dorsale

Dendrocerus Charips Charips Charips


carpenteri victrix pusillus dolichocerus
Fig. 202

Asaphes Pacyneuron
vulgaris aphidis
Artemisia Artemisia
absinthim vulgaris

Macrosiphoniella
absinthum

Ephedrus Lysiphlebus Aphidius Ephedrus Trioxys Praon


campestris fabarum absinthii brevis centaurea absinthii

PLANŞA LX
Aphidencyrtus Alloxysta Charips Charips
aphidivorus ulrchii ulrichii curvicornis brevis
Fig. 203

Asaphes Pachyneuron
vulgaris aphidis
Fig. 204

Dendrocerus aphiduus

Charips castaneiceps Ephedrus plagiator


Hordeum vulgare

Charips dolichocerus

Charips luteipes

Asaphes vulgaris
Aphidius avenae

Aphidencirtus aphidivorus

Charips xanthocerus
Triticum sativum

Schizaphis graminum

Charips pusillus

Charips tschkei
Aphidius ervi

Charips versicolor
Pachyneuron aphidis

Charips victrix
Secale cereale

Dendrocerus campestris
Lysiphlebus fabarum

PLANŞA LXI
PLANŞA LXII

Analiza sinecologică a speciilor din complexul biocenotic

semnificaţie
Dominanţa

Indicele de
Abundenţa

Constanţa

ecologică
Specia
Nr. crt.

1. Aphidius funebris 2164 100 C4 38,87 D5 38,87 W5


2. Asaphes suspensus 808 100 C4 14,64 D5 14,64 W5
3. Charips pusillus melanothorax 455 100 C4 8,22 D4 8,22 W4
4. Pachyneuron aphidis 385 100 C4 6,97 D4 6,97 W4
5. Asaphes vulgaris 221 100 C4 4,00 D3 4,00 W3
6. Praon dorsale 187 95 C4 3,22 D3 3,05 W3
7. Charips curvicornis 92 90 C4 1,67 D2 1,50 W3
8. Charips victrix victrix 77 85 C4 1,38 D2 1,18 W3
9. Charips leunisii 61 70 C3 1,10 D2 0,77 W2
10. Charips microcerus 59 70 C3 1,07 D2 0,74 W2
11. Ephedrus campestris 53 80 C4 0,96 D1 0,76 W2
12. Alloxysta campyla 52 75 C3 0,94 D1 0,70 W2
13. Charips melanogaster 51 65 C3 0,92 D1 0,59 W2
14. Alloxysta semiclausa 48 70 C3 0,87 D1 0,43 W2
15. Dendrocerus bicolor 46 85 C4 0,83 D1 0,70 W2
16. Charips perpusillus 40 60 C3 0,72 D1 0,43 W2
17. Alloxysta subaperta 34 60 C3 0,62 D1 0,37 W2
18. Alloxysta perplexa 33 65 C3 0,60 D1 0,39 W2
19. Alloxysta nigrita 22 55 C3 0,40 D1 0,22 W2
20. Alloxysta ulrichii 19 55 C3 0,34 D1 0,22 W2
21. Dendrocerus carpenteri 19 45 C2 0,34 D1 0,15 W2
22. Alloxysta ulrichii homotoma 17 45 C2 0,31 D1 0,13 W2
23. Charips dolichocerus 16 25 C1 0,29 D1 0,07 W1
24. Aphidencyrtus aphidivorus 15 55 C3 0,27 D1 0,12 W1
25. Charips recticornis recticornis 14 15 C1 0,25 D1 0,12 W2
26. Charips flavicronis 13 30 C2 0,24 D1 0,07 W2
27. Charips tscheki 9 35 C2 0,16 D1 0,05 W1
28. Charips arcuatus 7 20 C1 0,13 D1 0,02 W1
29. Charips cabrerai 7 25 C1 0,13 D1 0,032 W1
30. Charips castaneiceps 7 20 C1 0,13 D1 0,026 W1
31. Charips pusillus unicolor 6 15 C1 0,11 D1 0,016 W1
32. Charips cameruni 5 20 C1 0,09 D1 0,018 W1
33. Charips carpenteri 5 20 C1 0,09 D1 0,007 W1
34. Charips victrix infuscatus 5 15 C1 0,05 D1 0,007 W1

Fig 205
Charips flavicornis
Asaphes suspensus

Alloxysta perplexa

Charips recticornis
Alloxysta campyla

Charips carpenteri
Aphidius funebris

Charips cameruni
Alloxysta ulrichii
Asaphes vulgaris

Alloxysta nigrita

Aloxysta ulrichii

Charips arcuatus

Charips cabrerai
Charips pussilus

Charips pusillus
Charips leunisii

Charips tscheki
Charips victrix

Charips victrix
Aphidencyrtus
melanothorax

Praon dorsale

melanogaster

Dendrocerus

dolichocerus
Dendrocerus

castaneiceps
Pchyneuron

aphidivorus
curvicornis

microcerus

semiclausa

perpusillus

homotoma
campestris

recticornis

infuscatus
carpenteri
Alloxysta

Alloxysta
subaperta
Ephedrus

unicolor
Charips

Charips

Charips

Charips

Charips

Charips
ulrichii
aphidis

bicolor
victrix
1. 80 95 20 25 20 20 20 90 25 30 70 65 70 60 100 15 15 35 15 85 75 55 65 70 60 45 60 100 100 100 55 85 55
2. 84 18 17 18 20 25 25 79 24 16 76 76 85 80 19 19 35 12 74 82 59 61 67 56 47 447 100 100 100 59 75 42
3. 15 14 21 21 21 85 26 25 65 68 65 55 95 16 16 30 16 15 79 50 60 74 55 447 55 95 95 95 50 80 43
4. 29 0 0 0 22 12 11 20 13 29 14 20 0 17 38 40 24 25 7 21 13 33 8 14 20 20 20 25 17 15
5. 0 13 0 26 0 38 19 29 27 21 25 0 14 20 14 29 18 14 29 12 31 17 21 25 25 25 21 29 33
6. 14 33 16 29 11 13 6 13 23 20 40 17 10 0 17 27 25 31 29 7 6 14 20 20 20 15 24 15
7. 14 22 20 25 29 31 20 14 20 40 17 10 0 5 19 25 31 20 7 8 7 20 20 20 15 25 15
8. 16 0 11 20 21 20 33 20 17 17 10 0 5 19 25 31 20 7 8 7 20 20 20 15 24 15
9. 28 33 68 63 68 58 90 17 17 39 17 75 74 53 63 60 58 50 50 90 90 90 53 84 45
10 22 27 6 27 13 25 33 20 33 33 16 33 23 19 6 6 6 21 25 25 25 33 39 23

PLANŞA LXIII
11 11 12 18 29 30 0 13 8 29 35 17 13 36 18 29 7 13 30 30 30 21 25 21
12 59 87 63 70 21 13 50 6 63 81 58 59 65 37 44 54 70 70 70 56 63 39
Fig. 206

13 59 56 65 14 14 25 14 67 65 50 50 59 47 57 39 65 65 65 58 58 50
14 53 70 13 13 10 13 63 81 47 59 65 44 35 44 70 70 70 56 63 39
15 60 25 15 36 7 53 50 53 56 44 33 31 33 60 60 60 60 53 35
16 15 15 35 15 85 75 55 65 70 60 45 60 100 100 100 55 85 85
17 20 25 20 5 60 27 14 21 0 9 15 15 15 15 8 18 17
18 25 20 11 13 8 23 6 15 0 0 15 15 15 17 18 27
19 11 16 47 20 25 24 36 23 36 35 35 35 37 33 29
20 18 20 8 7 21 15 20 7 15 15 15 8 11 8
21 68 47 67 55 65 53 53 85 85 85 56 79 38
22 56 56 81 35 56 50 75 75 75 44 68 37
23 41 56 28 33 53 55 55 55 57 56 22
24 56 39 22 39 65 65 65 65 67 33
25 30 44 44 70 70 70 39 55 25
26 40 41 60 60 60 35 53 21
27 40 45 45 45 33 44 18
28 60 60 60 35 53 21
29 100 100 65 85 65
30 100 65 85 65
31 65 85 65
32 36 29
33 47
34
Brassica oleracea Brevicoryne Diaeretus

PLANŞA LXIV
var. capitata brassicae rapae
Fig. 207
PLANŞA LXV

Consumator V
(Parazit IV)

Consumator IV
(Parazit III)

Consumator III
(Parazit II)

Consumator II
(Parazit I)

Consumator I
Brevicoryne brassicae L.

Producător
Brassica oleracea var capitata L.

Fig. 208

You might also like