Professional Documents
Culture Documents
CUZA” IAŞI
2000
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………..……….. 5
3
INTRODUCERE
5
ISTORICUL CERCETĂRILOR
7
Uroleucon cichorii Koch etc. Dezvoltă conceptul de biocenoze parazitoide şi abordează
problema rolului biocenozelor parazitoide în păstrarea echilibrului natural.
Unele lucrări de sinteză, precum Tratatul de zoologie agricolă vol. 2, şi multiplele
cursuri de Entomologie agricolă apărute, prezintă principalele afide dăunătoare plantelor de
cultură.
În ceea ce priveşte cunoaşterea rolului entomofagilor în limitarea, pe cale naturală, a
unor insecte dăunătoare plantelor agricole şi horticole, o importanţă majoră o au volumele
publicate de Teodosie Perju, Matilda Lăcătuşu, Constantin Pisică, Ionel Andriescu şi
Gheorghe Mustaţă: Entomofagii şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor
agricole (1988) şi Entomofagii şi utilizarea lor în protecţia integrată a ecosistemelor
horticole (1989) şi lucrările lui Victor Ciochia: Contribuţii la studiul dinamicii comportării
unor insecte entomofage într-o agrobiocenoză cu sfeclă de zahăr (1976) şi Combaterea
biologică a dăunătorilor, verigă esenţială a protecţiei agroecosistemelor (1986).
8
SPECII DE AFIDE DĂUNĂTOARE
PLANTELEOR DE CULTURĂ
ŞI SPONTANE, COMPLEXUL DE PARAZITOIZI
CARE LE CONTROLEAZĂ POPULAŢIILE
Încrengătura Arthropoda
Clasa Insecta
Ordinul Homoptera
Subordinul Aphidinea
Familia Aphididae
Morfologie
Sunt insecte mici, cu dimensiuni cuprinse între 0,5 şi 8 mm. Corpul este de formă
ovală, globular sau elipsoidal. Culoarea corpului este variabilă: verde, brună, neagră, sau
culori vii (portocalie, roşie), etc.
Tegumentul este slab sclerificat, astfel că, în mod obişnuit, corpul este moale.
Tegumentul poate avea unele ornamentaţii (peri, spini, solzi) sau este acoperit cu o secreţie
ceroasă. (fig. 4) Glandele cerigene sunt dispuse grupat şi metameric.
Capul este bine delimitat de torace la formele aripate şi mai confuz conturat la
formele aptere. Antenele sunt lungi, alcătuite din 5-6 articole sau mai puţine. Articolele
antenare au rinarii sau organe denumite senzorii, cu importanţă în taxonomie. Ochi simpli
(oceli), se găsesc la formele aripate şi la larve. Sunt dispuşi în triunghi. Ochii compuşi sunt
bine dezvoltaţi.
Armătura bucală este conformată pentru înţepat şi supt, după tipul homopter. Rostrul
este format din patru articole şi are o lungime variabilă, în funcţie de specie. Prin canalul
salivar se poate introduce în ţesuturile plantelor o secreţie toxică, care provoacă apariţia unor
tumori sau formarea unor pseudocecidii (deformarea frunzelor).
Toracele se uneşte pe o suprafaţă largă cu abdomenul. Protoracele este bine dezvoltat,
mezotoracele şi metatoracele au câte o pereche de aripi membranoase cu o nervaţiune simplă.
(fig.1, 2)
Aripile anterioare prezintă o nervură paralelă, cu marginea anterioară rezultată din
fuzionarea subcostalei, radialei, medianei şi cubitalei. (fig.1,3). Din acest trunchi se desprind
pe rând nervurile: cubitale 1, 2 şi mediană. Spre vârful aripii se poate forma o pterostigmă de
dimensiuni variabile şi o celulă alară mai mult sau mai puţin pigmentată, delimitată de
nervurile subcostală şi radială. A doua pereche de aripi este mult mai redusă şi are nervaţiunea
simplificată. Aripile sunt dispuse sub formă de acoperiş în timp de repaus.
Picioarele sunt adaptate la mers şi sunt, în mod obişnuit, homonome. Tibiile
posterioare prezintă la femelele sexuate peri senzitivi, care poartă denumirea de
pseudosenzori. Tarsele sunt formate din două articole, rar din unul singur. Se termină cu
gheare şi pot prezenta sete de dimensiuni variabile.
Abdomenul este format din 9 segmente şi se termină în mod obişnuit cu o prelungire
digitiformă, conică sau măciucată, care formează coada. (fig. 2,6) Segmentul VI prezintă nişte
organe proprii afidelor, de formă şi dimensiuni variabile, numite cornicule, cu importanţă în
taxonomie. Prin cornicule se elimină hemolimfa, ca reacţie de apărare împotriva duşmanilor
naturali. Această secreţie reflexă a căpătat denumirea de autohemoree.
Afidele se caracterizează printr-un larg polimorfism. Alături de masculi se pot găsi
femele de forme diferite şi cu funcţii deosebite.
Fundatrix – o formă de femelă aripată sau apteră. Dacă în ciclul speciei se găsesc
femele vivipare aptere, atunci femela fundarix este fără aripi. Dacă în generaţiile următoare nu
apar femele vivipare aptere, atunci fundatrixul este aripat. În general fundatrixul se deosebeşte
de femelele vivipare aptere ale generaţiilor următoare prin reducerea antenelor şi a numărului
de organe senzoriale, a cozii şi a corniculelor. Corpul este mai globular decât la viviparele
aptere.
Fundatrix aripate nu diferă prea mult de femelele aripate ale generaţiilor ulterioare. Au
mai puţine rinarii, dar mai mulţi peri.
Femele virginogene aripate. La speciile care nu-şi schimbă gazda femelele aripate
sunt asemănătoare în toate generaţiile. La cele cu schimbare de gazdă se diferenţiază două
tipuri: femelele emigrante, care zboară de la gazda-primară la planta gazdă-secundară şi dau
naştere la femele vivipare şi femelele imigrante, care realizează revenirea la planta
gazdă-primară şi care dau naştere la femele ovipare sau ginopare sau la femelele ovipare şi
la masculi fiind numite şi sexupare. De cele mai multe ori pe planta gazdă secundară apare un
tip de femele aripate (exules), care generează femele vivipare ce măresc colonia.
Femele virginogene aptere pot avea diferite forme. La Aphidinae apterele generaţiei
a doua diferă de cele ale generaţiei a treia şi ale generaţiilor următoare având apendicele mai
scurte şi mai puţine senzorii antenale.
Masculi. Polimorfismul este rar şi este restrâns în legătură cu dezvoltarea aripilor:
forme aripate şi nearipate.
Femele ovipare. Nu prezintă polimorfism. Se diferenţiază morfologic de femelele
vivipare prin reducerea apendicelor şi dezvoltarea glandelor (pseudosenzorii) pe tibiile
posterioare. La cele mai multe specii sunt lipsite de aripi.
Reproducere şi dezvoltare. Afidele se reproduc pe cale sexuată şi prin
partenogeneză. Forma sexuată nu este obligatorie decât la speciile primitive. În zonele cu
10
climat cald şi în condiţii de seră are loc numai reproducerea partenogenetică. Reproducerea
sexuată apare în perioadele de criză pentru specie, pentru producerea ouălor de rezistenţă.
Prolificitatea afidelor este deosebit de mare, fiind determinată atât de numărul mare de
larve depuse cât şi de numărul mare de generaţii pe an. Deci afidele sunt polivoltine. La
Schizaphis graminum Rond. pot evolua până la 23 de generaţii pe an.
Ciclul biologic diferă de la o specie la alta fiind determinat de succesiunea formelor şi
a generaţiilor, de tipul de înmulţire şi de capacitatea de migrare. (fig. 28) Ciclul biologic se
pate desfăşura pe o singură plantă gazdă (monoecic) sau pe două plante gazdă (dioecic).
Ciclul biologic complet (holociclic) se desfăşoară astfel: iernarea are loc sub formă de
ouă de rezistenţă; primăvara apare o femelă agamă, numită matcă sau fundatrix (fondatoare),
care pune bazele coloniei. Pe cale partenogenetică matca dă naştere la o serie de generaţii de
femele, de asemenea partenogenetice, numite virginogene (virginopare). Prima generaţie la
afidele nemigratoare şi primele 3-4 generaţii la afidele migratoare care apar din fundatrix se
numesc fundatrigene.
La speciile migratoare, dintre fundatrigene, pe lângă forme aptere apar şi forme
aripate, care realizează migraţia pe plantele gazdă-secundare. În timpul verii apar multiple
generaţii de femele virginogene, care nasc larve vii pe cale partenogenetică. Spre toamnă atât
la speciile migratoare cât şi la cele nemigratoare iau naştere femelele sexupare. Acestea
reprezintă ultima generaţie de femele partenogenetice. Ele dau naştere la formele sexuate,
femele şi masculi. Are loc copulaţia, iar femelele depun ouăle de rezistenţă şi se încheie ciclul
(fig. 28, 29).
Ciclul biologic al afidelor este complex, heterogonic (alternând reproducerea sexuată
cu cea partenogenetică) şi multiplicativ (dintr-o singură femelă fundatrix formându-se o
întreagă populaţie).
Ecologie
FAMILIA APHIDIDAE
1(6) Coada la adulţi este rotunjită, cu 20-50 perisori; larvele primului stadiu au cel puţin
10 perişori. Primul articol tarsal cu 5,5,5 sau 5,5,4 peri. Specii mari 2-4,5. Pe salcii
şi plopi. (subfamilia Pterocommatinae)
2(3) Lungimea corniculei nu depăşeşte lăţimea părţii bazale (fig.7,1). Stigmele sunt
amplasate în centrul paletei (plăcii), (fig 7,4). Rinariile primare fără smoc de
perişori. Tuberculii mediali prezenţi. ......................................... 1. Neopterocomma.
3(2) Lungimea corniculei depăşeşte lăţimea ei bazală (fig. 7 ,2,3). Stigmele amplasate în
partea posterioară a paletei. Rinariile primare cu smoc de peri. Tuberculii mediali
lipsesc.
4(5) Firul de păr de la baza ghearelor este mult mai scurt decât laţimea bazei. Corniculi
fără bordură la vârf, mai scurţi sau mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior
(fig. 7, 2). Tuberculi marginali prezenţi. Rinariile pe aticolul 3 al speciilor aptere
sunt prezente. .....................................................................................2. Plocamaphis.
5(4) Firul de păr de la baza ghiarelor este mai lung decât lăţimea bazei (fig. 8, 6).
Corniculii cu bordură la vârf, uneori puţin evidentă, mai lungi decât articolul 2 al
tarsului posterior (fig. 7,3). Tuberculii marginali sunt prezenţi sau lipsesc. Rinariile
pe articolul 3 antenal al speciilor aptere sunt prezente sau lipsesc. .............................
............................................................................................................3. Pterocomma.
6(1) Coada la adulţi este digitiformă, lanceolată, triunghiulară, în formă de scut sau
rotunjită; dacă este rotunjită şi în acelaşi timp cu mai mult de 20 de perişori, atunci
pe primul segment tarsal sunt cel mult 4 peri. Larvele primului stadiu au pe coadă
cel mult 8 perişori, sunt de dimensiuni variate, deseori mai mici decât 2,0. Sunt
raspândite pe multe specii de plante, nu sunt însă răspândite pe salcie şi plopi.
(subfamilia Aphidinae).
7(36) Distanţa între stigmele (centrul lor) segmentelor II şi III abdominale cel mult de 2
ori depăşeşte distanţa înte stigmele segmentelor I şi II (verificaţi la câţiva indivizi!)
(fig. 10, 1). Stigmele obişnuite, ovoidale ca în fig. 12,7. Tuberculii marginali, dacă
există, pe tergitele abdominale I şi VII sunt mai mari, sau cel puţin egali cu cei de
pe tergitele II - V, unde uneori chiar lipsesc. Tuberculul marginal pe tergitul VII
poate fi amplasat dorsal sau ventral faţă de stigmă. (tribul Aphidini).
8(19) Tuberculul marginal pe tergitul VII, dacă există, este amplasat dorsal faţă de stigmă
sau la acelaşi nivel cu ea (fig. 8,1); dacă lipseşte, fruntea are o scobitură (partea
mediană a frunţii este în urma părţilor laterale) sau antenele sunt de 5-6 ori mai
scurte decât corpul. Pe Graminee, Cyperaceae sau plante acvatice, dintre cele
lemnoase, doar pe Rosales. (subordinul Rhopalosiphina).
12
9(18) Antenele cel mult de 3 ori mai scurte decât corpul. Coada digitiformă (fig. 8,3).
Corniculii nu au formă de pori. Tuberculi marginali prezenţi pe tergitele I - VII sau
I şi VII. Vârful ultimului segment labial nu este alungit, microsesilele se află la
vârful lui (fig.8,5)
10(17). Corniculele tăiate la vârf, cu bordură sau cel puţin îngroşaţi înainte de vârf (fig. 9,1-
5); sunt de cel puţin 0,8 din lungimea cozii sau mai groşi cel mult de 2 ori. Ultimul
segment labial este egal cu 0,65-1,50 din lungimea segmentului II al tarsului
posterior.
11(12) Coada afidelor plantelor lemnoase are 16-18 perişori (fundatrigene), 11-14
(indivizii aripaţi şi apteri); afidele plantelor ierboase au 8-14. Toate tergitele
abdominale au dungi transversale, sclerificate, de culoare închisă, parţial întrerupte,
atât la indivizii aripaţi, cât şi la cei apteri, la care pe tergitele I-V ele sunt unite
într-o singură pată. Corniculii mai scurţi decât coada. ......................4. Longiunguis.
12(11) Coada afidelor plantelor lemnoase are 8-13 perişori (fundatrigene), 4-9 (indivizii
aripaţi şi apteri); afidele plantelor ierboase au 4-7. Dungile transversale, sclerificate,
de culoare închisă, cel puţin la afidele plantelor lemnoase, sunt prezente doar pe
tergitele VIII şi uneori pe VII. Corniculii mai lungi, sau mai rar, mai scurţi decât
coada.
13(16) Microsesilele ultimului segment labial sunt obişnuite, scurte, subţiri şi drepte.
Indivizii apteri au fruntea cu un tubercul median, cuticula pe tergitele toracelui şi
abdomenului are adâncituri, numite celule. Indivizii aripaţi au nervura medială a
aripii anterioare ramificată o singură dată, dacă se ramifică de 2 ori, atunci nu este
lungă; segmentul nervurii mediale de la a doua ramificare este cel puţin de 2 ori mai
scurt decât segmentul între prima şi a doua ramificare.
14(15) La indivizii aripaţi contururile celulelor de pe cuticula tergitelor toracale şi
abdominale sunt formate dintr-o linie uniformă sau punctată (un fel de spini
rotunjiţi). La indivizii apteri nervura medială a aripii anterioare se ramifică de două
ori, dacă se ramifică o singură dată, atunci pe tergitul VIII abdominal sunt 4-8
perişori. Corniculii nu sunt absolut cilindrici, sunt îngroşaţi în partea superioară şi
(sau) înaintea vârfului sunt îngustaţi (fig.9, 1-3). Dacă indivizii se găsesc pe plante
lemnoase frunzele vor fi răsucite cu suprafaţa superioară spre exterior.
.......................................................................................................5. Rhopalosiphum.
15(14) La indivizii apteri contururile celulelor de pe cuticula tergitelor toracale şi I-V
abdominale sunt formate dintr-o linie subţire, neuniformă (într-un fel zimţată). La
indivizii aripaţi nervaţia medială a aripii anterioare se ramifică o singură dată.
Tergitul VIII abdominal are 2 perişori. Corniculii destul de cilindrici, fără îngroşări
sau îngustări spre vârf (fig. 9,4,5). Dacă indivizii se găsesc pe plante lemnoase
frunzele vor fi răsucite cu suprafaţa superioară spre interior................6. Schizaphis.
16(13) Microsesilele de la vârful ultimului articol al labiului sunt mai lungi, groase şi
curbate. La indivizii apteri fruntea este făra tubercul median; cuticula pe tergitele
toracale şi abdominale mai mult sau mai puţin netedă. La indivizii aripaţi nervura
medială a aripii anterioare se ramifică adânc de două ori; segmentul ei de la a doua
ramificare până la marginea aripii este doar de 1,1-1,4 ori mai scurt decât segmentul
cuprins între prima şi a doua ramificare. .............................................7.Melanaphis.
17(10) Corniculii la vârf sunt rotunjiţi, fără bordură, mai înguşti, egali cu 0,15
(fundatrigene) -0,85 din lungimea cozii, şi mai subţiri de 1,3-4 ori (fig. 9,6). Ultimul
articol labial este egal cu 0,45-0,65 din lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
13
..............................................................................................................8.Hyalopterus.
18(9) Antenele de 5-6 ori mai scurte decât corpul. Coada triunghiulară. Corniculii foarte
scurţi în formă de pori. Tuberculii marginali pe abdomen lipsesc. Vârful ultimului
articol al labiului este alungit în formă de cioc, cu microsesilele aşezate lateral
(fig.10). .....................................................................9. Mordvilkoiella Shap., gen.n.
19(8) Tuberculul marginal pe tergitul VII abdominal, dacă există, este aşezat ventral faţă
de stigmă (fig.8,2), dacă lipseşte, atunci fruntea este fără scobitură, iar antenele cel
mult de 3 ori mai scurte decât corpul. Sunt răspândiţi pe mai multe plante, cu
excepţia Gramineelor şi Cyperaceelor. (subtribul Aphidina)
20(35) Aparatul stridulant lipseşte; cuticula pe laturile sternitelor V-VI abdominale este la
fel cu cea de pe toată suprafaţa ventrală a abdomenului, pe tibiile posterioare
perişorii sunt + de acelaşi tip, lungi (fig.9,12). Tuberculii antenali sunt puţin
evidenţi sau lipsesc.
21(28) Seta ultimului articol antenal este mai lungă decât baza acestui articol cel puţin de
1,5 ori (la fundatrigene poate fi mai scurtă). Corniculii nu sunt în formă de pori.
Fruntea puţin bombată sau plată, tuberculii antenali slab evidenţiaţi.
22(23) Seta ultimului articol antenal depăşeşte de 4,7-6 ori baza acestui articol. Diametrul
tuberculului marginal pe pronot este egal cu 0,7-2,1 din diametrul ochiului.
Corniculi fără bordură la vârf (fig.9,7). Nervura medială a aripii anterioare se
ramifică o dată, rareori pe o singură aripă de 2 ori. Se gasesc pe rădăcinile
compozitelor. .....................................................................................10. Chomaphis.
23(22) Seta ultimului articol antenal depăşeşte baza acestui articol cel mult de 4 ori.
Diametrul tuberculului marginal pe pronot este egal cel mult cu 1,0 din diametrul
ochiului. Corniculii cu bordură la vârf, rareori fără. Nervura medială a aripii
anterioare se ramifică de două ori.
24(27) Lăţimea cozii înaintea părţii bazale cel mult de 2,5 ori depăşeşte diametrul maximal
al corniculelor. Coada digitiformă, triunghiulară sau rotunjită. Corniculii mai lungi
sau mai scurţi decât coada sau articolul 2 al tarsului posterior.
25(26) Vârful ultimului segment labial este obişnuit, nu este alungit, microsesilele sunt
aşezate la vârf şi sunt orientate înainte (fig.8,4). Coada digitiformă., triunghiulară
sau rotunjită (fig.11). Pe plantele cu flori. ..................................................11. Aphis.
26(25) Vârful ultimului segment labial este alungit în formă de cioc, microsesilele aşezate
atât pe vârf cât şi pe părţile laterale, unde sunt orientate lateral (fig.8,6). Coada
rotunjită. Pe gimnosprme (Ephedra). ..............................................12..Ephedraphis
27(24) Lăţimea cozii înaintea bazei este de 3-3,5 ori mai mare decât diametrul maxim al
corniculei. Coada este scurtă, triunghiulară. Corniculii mult mai scurţi decât coada
sau articolul 2 al tarsului posterior.Pe umbelifere. ..........................13. Debilisiphon
28(21) Seta ultimului articol antenal e mai scurtă decât baza acestuia sau mai lungă, dar cel
mult de 1,2 ori (fig.9,8,9), dacă (la aripaţi) este până la 1,5 ori, atunci corniculii sunt
în formă de peri. Fruntea bombată, mai rar plată; tuberculii antenali, de regulă,
lipsesc. Se găsesc în mare parte în stepă şi deşert.
29(34) Lungimea corniculelor nu este mai mică decât diametrul lor în partea superioară.
Coada triunghiulară, digitiformă sau rotunjită. Fruntea bombată. La vârful setei
ultimului segment antenal sunt 4 peri. Pe primul segment tarsal sunt 3,3,2 peri. Nu
se găsesc în gale.
30(31) Pe partea dorsală a corpului, pe laturi, precum şi pe mijlocul tergitelor sunt pete sau
dungi întunecate, sclerificate,uneori parţial contopite. Coada, dacă este mai lungă
14
decât seta ultimului articol antenal, atunci este cel mult de 1,5 ori.. Corpul este
acoperit cu o depunere ceroasă de culoare gri-albăstruie. ....................14. Protaphis.
31(30) Pe partea dorsală a corpului nu sunt pete sau dungi sclerificate de culoare închisă.
Coada cel puţin de 1,6 ori mai lungă decât seta ultimului articol antenal, dacă este
mai scurtă, corpul este acoperit de un puf alb ceros.Speciile europene pe
Compositae.
32(33) Coada digitiformă sau ascuţit triunghiulară, este egală cel puţin cu 1,6 din lungimea
setei ultimului articol antenal. Corpul acoperit cu praf ceros. ......15. Brachyunguis.
33(32) Coada rotunjită sau triunghiular -tocită., egală cu 0,9-1,1 din lungimea setei
ultimului articol antenal. Corpul acoperit de un puf ceros. ...................16. Xerobion.
34(29) Lungimea corniculelor este mai mică decât 1/2 din diametrul lor, deobicei sunt în
formă de pori slab evidenţiaţi. Coada lat rotunjită. Fruntea plată. Pe vârful setei
ultimului articol antenal sunt 3 peri, dacă sunt 4 (la femele normale), atunci pe
primul articol tarsal sunt 2,2,2 peri. (fig.9,8,9). În galele frunzelor de pelin. ..............
.........................................................................................................17. Cryptosiphon
35(20) Aparatul stridulant este prezent; regiuni ale cuticulei pe laturile sternitelor V şi VI
cu celule alungite transversal ce au marginile zimţate, mult mai groase şi închise la
culoare decât în alte părţi ale abdomenul (fig.9,10); pe tibiile posterioare este un şir
longitudinal de peri scurţi, înafară de cei obişnuiţi lungi (fig.9,11). Tuberculii
antenali foarte proeminenţi. Pe plante subtropicale. ...........................18. Toxoptera.
36(7) Distanţa între stigmele abdomenul II şi III este cel puţin de 2,2 ori mai mare decât
distanţa între stigmele I şi II (verificaţi la mai mulţi indivizi!) (fig.18,7), dacă este
mai puţin de 2,2 ori, atunci stigmele sunt mari, rotunde (fig.12,8). Tuberculii
marginali, dacă există, pe tergitele abdomenul II-V sunt mai mari decât pe I şi VI,
unde pot chiar lipsi. Tuberculul marginal pe tergitul VII, dacă este prezent, este
aşezat dorsal faţă de stigmă. (tribul Macrosiphini).
37(58) Coada rotunjită sau in formă de scut, îngroşată, dacă este triunghiulară atunci
tuberculii mediali sunt prezenţi pe tergitul abdomenul VIII sau şi pe VII, si de
obicei pe tâmple, iar părţile interne ale tuberculilor antenali se îndepărtează una de
alta (fig.13,1); dacă coada este lat rotujită (fig. 13,6) atunci stigmele sunt rotunde,
mari (fig.12,8).Corniculii dacă au perişori au şi bordură la vârf. Tuberculul marginal
pe tergitele abdomenul VII este prezent sau lipseşte. Corpul elipsoidal sau scurt
ovoidal. Întotdeauna răsucesc frunzele plantelor ierboase (fig.14), rareori pe
plantele ierboase (subtribul Anuraphidina)
38(57) Antenele femelelor aptere şi aripate au 6 articole, cele fundatrigene au 5 sau 6.
Rinariile secundare nu se ating între ele, la aptere deseori lipsesc.
39(56) Stigmele nu sunt acoperite de plăci, sunt bine vizibile (fig.12,7,8). Cuticula cel
puţin pe suprafaţa dorsală a toracelui şi primelor 5 tergite abdomenul fără peri sau
perii sunt foarte rari şi în acelaşi timp sunt prezenţi tuberculii marginali şi mediali.
40(53) Stigmele nu sunt mari, ovoidale, aşezate posterior plăcilor ( se văd lateral, fig.12).
Cuticula indivizilor apteri este mată sau cu un luciu foarte slab, nu este sclerificată,
sau dacă este sclerificată are plăci de diferite forme sau scleritele nu se contopesc.
41(52) Lungimea cozii nu depăşeşte lăţimea ei în patrea bazală; corniculii de regulă nu sunt
umflaţi (fig.12,4-6).
42(47) Tuberculii marginali şi de regulă mediali sunt prezenţi, dacă însă lipsesc (la
fundatrigene Anuraphis catonii) corniculii sunt puţin mai lungi decât coada.
Corniculi fără perişori.
15
43(46) Cuticula suprafeţei dorsale a toracelui şi abdomenul este acoperită de plăci evidente,
marea parte a cărora sunt grupate în celule (fig.12,1,b,v). Coada cu 10-23 perişori.
Afidele nu sunt polenizate.
44(45) Corniculii sunt cel puţin de 10 ori mai scurţi decât corpul, pe ei se găsesc şiruri
transversale de zimţi rotunjiţi (fig.12,4). Scleritele abdomenul la indivizii apteri
dacă sunt prezente, nu sunt contopite. ................................................19. Anuraphis.
45(44) Corniculele cel puţin de 5 ori mai scurte decât corpul, pe suprafaţa lor au solzi slab
evidenţiaţi de spini ca în fig.12,6. Scleritele abdomenul la indivizii apteri sunt
prezente şi sunt contopite. ............................................................................20. Zinia.
46(43) Cuticula fără plăci, dar cu o sculptură cu celule (fig. 12,1,a) deseori slab vizibilă
(uneori în celule se pot vedea plăcile rudimentare). Coada cu 5-11 perişori. Afide
polenizatoare pe plante ierboase. ..........................................................21. Dysaphis.
47(42) Tuberculii marginali şi mediali absenţi. Corniculele de 4-5 ori mai lungi decât
coada, pot fi cu perişori.
48(49) La migratori pe partea proximală a articolul 3 antenal există o proeminenţă
dentiformă nu prea mare; rinariile secundare sunt transeversal-elipsoidale. La
fundatrigene antena are 6 articole; cuticula cu proeminenţe. ..........22. Toxopterella.
49(48) La migratori nu este prezentă proeminenţa dentiformă; rinariile secundare sunt
rotunde. La fundatrigene antenele cu 5 art. ; cuticula netedă sau cu celule slab
vizibile.
50(51) Corniculele cu perişori (2-16). Primul articol tarsal la migratori cu 4,4,2 perişori. ....
..............................................................................................................23. Sorbaphis.
51(50) Corniculele fără perişori.Primul art. tarsal la migratori cu 3,3,2 perişori. ...................
...........................................................................................................24. Allocotaphis
52(41) Lungimea cozii (de formă triunghiulară) cca de 1,5 ori depăşeşte lăţimea ei în partea
bazală. Corniculele de regulă sunt îngroşate în jumătatea superioară (fig.12,3).
............................................................................................................25. Ceruraphis.
53(40) Stigmale mari, rotunde, aşezate în jumătatea posterioară a plăcilor (fig.12,8).
Cuticula foarte lucioasă, pe suprafaţa dorsală, de regulă, este sclerificată, scleritele
de obicei contopite (fig.13,5); plăcile pot fi rudimentare pe regiunile nesclerificate.
54(55) Stigmele segmentelor abdomenul I şi II sunt îndepărtate. Corniculele cu bordură
evidentă (fig.12,6). Tergitele abdomenul sclerificate, dacă la cei apteri nu sunt
sclerificate, atunci afidele sunt de culoare verde. Fruntea puţin bombată.
.......................................................................................................26. Brachycaudus.
55(54) Stigmele segmentelor abdomenul I şi II sunt aşezate apropiat unele faţă de altele.
Corniculele fără bordură (fig.12,5). Tergitele abdomenul nesclerificate; afide negre.
Fruntea puţin scobită. .......................................................................27. Acaudinum.
56(39) Stigmele sunt acoperite de plăci (cu asperităţă) grunţuroase; nu sunt vizibile (fig.12,
9,10). Cuticula pe toate tergitele corpului este acoperită des cu spini simpli (fig.12,
2). Tuberculii marginali şi mediali lipsesc (pe Cerasus mahaleb). ............................
................................................................................................................28. Roepkea.
57(38) Antenele femelelor aptere şi aripate au 4 art. Rinariile secundare se ating între ele
formând un lanţ de-a lungul antenelor. .................................29. Shaposhnikoviella.
58(37) Coada digitiformă, triunghiulară sau în formă de scut, dacă coada este triunghilară
şi tuberculii mediali în acelaşi timp prezenţi (aptere Myzus cerasi) atunci părţile
interne ale tuberculilor antenali se unesc (fig. 27); dacă coada este lat rotunjită
atunci stigmele sunt ovale, nu sunt mari (fig. 12,7), dacă coada este în formă de scut
16
(fig. 20,2), corniculele au perişori, dar sunt fără bordură la vârf (fig. 21,1).
Tuberculul marginal pe tergitul VII abdomenul lipseşte (dar la specia Ammiaphis sii
uneori este prezent). Corpul fusiform, alungit, ovoidal, alungit-elipsoidal, rareori
scurt-ovoidal.
59(60) Pe marginea anterioară a mezotoracelui la mijloc sunt 2 excrescenţe rotunjite,
acoperite cu spini. Partea medială a frunţii se află puţin înaintea părţilor ei laterale.
...............................................................................................................55. Aphidura.
60(59) Pe mezotorace lipsesc excrescenţele.
61(110) Fruntea fără scobitură sau o scobitură mică; relaţia între adâncimea scobiturii (de la
mijloc) şi distanţa între baza antenelor nu depăşeşte 0.8 (fig. 15), [La Ericaphis
latifrons la femele normale şi formele de trecere între ele şi aptere precum şi la
aripate poate fi 0,15-0,20]. Antenele sunt de cca 0,30-0,85 din lungimea corpului.
Corniculele fără sculptură celulară; orificiile lor se află la vârf sau lateral. Tergitul
VIII (sau VII) abdomenul uneori poartă o excrescenţă orientată posterior sau are
forma de glugă (fig. 16,4-6). Dacă tuberculul marginal este prezent pe tergitul V
abdomenul atunci tuberculii pe tergitele II-IV sunt prezenţi sau lipsesc. Deformează
deseori atât plante lemnoase cât şi ierboase. (subtribul Liosomaphidina)
62(65) Primul articol tarsal cu 5-6 peri (fig. 16,1,2). Corniculele mai scurte decât coada,
dacă sunt mai lungi fruntea cu partea medială înaintea părţilor laterale.
63(64) Fruntea + netedă (dreaptă). Corniculele mai scurte decât coada, lungimea lor fiind
mai mică decât diametrul în partea bazală. .....................................30. Longicaudus.
64(63) Fruntea la mijloc proeminează mult (fig. 15,2,3). Corniculele mai lungi decât coada,
mai lungi decât diametrul lor bazal. Ultimul articol labial mai lung decât diametrul
său bazal. ..............................................................................................31. Myzaphis.
65(62) Primul articol tarsal cu 2, 3 sau 4 peri, dacă sunt 5 corniculele mai lungi decât coada
şi partea medială a frunţii este în urma părţilor laterale.
66(67) Primul articol tarsal cu 4,4,3 peri (fig.18,5). Pe mezonot cca 20 perişori (fig.18,4)....
.......................................................................................32. Mamontova Shap.,gen.n.
67(66) Primul articol tarsal cu 2, 3 sau 5 peri. Pronotul cu 4-8 perişori.
68(69) Fruntea cu 3 tuberculi mari şi rotunjiţi, în acelaşi timp tuberculii laterali sunt aşezaţi
dorsal faţă de cel medial şi antenele nu sunt aşezate pe ei (fig. 15,4). Corniculele
foarte solzoase, cu vârfurile îndreptate spre exterior. Corpul alungit, lungimea cca
de 2.5 ori mai mare decât lăţimea. ...................................................33. Trilobaphis.
69(68) Pe frunte dacă există tuberculi mici, se află + la acelaşi nivel şi antenele aşezate pe
tuberculii laterali (fig. 15,1,2,6). Dacă corniculele sunt foarte solzoase cu vârfurile
orientate spre exterior, corpul nu este alungit iar lungimea cca de 1,5 ori mai mare
decât lăţimea.
70(73) Pe pronot 2 perechi de perişori mediali (una după alta) şi cei supramarginali lipsesc.
Femurele netede. Larvele primului stadiu nu au perişori la baza ultimului segment
labial.
71(72) Tergitul VIII abdominal fără excrescsnţă; cuticula subţire şi netedă, fin ridată sau
puţin solzoasă. ..................................................................................34. Liosomaphis
72(71) Tergitul VIII abdominal cu o excrescenţă orientată posterior, ce portă la vîrf 2 peri
(fig. 16,4). Cuticula puternic îngroşată, grosier ridată sau cu tuberculi. ......................
...............................................................................................................35. Cavariella
73(70) La indivizii apteri pe pronot sunt prezenţi o pereche de perişori mediali şi
supramarginali, sau lipsesc. Femelele cu solzi + evidenţi. Larvele primului stadiu cu
17
perişori la baza ultimului articol labial.
74(77) Corniculele la vîrf îndreptate spre exterior (fig. 17,1), cu solzi + vizibili. Dacă
excrescenţa medială este prezentă, atunci ea se află pe tergitul VII abdominal (la
Galliobium). Dacă sunt prezenţi tuberculii mediali se vor găsi pe tâmple şi tergitele
abdomenul VI-VIII. Cuticula îngroşată, cu gropiţe sau ondulaţii. Larvele primului
stadiu cu 6-10 peri rostrali sau de acest tip (fig. 27,8), În acelaşi timp 1-2 superiori
sunt delimitaţi prin aşezare.
75(76) Primul articol tarsal la adulţi cu 3,3,3 sau 5,5,5 peri. Tuberculii marginali şi mediali
prezenţi. Cuticula cu ondulaţii. Corniculele slab solzoase, la vârf puţin îngroşate.
Coada cu 5-7 perişori. ...........................................................................36. Ericaphis.
76(75) Primul articol tarsal la adulţi cu 3,3,2 peri. Tuberculii marginali şi mediali lipsesc.
Cuticula cu gropiţe. Corniculele foarte solzoase la vîrf, evident îngustate (fig. 17,1).
Coada cu 4, rareori 5 perişori. ...............................................................37. Galobium
77(74) Corniculele dacă sunt îndoite la vârf, atunci sunt orientate spre interior, ridate sau
slab solzoase. Dacă este prezentă excrescenţa medială, se află pe tergitul abdomenul
VIII. Dacă sunt prezenţi tuberculii mediali şi se vor găsi pe pronot şi, de regulă, pe
tergitele abdomenul I-VI. Cuticula fără gropiţe. Larvele primului stadiu fără peri
rostrali.
78(107) Coada ca lungime şi grosime la mijloc se deosebeşte de cornicule, lungimea ei este
de 1,2-3,8 ori mai mare decât grosimea în paretea de mijloc. Rinariile secundare
sunt prezente la indivizii aripaţi şi nearipaţi.
79(108) Clipeul nu proeminează faţă de frunte, tip obişnuit.
80(109) Tuberculii trifaţetaţi la ochi, de obicei, sunt orientaţi puţin dorsal şi se văd în spate
lateral (fig. 15,5-7) sau lipsesc. Pe pronot perişorii supramarginali lipsesc.
81(103) Tergitul abdominal VIII are structură obişnuită, cu excrescenţă sau fără, este tăiat
posterior, nu acoperă coada. Orificiul corniculelor se află + la vîrful lor, dacă sunt
aşezate lateral se găsesc pe părţile externe. Antene cu 6 sau 5 articole.
82(104) Vîrful cozii nu este delimitat. Orificiul corniculelor se află + la vârf. Seta ultimului
articol antenal are solzi, iar la vârf poartă câţiva perişori. Cuticula nu este foarte
îngroşată, pe părţile laterale ale corpului nu are tuberculi.
83(84) Tuberculii mediali prezenţi pe pronot şi neregulat pe tergitele abdominale I-VI. La
indivizii apteri pe articolele antenale 3 şi 4 sunt prezente rinariile secundare.
Corniculele cel puţin de 5 ori mai mari decât coada. ........................38. Ammiaphis.
84(83) Tuberculii mediali lipsesc. La indivizii apteri lipsesc rinariile secundare, dacă sunt
prezente, corniculele sunt mai scurte sau cel puţin de 1.2 ori mai lungi decât coada.
85(98) Primul articol tarsal cu 3,3,2 sau 3,3,3 peri; dacă sunt 2,2,2, corniculele sunt lat
conice şi lungimea lor este aproximativ egală cu diametrul lor maximal (fig. 19,2).
86(97) Primul articol tarsal cu 3,3,3 sau 3,3,2 peri. Corniculele + cilindrice sau umflate
(fig. 5;17,2), dacă sunt lat conice (fig. 17,3), atunci indivizii apteri nu au rinarii
secundare.
87(94) Lungimea corniculelor este egală cel puţin cu 0.90 din lungimea cozii. Corpul
elipsoidal sau ovoidal, nu este alungit (fig. 5).
88(93) Coada digitiformă sau triunghiular-digitiformă, marginile ei pot fi curbate spre
interior între partea bazală şi mijlocie (fig. 17,7). Rinariile secundare la indivizii
aripaţi sunt prezente pe articolele antenale 3 şi 4 sau 3-5, la indivizii apteri lipsesc.
89(90) Corniculele vizibil umflate, ridate; dacă sunt puţin îngroşate pe suprafaţa ventrală a
marginii posterioare a protoracelui se află o pată sclerificată întunecată. Petele mici,
18
întunecate ce se interpun între tergitele corpului lipsesc. Coada cu 6-10 perişori (fig.
17,7). ...................................................................................................39. Hyadaphis.
90(89) Corniculele cilindrice, solzoase, rareori slab umflate. Pe marginea posterioară a
protoracelui lipseşte pata întunecată. Sunt prezente petele mici, închise la culoare,
interpuse între tergitele corpului. Coada cu 4-7 perişori.
91(92) Perişorii sunt setiformi sau cilindrici, la vârf nu sunt lăţiţi sau foarte puţin lăţiţi (fig.
15,6). Tuberculii antenali sunt aşezaţi la acelaşi nivel sau superior faţă de tuberculul
medial al frunţii (fig. 15,6). Coada cu 4-6 perişori (fig. 17,8). ...............40. Lipaphis
92(91) Perişorii cel puţin pe partea dorsală a corpului şi parţial la extremităţi sunt vizibil
glandulari sau spatuliformi (fig. 15,7). Tuberculii antenali vizibil mai inferiori decât
tuberculul medial frontal (fig.15,7). Coada cu 5-7 perişori. ........41. Spatulophorus.
93(88) Coada triunghiulară, marginile ei pot fi puţin curbate spre interior între bază şi vârf
(fig. 5,3). Rinariile secundare la indivizii aripaţi sunt doar pe articolul antenal 3
dacă există şi pe 4, atunci se găsesc de obicei şi la cei apteri. .........42. Brevicoryne.
94(87) Lungimea corniculelor egală cu 0,75 din lungimea cozii. Corpul elipsoidal sa
fusiform, deseori alungit (fig. 19,1).
95(96) Lungimea corniculelor de 1,2-3 ori depăşeşte diametrul lor maximal, dacă nu
depăşeşte pe primul segment tarsal sunt 3,3,3 peri. La indivizii aripaţi pe articolul
antenal 3 sunt 9-50 rinarii secundare, pe articolul 4 0-13, pe articolul 5 0-6. .............
..............................................................................................................44. Semiaphis.
96(95) Lungimea corniculelor nu depăşeşte diametrul lor maximal. Primul art. tarsal cu
3,3,2 peri. Indivizii aripaţi pe art. 3 antenal cu 3-8 rinarii secundare, pe articolele 4
şi 5 lipsesc; dar ca excepţie la unii indivizi pe articolul 4 sunt 1-2. .............................
...........................................................................................................45. Brachycolus.
97(86) Primul articol tarsal cu 2,2,2 peri. Corniculele lat conice (fig. 19,2). Pe articolul 3
antenal, deseori şi pe 4, sunt prezente rinariile secundare. ........................43. Smiela.
98(85) Primul articol tarsal cu 2,2,2 sau 3,2,2 peri (fig.16,3). Corniculele + cilindrice sau
îngust conice, lungimea lor de 2-5 ori depăşeşte diametrul lor maximal (fig.17,4,5).
99(102) Tergitul abdomenul VIII nu are excrescenţă, poate fi doar o mică ridicătură. Coada
digitiformă cu vârful tocit (fig.17,9). Orificiile corniculelor sunt + la vârf.
100(101) Coada cu 5-7 perişori. Corniculele cu bordură la vârf, cu orificiul obişnuit + mare
(fig.17,5). La indivizii apteri pe articolul antenal 3 rinariile secundare lipsesc. ..........
.............................................................................................................46. Staegeriella
101(100) Coada cu 12-22 perişori (fig. 17,9). Corniculele fără bordură la vârf, cu orificiul mic
(fig. 17,4). La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile secundare sunt
prezente, doar la unii indivizi lipsesc. ................................................47. Hydaphias.
102(99) Pe tergitul VIII abdominal există o excrescenţă digitiformă (fig. 16,5). Coada
triunghiulară cu vârful ascuţit (fig.16,5). Orificiile corniculelor sunt aşezate puţin
lateral, nu la vârf. ................................................................................48. Uhlmannia
103(81) Tergitul VIII abdominal este foarte alungit posterior în formă de glugă, acoperă
coada (fig. 16,6). Orificiile corniculelor se află lateral, pe partea internă (fig. 17,6).
Antenele cu 5 articole. ......................................................................49. Aspidiaphis.
104(82) Vârful cozii este delimitat de cealaltă parte printr-o îngustare specifică (fig.17,10).
Orificiile corniculelor se află lateral pe partea externă, dacă se află la vârf seta
ultimului segment antenal, în partea superioară fără solzi şi cu 0-2 perişori. Cuticula
puternic îngroşată, pe părţile laterale ale corpului cu tuberculi.
105(106) Orificiile corniculelor se află la vârf. La indivizii apteri antenele cu 6 articole, seta
19
cca de 2 ori mai lungă decât baza ei, În partea superioară fără solzi. ..........................
......................................................................................................50. Pseudacaudella
106(105) Orificiile corniculelor se află lateral pe partea externă. La indivizii apteri antenele
cu 5 articole; seta aproximativ egală cu baza, este acoperită cu solzi. ........................
.........................................................................................................51. Aspidaphium.
107(78) Coada ca lungime şi grosime este aproximativ egală cu corniculele; lungimea ei este
de 5-6 ori mai mare decât grosimea în partea de mijloc (fig.17,11). Rinariile
secundare lipsesc la indivizii apteri şi aripaţi. ..............................................................
.............................................................................................................52. Chaitaphis.
108(79) Clipeul proeminează faţă de frunte, este mare, sferic-umflat (fig. 19,3). ....................
..............................................................................................................53. Clypeaphis
109(80) Tuberculii trifaţetaţi la ochi sunt orientate ventral, nu se pot vedea privind lateral
(fig. 15,8). Perişorii supramarginali prezenţi pe pronot. ..............................................
...............................................................................................................54. Coloradoa
110(61) Fruntea cu scobitură, relaţia dintre adâncimea scobiturii şi distanţa între bazele
antenale este cel puţin 0,1 (fig. 22). [La Hyalopteroides humilis poate fi 0,04-0,06].
Antenele egale cu 0,54-1,7 din lungimea corpului. Corniculele cu sculptură celulară
în partea superioară (fig. 21,10-13) sau fără; orificiile lor se află la vârf. Tergitul
VIII şi VII abdominal fără excrescenţe, posterior lat rotunjite. Dacă pe tergitul V
abdominal este prezent tuberculul marginal, atunci tergitele II-IV au tuberculi.
Deformează frunzele plantelor lemnoase, rareori ierboase (subtrib. Macrosiphina).
111(194) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal cel puţin de 2 ori.
112(177) Sculptura celulară pe cornicule lipseşte, pot fi doar câteva celule transversale
aproape de bordură, în partea superioară (fig. 21,1-9), dacă există 2-4 rânduri de
celule + regulat hexagonale, atunci părţile interne ale tuberculilor antenali sunt
paralele.
113(114) Coada lat rotunjită, lungimea ei cel mult 0,5 din lăţimea bazei (fig. 20,1). Pe
abdomen (la tipul european) sunt tuberculi în formă de mameloane: marginali pe
tergitele II şi III, mediali pe tergitul VIII. Pe Rhamnus şi Polyginum .........................
...........................................................................................................56. Neanuraphis
114(113) Coada lanceolată, digitiform-triunghiulară sau în formă de scut, Lungimea ei este
cel puţin 0.9 din lăţimea bazei (fig. 20,2-5). Tuberculii pe abdomen, dacă există nu
sunt de forma mameloanelor sau sunt repartizaţi altfel. Nu se găsesc pe Rhamnus.
115(116) Coada în formă de scut, lungimea ei este egală cu 0,9-1,1 din lăţimea bazei (fig.
20,2). Corniculele au perişori lungi, subţiri (fig. 21,2). .....................57. Xenomyzus
116(115) Coada lanceolată, digitiformă sau triunghiulară (fig. 20,3-5). Perişorii pe cornicule
lipsesc sau sunt groşi şi glandulari (fig.21,14).
117(120) Corniculele de 2,5-3 ori mai scurte decât coada.
118(119) Părţile interne ale tuberculilor antenali se îndepărtează una faţă de alta; fruntea cu
tubercul medial vizibil. Perişorii de pe suprafaţa dorsală a corpului sunt cilindrici.
Lungimea corpului cel puţin cu 2,5 ori depăşeşte lăţimea lui maximală. ....................
......................................................................................................58. Hyalopteroides.
119(118) Părţile interne ale tuberculilor antenali în regiunea superioară sunt paralele; fruntea
fără tubercul medial evident. Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt în formă
de evantai. Lungimea corpului cel mult de 2,25 ori depăşeşte lăţimea maximală. ......
....................................................................................................59. Chondrillobium.
120(117) Corniculele mai lungi decât coada.
20
121(140) Părţile interne ale tuberculilor antenali sau excrescenţele prezente pe ei anterior se
apropie sau sunt paralele (fig. 22,1-4). Corniculele cilindice sau puţin umflate;
diametrul părţii umflate cel mult de 1,5 ori depăşeşte diametrul lor minimal în
partea bazală. Coada cu 4-9 perişori.
122(127) Tuberculii antenali cu excrescenţe (fig. 22,1-3). Rinariile secundare la indivizii
apteri lipsesc, la cei aripaţi sunt pe articolele antenale 3 şi 4 sau 3-5.
123(126) Antenele indivizilor apteri sunt mai lungi decât corpul. Primul articol tarsal cu 3,3,3
peri. Perişorii de pe corp şi antene sunt la vârf cu gămalie sau slab glandulari, pe
articolul 3 antenal sunt egali cu 0,2-0,3 din diametrul lui maximal transversal.
124(125) Tuberculul medial frontal nu este dezvoltat (fig. 22,1). Cuticula pe frunte este
mărunt tuberculată. Ultimul articol labial cu 2-4 perişori în plus. ............60. Ovatus.
125(124) Tuberculul medial frontal foarte dezvoltat (fig. 22,2). Cuticula pe frunte este ridată.
Ultimul articol labial cel puţin cu 10 perişori în plus. .........................61. Ovatoides.
126(123) Antenele indivizilor apteri mai scurte decât corpul. Primul articol tarsal cu 3,3,2
peri. Perişorii de pe corp şi antene sunt în formă de ţepi sau palete, dacă sunt
glandulari, pe articolul 3 antenal sunt egali cu 0,4-0,9 din diametrul ei maximal
transversal. ...........................................................................................62. Phorodon.
127(122) Tuberculii antenali fără excrescenţă (fig. 22,4; 24,1; 27,2). Rinariile secundare la
indivizii apteri prezente sau lipsesc, la cei aripaţi sunt prezenţi doar pe articolul 3
antenal sau de asemeni pe 4 şi 5.
128(133) Lungimea bazei ultimului articol antenal de 2,5-7 ori depăşeşte grosimea lui la
mijloc. Antenele indivizilor apteri mai surte sau egale cu corpul, fără rinarii
secundare. Tuberculii antenali + sferic proeminenţi, de obicei se apropie anterior
(fig. 27,7). Coada + triunghiulară. Deseori se întâlnesc în frunze răsucite uneori
galiform umflate.
129(130) Placa subgenitală puternic umflată şi proeminează ventral şi posterior în formă de
cupolă, trece de placa anală. La indivizii apteri lungimea bazei ultimului articol
antenal de 2,5-3 ori depăşeşte grosimea lui la mijloc. Tuberculii marginali şi mediali
lipsesc. La indivizii aripaţi rinariile secundare pe articolul 4 antenal sunt 7-8, pe
articolul 5, 1-2. Larvele stadiului primar de dezvoltare au perişori supramarginali
doar pe primul tergit abdominal. ......................................................63. Hyalomyzus
130(129) Placa subgenitală obişnuită + plată. La indivizii apteri lungimea bazei ultimului
articol antenal de 3,5-7 ori depăşeşte grosimea lui la mijloc. Tuberculii marginali şi
uneori cei mediali prezenţi sau lipsesc. La indivizii aripaţi rinariile secundare pe
articolul 4 antenal sunt 0-4, pe articolul 5 lipsesc, dacă sunt mai multe, tuberculii
marginali obligatoriu prezenţi. Larvele primului stadiu au perişorii supramarginali
pe tergitele I-IV sau I-V abdominale.
131(132) La indivizii apteri lungimea bazei ultimului articol antenal de 3,5-5 ori depăşeşte
grosimea lui la mijloc. Corniculele nu sunt umflate, mult şi des solzoase, cu
vârfurile drepte sau deseori curbate spre exterior, de culoare închisă sau deschisă
(fig. 21,2; 27,7). Primul articol tarsal cu 3,3,3, dar la unii indivizi cu 3,3,2 peri.
Larvele stadiului primar au pe tibiile posterioare 6-7 peri rostrali, în acelaşi timp cei
superiori şi cei inferiori stau grupaţi (fig. 27,8). Dacă sunt deformate frunzele
plantelor, ele vor fi răsucite + transversal şi umflate galiform. .................64. Myzus.
132(131) La indivizii apteri lungimea bazei ultimului articol antenal de 4,6-7 ori depăşeşte
grosimea la mijloc. Corniculele puţin umflate, rareori nu sunt umflate, puţin şi rar
solzoase, cu vârfurile drepte, deschise la culoare, uneori cu capetele întunecate (fig.
21
27,3-6). Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Larvale primului stadiu pe tibiile
posterioare nu au peri sau dacă au, sunt în număr de 5 + egal depărtaţi unul de altul.
Frunzele dacă sunt deformate sunt răsucite longitudinal. ......................65. Myzodes.
133(128) Lungimea bazei ultimului articol antenal de 8-12 ori depăşeşte grosimea lui la
mijloc, dacă depăşeşte cu mai puţin (de 5-8 ori), atunci pe articolul 3 antenal la
indivizii apteri sunt prezente rinariile secundare şi antenele sunt mult mai lungi
decât corpul. Tuberculii antenali + dreptunghiulari şi paraleli (fig. 22,4; 24,1).
Coada digitiformă sau triunghiular-digitiformă. Frunzele nu sunt răsucite, dar
uneori pot fi galiform deformate.
134(139) Corniculele nu sunt umflate. Dacă pe antenele indivizilor apteri sunt prezente
rinariile secundare, atunci pe coadă sunt 6-8 perişori.
135(136) Coada cu 4 perişori, cu o îngustare înaintea bazei (fig. 20,3). Antenele indivizilor
apteri fără rinarii secundare, doar puţin mai lungi decât corpul sau egale. ..................
...............................................................................................................66. Tubaphis.
136(135) Coada cu 6-8 perişori, fără îngustare sau cu o îngustare nesemnificativă (fig. 20,4).
Antenele indivizilor apteri cu rinarii secundare (doar ca excepţie, unii indiviz sunt
fără rinarii pe o antenă sau pe ambele), sunt mult mai lungi decât corpul. Aptere
1,5-3,2.
137(138) Ultimul articol labial cu 2 perişori în plus. La indivizii aripaţi articolul 4 antenal cu
2-8 rinarii. La cei apteri corniculele sunt deschise la culoare, pe suprafaţa dorsală a
abdomenului există un desen negru înformă de potcoavă (fig. 24,1). Larvele
primului stadiu de dezvoltare cu peri rostrali pe tibiile posterioare (fig. 27,8),
tergitul VIII abdominal cu 2 perişori. ..................................................67. Neomyzus.
138(137) Ultimul articol labial cu 4-8 perişori în plus. La indivizii aripaţi pe articolul 4
antenal 0 rareori 1 rinarie. La cei apteri vârfurile corniculelor întunecate, partea
dorsală a abdomenului fără desen negru, dacă este prezent sunt întunecate şi bazele
corniculelor. Larvele primului stadiu fără peri rostrali pe tibiile posterioare; tergitul
VIII abdominal cu 4 perişori. .........................................................68. Aulacorthum
139(134) Corniculele vizibil umflate. Artiolul 3 antenal la indivizii apteri cu 5-8 rinarii
secundare. Coada cu 4-5 perişori. ......................................................69. Paramyzus.
140(121) Părţile inferioare ale tuberculilor antenali se îndepărtează în partea anterioară (fig.
22,5-8), dacă sunt paralele sau chiar se apropie puţin corniculele sunt puternic
umflate: diametrul părţii umflate de 2-5 ori depăşeşte diametrul minimal în partea
bazală (fig. 21,7-9), sau pe coadă sunt mai mult de 9 perişori.
141(168) Perişorii pe corp şi membre sunt tociţi (fig. 22,6-8) sau ascuţiţi (fig. 22,9); dacă sunt
puţin glandulari (fig. 22,5) atunci: sau indivizii apteri pe partea dorsală a
abdomenului au dungi şi pete întunecate şi sclerificate, sau scobitura frontală este
adâncă, egală cu 0,26-0,38 din distanţa dintre baza antenelor (fig. 22,5).
142(155) Corniculele nu sunt umflate; dacă sunt nesemnificativ umflate (la Volutaphis C.B.),
diametrul părţii umflate este de cel mult 1.2 ori mai mare decât diametrul minimal
în jumătatea bazală (fig. 21,6) şi în acelaşi timp corniculele sunt mai lungi dcât
corpul de 1.3 ori.
143(153) Perişorii mediali nu sunt aşezaţi pe sclerite separate. Corniculele cu bordură vizibilă
la vârf, de lungime diferită. Nu se găsesc pe Artemisia sp.
144(154) Suprafaţa dorsală a abdomenului, la indivizii apteri sau nu, este sclerificată în
întregime, sau invers, este nesclerificată. Perişorii pe corp şi membre sunt tociţi sau
ascuţiţi (fig. 22,6-8).
22
145(152) Suprafaţa dorsală a abdomenului la indivizii apteri nu este sclerificată, pot exista
doar sclerite mici şi izolate.
146(151) Rinariile secundare prezente doar pe articolul 3 antenal, în acelaşi timp la indivizii
apteri sunt mai multe în jumătatea bazală a acestui articol. Corniculele nu sunt
umflate (fig. 21,5) sau puţin umflate în partea superioară (fig. 21;3,4).
147(148) Tuberculii antenali se îndepărtează puţin aproape paraleli (fig. 22,7). Corniculele
puţin lăţite în jumătatea superioară şi îngustate înainte de vârf (fig .21;3,4). Indivizii
apteri 3,4-4,4. Pe Urtica sp. ..........................................................70. Microlophium.
148(147) Tuberculii antenali mult îndepărtaţi (fig. 22;6,8). Corniculele fără umflătură (fig.
21,5). Pe alte plante.
149(150) Fruntea cu tubercul median, tuberculii antenali spre interior bombaţi (fig. 22,8).
Indivizii apteri 1,3-3,2.................................................................71. Metopolophium
150(149) Fruntea fără tubercul median, tuberculii antenali spre interior aproape drepţi (fig.
22,6). .............................................................................................72.Acyrthosiphon.
151(146) Rinariile secundare sunt prezente pe articolele 3,4 sau şi pe 5 ale antenelor, dacă
sunt doar pe articolul 3 atunci sunt mai multe în jumătatea superioară a acestui
articol şi în acelaşi timp corniculele sunt puţin umflate la mijloc (fig. 21,6). .............
.............................................................................................................73. Volutaphis.
152(145) Suprafaţa dorsală a abdomenului la indivizii apteri este în întregime sclerificată,
neagră. .........................................................................................74. Impatientinum.
153(143) Perişorii mediali, cel puţin unii sunt aşezaţi pe sclerite mici izolate, iar pe tergitul
VII pe sclerite mari. Corniculele fără bordură evidentă la vârf, cel mult de 3 ori mai
scurte decât corpul. Pe Artemisia sp. ..............................................75. Titanosiphon.
154(144) Suprafaţa dorsală a abdomenul cu pete şi dungi mari, sclerificate şi închise la
culoare, deseori contopite (fig. 24;2,3). Perişorii, cel puţin pe suprafaţa dorsală a
primelor 5 tergite abdominale + glandulari (fig. 23,2). ........................76.Nasonovia.
155(142) Corniculele umflate, diametrul părţii umflate cel puţin de 1.3 ori mai mare decât
diametrul minimal în jumătatea bazală (fig. 21,7-9), dacă sunt mai puţin de 1.3 ori
atunci corniculele nu sunt mai lungi decât coada (fig. 24,6).
156(166) Părţile interne ale tuberculilor antenali se îndepărtează anterior (fig. 22,5), dacă sunt
aproape paralele atunci diamertul părţii umflate a corniculelor depăşeşte diametrul
minimal în jumătatea bazală mai puţin de 2 ori. Coada digitiformă sau triunghiulară.
157(167) Primul articol tarsal cu 3,3,3 sa 4,4,4 peri. La indivizii apteri rinariile secundare
prezente pe articolul 3 sau şi pe 4, şi uneori pe 5, dacă însă lipsesc, atunci tuberculii
antenali sunt aproape paraleli. Coada digitiformă sau triunghiulară.
158(165) Corniculele mai lungi decât coada. Suprafaţa dorsală a abdomenului la indivizii
apteri, sau este în întregime nesclerificată, sau dacă este sclerificată, doar în formă
de pete sau dungi, ce pot fi contopite. Coada şi corniculele sunt de culoare deschisă
sau închisă.
159(160) La indivizii aripaţi rinariile secundare pe articolul 3,4 şi deseori 5. La indivizii
apteri pe articolul 3 antenal cel puţin 6 rinarii. La cei aripaţi pe suprafaţa dorsală a
abdomenului, la mijloc, sunt dungi sclerificate întunecate + contopite într-o singură
pată. (fig. 24;4,5). ...........................................................................77.Hyperomyzus.
160(159) La indivizii aripaţi rinariile secundare sunt doar pe articolul 3. La cei apteri pe
articolul 3 sunt 0-4 rinarii, dacă sunt mici şi multe, atunci indivizii aripaţi sunt lipsiţi
de dungile sclerificate.
161(162) Articolul 3 antenal la indivizii apteri posedă rinarii (1-50) (fig. 22,5). Corniculele
23
umflate + simetric. Coada cu 7-18 perişori. Corniculele netede. .................................
.....................................................................................................78. Amphorophora.
162(161) Articolul 3 antenal la indivizii apteri fără rinarii, dacă există (1-4), atunci
corniculele sunt umflate unilateral spre coadă. Coada cu 5-7 perişori. Corniculele cu
solzi.
163(164) Antenele egale cu 0,54-0,7 din lungimea corpului, seta articolului 6 de 1,6-2,5 ori
mai mare decât baza acestui articol. Tuberculul medial frontal este amplasat
superior faţă de adâncimea scobiturii frontale. Cuticula suprafeţei dorsale a corpului
cu tuberculi mari ridaţi, pe tergitele toracale şi majoritatea tergitelor abdominale
este sclerificată în formă de dungi şi pete întunecate. Tuberculii marginali şi mediali
lipsesc. Ultimul articol labial cu 2-4 perişori în plus. .......................79. Testataphis.
164(163) Antenele egale cu 1-1,5 din lungimea corpului, seta articolului 6 este de 4-6.6 ori
mai lungă decât baza acestui articol. Tuberculul medial frontal, dacă există, este
situat inferior decât 0.5 din adâncimea scobiturii frontale. Cuticula suprafeţei
dorsale a corpului + netedă sau cu o sculptură puţin evidentă, cu celule zimţate, nu
este sclerificată. Tuberculii marginali şi uneori mediali sunt prezenţi, plaţi. Ultimul
articol labial cu 6-11 perişori în plus. ............................................80.Wahlgreniella.
165(158) Corniculele mai scurte decât coada, în orice caz nu mai lungi. La indivizii apteri pe
suprafaţa dorsală a abdomenului câte o pată înaintea corniculelor (fig. 24,6). Coada
şi corniculele întunecate. .......................................................................81. Megoura.
166(156) Parţile interne ale tuberculilor antenali sunt paralele sau puţin apropiate anterior
(fig. 22,9). Diametrul părţii umflate a corniculelor de 2-5 ori mai mare decât
diametrul minimal al părţii bazale (fig. 21,7-9). Coada triunghiulară (fig.20,5). ........
...............................................................................................82. Rhopalosiphoninus.
167(157) Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Rinariile secundare la indivizii apteri lipsesc.
Tuberculii antenali vizibil îndepărtaţi. Coada triunghiulară. .......83. Rhopalomyzus.
168(141) Perişorii, cel puţin pe suprafaţa dorsală a corpului, cap şi primele 2 articole antenale
sunt vizibili glandulari sau în formă de evantai (fig. 26; 21,14). La indivizii apteri
cuticula pe suprafaţa dorsală a abdomenul fără pete şi dungi sclerificate. Scobitura
frontală nu este adâncă, egală cu 0,1-0,24 din distanţa între baza antenelor.
169(170) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt în formă de evantai. Coada cu 4
perişori. La indivizii aripaţi pe aripa anterioară celula radială se atinge de nervura
medială, este slab evidenţiată, nervurile sunt înconjurate de un contur brun (fig.
21,1). ....................................................................................................84. Idiopterus.
170(169) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt glandulari. Coada cu 5-11 perişori. La
indivizii aripaţi inervaţie obişnuită; pe aripa anterioară celula radială nu se atinge de
nervura medială, este evidentă, nervurile fără contur brun (fig. 18,6). Pe
dicotiledonate.
171(172) Primul articol tarsal cu 5,5,5 peri. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului este
îngroşată + tuberculată. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile lipsesc. .....
........................................................................................................85. Chaetosiphon.
172(171) Primul articol tarsal cu 3,3,3 sau 3,3,2 peri. Cuticula pe suprafaţa dorsală a corpului
nu este îngroşată, + netedă. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile sunt
prezente sau lipsesc.
173(174) Ultimul articol labial obişnuit, la vârf tocit (fig. 25;1,2). La indivizii apteri articolul
3 antenal cu 2-23 rinarii. La cei aripaţi mijlocul suprafeţei dorsale a abdomenului
este sclerificat. ................................................................................86. Cryptomyzus.
24
174(173) Ultimul articol labial la vârf ascuţit (fig. 25,3-5). La indivizii apteri articolul 3
antenal cu 1-3, rareori până la 8 rinarii. La cei aripaţi mijlocul suprafeţei dorsale a
abdomenului este sau nu sclerificată.
175(176) Ultimul articol labial la vârf îngustat în formă de cioc (fig. 25,3), pe el sunt 2
perişori în plus. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile lipsesc. La cei
aripaţi mijlocul suprafeţei dorsale a abdomenului este sclerificat. ..............................
.........................................................................................................87.Capitophorus.
176(175) Ultimul articol labial stiletiform, pe el sunt 40 perişori în plus (fig. 25,4,5). Indivizii
apteri cu articolul 3 antenal cu 1-3, rareori 0-8 rinarii. Cei aripaţi au mijlocul
suprafeţei dorsale a abdomenului nesclerificat. ........................88. Pleotrichophorus
177(112) Sculptura celulară pe cornicule este prezentă în formă de câteva rânduri de celule +
regulat hexagonale pe partea superioară a corniculelor (fig.21,10-13). Părţile interne
ale tuberculilor antenali îndepărtate ca în fig. 22,5-8.
178(179) Cuticula cu gropiţe, groasă. La indivizii apteri perişorii pe suprafaţa dorsală a
corpului sunt aşezaţi pe tuberculi, + glandulari. Pe Corylus sp. ......89. Corylobium.
179(178) Cuticula + netedă, mai rar slab ridată. La indivizii apteri perişorii pe suprafaţa
dorsală a corpului sunt aşezaţi de regulă nu pe tuberculi, sunt ascuţiţi, tociţi sau
glandulari.
180(187) Pe sectorul celular al corniculelor, în rândul maximal transversal sunt 3-5 celule;
corniculele aici sunt mai subţiri, cel puţin nu mai groşi decât în imediata vecinătate
(fig. 21;10,11). Majoritatea perişorilor pe suprafaţa dorsală a corpului nu sunt
amplasaţi pe sclerite.
181(182) Solzii pe articolul 2 tarsal constau din ţepi izolaţi, dacă sunt continui, atunci primul
articol tarsal cu 5 sau 4 peri. Cuticula pe suprafaţa dorsală a abdomenului este slab
ridată. Pe Rhododendron sp. .............................................................90. Masonaphis.
182(181) Solzii pe articolul 2 tarsal sunt continui, netezi. Primul articol tarsal cu 3 peri.
Cuticula de obicei + netedă.
183(186) La indivizii apteri pe articolul 3 antenal, cel puţin pe o antenă, sunt prezente
rinariile secundare.
184(185) Coada deschisă la culoare. Stigmele pe mezotorace şi metatorace sunt obişnuite,
ovoidale, mai înguste decât diametrul bazal al articolului 3 antenal. ..........................
.........................................................................................................91. Macrosiphon.
185(184) Coada întunecată până la negru. Stigmele pe mezo- şi metatorace sunt rotunde, mai
late decât diametrul bazal al articolului 3 antenal. ......................93. Delphiniobium.
186(183) La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile lipsesc. .................92. Linosiphon.
187(180) Pe sectorul celular al corniculelor în rândul maximal transversal sunt 6-10 celule,
dacă sunt doar 5, atunci corniculele aici sunt rar mai groase decât în imediata
vecinătate (fig. 21;12,13). Majoritatea perişorilor pe suprafaţa dorsală a corpului pot
fi amplasaţi pe sclerite (fig. 24;7,8).
188(189) Partea medială a frunţii este în formă de tubercul lat. Pe tergitul VIII abdominal
sunt 2, mai rar 4, doar la unii indivizi 5-6 perişori. La indivizii apteri pe articolul 3
antenal sunt 1-4 rinarii. Ultimul articol labial tocit. .........................94. Staticobium.
189(188) Partea medială a frunţii este scobită, cel puţin nu este bombată. Pe tergitul VIII
abdominal cel puţin 4 perişori. La indivizii apteri pe articolul 3 antenal cel puţin 3
rinarii. Ultimul articol labial tocit sau ascuţit.
190(193) Perişorii de pe suprafaţa dorsală a corpului + de acelaşi tip, deseori glandulari.
Scleritele pe tergitele I-VII abdominale sunt prezente (fig. 24;7,8,10) mai rar
25
lipsesc.
191(192) Ultimul articol tarsal cu 5,5,5 peri, dacă sunt 3,3,3 atunci sculptura celulară pe
cornicule ocupă cel mult 0.33 din lungimea lor. Scleritele amplasate posterior faţă
de cornicule sunt prezente, anterior lipsesc sau sunt mai mici decât cele posterioare
(fig. 24,7). Corniculele mai lungi decât coada. Afide întunecate: brune, negre,
brun-roşietice, deseori cu luciu metalic, fără (stropi) pulverizare ...............................
............................................................................................................95. Dactynotus.
192(191) Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Sculptura pe cornicule ocupă cel puţin 0.40 din
lungimea lor. Scleritele anterioare corniculelor de obicei prezente, posterior lipsesc,
sau mai mici decât cele anterioare (fig. 24,8). Corniculele mai scurte sau mai lungi
decât coada. Afide deschis colorate, rareori întunecate, deseori pulverizate
(stropite). .................................................................................96. Macrosiphoniella.
193(190) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt de 2 tipuri: pe frunte, pe articolele
antenale 1 şi 2, şi pe ultimele tergite abdominale 2-3 sunt lungi ascuţiţi; pe tâmple şi
alte tergite ale corpului sunt scurţi şi tociţi. Scleritele pe tergitul I-VII abdominal
lipsesc (fig. 24,9). Pe Tanacetum sp. ..............................................97. Metopeurum.
194(111) Lungimea corniculelor, dacă depăşeşte diametrul lor maximal, cel mult de 1,2 ori. ..
.........................................................................................................98. Microsiphum.
Subfamilia PTEROCOMMATINAE
1. Neopterocomma H.R.L. Monofage, se gasesc pe Salix sp. Sunt 2 specii, la noi doar 1
specie.
1(2) Corniculii mult mai scurţi decât articolul 2 al tarsului posterior, nu sunt îngroşaţi.
Culoarea variază de la gri-verzui până la brun. Pe Salix viminalis, pe lăstarii tineri.
Europa de nord-vest. .....................................................................P. amerinae Hart.
2(1) Corniculii mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior, sunt îngroşaţi. De
culoare gri-gălbuie cu corniculii portocalii. Pe Salix caprea, S. viminalis, S.cinerea,
pe lăstari de anul II. Europa de sud, vest. America de nord. .......................................
...........................................................................................P. flocculosa Weed, s. lat.
1(2) Seta articolului antenal 6 este mai scurtă sau egală cu baza acestui articol.
Corniculii sunt foarte umflaţi: partea lor umflată este de 2.5-4 ori mai lată decât
vârful (fig. 7,9). De culoare verde-negricioasă, ventral sunt acoperiţi de un praf
26
albicios. Pe Salix caprea, S. fragilis, S. viminalis, S. cinerea, S. purpurea, pe lăstari
de anul II sau mai vechi. Specie cosmopolită, Asia, Europa de vest. ......P. salicis L.
2(1) Seta articolului antenal 6 este mai lungă decât baza. Corniculii dacă sunt umflaţi,
doar foarte puţin: partea lor umflată este mai puţin decât 2.5 ori laţi faţă de vârf.
3(4) La indivizii apteri articolul antenal 3 cu 1-6 rinarii. Corniculi umflaţi. Ultimul
articol labial mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior. Culoarea variază de la
roşietic-maronie până la brun-negricioasă. Pe Salix triandra, S. repens, S. caprea,
S. cinerea, S. aurita. Europa de sud-vest.........................................P. jacksoni Teob.
4(3) Indivizii apteri cu articolul antenal 3 fără rinarii. Dacă corniculii sunt umflaţi,
atunci ultimul articol labial este mai scurt decât articolul 2 al tarsului posterior.
5(8) Corniculii puţin umflaţi. Ultimul articol labial mai scurt decât articolul 2 al tarsului
posterior.
6(7) Corniculii cca de 1.3 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Sunt de
culoare gri cu pete ceroase. Pe Salix amygdalina, S. purpurea. Europa de vest. .......
......................................................................................................P. steinheili Mordv
7(6) Corniculii cca de 2 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Sunt de
culoare brună, ventral gri-albicios; corniculii în partea bazală galbeni, spre vârf
bruni. Pe Salix triandra, S. cinerea, S. lapponum, S. lanata, S. hastata, S.
stipulifera, S. glauca, S. caprea, S. reticulata, pe lastari de vârstă diferită. Carpaţi,
munţii Suediei. (Probabil nu este o specie aparte, ci o formă alpină a speciei P.
steinheili). ..................................................................................P. ringdahli Wahlgr
8(5) Corniculii nu sunt umflaţi (fig. 7;3,8). Ultimul articol labial nu este mai scurt decât
articolul 2 al tarsului posterior.
9(10) Tuberculii marginali mari, foarte proeminenţi (fig. 7,8). Culoarea variază de la
gri-gălbui până la brun, ventral şi dorsal între segmente cu un praf albicios. Pe
plopi (Populus nigra, P. piramidalis ), uneori pe sălcii. Siberia, Asia, Europa de
vest. ................................................................................................P. populeum Kalt
10(9) Tuberculii marginali mici, plaţi, puţin vizibili sau lipsesc. Pe cornicule uneori sunt
perişori gri-închis până la brun, cu praf alb. Pe Salix viminalis, S. fragilis, S. alba
ş.a., pe lastari tineri lignificaţi. Rusia, Kazahstan, Europa de vest. P. pilosum Buckt
Subfamilia APHIDINAE
Tribul APHIDINI
Subtribul RHOPALOSIPHINA
27
1(14) Tergitul VII abdominal cu 2, mai rar 4 perişori. Nervura medială a aripii anterioare
se ramifică de 2 ori, dar la unii indivizi rareori şi doar pe o singură aripă se ramifică
o dată. La indivizii apteri perişorii mai lungi de pe articolul 3 antenal dacă depăşesc
ca lungime diametrul acestui articol la baza lui îngustată, cel mult de 2 ori.
2(13) Corpul elipsoidal, verde. Corniculii cel mult de 2 ori mai lungi decât coada. Pe
Pomoidea, Padus racemosus, sau pe Graminee, Juncaceae.
4(5) Corpul gri-verzui, În jurul corniculelor ruginiu-roşietic, cu o pulverulenţă albă
ceroasă. Fundatrigenele au antenele cu 6 articole. Indivizii aripaţi pe articolul 3
antenal cu 19-33 rinarii. Pe Padus racemosa, frunzele se îngălbenesc, se răsucesc la
margini, iar apoi se usucă; mai rar se găsesc pe lăstari tineri. În Siberia de vest se
găsesc pe Prunus domestica. Migrează începând cu generaţia a 3-a. Unde nu este
Padus racemosa, au un ciclu incomplet pe Graminee. Dăunează mălinului şi
gramineelor (secară, orz, ovăz, grâu, porumb), mai ales celor de toamnă, dar deseori
şi de primăvară. Cosmopolită......................................................................Rh. padi L
5(4) Corpul galben-verzui cu 3 dungi verzi, longitudinale pe suprafaţa dorsală a corpului
şi fără pulverulenţă ruginie sau fără pulverulenţă (doar larvele pot fi puţin
pulverizate. Fundatrigenele cu antenele din 5 articole. Indivizii aripaţi pe articolul 3
antenal cu 13-21 rinarii. Se gasesc pe plante din fam.Pomoidea, pe suprafaţa internă
a frunzelor răsucite transversal, mai rar pe flori sau pe vîrful lăstarilor. Migrează
începând cu a 2-a generaţie şi doar parţial cu a 3-a. Dăunează mărului şi
sâmburoaselor. Cosmopolită.........................................................Rh. insertum Walk.
6(3) Pe graminee sau juncaceae.
7(10) Antene cu 6 articole. Pe diferite plante terofite, neacoperite de pămînt. Gri-verzui.
8(9) Seta articolului 6 antenal de 3,5-5,5 ori mai lungă decât baza acestui articol. Ultimul
articol labial este egal cu 1,05-1,20 din articolul 6 al tarsului posterior. Pe orz, grâu,
secară, ovăz, porumb, orez, sorg şi alte graminee spontane, rareori pe juncaceae. .....
.....................................................................................................................Rh. padi L
9(8) Seta articolului 6 antenal este de 1,7-2,5 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Ultimul articol labial este egal cu 0,75-0,95 din articolul 2 al tarsului posterior. Pe
sorg, porumb, orz, ovăz, orez trestie de zahăr şi pe graminee spontane. Aparent în
mare parte din arealul său nu are ciclu complet. Răspândire circumtropicală..............
...........................................................................................................Rh.maidis Fitch.
10(7) Antenele cu 5 articole. Se găsesc pe rădăcină în partea ei superioară, dacă se găsesc
la baza tulpinii sunt acoperiţi de pământ cu ajutorul furnicilor. Galbene sau
verde-închise.
11(12) Seta articolului 5 antenal este de 4-6 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Corniculele egale cu 1,7-2 din lungimea cozii. Sunt galben-verzui. Pe graminee
(Oryza, Poa, Festuca, Glyceria, Agrostis, Phalaris,Alopecurus) şi pe juncaceae.......
.......................................................................................................Rh. insertum Walk
12(11) Seta articolului 5 antenal este de 2-3 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Corniculele egale cu 1,2-1,5 din lungimea cozii. Afide verde-închise până la negru.
Pe juncaceae ( Luzula multiflora, L. silvatica, L. campestris ). Are o singură gazdă.
Europa de vest..............................................................................Rh. luzulella H.R.L.
13(2) Corpul ovoidal, brun-maroniu. Corniculele cel puţin de 2 ori mai lungi decât coada.
Pe prunoidee (Prunus domestica, P. spinosa, P. divaricata, Armeniaca vulgaris, A.
mume, Persica vulgaris, Amygdalinus communis; întâmplător pe Cerasus mahaleb),
pe lastari. Migrează pe diferite plante acvatice. Cosmopolită........Rh. nymphaeae L.
28
14(1) Tergitul VIII abdominal cu 4-8 perişori. Nervura medială se ramifică o singură dată.
La indivizii apteri perişorii mai lungi de pe articolul 3 antenal sunt mai mari de 4-5
ori decât diametrul acestui articol la baza îngustată. Antenele cu 5 rareori 6 articole
măsliniu-verzui, verzui-negricioase, sau maronii, de regulă cu roşu în jurul
corniculelor. Pe orez, grâu, secară, ovăz, trestie de zahăr şi graminee spontane,
accidental pe unele dicotiledonate; pe rădăcini. Cu ciclu incomplet, dar în Japonia
(originară) migrează pe graminee de pe Armeniaca mume. Este circumtropicală.......
.........................................Rh. rufiabdominalis Sas. (Aresha shelkovnikovi Mordv.?)
1(4) Tergitul VII abdominal cu 6-10 perişori. Perişorii de pe articolul 3 antenal sunt mai
lungi decât diametrul acestui articol. Sunt bruni-lucioşi (subgenul Paraschizaphis
H.R.L.)
2(3) Indivizii apteri au cel mai lung perişor de pe articolul 3 antantenal aprxoimativ de 3
ori mai mare decât diametrul acestui articol la baza îngustată. Cei aripaţi pe
articolul 3 antenal cu 8-16 rinarii, pe articolul 4, 0-4rinarii, pe articolul 5 lipsesc. Pe
cyperaceae (Carex, Scirpus) şi typhaceae (Typha), accidental pe iridaceae, la baza
frunzelor. Au o singură gazdă. Europa de vest. ..................................Sch. scirpi Kitt.
3(2) Indivizii apteri au cel mai lung perişor de pe articolul 3 antenl aproximativ de 2 ori
mai mare decât diametrul acestui articol. Cei aripaţi au pe articolul 3 antenal 12-20
rinarii, pe articolul 4 sunt 6-12, pe articolul 5 sunt 0-4. Pe Carex hirta, sub pământ.
Europa de vest. .............................................................................Sch. caricis Schout.
4(1) Tergitul VIII abdominal cu 2 perişori. Perişorii pe articolul 3 antenal sunt mai mici
decât diametrul acestui articol. Sunt verzi.
5(10) Tuberculii marginali prezenţi, cel puţin pe tergitele I şi VII abdominale. Cuticula nu
este îngroşată, cu desen fin. De culoare verde-închis. (subgenul Schizaphis C.B.;
s.str.)
6(7) Tuberculii marginali prezenţi pe tergitele I-VII abdominale. Indivizii aripaţi au
rinarii secundare pe articolele 3-5 antenale. Pe Pyrus communis; pe suprafaţa
superioară a frunzelor care sunt răsucite longitudinal, puţin umflate, asemănător cu
păstaia. Migrează la a 2-a şi a 3-a generaţie, probabil pe graminee......Sch.pyri Shap.
7(6) Tuberculii marginali pe abdomen sunt prezenţi doar pe tergitele I şi VII
abdominale. Indivizii aripaţi au rinarii secundare doar pe articolul 3 antenal, uneori
1-3, de asemeni pe articolul 4. Are o singură gazdă, pe graminee.
8(9) Corniculele de 1,7 ori mai lungi decât coada. Masculii aripaţi. Pe secară, ovăz, grâu,
orez, sorg, porumb, orz şi multe graminee spontane. Dăunează mult într-un climat
arid. Europa, Africa, Asia, America de nord şi sud......................Sch.gramina Rond.
9(8) Corniculele de 1,1-1,4 ori mai lungi decât coada. Masculii apteri. Pe Calamagrostis
epigeios , Phleum alpinum. .......................................................Sch. jaroslavi Mordv.
10(5) Tuberculii marginali pe abdomen lipsesc. Cuticula îngroşată cu un desen grosier-
ridat, verde-închis. Pe juncaceae (Juncus), juncaginaceae (Triglochin) şi graminee
(Poa), pe frunze. Europa de vest. (subgenul Euschizaphis H.R.L.)...........................
....................................................................................................Sch. palustris Theob.
29
7. Melanaphis Goot. (Masrarhis Solim) 1 sau 2 specii.
1(1) De dimensiuni mici (puţin mai mult de 1,0), negre, cu praf gri-albicios. Coada cu o
îngustare la mijloc, cu 5 perişorii aşezaţi simetric. Corniculele întunecate, îngroşate
la bază. Pe Phyllostachys bambusoides, Ph. mytis, Bambusa nana, B. stenostachia,
Phragmites narka, Phragmites sp., Arundinaria sp.; pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Ciclu vital necunoscut. Asia, Africa de nord, Havana.................................
................................................................M. bambusae Full, ( Phylostachia Solim.?)
1(1) Corp alungit, verde, acoperit de un praf alb-ceros. Pe diferite plante din Prunoidea,
pe suprafaţa inferioară a frunzelor, sunt colonii dense; la un atac puternic marginile
frunzelor se răsucesc spre partea inferioară şi nervurile se decolorează; arborii tineri
atacaţi nu se dezvoltă. La un şir de generaţii migrează pe Phragmites communis.
Există mai multe forme boilogice şi geografice încă necunoscute; diferenţa între
speciile (pruni Geoffr. şi amygdali Blanch) nu este argumentată.
Cosmopolită................................................................H. pruni Geoffr. (arundinis F.)
9. Mordvilkoiella Shap.,gen.n. Corpul alungit, lungimea aproape de 2 ori mai mare decât
lăţimea. Antenele cu 5 articole de 5-6 ori mai scurte decât corpul, seta de 1,6-2 ori mai lungă
decât baza. Vârful ultimului articol labial este alungit în formă de cioc şi microsesilele lui sunt
îndreptate oblic, lateral. Tuberculii marginali prezenţi doar pe pronot în formă de grăuncioare
rotunjite, aşezate grupat. Membrele scurte; primul articol tarsal cu 3,3,2 peri; femelele normale
au tibiile posterioare neîngroşate cu pseudosesile. Stigmele pe segmentele I şi II sunt de 2 ori
mai aproape una faţă de alta decât pe segmentele II şi III. Corniculele foarte scurte, în formă
de pori. Coada triunghiulară în formă de scut, cu 6-8 prişori pe vârful alungit. Tergitul VIII
abdominal cu 5-8 perişori (fig. 10). 1 specie.
Subtribul APHIDINA
10. Chomaphis Mordv. Oligofage pe Compositae, pe rădăcini. Are o singură gazdă. Genul
este asemănător cu Aphis L., speciile căruia (subgenul Papillaphis C.B.) fac trecerea către
Comaphis Mordv. Sunt 2 specii.
1(2) Primul articol tarsal cu 4,4,3 peri. Tuberculii marginali prezenţi pe tergitele
abdominale I-V şi uneori mici pe tergitul VII. Coada este rotunjită sub formă de
scut, lungimea ei este mai mică decât lăţimea bazală. Antenele întotdeauna cu 5
articole, deseori cu rinarii secundare pe articolul 3 antenal. Corniculele cu 2-8
perişori aproape la toţi indivizii. Pe Tussilago farfara, Petasites tomentosus, P.sp.
(subgenul Chomaphis Mordv.,s.str.)...............Ch. mira Mordv.(tussilaginis Mordv.)
30
2(1) Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Tuberculii marginali prezenţi pe tergitele I-IV
abdominale şi mari pe VII. Coada aproape triunghiulară, treptat îngustată de la
mijloc spre vârf, lungimea ei este mai mare decât lăţimea bazală. Antenele cu 5
articole, deseori cu 6, de regulă fără rinarii secundare. Doar la unii indivizi
corniculele cu 1-2 perişori. Pe Achillea milefolium, A.nobilis, Tanacetum vulgare,
Chryzanthemum vulgare, Ch. leucanthemum, Ch. maximum, Matricaria
chamomilla, Anthemis cotula. Europa de vest. (subgenul Toxopterina C.B.)..............
...........................................................................Ch. vandergooti C.B. ( verae Shap.).
11. Aphis L. (Doralis Leach.). Tuberculii marginali prezenţi pe abdomen pe tergitele I şi VII,
unde sunt aşezaţi ventral faţă de stigme, deseori şi pe alte tergite. Au o singură gazdă sau două,
uneori cu ciclu incomplet. Monofage, oligofage sau polifage pe dicotiledonate, ierburi, arbuşti,
rareori arbori. Sunt aproximativ 200 specii.
1(118) Antenele aşezate pe fruntea plată sau slab bombată. Tuberculii antenali nu sunt
dezvoltaţi.
2(51) Afide închise la culoare: brune, maronii, verzui-negricioase, negre.
3(34) Indivizii apteri nu au pe abdomenul dungi sclerificate întunecate, dacă însă sunt
prezente afidele nu au praf ceros şi corniculele cel mult de 1,5 ori mai lungi decât
coada. Pe polygonaceae, chenopodiaceae, umbelifere ş.a. (subgenul Aphis
L.,s.str.).
4(15) Pe plante lemnoase şi arbuşti.
5(6) Lungimea corniculelor de 3,5-4 ori depăşeşte lungimea cozii. Pe lăstarii tineri de
Sambucus ebulus, S. nigra. Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi pe tergitele
I-IV şi VII, sunt mari şi conici. De culoare brun-verzui-închis până la negru,
acoperiţi de un praf de culoare albăstruie. Facultativ migrează pe părţile subterane
de Rumex, Lychnis si alte plante. Cosmopolită. Asia, Europa, America de
nord........................................................................................................A. sambuci L.
6(5) Lungimea corniculelor este cel mult de 3 ori mai mare decât lungimea cozii. Pe
Evonymus europaeus, Viburnum opulus, Philadelphus coronarius.
7(10) Tuberculii marginali prezenţi pe abdomen pe tergitele I-IV şi VII, I-V şi VII.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi prezente pe articolele 3 şi 4
antenale.
8(9) Corniculele scurte, lungimea lor este egală cu 0,8-1,1 din lungimea cozii. Brune
până la negru. Nimfele cu praf albicios. Masculii nearipaţi. Pe Viburnum opulus, V.
lentago, pe frunze puternic răsucite. Are o singură gazdă. Dăunează în parcuri.
Cosmopolită. Europa de vest, America de nord.................................A. viburni Scop.
9(8) Corniculele lungi, lungimea lor este de 1,5-2 din lungimea cozii. Măsliniu-brune
până la negru. Nimfele fără praf albicios. Masculii aripaţi. Pe Viburnum lantana, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o singură gazdă. Europa de
vest...................................................................................................A. lantanae Koch
10(7) Tuberculii marginali prezenţi pe abdomen doar pe tergitele I şi VII. Rinariile
secundare pe antenele indivizilor aripaţi prezente pe articolul 3 antenal.
11(14) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal este mult mai lung decât înălţimea
tuberculului marginal al acestui tergit. Perişorii de pe corp sunt lungi şi subţiri,
lungimea lor egală cu 1,8-2 din înălţimea tuberculului marginal al primului tergit.
12(13) Perişorii de pe articolul 3 antenal depăşesc cu 1,5-2 ori diametrul maximal al
31
acestui articol. Lungimea corniculelor este egală cu 1,3-1,5 din lungimea cozii.
Indivizii apteri sunt bruni-cărămizii cu pulverulenţă ceroasă. Nimfele fără pete
ceroase de culoare albă pe părţile laterale ale tergitelor abdominale Tibiile
posterioare la femelele normale nu sunt îngroşate. Pe suprafaţa inferioară a
frunzelor de Evonymus europaeus, E. maaki. Are o singură gazdă. Europa de
vest................................................................................................A. cognatella Jones
13(12) Perişorii pe articolul 3 antenal sunt egali ca lungime cu diametrul maximal al
acestui articol. Lungimea corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii. Indivizii
apteri de culoare brun-închisă, neagră-mată, cu o pulverulenţă ceroasă fină. Nimfele
cu pete ceroase albicioase pe părţile laterale ale tergitelor abdominale. Tibiile
posterioare la femelele normale sunt îngroşate. Pe Evonymus europaeus, E. maaki,
E. verrucosa, Viburnum opulus, V. lantana, V. lentago, Philadelphus coronarius. Pe
vârfurile lăstarilor tineri, pe flori şi frunze puternic răsucite. Migrează pe multe
plante ierboase. Dăunează sfeclei, salbei europene, călinului ,bobului ş.a. Este
cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest, America de nord.............A. fabae Scop.
14(11) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal nu este mai lung decât înălţimea
tuberculului marginal al acestui tergit. Perişorii de pe corp sunt scurţi, ţepoşi,
lungimea lor este de 0,9-1 din înălţimea tuberculului marginal al primului tergit
abdominal. Pe vârfurile lăstarilor şi pe frunze răsucite de salbă (Evonymus
europaeus, E. verrucosa). Migrează pe diferite plante ierboase. Dăunează la
porumb, salbă, hrişcă. Cosmopolită. Europa de vest.............................A. evonymi F.
15(4) Pe plante ierboase şi liane.
16(23) Pe măcriş.
17(20) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitele I-IV şi VII sau I-V şi VII.
18(19) Lungimea corniculelor este egală cu 3,5-4 din lungimea cozii. Pe articolul 3 antenal
indivizii aripaţi au 30-36 rinarii. Brune-închise, aproape negre cu pulverulenţă
ceroasă albăstruie. Migratori de pe Sambucus nigra. Pe părţile subterane ale lui
Rumex şi Lychnis....................................................................................A. sambuci L.
19(18) Lungimea corniculelor este egală cu 1,9-2,2 din lungimea cozii. Pe articolul 3
antenal indivizii aripaţi au 4-5 rinarii. Verde-brune, lucioase. Pe rădăcină şi frunzele
bazale de Rumex acetosa. Are o singură gazdă. Europa de vest, America de
nord........................................................................................................A. acetosae L.
20(17) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII.
21(22) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal este egal cu înălţimea tuberculului
marginal al acestui tergit. Tergitele abdominale II-IV cu 3-4 perişori marginali pe
fiecare parte. Pe articolul 3 antenal indivizii aripaţi au cel mult 10 rinarii. Femelele
normale cu tibiile posterioare neîngroşate. Pe tulpină şi frunzele bazale de Rumex
obtusifolius, R. maritimus. Răsucesc şi încreţesc mult frunzele. Cosmopolită.
Europa de vest, Asia mijlocie, America de nord.....................................A. rumicis L.
22(21) Perişorul marginal pe primul tergit abdominal este mult mai mare decât înălţimea
tuberculului marginal al acestui tergit. Tergitele abdominale II-IV cu 2 perişori
marginali pe fiecare parte. Pe articolul 3 antenal indivizii aripaţi au cel puţin 10
rinarii. Femelele normale cu tibiile posterioare îngroşate. Migratori de pe călin,
iasomie şi salbă. Pe vârfurile tulpinii şi pe suprafaţa superioară a frunzelor de
măcriş (Rumex)..................................................A. fabae Scop. (rumicis auct, nec L.)
23(16) Pe alte plante.
24(29) Perişorul marginal pe primul tergitul abdominal depăşeşte mult înălţimea
32
tuberculului marginal de pe acest acest tergit. Perişorii pe corp şi picioare sunt
lungi, egali cu 1,5-2,2 din diametrul maximal al articolul 3 antenal.
25(28) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Nimfele cu pete
ceroase albicioase pe părţile laterale ale tergitelor abdominale.
26(27) Lungimea corniculelor egală cu 1,8-2 din lungimea cozii. Perişorul marginal de pe
primul tergit abdominal este de 2 ori mai lung decât tuberculul marginal. Articolul 3
antenal la indivizii aripaţi cel mult cu 11 rinarii. Pe Aegopodium podagraria, frunze
mult răsucite. Are o singură gazdă. Europa de vest..................A. podagrariae Schrk.
27(26) Lungimea corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii. Perişorul marginal de
pe primul tergit abdominal este cel mult de 2 ori mai lung decât tuberculul
marginal. Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi are mai mult de 11 rinarii. Migratori
de pe călin, iasomie, salbă. Pe sfeclă, fasole, bob, lobodă, măzăriche, zârnă ş.a.........
...............................................................................................................A. fabae Scop.
28(25) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi nu doar pe tergitele I şi VII, ci şi pe
tergitele II-IV. Nimfele fără pete ceroase albicioase pe părţile laterale ale tergitelor
abdominale. Brun deschise. Pe Antriscus silvestris, pe partea inferioară a tulpinii şi
frunze. Ciclu vital necunoscut. Europa de Vest................................A. brohmeri C.B.
29(24) Perişorul marginal pe primul tergitul abdominal nu depăşeşte înălţimea tuberculului
marginal de pe acest acest tergit. Perişorii pe corp şi picioare sunt scurţi, egali cu 1-
1,5 din diametrul maximal al articolul 3 antenal.
30(31) Antenele indivizilor apteri cu rinarii secundare pe articolele 3 şi 4 antenale.
Lungimea corniculelor egală cu 1-2,3 din lungimea cozii. Verde-închis până la
negru. Pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor de Senecio jacobaea . Are o
singură gazdă. Europa de vest......................................................A. jacobaeae Schrk.
31(30) Antenele indivizilor apteri fără rinarii secundare. Lungimea corniculelor egală cu
1,4-2 din lungimea cozii.
32(33) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi pe tergitele I-IV şi VII, I-V şi VII.
Lungimea corniculelor egală cu 1,7-2 din lungimea cozii. Brun-cafenii. Pe lăstari
tineri şi frunze de Hedera helix. Are o singură gazdă. Europa de vest.........................
............................................................................................................A. hederae Kalt.
33(32) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Lungimea
corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii. Brun-închise. Migrează de pe
salbă. Pe porumb, floarea-soarelui, hrişcă, lobodă, zârnă ş.a.................A. evonymi F.
34(3) La indivizii apteri pe abdomen sunt pete şi dungi sclerificate, întunecate, uneori
contopite într-o singură pată. Corpul cu o pulverulenţă ceroasă + deasă, dacă o
îndepărtăm sunt lucioase. Dacă însă afidele nu sunt pulverizate, atunci corniculele
cel puţin de 1,5 ori mai lungi decât coada. Pe papilionate, labiate, compozite,
euforbiacee. (subgen. Pergandeidea Schout.)
35(42) Lungimea corniculelor egală cu 0,6-1 din lungimea cozii.
36(37) Tuberculii marginali pe abdomenul prezenţi obligatoriu pe tergitele I-IV şi VII.
Lungimea corniculelor este egală cu 0,9-1 din lungimea cozii. Negru-intens, slab
pulverizate. Dungile sclerificate pe tergitele abdominale I-IV se măresc posterior.
Coada cu 10-16 perişori. Pe bob şi măzăriche (Vicia cracca, V.pillosum.). La vârful
tulpinii şi pe frunze. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Europa de vest.....................
.................................................................................................................A. craccae L.
37(36) Tuberculi marginali pe abdomen sunt doar pe tergitele I şi VII, rareori pot fi şi pe II,
III şi IV, de obicei mici şi pe o singură parte.
33
38(39) Seta ultimului articol antenal cel puţin de 2 ori depăşeşte baza acestui articol.
Lungimea corniculelor egală cu 0,7-0,8 din lungimea cozii. Brun-închise, foarte
pulverizate, de aceea par albăstrui. Coada cu 7-9 perişori. Pe lăstari de Genista
tinctoria. Are o singură gazdă. Europa de vest.................................A. genistae Scop.
39(38) Seta ultimului articol antenal de 1,2-1,3 depăşeşte baza acestui articol. Pe
euforbiacee.
40(41) Lungimea corniculelor egală cu 0,8-0,9 din lungimea cozii. Rinariile secundare pe
antenele indivizilor aripaţi pe articolele 3 şi 4. Brun-deschise, cu pulverizare
ceroasă fină. Pe flori şi frunze de Euphorbia cyparissias. Are o singură gazdă.
Europa de vest...............................................................................A. euphorbiae Kalt.
41(40) Lungimea corniculelor egală cu 0,6-0,7 din lungimea cozii. Rinariile secundare pe
antenele indivizilor aripaţi doar pe articolul 3. Brun-închise, cu praf alb. Pe flori şi
frunze de Euphorbia gerardiana.............................................A. gerardianae Mordv.
42(35) Lungimea corniculelor egală cu 1,2-2,5 din lungimea cozii.
43(46) Pe papilionate.
44(45) Adulţii apteri bruni-închişi, lucioşi, nu sunt acoperiţi cu praf alb; dungile
transversale sclerificate pe tergitele abdominale I-VI la indivizii apteri sunt
contopite într-o singură pată. Cei aripaţi au dungi transversale late pe toate tergitele
abdominale. Lungimea corniculelor la indivizii apteri cel puţin de 2 ori depăşeşte
lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cu 1/2 din diametrul acestui
articol. Pe Robinia pseudoacacia, Caragana, Gleditschia triacanthos, Amorpha
fruticosa, lucernă, mazăre, fasole, soia, bumbac, pe plante tinere de stejar, arţar,
măr, castan ş.a. În Europa iernează pe lucernă, de unde migrează pe alte plante.
Dăunează bumbacului, lucernei, bobului, salcâmului alb. Cosmopolită. Asia,
Orientul Îndepărtat.........................A. craccivora Koch (medicaginis auct.,nec Koch,
laburni auct.,nec Kalt.)
45(44) Adulţii apteri bruni-închis, maţi, sunt acoperiţi cu praf gri; dungile transversale
sclerificate pe tergitele abdominale I-VI la indivizii apteri lipsesc, sunt doar pete
izolate. Cei aripaţi au pete izolate pe tergitele abdominale I-VI, iar pe VII-VIII sunt
dungi transversale înguste. Lungimea corniculelor la indivizii apteri de 1,4-2 ori
depăşeşte lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cu 1-1,2 din
diametrul acestui articole. Pe Cytisus laburnum, pe vârful lăstarilor tineri, pe
suprafaţa superioară a frunzelor. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Asia
mijlocie................................................................A. cytisorum Hartg. ( laburni Kalt.)
46(43) Pe alte plante.
47(48) Antenele indivizilor apteri cu rinarii secundare pe articoluil 3. Sunt de dimensiuni
mari, catifelate, mate, cu pulverizare slabă. La vârful tulpinii şi frunzelor bazale de
la Salvinia pratensis. Ciclu vital necunoscut. Asia mijlocie, Europa de
vest.....................................................................................................A. salviae Walk.
48(47) Antenele indivizilor apteri fără rinarii secundare.
49(50) Dungile transversale sclerificate pe tergitele abdominale II-VI nu sunt contopite
într-o singură pată. Lungimea corniculelor egală cu 2-2,5 din lungimea cozii. De
culoare neagră, mate, cu pulverizare ceroasă albăstruie. Pe Cichorium intybus, la
vârful tulpinii, pe frunze şi infloriscenţe. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Asia
mijlocie, Europa de vest.......................................................................A. intybi Koch.
50(49) Dungile transversale sclerificate pe tergitele abdominale II-VI sunt contopite într-o
singură pată. Lungimea corniculelor egală cu 1,2-1,4 din lungimea cozii. De culoare
34
brune-închis, mate, puţin pulverizate. Pe Salsola kali, Kochia scoparia. Ciclu vital
necunoscut. Europa de vest.......................................A. rufula Walk.( salsolae C.B.).
51(2) Afide deschise la culoare: galbene, galbene-verzui, verde-închise.
52(83) Corniculele şi coada de culoare deschisă; dacă corniculele sunt închise, tuberculii
marginali de pe tergitle II-VI, II-V abdominale sunt prezenţi şi în acelaşi timp
corniculele mai mult decât 1.5 ori mai mari decât coada. Corpul cu o pulverizare
ceroasă. Pe rozacee, saxifragacee, malvacee, ramnacee ş.a. (subgen. Medoralis
C.B.).
53(74) Pe plante lemnoase.
54(55) Lungimea corniculelor depăşeşte lungimea cozii de 3-3,5 ori. Sunt verzi-deschise,
verzi, cărămiziu-portocalii. Pe vârful lăstarilor tineri şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor de Salix caprea, S. cinerea, S. viminalis. Are o singură gazdă. Ciclu vital
prescurtat: generaţia sexuată apare vara. Uneori dăunează. Cosmopolită. Asia
mijlocie, Europa de vest, China; Japonia, America de nord.........................................
..................................................................................A. farinosa Gmel.(saliceti Kalt).
55(54) Lungimea corniculelor depăşeşte lungimea cozii cel mult de 3 ori.
56(63) Pe rozacee.
57(60) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitele I-IV şi VII sau I-V şi VII.
Corniculele întunecate.
58(59) Lungimea corniculelor egală cu 1,5-2,5 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal al indivizilor apteri egali cu 1-1,6 din diametrul maximal al acestui articol.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt doar pe articolul 3. Sunt
uniform-verzui cu capul verde sau galben-maroniu. Pe vârfurile lăstarilor tineri, pe
frunzele superioare din pomoidee. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest.........
..................................................................................................................A. pomi Deg
59(58) Lungimea corniculelor egală cu 1,3-1,5 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal al indivizilor apteri egali cu 0,7-0,8 din diametrul maximal al acestui articol.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt pe articolul 3 şi 4. Verde-
închise. Pe Ulmaria palustris, Spiraea sp, Filipendula ulmaria. Ciclu vital
necunoscut. Europa de vest............................................................A. ulmariae Schrk.
60(57) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Corniculele
deschise la culoare sau puţin întunecate la vârf, coada de culoare deschisă. Pe
Rubus.
61(62) Lungimea corniculelor egală cu 2,5-3 din lungimea cozii, sunt lungi şi subţiri,
îngroşate la bază şi îngustate spre vârf. Seta ultimului articol antenal de 2-2,7 ori
depăşeşte baza acestui articol. Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi
sunt doar pe articolul 3. Pe lăstarii răsuciţi şi suprafaţa inferioră a frunzelor de
Rubus idaeus, rareori pe Rubus caesius. Are o singură gazdă. Dăunează zmeurii.
Asia mijlocie, Siberia, Europa de vest.................A. idaei Goot (mordvilkiana Dobr.)
62(61) Lungimea corniculelor egală cu 1,4-1,8 din lungimea cozii, sunt scurţi şi groşi. Seta
ultimului articol antenal de 2,7-3,8 ori depăşeşte baza acestui articol. Rinariile
secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt pe articolul 3 şi 4. Pe vârful lăstarilor
şi frunzelor răsucite de Rubus caesius. Are o singură gazdă. Dăunează lui R.
caesius. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest........................A. ruborum C.B.
63(56) Pe alte plante.
64(73) Tuberculii marginali pe abdomen sunt prezenţi pe tergitele I-IV şi VII, I-V şi VII.
65(68) Pe ramnacee, pe Rhamnus cathartica.
35
66(67) Lungimea perişorilor pe articolul 3 antenal egală cu 0,5 din diametrul acestui
articol. Perişorii marginali pe tergitul abdominal II-IV sunt egali ca lungime sau mai
scurţi decât înălţimea tuberculului marginal al tergitului I abdominal. Coada cu 10-
12 perişori. Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt prezente pe
articolele 3 şi 4. Verde-deschise sau galben-verzui. Pe vârful lăstarilor şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Migrează pe diferite plante ierboase. Dăunează
cartofului, tomatelor. Cosmopolită. Europa de vest, Asia mijlocie..............................
...............................................A. nasturtii Kalt.( rhamni Koch,nec B.d.F., nec Kalt.).
67(66) Lungimea perişorilor pe articolul 3 antenal egală cu 1-1,2 din diametrul acestui
articol. Perişorii marginali pe tergitele abdominale II-IV sunt de 2 ori mai lungi
decât înălţimea tubercului marginal al tergitul I abdominal. Coada cu 6-8 perişori.
Rinariile secundare pe antenele indivizilor aripaţi sunt prezente doar pe articolul 3.
Sunt galben-verzui şi maronii deschise. Pe vârful lăstarilor, pe frunze şi fructe. Are
osingură gazdă............................................................................A. rhamnicola Mam.
68(65) Pe Saxifragaceae (Ribes, Grossularia).
69(72) Seta ultimului articol antenal de 1,7-2,5 ori mai lungă decât baza acestui articol
Ultimul articol labial mai mic decât lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
70(71) Tuberculii marginali pe abdomen sunt de formă conică. Lăţimea lor este mai mică
decât înălţimea. Perişorii pe articolul 3 antenal sunt aciformi, egali cu 0,8-1 din
diametrul acestui articole. Seta ultimului articol antenal egală cu 1,2-1,5 din
lungimea articolului 3 ant. Pe vârfurile răsucite ale lăstarilor şi frunzele de
Grossularia reclinata, Ribes nigrum, R. vulgare, R. aureum, ş.a. specii de coacăză.
Are o singură gazdă. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest...............................
....................................................................................................A. grossulariae Kalt.
71(70) Tuberculii marginali pe abdomen sunt de formă rotundă sau sferică, lăţimea lor în
mare parte depăşeşte înălţimea. Perişorii pe articolul 3 antenal sunt în formă de peri,
egali cu 1,4-1,8 din diametrul acestui articol. Seta ultimului articol antenal egală cu
1,1-1,3 din lungimea articolului 3 antenal. Pe coacăză neagră şi pe agriş, pe
vârfurile lăstarilor, pe frunze şi fructe. Are o singură gazdă. Europa de
vest..........................................................A. schneideri C.B. ( octotuberculata Mam.)
72(69) Seta ultimului articol antenal de 1,2-1,3 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Ultimul articol labial egal ca lungime cu articolul 2 al tarsului posterior. Perişorii pe
articolul 3 antenal egali cu 0,6-1 din diametrul acestui articol. Pe Ribes nigrum, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. America de nord............................A. varians Patch.
73(64) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitul I şi VII. Verde-deschise,
verzi. Pe lăstari tineri, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe flori şi fructe tinere de
Punica granatum, Bignonia radicans. Are o singură gazdă. Dăunează rodiilor. Asia
mijlocie, Europa de sud, Africa de nord.............................................A. punicae Pass
74(53) Pe plante ierboase.
75(78) Pe malvacee (Malva, Althaea).
76(77) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Antenele
indivizilor apteri cu 5 articole. Seta ultimului articol antenal este egală cu 0,8-0,9
din lungimea articolului 3 antenal. Verde-deschise. Pe Althaea officinalis, A. palida,
pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o singură gazdă. Asia mijlocie.......................
..........................................................................................................A. althaeae Nevs.
77(76) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitul I-V şi VII. Antenele
indivizilor apteri cu 6 articole. Seta ultimului articol antenal egală cu 1,1-1,2 din
36
lungimea articolului 3 antenal. Verzi cu pete întunecate. Pe Malva neglecta, M.
rotundifolia, Althaea officinalis, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, răsuceşte
marginile lor. Are o singură gazdă. Are o singură gazdă. Asia mijlocie, Europa de
vest, America de nord..........................A. umbrella C.B. (malvae Koch,nec.Mosley.)
78(75) Pe alte plante.
79(82) Lungimea corniculelor egală cu 1,3-1,7 din lungimea cozii. Seta ultimului articol
antenal de 2,2-2,8 ori depăşeşte baza acestui articol. Rinariile secundare pe antenele
indivizilor aripaţi prezente pe articolele 3 şi 4.
80(81) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi pe tergitele I-IV şi VII. Articolul 3
antenal este egal cu 1,1-1,2 din lungimea setei ultimului articol antenal. Galbene,
galben-verzui. Migrează de pe Rhamnus cathartica. Pe cartof, tomate şi alte plante
ierboase..............................................................................................A. nasturtii Kalt.
81(80) Tuberculii marginali pe abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Articolul 3
antenal este egal cu 0,9-1 din lungimea setei ultimului articol antenal. Verde-închise
cu pulverulenţă gri. Pe Epilobium montanum, E. parviflorum, E. angustifolium. Are
o singură gazdă. Cosmopolită. Europa, Asia mijlocie..................................................
...............................................................................A. praetrita Walk.( epilobii Kalt.).
82(79) Lungimea corniculelor egală cu 1,8-2,2 din lungimea cozii. Seta ultimului articol
antenal de 2,8-3 ori depăşeşte baza acestui articol. Rinariile secundare pe antenele
indivizilor aripaţi prezente doar pe articolul 3. Verde, galbene-deschise. Pe
suprafaţa inferioară a frunzelor, la vârfurile tulpinilor de Urtica dioica. Are o
singură gazdă. Cosmopolită. Europa de vest, Asia mijlocie. .......................................
......................................................................................A. urticata F. (urticaria Kalt.)
83(52) Corniculele în mare parte şi coada de culoare închisă. Tuberculii marginali de pe
tergitele II-V abdominale lipsesc, dacă există atunci corniculele sunt cel mult de 1.5
ori mai mari decât coada. Corpul fără pulverizare ceroasă. Pe ramnacee, labiate,
polygonacee, composite, ribesoidee, cucurbitacee, dipsacacee.
84(97) Pe Labiatae.
85(86) Corniculele de 1,7-2,2 ori mai mari decât coada. Antenele cu 6 articole. Articolul 3
antenal de 1,6-1,7 ori mai lung decât seta ultimului articol antenal. Perişorii pe
articolul 3 antenal egali cu 0,5 din diametrul maximal al acestui articol. Pe Mentha
silvestris, M. viridis, M. sp. Pe vârfurile tulpinii şi pe frunze răsucite. Are o singură
gazdă. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest, America de nord.........................
.................................................................A. affinis Guerc.(menthae auct.,nec Walk.)
86(85) Corniculele cel mult de 1,7 ori mai mari decât coada. Antenele cu 5 şi 6 articole.
87(90) Lungimea corniculelor egală cu 0,8-1,1 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal mai puţin de 0,5 ori din diametrul maximal al acestui articol.
88(89) Seta ultimului articol antenal de 2,5-3,5 ori depăşeşte baza acestui articol. Ultimul
articol labial egal cu 1,2-1,7 din lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
Corniculele egale cu 0,8-0,9 din lungimea cozii. Galben-deschise. Pe Brunella
vulgaris, pe vârfurile tulpinii şi pe suprafaţa superioară a frunzii. Are o singură
gazdă. Basarabia de sud, Europa de vest; formă rară...................A.brunellae Schout.
89(88) Seta ultimului articol antenal de 2-2,5 ori depăşeşte baza acestui articol. Ultimul
articol labial egal cu 1,5-2 din lungimea articolului 2 al tarsului posterior.
Corniculele egale cu 1-1,1 din lungimea cozii. Afide verde-închise. Pe Thymus
serpyllum, T. chamaedrys. Are o singură gazdă. Asia mijlocie, de sud, Europa de
Vest.....................................................................................................A.serpylli Koch.
37
90(87) Lungimea corniculelor egală cu 1,2-1,6 din lungimea cozii. Perişorii pe articolul 3
antenal depăşesc diametrul maximal al acestui articol.
91(94) Articolul 3 antenal egal cu 0,8-0,9 din lungimea setei ultimului articol antenal.
Ultimul articol labial egal cu 1,40-1,45 din lungimea articolului 2 al tarsului
posterior. Coada de culoare deschisă.
92(93) Antenele cu 5 şi 6 articole Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi cu 3-4 rinarii
secundare. Coada cu 2 perechi de perişori. Verde-deschise. Corniculele şi coada
deschise la culoare. Pe Origanum vulgare, pe vârfurile tulpinii, frunze şi flori. Are o
singură gazdă. Asia mijlocie, Europa de vest......................................A. origani Kalt.
93(92) Antenele cu 6 articole. Articolul 3 antenal la indivizii aripaţi cu 7-8 rinarii
secundare, articolul 4 cu 0-1. Coada cu 3 perechi de perişori. Verzi. Corniculele
întunecate. Pe Lamium album, L. amplexicaule, L. purpurreum. Are o singură gazdă
gazdă. Europa de vest......................................................................A. lamiorum C.B.
94(91) Articolul 3 antenal egal cu 1,0-1,2 din lungimea setei ultimului articol antenal.
Ultimul articol labial egal cu 1,0-1,25 din lungimea articolul 2 al tarsului posterior.
Coada de culoare deschisă sau închisă.
95(96) Coada de culoare deschisă. Articolul 3 antenal cu 5-7 rinarii. Galbene-verzui. Pe
frunze răsucite de Stachys sp. Are o singură gazdă. Europa de vest............................
........................................................................................................A.stachydis Mordv
96(95) Coada întunecată. Articolul 3 antenal are alt număr de rinarii. Pe alte specii de
labiate.
*** Pe Nepeta cataria. Verzi, de dimensiuni mici. Pe articolul 3 antenal indivizii aripaţi
cu 3-4 rinarii. Crimea, Europa de vest................................................A. nepetae Kalt.
*** Pe Ballota vulgaris şi Marrubium nigrum. Verde închise, dimensiuni mici. Articolul
3 antenal al indivizilor aripaţi cu 6-7 rinarii. Vârfurile tulpinilor şi frunzele răsucite.
Au o singură gazdă. Crimea...............................................................A. ballotae Pass.
*** Pe Salvia verticillata. Galbene-verzui, dimensiuni mici. Articolul 3 antenal al
indivizilor aripaţi cu 3-5 rinarii. Pe vârfurile tulpinilor şi pe frunze nerăsucite.
Crimea, Europa de vest.................................................................A. verticillatae C.B.
*** Pe Teucrium chamaedrys, Scorodonia sp. Verde-deschise. Articolul 3 antenal al
indivizilor aripaţi cu 4-6 rinarii mari. Crimea, Europa de vest...........A. teucrii Licht.
118(1) Antenele sunt situate pe tuberculi antenali slab proeminenţi. Fruntea slab scobită.
119(120) Înălţimea părţii mediale bombate a frunţii egală cu 0,3-0,4 din distanţa dintre baza
antenelor. Corniculele îndoite; partea lor concavă situată la exterior. Brun-maronii
cu pulverulenţă ceroasă. Pe Cornus alba, C. sanguinea, pe suprafaţa inferioară a
frunzelor răsucite, mai rar pe infloriscenţe. Migrează pe Epilobium angustifolium.
Europa de vest. (subgen. Comaphis C.B.).....................................A. corniella H.R.L.
120(119) Înălţimea părţii mediale bombate a frunţii egală cu 0,45-0,7 din distanţa dintre baza
antenelor. Corniculele + drepte, doar la unii indivizi pot fi îndoite.
121(122) La indivizii apteri lungimea corniculelor este egală cu 0,7-1,5 din diametrul
maximal, sunt mai scurte decât coada, fără bordură la vârf. Tuberculii marginali pe
abdomen prezenţi doar pe tergitele I şi VII. Afide verzi-brune, cu pulverulenţă gri-
albicioasă. Pe Ranunculaceae. Are o singură gazdă. Europa de vest. (subgenul
Brachysiphum Coot).......................................................................A. thalictri Koch.
122(121) La indivizii apteri lungimea corniculelor este egală cel puţin 1,5 din diametrul
maximal, sunt mai lungi decât coada, cu bordură la vârf. Tuberculii marginali pe
abdomen prezenţi pe tergitul I şi VII, precum şi pe II-V. Pe Compositae,
Umbeliferae, Polygonaceae ş.a. [subgenul Papillaphis C.B. (Tuberculaphis C.B.)].
123(124) Corniculele de 2-2,5 ori mai lungi decât coada. Articolul 3 antenal egal cu seta
ultimului articol antenal sau puţin mai lung. Rinariile secundare pe antenele
indivizilor aripaţi prezente doar pe articolul 3. Verzi, verde-închise, corniculele şi
coada verzi. Pe frunzele bazale ale Plantago sp. Europa de vest.................................
..................................................................................................A. plantaginis Goetze.
124(123) Corniculele ce mult de 2 ori mai lungi decât coada. Pe alte plante.
127(128) Antenele indivizilor apteri cu 6 articole. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cel
puţin cu 1/2 din diametrul maximal al articolului 3. Verzi, mate; corniculele negre,
coada deschisă. Pe Gentiana cruciata, pe frunze şi flori. Ciclu vital necunoscut.
Europa..............................................................................................A. gentianae C.B.
128(127) Antenele indivizilor apteri cu 5 articole. Perişorii pe articolul 3 antenal egali 0,3-0,4
din diametrul maximal al acestui articol. Pe Compositae,. Are o singură gazdă.
129(130) Lungimea corniculelor egală cu 2,7-3,5 din lungimea tarsului posterior. Verde-
40
închise, corniculele întunecate, coada deschisă. Pe Taraxacum sp., pe suprafaţa
inferioară a frunzelor, pe flori şi pe vârfurile tulpinilor. Are o singură gazdă.
Cazahstan, Europa de vest................................................................A taraxicola C.B.
130(129) Lungimea corniculelor egală cu lungimea tarsului posterior. Verde-închise,
corniculele şi coada negre. Pe Carduus acanthoides, pe frunzele bazale. Are o
singură gazdă. Europa de vest......................................................A. acanthoides C.B.
1(1). Maronii sau brun-negre; dorsal cu 4 rânduri longitudinale de pete albe bombate,
formate din pulverulenţa ceroasă, contopite pe tergitele abdominale I, IV şi VII în
dungi transversale; pe partea ventrală pulverulenţa are forma unor dungi
transversale. Pe vârfurile lăstarilor de Ephedra distachya, E. foliata, E, equisetina,
E. sp. Ciclu vital necunoscut. Crimea.(subspecia taurica Mam.), Asia mijlocie.........
.........................................................................................................E. ephedrae Nevs.
13. Debilisiphon Shap. Pe Umbeliferae. Ciclu vital necunoscut, probabil are o singură gazdă.
Există 3 specii.
14. Protaphis C.B. (Xerophilaphis Nevs., part.). Probabil toate speciile sunt pe o singură
gazdă, pe plante ierboase, în mare parte pe Compositae. Sunt aproximativ 20 de specii.
1(1) Umflate, brun-închise, cu desen de praf ceros de culoare albă: pe fon alb sunt 3 pete
întunecate pe tergitele II-III abdominale şi în semicerc lângă cornicule. Pe Kochia
prostrata şi Camphorosma monspeliacum, pe tulpini, pe suprafaţa inferioară şi
suparioară a frunzelor. Ciclu vital necunoscut. Kazahstan, Asia mijlocie....................
...............................................................................................X. eriosomatinum Nevs.
17. Cryptosiphon Buckt. Ultimul articol labial ascuţit în formă de stilet. 5 specii.
18. Toxoptera Koch. Nervura medială a aripii anterioare se ramifică o singură dată. Pe plante
subtropicale şi tropicale. 1 specie.
1(1) Adulţii maronii-negri, lucioşi, cei tineri maronii deschişi. Dăunează ceaiului,
citricelor, mai ales puieţilor tineri, precum şi cameliei, laurului ş.a. Are ciclu
incomplet, dă cel puţin 20 de generaţii pe an. Caucaz, zonele tropicale şi
subtropicale ale tuturor ţărilor..........................................................T. aurantii B.d.F.
Tribul MACROSIPHINI
Subtribul ANURAPHIDINA
1(8) Pe Pyrus communis. Frunzele îndoite, umflate şi decolorate, aici se poate găsi
fundatrigena şi migratorii. (fig. 14,1).
2(5) Migratorii au tuberculii marginali şi mediali pe abdomen, pe tergitele I-VII; capul
cu 2 perechi de tuberculi: pe frunte şi ceafă. Fundatrigenele au pete marginale brune
sclerificate, seta ultimului articol antenal mai lungă decât baza acestui articol.
Indivizii tineri şi adulţi sunt bruni.
3(4) Fundatrigenele au tuberculii marginali mari, de obicei şi mediali. Migratoriii au
corniculele cu 25-35 tipuri de ţepi. Cosmopolită. Kaucaz, Kazahstan,Asia mijlocie,
Europa de vest............................................................................A. subterranea Walk.
4(3) Fundatrigenele fără tuberculi marginali şi mediali. Migratoriii au corniculele cu 18-
27 rânduri de ţepi. Crimea, Europa de vest.......................................A. catonii H.R.L.
5(2) Migratorii au tuberculii marginali şi mediali pe abdomen pe tergitele I-V; capul cu 1
pereche de tuberculi, pe ceafă. Fundatrigenele nu au pete marginale sclerificate, seta
ultimului articol antenal mai scurtă decât baza acestui articol. Indivizii tineri şi
abdomenul adulţilor sunt verzi.
6(7) Fundatrigenele nu au tuberculi mediali obligatoriu pe cap, torace şi tergitele I-V
abdominale; tuberculul marginal pe tergitul VI abdominal, de regulă, prezent. La
migratori seta ultimului articol antenal de 3,5-4,5 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Cosmopolită. Caucaz, Europa de vest, Asia mijlocie.......................................
..........................................................................................................A. farfarae Koch.
7(6) Fundatrigenele nu au tuberculi mediali şi marginali pe tergitul VI abdominal. La
migratori seta ultimului articol antenal de 5-6 ori mai lungă decât baza acestui
43
articol. Crimea, Caucazul de nord..................................................A. pyrilaseri Shap.
8(1) Pe plante ierboase, la baza tulpinii, frunze bazale şi rădăcini. Indivizii sunt apteri,
mai rar aripaţi. (determinarea se face după indivizii apteri).
9(12) Tuberculii marginali şi mediali pe tergitele I-VII abdominale, pe cap 2 perechi de
tuberculi, pe frunte şi ceafă. Pe tergitele corpului dungile verzi transversale lipsesc.
10(11) Corniculele cu 26-39 rânduri de ţepi (fig. 12,4). Cuticula primelor 5 tergite
abdominale are plăci figurate care formează celule necontopite unele cu altele (fig.
12,1,2). Adulţii 2,4-3,4. Pe Pastinaca spp, Heracleum spp, umbelifere .....................
...................................................................................................A. subterranea Walk.
11(10) Corniculele cu 14-23 rânduri de ţepi. Cuticula primelor 5 tergite abdominale are
plăci figurate care formează celule contopite unele cu altele (fig. 12,1,2). Adulţii
1,8-2,1. Pe Pimpinella spp................................................................A. catonii H.R.L.
12(9) Tuberculii marginali şi mediali prezenţi pe tergitul I-V abd; capul cu o pereche de
tuberculi aşezaţi pe ceafă. Toate tergitul toracale şi primele 6 tergitul abdomenul, de
regulă, cu dungi transversale, verzi, bine evidenţiate, întrerupte la mijloc.
13(14). Corniculele cu 40-45 rânduri de ţepi, care rareori se contopesc sub formă de solzi.
Celulele pe cuticulă sunt rare şi slab vizibile, plăcile figurate nu sunt contopite.
Afide întunecate, cărămiziu sau galben-brune, cu dungi întunecate transversale;
părţile laterale a jumătăţii posterioare a abdomenului verzi. Pe Tussilago farfara şi
Petasites spp.....................................................................................A. farfarae Koch.
14(13) Corniculele cu 30-35 rânduri de ţepi, care în mare parte se contopesc sub formă de
solzi. Celulele pe cuticulă sunt în mare parte vizibile (pe suprafaţa dorsală a
corpului), plăcile figurate sunt contopite. Afide deschise la culoare, galbene cu
dungi transversale verde-deschise. Pe Laser trilobium, Hippomarathrum crispum,
Laserpicium hispidum, mai rar pe alte umbelifere.........................A. pyrilaseri Shap.
21. Dysaphis C.B. (Dentatus Goot, Yezabura auct., nec Mats.) Migrează de pe Prunoidea pe
plante ierboase, rareori are o singură gazdă. Oligofage sau monofage. Aproximativ 60 specii.
1(66) Lungimea corniculelor de 2,5-12 ori mai mare decât diametrul lor la mijloc.
Tuberculii mediali pe tergitul VII abdominal prezenţi doar la unii indivizi, câte unul
sau pot lipsi, dar în acest caz ramurile furcii endoscheletului pe mezotorace la
indivizii apteri sunt depărtate.
2(29) Pe Pomoidea. Frunze deformate.
3(22,23,26) Pe Malus sp.
4(21) Antenele indivizilor apteri nu întrec ca lungime corniculele, cei aripaţi - vârful
corpului. Coada în formă de scut sau rotunjită. Pe frunze sunt gale deschise în
formă de cute sau şanţuri tuberculate longitudinale roşii, gălbui sau verde-deschise
(fig. 14,2) (subgenul Dysaphis C.B.,s.str).
5(8) Determinare după formele aptere în acele cazuri când în colonii ele sunt dominante
faţă de aripate şi nimfe.
6(7) Perişorii pe articolul 3 antenal mult mai lungi decât diametrul acestui articol.
44
Perişorii supramarginali pe pronot prezenţi (fig.13,3).......................D. devecta Walk
7(6) Perişorii pe articolul 3 antenal sunt mai scurţi decât diametrul acestui articol.
Perişorii supramarginali pe pronot lipsesc........................................D.affinis Mordv.
8(5) Determinare după forme aripate.
9(18) Perişorii supramarginali pe pronot prezenţi, de regulă, pe ambele părţi (fig.13,3).
Rinariile secundare pe antene nu sunt numeroase. Articolul 3 antenal cu 20-55,
articolul 4 cu 0-21, articolul 5 cu 0-5 rinarii.
10(11) Tergitul VIII abdominal cu 7-10 perişori. Perişorul cel mai lung de pe articolul 3
antenal 0.042-0.064, egal cu 1,6-2,7 din diametrul acestui articol, la baza îngustată.
Coada cu 6-9 perişori. Migrează în generaţia a 2-a de pe Malus domestica pe
Chaerophyllum aromaticum, Ch. temulum. Europa de vest.......D. chaerophylli C.B.
11(10) Tergitul VIII abdominal cu 4, rareori 5 perişori. Perişorul cel mai lung pe articolul 3
antenal cel mult 0.039, egal cel mult cu 1,7 din diametrul acestui articol la baza
îngustată.
12(13) Coada cu 6-9 perişori, perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal 0,013-0,018,
rareori până la 0,023, egal cu 0,6-0,9, mai rar până la 1,1 din diametrul acestui
articol la baza îngustată; toţi perişorii ascuţiţi, doar pe articolul 3 antenal pot fi slab
tociţi. Nimfele slab-gălbui. Migrează de pe Malus domestica în generaţia a 2-a nu se
ştie unde. Kazahstan..............................................................................D. flava Shap.
13(12) Coada cu 5, la unii indivizi cu 4 sau 6, ca excepţie 7 perişori, perişorul cel mai lung
pe articolul 3 antenal 0,021-0.039, egal cu 1,0-1,7 din diametrul acestui articol la
baza îngustată; dacă însă perişorii sunt mai scurţi, sunt foarte tociţi, sau chiar lăţiţi
la vârf. Nimfele intens colorate, galben-verzui, uneori gri-roze.
14(15) Primul articol al tarsului posterior cu 3 peri, la unele populaţii până la 50% din
indivizi cu 2 peri. Virginele aripate (gynoparae) sunt în număr mic printre formele
aripate, precum şi virgine aptere obişnuite sau femele normale aptere şi masculi
aripaţi. Nu migrează. Ciclu vital se termină la începutul, rareori la mijlocul verii. Pe
Malus domestica, M. silvestris. Cosmopolită. Europa de vest......................................
........................................D. devecta Walk ( communis Mordv., longipilosus Mordv.)
15(14) Primul articol al tarsului posterior cu 2 peri, dar uneori (în general până la 23% din
tarse) cu 3 peri. Virginele aripate (migratoare) se găsesc singure sau cu câteva
forme aptere, dar fără virgine aripate.
16(17) Tuberculii marginali pe tergitul VI abdominal prezenţi pe părţile laterale sau la o
parte din indivizi pe o singură parte. Migrează de pe Malus domestica şi M.
orientalis. În generaţia a 2-a pe Rumex. Gala fundatrigenei se formează printr-o cută
longitudinală, lângă nervura principală spre vârf, rareori prin îndoirea transversală a
frunzelor în partea distală..............................................................D. radicola Mordv.
a(b) Perişorii pe corp şi antene la toate formele sunt ascuţiţi. Perişorul cel mai lung pe
articolul 3 antenal 0,021-0,029, egal cu 1,0-1,3 din diametrul acestui articol la baza
îngustată, cel marginal pe tergitul III abdominal 0,026-0,039, egal cu 1,2-1,6 din
diametru. Crimea.............................................................D. radicola radicola Mordv.
b(a) Perişorii pe corp şi antene la toate formele sunt tociţi şi parţial lăţiţi la vârf.
Perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal, precum şi cel marginal 0,009-0,013,
egal cu 0,4-0,7 din diametrul acestui articol la baza îngustată. Crimea,
Caucaz.............................................................................D. radicola meridialis Shap.
17(16) Tuberculul marginal pe tergitul VI abdominal lipseşte, dacă uneori există, doar la
unii indivizi şi pe o singură parte. Migrează pe Umbeliferae. Galele fundatrigenelor
45
sunt formate printr-o îndoire transversală a vârfului frunzei............D. anthrisci C.B.
a(b) Lungimea corniculelor depăşeşte lăţimea lor la mijloc de 4,7-6 ori, doar la unii
indivizi până la 4 ori. Tuberculul marginal pe tergitul VII abdominal prezent pe
ambele părţi la 43-60% din indivizi, pe o parte la 40-43%, lipsesc la 0-14 %.
Migrează de pe Malus orientalis şi M. domestica în generaţia a 2-a pe Anthriscus
nemorosa. Crimea, Caucaz de nord..............................D. anthrisci majkopica Shap.
b(a) Lungimea corniculelor depăşeşte lăţimea lor la mijloc de 3,3-4,7 ori, la unii indivizi
până la 5 ori. Tuberculul marginal pe tergitul VII abdominal prezent pe ambele părţi
la 63-100% din indivizi, pe o parte la 0-37%.
c(d) Perişorul cel mai lung pe tergitul VIII abdominal 0,053-0,055, pe articolul 3 antenal
0,021-0,039. Corniculele 0,16-0,23. Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 33-
35, pe artincolul 4 sunt 7-21, pe articolul 5 sunt 0-5. Migrează de pe Malus
domestica şi M. silvestris în generaţia a 2-a pe Anthriscus silvestris. Europa de vest..
...........................................................................................D. anthrisci anthrisci C.B.
d(c) Perişorul cel mai lung pe tergitul VIII abdominal 0,047-0,067, pe articolul 3 antenal
0,018-0,026. Corniculele 0,14-0,18. Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 18-
44, pe articolul 4 sunt 0-17, pe articolul 5 sunt 0. Migrează de pe Malus domestica
şi M. orientalis în generaţia a 2-a şi parţial în generaţia a 3-a pe Chaerophyllum
maculatum. Europa de vest, Caucaz. (pe Ch. temulum, Ch. hirsutum, Ch. bulbosum)
...............................................................................D. anthrisci chaerophyllina Shap.
18(9) Perişorii supramarginali pe pronot lipsesc, dacă rareori sunt prezenţi, atunci sunt
doar pe o singură parte si în acelaşi timp rinariile secundare pe antene sunt
numeroase. Articolul 3 antenal cu 74-129, articolul 4 cu 31-67, articolul 5 cu 5-21
rinarii.
19(20) Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 14-74, pe articolul 4, 31-67; pe articolul 5,
5-21. Coada cu 7-11 perişori. Tuberculii marginali pe abdomen pe tergitele I-VII,
dar pe tergitul VI nu întotdeauna prezenţi. Migrează de pe Malus domestica şi
probabil de pe M orientalis şi M. silvestris în generaţia a 2-a şi a 3-a pe Valeriana
officinalis, V. sambucifolia. Cazahstan. Europa de vest...............................................
.................................................................................D. brancoi C. B.(pomaria Shap.)
20(19) Rinariile secundare pe articolul 3 antenal 42-70, pe articolul 4, 8-47, pe articolul 5,
0-1. Coada cu 5, rareori 6 sau 7 perişori. Tuberculii marginali pe abdomen pe
tergitele I-V sau I-V şi VII. Pe Malus orientalis. Nu migrează. Caucaz şi Asia
mijlocie.................................................................D affinis Mordv. (incertus Mordv.)
21(4) Antenele indivizilor apteri ating ca lungime corniculele, la cei aripaţi - vârful
corpului. Coada triunghiulară în formă de scut, sau triunghiulară. Frunzele îndoite
transversal în formă de con sau neuniform. Adulţii gri-brun-verzui sau brun-
deschişi, indivizii tineri sau nimfele sunt roze. Migrează de pe Malus domestica, M.
orientalis, M. silvestris în generaţia a 2-a, a 6-a pe patlagină. Caucaz, Asia mijlocie,
Europa de vest, America de nord. (subgenul Comaphis C.B.)...................................
...................................................................................D. mali Ferr. (malicola Mordv.)
22(3,23,26) Pe Crataegus. Pe frunze sunt umflături rozii sau slab-gălbui. În generaţia a 2-a
migrează pe plante ierboase.(subgenul Crataegaria Shap, subgen. n., tip D.
crataegi Kalt.)....................................................................................D. crataegi Kalt.
23(3,22,26) Pe Pyrus comunnis (subgenul Comaphis C.B.)
24(25) Corniculele întunecate. Coada rotunjită. Tuberculii marginali şi mediali semisferici.
Adulţii bruni, din cauza pulverulenţei dense albicioase capătă o nuanţă mov,
46
indivizii tineri roziu-maronii. Frunzele puţin răsucite, deseori cu nervurile
decolorate. În generaţia a 2-a şi mai tîrziu migrează pe drăgaică (sînziană, ţuriţă).
Caucaz, Asia mijlocie, Europa de vest................................D.pyri B.d.F.(mala Nevs)
25(24) Corniculele de culoare deschisă. Coada triunghiulară în formă de scut. Tuberculii
marginali şi mediali conici sau în formă de mameloane. Afide verzi, uneori cu
nuanţă brună sau roşietică. Frunzele şi pedunculii puternic răsucite (fig. 14,3). Nu
migrează. De asemeni pe Pyrus salicifolia, P. syriaca. Caucaz, Asia mijlocie,
Europa de sud..............................................................................D. reaumuri Mordv.
26(3,22,23) Pe Sorbus (subgen. Pomaphis C.B.)
27(28) Tuberculii marginali la indivizii apteri pe tergitele I-VII, rareori I-V şi VII
abdominale. Coada cu 6-12 perişori. Pe Sorbus aucuparia, S. domestica, S.
caucasigena, S. hybrida. Frunzele răsucite în sfere. Facultativ migrează pe
Campanula şi probabil Jasione montana). Cosmopolită. Caucaz, Ural, Europa de
vest...........................................................................................................D.sorbi Kalt.
28(27) Tuberculii marginali la indivizii apteri pe tergitele I-IV sau I-V abdominale. Coada
cu 5, rareori cu 6 perişori. Pe Sorbus torminalis. O parte din frunze răsucite în
formă de tub, îngălbenite. Migrează pe patlagină (Plantago lanceolata). Crimea,
Caucaz de nord, Europa de vest.................................................D. aucupariae Buckt.
29(2) Pe plante ierboase.
30(45) Pe umbelifere, pe rădăcini, la baza tulpinii şi pe frunze bazale, uneori la subţioara
frunzii.
31(38) Tuberculii marginali prezenţi pe toate tergitele corpului, începând cu pronotul până
la segmentul VII abdominal. Are o singură gazdă. Masculii (se cunosc la D.
bonomii, D. aizenbergi, D. newskyi, D. hirsutissima) apteri. (subgen Umbellife-
raria Shap., subgen. n, tip - D. aizenbergi Shap).
32(37) La indivizii apteri rinariile secundare prezente pe articolele 3 şi 4 antenale. Primul
articol tarsal cu 3,3,2 peri.
33(34) Perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal şi cei marginali pe tergitele IV-V
abdominale depăşesc 0,65 din diametrul maximal al articolul 3 antenal. Pe
Aegopodium podagraria.............................................D. newskyi mamontovae Shap.
[subspeciile vest-europene trăiesc: D. newskyii C.B. pe Heracleum austriacum, H.
sphondylium (ultimul articol labial cu 2 perişori în plus); D. n. ossiannilssoni Stroy,
pe Angelica archangelica şi A. silvestris.]
34(33) Perişorul cel mai lung pe articolul 3 antenal şi cei marginali pe tergitele IV-V
abdominale nu depăşesc 0,37 din diametrul maximal al articolul 3 antenal.
35(36) Ultimul articol labial egal cu 1,41-1,51 din articolul 2 al tarsului posterior, pe el
sunt 4-7, de regulă, 6 perişori în plus. Dungile sclerificate prezente doar pe pronot,
părţile laterale ale mezo- şi metanotului, precum şi pe tergitele abdominale VI-VIII
sau V-VIII. Articolul 3 antenal în jumătatea bazală îngroşat. Pe Heracleum
sibiricum........................................................................................D. aizenbergi Shap
36(35) Ultimul articol labial egal cu 1,22-1,34 din articolul 2 al tarsului posterior, pe el
sunt 2 perişori în plus. Dungile sclerificate. De regulă sunt şi pe mezo- şi metanot,
precum şi pe majoritatea tergitelor abdominale. Articolul 3 antenal în jumătatea
bazală neîngroşat. Pe Pastinaca sativa, P. silvestris. Europa de vest ..........................
........................................................................................................D. bonomii H.R.L.
37(32) La indivizii apteri rinariile secundare lipsesc (a nu se confunda cu apterele
pteromorfe). Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Afide des şi lung păroase. Pe
47
Anthriscus silvestris. Europa de vest...........................................D. hirsutissima C.B.
38(31) Tuberculii marginali pe mezonot, metanot, de regulă, pe tergitul VI şi deseori pe
VII abdominal. Migrează de pe măr sau păducel.
39(44) Perişorii supramarginali pe pronot prezenţi (fig. 20,3). Tuberculii marginali pe
tergitul VII abdominal, iar uneori şi pe VI sunt prezenţi. Migratori de pe măr
(subgen Dysaphis C.B.)
40(43) Tergitul VIII abdominal cu 8-13 perişori; dacă sunt mai puţini, atunci pe tergitul VI
abdominal este prezent tuberculul marginal pe ambele, mai rar pe o singură parte,
doar uneori, cel mult la 12% din indivizi lipseşte.
41(42) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.047-0.067, egal cu 2,1-3,1 din
diametrul acestui articol la baza îngustată. Tuberculul marginal pe tergitul VI
abdominal lipseşte. Ciclu vital se termină toamna. Pe Chaerophyllum aromaticum,
Ch. temulum, Ch. hirsutum. Europa de vest.................................D. chaerophylli C.B
42(41) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.026-0.042, egal cu 1,2-1,9 din
diametrul acestui articol la baza îngustată. Tuberculul marginal pe tergitul VI
abdominal prezent pe una sau ambele părţi, mai rar cel mult la 12% lipseşte. Ciclul
vital se termină vara. Pe Chaerophyllum bulbosum................D. brachycyclica Shap.
43(40) Tergitul VIII abdominal 4-6, foarte rar 7 perişori. Tuberculii marginali de pe
tergitul VI abdominal lipsesc, doar rareori unii indivizi au tubercul pe o singură
parte. Sunt subspecii:
- D. a. anthrisci C.B. pe Anthriscus silvestris (Europa de vest),
- D. a. majkopica Shap pe A. nemorosa (Crimea,Caucaz),
- D. a. chaerophyllina Shap pe Chaerophyllum maculatum (Caucaz de nord).
- D. a. bunii Shap pe Bunium sp......................................................D. anthrisci C.B.
44(39) Perişorii supramarginali pe pronot lipsesc. Tuberculii marginali pe tergitul VI
abdominal sau de asemeni pe VII lipsesc. Migrează de pe păducel sau specii
înrudite. Ciclul necunoscut (subgen Crataegaria Shap.)
66(1) Lungimea corniculelor cel mult de 2 ori mai mari decât diametrul lor la mijloc.
Tuberculii mediali pe tergitul VIII abdominal lipsesc. Ramurile furcii
endoscheletului mezotoracelui la indivizii apteri sunt unite printr-un dispozitiv. Pe
Cotoneaster saxatilis, C. nummularia, C. insignis, Cotoneaster sp. Pe frunze puţin
răsucite. Migrează pe rădăcina de Mentha silvestris. Crimea, Caucaz, Asia mijlocie.
(subgen Cotoneasteria Shap.).................................................D. microsiphon Nevs.
22. Toxopterella H.R.L. La fundatrigene şi migratorii tineri (de vârsta 1-4) pe tibiile
posterioare pe lângă perişorii lungi obişnuiţi sunt perişori scurţi tociţi ca în fig. 9,11.
Fundatrigenele cu 4 gonapofize. 3 specii.
1(1) Afide brune, cu capul, corniculele şi coada negre. Pe suprafaţa inferioară a frunzelor
de Sorbus aucuparia. La migratori nervura medială a aripii anterioare se ramifică o
singură dată, mai rar de 2 ori. Migrează toţi indivizii în generaţia a 2-a, gazda
secundară este necunoscută. (subgenul Sorbobion MacGill et Bradl.).......................
....................................................................................T. drepanosiphoides irae Shap.
1(1) În frunze răsucite de scoruş. Probabil migrază în generaţia a 2-a; gazda secundară
necunoscută. Ural.....................................................................S. chaetosiphon Shap.
1(1). În frunze răsucite de călin şi pe Viburnum opulus, V. lantana, V. lentago ş.a. Din
generaţia a 2-a migrează pe părţile aeriene ale Cyperaceelor (Carex, Eriophorum,
Scirpus), Juncaceae (Luzula) şi Typhceae (Typha). Europa de vest.............................
........................................................................................................C. eriophori Walk.
1(2) Tuberculii marginali prezenţi pe toate tergitele toracale şi I-VII abdominale; sunt în
mare parte laţi şi mai mari decât stigmele. Afide galben-rozii, mai rar verzui cu
negru. Pe coletul radicular şi partea bazală a frunzelor bazale ale boraginaceelor
(Lindefolia, Cerinthe, Cynoglossum, Anchusa, Myosotis) şi Compositae
(Codocephalum). Caucazul de sud, Asia mijlocie, Europa de vest (subgenul
50
Nevskyaphis Shap)............................................................................B. bicolor Nevs.
2(1) Tuberculii marginali lipsesc pe tergitele VI şi VII abdominale, de regulă şi pe
primul tergit abdominal, pe mezo- şi metanot şi, de obicei, pe tergitul V abdominal;
uneori tuberculii sunt prezenţi sau lipsesc; ei sunt în mare parte mai mici decât
stigmele.
3(38) Primul articol tarsal cu 3,3,2 sau 3,3,3 peri (fig. 13,7).
4(27) Corniculele de 6-9 ori mai scurte decât corpul, de 2,4-4,3 ori mai mari decât
diametrul lor bazal, dacă sunt mai scurte (respectiv 11-15 şi 2,2-2,6 ), atunci larvele
sunt brune, adulţii ventral bruni, dorsal negri şi coada cu 11-17, rareori 10 perişori.
ultimul articol labial cu 6-14 perişori în plus. Afide ovoidale. Cuticula netedă sau
fin ridată.
5(16) Coada cu 10-17 perişori. Ultimul articol labial egal cu 1,1-1,35 din articolul 2 al
tarsului posterior.
6(11) La indivizii apteri şi aripaţi corniculele de 2-3 ori mai scurte decât articolul 3
antenal. Tuberculii antenali şi tuberculul frontal medial sunt înalţi (fig. 13,1).
Sternitul mezotoracelui are o pereche de excrescenţe semisferice (subgen. Acaudus
Goot.).
7(8) La indivizii apteri şi aripaţi diametrul celei mai mari stigme de pe abdomen 0,030-
0,048, egal cu 1,10-1,75 din lăţimea maximală a articolul 2 al tarsului posterior. La
fundatrigene marginile petei de pe abdomen nu ating plăcile stigmelor, seta
ultimului (5) articol antenal cel mult de 2 ori mai lungă decât baza acestui articol. În
frunzele răsucite de Prunus divaricata, uneori şi pe P. domestica. Facultativ
migrează pe Melandrium album. Turkmenia, Iran......................B. divaricatae Shap.
8(7) La indivizii apteri şi aripaţi diametrul celei mai mari stigme de pe abdomenul
0,018-0,036, egal cu 0,17-1,23 din lăţimea maximală a articolul 2 al tarsului
posterior. La fundatrigene marginile petei de pe abdomen se contopesc cu plăcile
stigmelor sau cel puţin pe IV-VIII, seta ultimului (5) articol antenal cel puţin de 2
ori mai lungă decât baza acestui articol. Are o singură gazdă pe Caryophylaceae.
9(10) La indivizii apteri şi fundatrigene marginile petei abdominale pe segementele I-III
sau I-IV. Segmentele nu se contopesc cu plăcile stigmelor. Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal egal cu 1,2-2,5 din baza îngustată a acestui articol. La
fundatrigene antenele cu 6 articole. Pe Melandrium album (rareori pe M. rubrum),
Cucubalis baccifer, Silene inflata, S. latifolia, S. repens, S. multiflora. Cosmopolită.
Europa de vest.......................................................................................B. lychnidis L.
10(9) La indivizii apteri şi findatrigene marginile petei abdominale pe toate segmentele
care se contopesc cu plăcile stigmelor, incluzându-le. Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal egal cu 0,5-1,1 din baza îngustată a acestui articol La
fundatrigene antenele cu 5 articole. Pe Melandrium rubrum (rareori pe Malbum
album). Europa de vest......................................................................B. klugkisti C.B.
11(6) La indivizii apteri şi aripaţi corniculele cel mult de 1,7 ori mai scurte decât articolul
3 antenal sau mai lungi decât el. Tuberculul antenl şi cel frontal medial sunt mici
(fig. 13,2) (subgen. Brachycaudina C.B. )
12(13) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.025-0,050, egal cu 0,8-1,2 din
diametrul maximal al acestui articol. Corniculele de 1-1,7 ori mai scurte decât
articolul 3 antenal pe care sunt 0-8 rinarii; la subspecia vest-europeană (B. n.
napelli Schrk) - de 2-3 ori şi 10-25 rinarii. Pe Ranunculaceae (Aconitum napellus,
A. barbatum, A. septemptreo, A. lycotonum, A. rogovichi, Delphinium elatum, D.
51
cuncatum) pe tulpini, pe pedunculi foliari, rareori pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Are o singură gazdă. Caucaz, Siberia.................B. napelli aconiti Mordv.
13(12) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0.005-0,008, egal cu 0,13-0,17 din
diametrul maximal al acestui articol.
14(15) La indivizii apteri corniculele mai lungi decât articolul 3 antenal. Pe Ribesoideae
(Linaria vulgaris). Ciclu vital necunoscut. Europa de vest..............B. linariae Stroy.
15(14) La indivizii apteri corniculele mai scurte decât articolul 3 antenal pe Labiatae
(Ballota nigra). Ciclul vital necunoscut.............................................B. ballotae Pass.
16(5) Coada cu 6-8 perişori. Ultimul articol labial egal cu 1,4-1,8 din articolul 2 al
tarsului posterior (dar la B. persicaecola Boisd. 1,25-1,5). (subgen. Prunaphis
Shap., subgen.n., tipul - B. cardui L.)
17(18) La indivizii aripaţi rinariile secundare pe articolele 3-5 sau 3-4 anterioare. Larvele
maronii, adulţii negru cu brun. Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal 0,005-
0,008, pe tergitul VIII abdominal 0.005-0.090. Primăvara pe coaja lăstarilor, pe flori
şi pe frunze puţin răsucite, vara pe rădăcini şi la baza tulpinilor. Pe piersic, prun,
corcoduş, amigdal, cais, mărăcine. Ciclul incomlet, iernează pe rădăcini. Crimea,
Asia mijlocie......................................B. persicaecola Boisd. (semisubterranea C.B.,
persicae-niger Smith., prunicola auct, nec. Kalt.)
18(17) La indivizii aripaţi doar pe articolul 3 antenal. Larvele verzi, adulţii verzi sau brun-
sau rozii-verzui, de regulă, cu desen negru. Dacă cel mai lung perişor pe articolul 3
antenal e mai puţin de 0,008, atunci pe tergitul VIII abdominal este cel mult 0.026.
19(20) Perişorii pe tergituln VIII abdominal 0.07-0.105, pe articolul 3 antenal 0,08-0,038.
Tuberculii marginali pe tergitele II-IV abdominale, deseori mici, foarte
proeminenţi. Corniculele, de regulă, sunt mai deschise decât pata abdominală.
Antenele indivizilor apteri fără rinarii secundare. În frunze răsucite de corcoduş,
mărăcine, cais, Cerasus microcarpa şi rareori cireş. Migrează pe multe Compositae
şi Boraginaceae, unde trăieşte pe tulpini, pe recepteculi, şi uneori pe partea
superioară a rădăcinii. Poate ierna în sere. Dăunează prunelor. Cosmopolită.
Caucaz, Cazahstan, Asia mijlocie, Europa de vest, Africa, Japonia, America de
nord......................................................B. cardui L. (lateralis Walk., viridana Nevs.)
20(19) Perişorii pe tergitul VIII abdominal 0,01-0,025, pe articolul 3 antenal 0,005-0,008.
Tuberculii marginali sau lipsesc sau sunt puţin proeminenţi. Corniculele mai închise
decât pata abdominală sau dungile abdomenului. Pe articolul 3 antenal la indivizii
apteri pot fi rinarii secundare.
21(22) Seta articolului 6 antenal de 4,7 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe
Plantago lanceolata, pe rădăcini, primăvara pe baza tulpinilor şi pe suprafaţa
inferioară a frunzelor. Cosmopolită. Europa de vest......................B. lucifugus Mull.
22(21) Seta articolului 6 antenal de 2-4,5 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe alte
plante.
23(24) Dungile transversale sclerificate, nu sunt contopite între ele şi pe tergitul I-IV
abdominal sunt întrerupte la mijloc, sunt prezente pe tergitul II-VIII sau I-VIII
abdominal şi uneori pe mezonot şi rareori pe metanot. Tuberculii marginali prezenţi
pe pronot, pe tergitele II-IV şi de obicei pe tergitele I sau V abdominale, puţini
proeminenţi, deseori împărţiţi. Seta articolului 6 antenal de 2,8-3,5 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Pe Boraginaceae (Anchusa gmelini, Symphytum) şi
Compositae (Senecio fluviatilis), pe tulpini şi frunze bazale. Ciclu vital necunoscut..
..........................................................................................................B. virgatus Shap.
52
24(23) Dungile transversale sclerificate întregi, pe tergitele I-V abdominale sau pe metanot
şi pe tergitele I-V sunt contopite formând o singură pată.
25(26) Tuberculii marginali puţin proeminenţi, prezenţi pe pronot şi pe tergitele I-IV
deobicei şi pe tergitele I sau V abdominale. Seta articolului 6 antenal de 2-3 ori mai
lungă decât baza acestui articol. Pata abdominală depăşeşte sau nu corniculele. Pe
Malva plebaea, M. sp. Ciclul vital necunoscut. Crimea, Caucaz.......B. malvae Shap.
26(25) Tuberculii marginali lipsesc. Seta articolului 6 antenal de 3,5-4,5 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Pata de pe abdomenul lateral depăşeşte corniculele. Pe
Boraginaceae (Echium vulgare, E. italicum; Nonnea pulla). Ciclul vital necunoscut.
Crimeea, Europa de vest.............................................................B. mordvilkoi H.R.L.
27(4) Corniculele de 10-45 ori mai scurte decât corpul, de 1-2,8 ori depăşesc diametrul lor
bazal. Larvele galben-verzui. Adulţii galben sau verzi, uneori dorsal bruni. Coada
cu 6-9, rareori 10 perişori. Ultimul articol labial cu 4-8 perişori în plus. Afide
elipsoidale, cuticula mărunt tuberculată.
28(33) Ultimul articol labial mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior sau egal cu el.
Indivizii aripaţi au rinarii secundare pe articolele 3,4, uneori şi pe 5 antenale. La cei
apteri lungimea cozii este 0,8-1 din lăţimea ei înaintea bazei (fig. 13,4)
(subgenul.Brachycaudus Goot.).
29(30) Indivizii apteri cu dungi transversale brune pe toate sau aproape toate tergitele
corpului; deseori + contopite între ele pe tergitele I-V abdominale. Pe Compositae
(Inula britannica, I. salicina, I. ensifolia, I. hirta, I. oculus christi), pe suprafaţa
superioară a frunzelor răsucite lateral în tuburi. Are o singură gazdă. Turkmenia.
Europa de vest...................................................................................B. salicinae C.B.
30(29) Indivizii apteri fără dungi (fig. 13,4 ). Dacă sunt pe Compositae, atunci frunzele nu
sunt răsucite în formă de tub.
31(32) Pe Prunoidea (Prunus domestica, P. spinosa, P. divaricata, Armeniaca, Persica,
Amygdalus, Cerasus avium), în frunze răsucite în tuburi. Migrează pe multe
Compositae şi alte plante, pe unele sug din flori şi frunzele superioare, provocând
îngălbenirea şi încreţirea lor. Poate iarna în sere. Caucaz, Asia mijlocie.
Cosmopolită....................................................................................B. helichrysi Kalt.
32(31) Pe Spiraea salicifolia, S. hyperisifolia, S. sp, în frunze răsucite în tuburi. Are o
singură gazdă. Cazahstan, Europa de vest.........................................B. spiraeae C.B.
33(28) Ultimul articol labial mult mai scurt decât articolul 2 al tarsului posterior. La
indivizii aripaţi rinariile secundare doar pe articolul 3 antenal. La cei apteri
lungimea cozii este cel mult 0,7 din lăţimea ei înaintea bazei (fig. 13,6) (subgen.
Brevicaudus Shap.)
34(35) La indivizii apteri dungile transversale sunt prezente pe toate tergitele corpului,
necontopite între ele. Pe Boraginaceae (Cerinthe minor), pe tulpini, receptaculi,
deformează lăstarii floriferi. Cehia, Slovacia..................................B. cerinthis Bozh.
35(36) La indivizii apteri dungile transversale sunt prezente doar pe unele tergite, de obicei
contopite între ele, formînd o pată nu prea mare. Pe Prunoidea şi Polygonaceae.
36(38) Diametul stigmelor 0.018-0.026. Pe tergitul VIII abdominal la indivizii apteri 10-13
perişori, coada lor lat rotunjită (fig. 13,6). Pe Prunoidea (Amygdalus communis, A.
nana, A. bucharica, Persica vulgaris, Armeniaca vulgaris, Prunus divaricata, P.
domestica, Cerasus microcarpa), în frunze răsucite în tuburi (fig. 14,4). Migează pe
Polygonum equisetiformis, unde trăieşte sub frunze. Asia mijlocie, Europa de sud,
America de nord.......................................................................B. rumicicolens Patch.
53
37(3) Primul articol tarsal cu 4,4,4 peri. Afide galben-rozii sau verzi cu dungi transversale
brune, întrerupte la mijloc pe partea anterioară a corpului şi contopite între ele pe
tergitele III-IV sau III-V abdominale (subgen. Appelia C.B.).......B. prunicola Kalt.
a(b) Pe Prunoidea: Prunus spinosa, P. divaricata, P. domestica, Persica vulgaris,
Amygdalus nana, A. communis. Pe frunzele superioare puternic răsucite şi încreţite.
Are o singură gazdă şi probabil în unele cazuri migrează facultativ pe Compositae
(Tragopogon, Senecio, Sonchus ş.a.), ceea ce trebuie verificat. Sunt câteva forme
(probabil subspecii) specializate pe diferite plante din Prunoidea. Asia mijlocie,
Cazahstan, Europa de vest................. prunicola Kalt. (tragopogonis auct., nec Kalt.,
persicae B.d.F., prunifex Theob., schwartzi C.B., distinctus Mordv.).
b(a) Pe Tragopogon longirostris, T. pratense, T. major, T. orientalis ş.a., pe frunze
bazale. Are o singură gazdă. Cazahstan, Asia mijlocie, Europa de vest.......................
..................................................................................B. prunicola tragopogonis Kalt.
27. Acaudinum C.B. La baza tulpinii şi coletul rădăcinilor de Centaurea. Sunt 3 specii. Ca
subtrib este trecut în mod convenţional, aparţine la Macrosiphina.
1(2) Lungimea corniculelor de 9-11 ori mai mare decât lăţimea lor înaintea bazei.
Cuticula netedă, doar alocuri cu celule puţin vizibile. Pe Centaurea scabiosa, C.
jacea, C. nigra, C. orientalis, C. ruthenica, C. arenaria. Are o singură gazdă.
Europa de vest..............................................A. scabiosae H.R.L.( centaureae Koch).
2(1) Lungimea corniculelor de 6-8 ori mai mare decât lăţimea lor înaintea bazei.
Cuticula cu sculptură celulară vizibilă pe toată suprafaţa dorsală. Pe Centaurea
sp.........................................................................................A. dolychosiphon Mordv.
1(1) Galben-verzui, deseori cu dungi transversale întunecate, care contopite între ele pot
da afide negre în întregime. Pe Cerasus mahaleb, pe suprafaţa inferioară a frunzelor
răsucite în tuburi late, umflate şi îngălbenite. Are o singură gazdă, sau probabil
facultativ migrează pe organele generative ale labiatelor (Stachys cretica, S. annua),
cariofilaceelor (Silene), primulaceelor (Primula), ceea ce trebiue verificat
experimental. Europa, Asia...............................................................R. marchali C.B.
29. Shaposhnikoviella Mam. Rinarii secundare 2-9; tuberculii marginali mari, plate, pe
tergitele I-VII abdomiale; nervura medială a aripii anterioare se ramifică o singură dată; coada
în formă de scut cu aproximativ 20 perişori. 1 specie.
Subtribul LIOSOMAPHIDINA
30. Longicaudus Goot. Coada de 3 ori mai lungă decât corniculele, cu 14-17 perişori. 1
specie.
54
1(1) Gălbui-albe. Pe trandafiri şi măcieş (Rosa canina, R. rubuginisa, Rosa spp.) Pe
frunze tinere. Migrează pe Ranunculaceae (Aquilegia vulgaris, A. chrysantha, A.
spp., Thalictrum minus, Th. aquilegiifolium), pe frunze receptaculi şi fructe.
Cosmopolită. Siberia, Europa, America de nord............................L. trirhodus Walk.
31. Myzaphis Goot. Verzi. Au o singură gazdă. Pe trandafir, măceş (Rosa) şi Potentilla, pe
suprafaţa inferioară şi superioară a frunzelor. 3 specii.
1(2) Pe marginea anterioară a frunţii 2-4 perişori, lungimea lor este mai mică decât
diametrul articolul 3 antenal la baza îngustată. La indivizii apteri tuberculul frontal
medial este dreptunghiular (fig. 15,2). La indivizii aripaţi articolul 3 antenal cel
puţin cu 14 rinarii. Pe Rosa canina, R. centrifolia, R. gallica şi pe Potentilla
fruticosa. Asia mijlocie, Europa de vest, America de nord..............M. rosarum Kalt.
2(1) Pe marginea anterioară a frunţii 6 perişori, lungimea lor este mai mare decât
diametrul articolul 3 antenal la baza îngustată. La indivizii apteri tuberculul frontal
medial este rotunjit (fig. 15,3). La indivizii aripaţi articolul 3 antenal cu 10-14
rinarii. Pe Rosa canina, R. villosa, R. tomentosa. Europa de vest, Cazahstan.
.......................................................................................................M. bucktoni Jacob.
32. Mamontova Shap., gen.n. Fruntea puţin bombată, cu tuberculii antenali puţin dezvoltaţi.
Antenele cu 6 articole. Seta articolului 6 antenal este mai lungă decât baza acestui articol.
Segmentele tergitului II abdominal sunt apropiate. Tuberculii marginali de pe torace şi
tergitele I-V abdominale sunt în formă de mameloane, sunt împărţite, cu bordură la vârf, cu
rânduri de ţepi, parţial contopite în solzi. Coada triunghiulară cu 4 perişori, egală ca lungime
cu corniculele, mai scurtă decât articolul 2 al tarsului posterior (fig.18). 1 specie.
1(1) Verde cu pete negre sclerificate pe tergitele II-IV abdominale şi dungi transversale
pe II-VIII. Cuticula pe suprafaţa ventrală, pe tergitul VIII, pe dungile sclerificate ale
tergitelor VI-VIII şi petele marginale are rânduri de ţepi, pe cealaltă parte a
abdomenului este fin-transvers-ridată (ţepii s-au contopit). Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal 0.06-0.07, egal cu 2,4-2,6 din diametrul bazei îngustate al acestui
articol. Pe pronot sunt 21 perişori, pe tergitul VIII abdominal 5, pe articolul 3
antenal 26-29. Rinariile secundare sunt foarte proeminente cu mijlocul adâncit, pe
articolul 3 antenal 42-44, pe artcolul 4 sunt 25-27, pe articolul 5 sunt 10-13. Labiul
atinge ca lungime coxele mijlocii, iar ultimul articol este 0.18, cu 4 perişori în plus.
Corpul 2,7 x 1,1; antenele 1,38; articolul 3 - 0,45; articolul 4 - 0,28; articolul 5 -
0,21; articolul 6 - 0,11-0,24; corniculele 0,08 x 0,06 (la bază); coada 0,09 x 0,12 (la
bază); articolul 2 al tarsului posterior 0,12. Larvele primului stadiu au perişorii
supramarginali pe toate tergitele toracale şi tergitele I-IV sau VII abdominale Pe
Oxytropis sordida. Ciclul vital necunoscut............................................M. vera Shap.
55
34. Liosomaphis Walk. Are o singură gazdă, monofage. 6 specii.
1(4) Corniculele pe toată lungimea lor sunt ridate, dacă sunt umflate, atunci foarte puţin,
diametrul lor maximal în jumătatea superioară cel mult de 1,3 ori depăşeşte
diametrul minimal în 1/2 bazală. Coada cu 7-9 perişori. Pe conifere. (subgenul
Elatobium Mordv.).
2(3) Corniculele cilindrice fără umflătură. Coada fără îngustare. Pe Picea excelsa, P.
tianschanica, P. alba, P. nigra, P. orientalis ş.a. Un atac puternic s-a înregistrat în
Europa de vest, America de nord, Noua Zelandă. Cosmopolită. Siberia, Cazahstan,
Europa de vest, America de nord..................................................L. abietinum Walk.
3(2) Corniculele în jumătatea superioară puţin umflate. Coada cu o îngustare în partea
bazală. Pe Juniperus communis. Europa de vest..............................L. indecisa Walk.
4(1) Corniculele netede, doar alocuri cu riduri, puternic umflate, diametrul lor maximal
în 1/2 superioară cel puţin de 1,7 ori depăşeşte diametrul minimal al lor în 1/2
bazală. Coada cu 5-6 perişori. Pe Berberis vulgaris, B. thunbergii, uneori şi pe
Machonia, pe frunze şi lăstari tineri. Cosmopolită. Europa de vest.............................
..........................(Subgen. Liosomaphis Walk.).............................L. berberidis Kalt.
35. Cavariella Guerc. Oligofage pe Salix, pe lăstari, pe frunze, care la un atac puternic se
răsucesc. Migrează pe Umbelifere unde sunt deasemenea oligofage, unde trăiesc pe umbele,
pe tulpini şi pe frunze. Posedă homocromie. 20 de specii.
36. Ericaphis C.B. După un număr de particularităţi este înrudit cu grupa Myzodes- Myzus
(Macrosiphina). Pe arbuşti. 4 specii.
1(2) Primul articol tarsal cu 5,5,5 peri. Perişorii pe articolul 3 antenal egali aproximativ
1,0 din diametrul acestui articol. Pe Ericaceae (Calluna vulgaris, Erica gracilis, E.
caffra), pe lăstari tineri. Ciclul incomplet. Europa de vest....................E. ericae C.B.
2(1) Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Perişorii pe articolul 3 antenal egali cu 0,3-0,5 din
diametrul acestui articol. Pe Ericaceae. La indivizii aripaţi sunt pete marginale
întunecate, sclerificate şi întrerupte, dungi scurte pe tergitele I-V abdominale
precum şi sclerite intersegmentare (intercalare). Rinariile secundare doar pe
articolul 3 antenal; la indivizii aripaţi 13-17 într-un rând, la femele normale 2-4, la
virgine aptere 0 (sau 1-4, de obicei în combinaţie cu alte 1-3 caractere de femele
normale). Seta articolului 6 antenal la indivizii apteri este de 1,8-2 ori mai lungă
decât baza acestui articol, la femele normale şi aripate de 2,7-3,3 ori. Pe tibiile
posterioare la femele normale 25-42 pseudosesile, uneori în număr mic sunt şi la
vivipare. Ultimul articol labial cu 5-8 perişori în plus. Galbene-verzui, puţin
lucioase. Pe Empetrum hermaphroditum, E. nigrum, Vaccinium uliginosum,
accidental pe V. vitis-idaea, pe lăstari tineri şi suprafaţa inferioară a frunzelor.
Cosmopolită. Ciclu vital în nord se termină în iulie-august. Islanda, Europa de vest.
(subgen Boreamyzus Shap.).............................................................E. latifrons C.B.
37. Galiobium C.B. După un şir de caractere este înrudit cu Myzus Pass. (Macrosiphina),
speciile căruia (M. cerasi , M. borealis). La fel trăiesc pe Gallium sp. 1 sau 2 specii.
40. Lipaphis Mordv. Au o singură gazdă. Monofage, mai rar oligofage pe Cruciferae. 10
specii. (determinarea se face după indivizii apteri).
1(10) Fruntea scobită, tuberculii antenali bine dezvoltaţi, de obicei situaţi superior faţă de
mijlocul frunţii (fig. 15,6). Antenele cel puţin 0,55 din lungimea corpului. Pe
tergitul VIII abdominal nu este ecscrescenţă tuberculată. Pe diferite Cruciferae
(Subgenul Lipaphis Mordv.)
2(5) Pe tergitele abdominale sunt prezente dungi întunecate sclerificate. Corniculele
întunecate, la bază mult îngroşate. Plantele atacate au tulpina scurtată şi îngroşată,
iar înflorirea întârzie.
3(4) Ultimul articol labial cel puţin cu 4 perişori în plus. Cei mai lungi perişori de pe
frunte ating 0,025. Gălbui. Pe Arabis (Turritis) glabra. Europa de vest......................
......................................................................................................L.turritella Wahlgr.
4(3) Ultimul articol labial cu 2 perişori în plus. Cei mai lungi perişori de pe frunte ating
0,01...........................................................................................................L. rossi C.B.
a(b) Gri-verzui. Pe Arabis hirsuta, A. thaliana. Europa de vest.............L. rossi rossi C.B.
b(a) Măslinii. Pe Conringia orientalis........................................L. rossi conringiae Bozh.
5(2) Pe tergitul abdominal, dungile întunecate sclerificate lipsesc. Corniculele întunecate
sau deschise, dacă sunt îngroşate la bază, atunci foarte puţin.
6(7) Cuticula capului este solzoasă. Lungimea ultimului articol labial este aproximativ
de 2,5 ori mai mare decât lăţimea lor bazală, depăşeşte lungimea articolului 2 al
tarsului posterior. Pe Matthiola sp. şi Arabis alba, pe tulpini. Europa de vest.............
......................................................................................................L. matthiolae Donc.
7(6) Cuticula capului netedă sau ridată. Lungimea ultimului articol labial aproximativ de
1,75 ori depăşeşte lăţimea lui la bază, este mai mic decît articolul 2 al tarsului
posterior.
8(9) Corniculele aproximativ de 1,5 ori mai lungi decât coada. Seta articolului 6 antenal
este mai lungă decît baza acestui articol mai mult de 2 ori. Pe Cruciferae
(Sisymbrium, Capsella, Alliaria, Thlaspi, Cakile, Nasturtium, Arabis, Erysimum,
Sinapis, Rhaphanus, Bunias, mai rar Brassica), pe tulpini şi frunze. Europa, Siberia,
Asia, Africa, America de nord.............................................................L. erysimi Kalt.
58
9(8) Corniculele aproximativ egale cu coada. Seta articolul 6 antenal mai lungă decât
baza acestui articol cel mult de 2 ori. Pe Sisymbrium alliariae, S. laeselii, primăvara
pe flori, vara pe frunze bazale. Europa........................................L. fritzmuelleri C.B.
10(1) Fruntea bombată: tuberculii anteriori slab dezvoltaţi, situaţi inferior faţă de mijlocul
frunţii. Antenele cel mult 0,5 din lungimea corpului. Pe tergitul VIII abdominal este
prezentă excrescenţa tuberculată. Pe Lepidium (subgen. Lipaphidiella Donc.)
11(12) Coada cu îngustare în jumătetea bazală, ca lungime aproximativ egală cu articolul 3
antenal. Pe Lepidium ruderale, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe tulpini şi
receptaculi.........................................................................................L. ruderalis C.B.
12(1) Coada fără îngustare, egală 0,50-0,75 din lungimea articolului 3 antenal.
13(14) Excrescenţa pe tergitul VIII abdominal este joasă, larg rotunjită. Corniculele de 2-
2,5 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Pe Lepidium repens. Asia
mijlocie.................................................................................................L. lepidii Nevs.
14(13) Excrescenţa pe tergitul VIII abdominal este înaltă (proeminentă), în formă de neg.
Corniculele de 3-3,5 ori mai lungi decât articolul 2 al tarsului posterior. Pe
Lepidium draba, L. cardaria, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe tulpini şi
receptaculi. Europa de vest................................L. lepidii-cardariae Knecht. et Mon.
42. Brevicoryne Das. Afide cu pulverulenţă ceroasă de culoare galbuie. Pe Crucifere. 4 specii.
1(6) Rinariile secundare la indivizii apteri lipsesc, la cei aripaţi prezente doar pe articolul
3, uneori pe 4 antenal. Lungimea corniculelor cel puţin de 2 ori mai mare decât
diametrul lor maximal.
2(5) Tuberculii marginali prezenţi pe torace şi V, uneori şi pe tergitul IV abdominal.
Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului la vârf sunt ascuţiţi. (subgenul
Brevicoryne Das)
3(4) Sclerite prezente pe cap şi pe toate sau pe majoritatea tergitelor abdominale, pe
abdomen sunt în formă de dungi transversale. Verzi-deschise. Pe multe Crucifere.
Are o singură gazdă. Dăuneză mult verzei. Cosmopolită....................B. brassicae L.
4(3) Scleritele pe corpul indivizilor apteri lipsesc, la cei aripaţi sunt în formă de pete
marginale şi dungi pe ultimele 3 tergite abdominale. Verzi-închise sau brune. Pe
Barbarea vulgaris, pe frunze. Asia mijlocie.................................B. barbareae Nevs.
5(2) Tuberculii marginali prezenţi obligatoriu pe protorace şi tergitul I-V abdominal, iar
deseori şi pe mezotorace şi metatorace. Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, cu
excepţia tergitului VIII abdominal, la vârf sunt lăţiţi în formă de evantai şi puţin
despicaţi. Sclerite prezente doar pe VII-VIII, uneori şi pe tergitul VI abdominal, în
formă de dungi transversale. Verzi-deschise. Pe Crambe tatarica, pe tulpini şi
suprafaţa inferioară a frunzelor, precum şi pe Barbarea vulgaris, Sisimbrium
orientale, Isatis tinctoria (subgenul Bozhkoja, subgen.n)................B. crambe Bozh
(crambinis-tataricae Bozh.)
59
6(1) Rinariile secundare la indivizii apteri şi aripaţi sunt prezente pe articolele 3-5
antenale. Lungimea corniculelor nu depăşeşte diametrul lor maximal. Pe Barbarea
arcuata, B. stricta, B. vulgaris şi Brassica campestris, pe suprafaţa superioară a
frunzelor răsucite longitudinal. Europa de vest. (subgenul Pseudobrevicoryne
Heinze)....................................................................................................B. buhri C.B.
1(2) Coada cu 5-6 perişori. Tergitul VIII abdominal cu 10-13 perişori. Seta articolului
VI antenal aproximativ de 3 ori mai lungă decît baza acestui articol. Pe Berteroa
incana...................................................................................................S. fusca Mordv
2(1) Coada cu 3 perişori, rareori (la aripaţi) 4. Tergitul VIII abdominal cu 5-8 perişori.
Seta de 1-2 ori mai lungă decât baza.
3(4) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt aşezaţi pe sclerite mici (fig. 19,2). La
indivizii apteri seta de 1,8-2,8 ori mai lungă decât baza. Cel mai lung perişor pe
articolul 3 antenal egal 0,9-1,2 din diametrul maximal al acestui articol. Pe articolul
3 antenal 3-11 rinarii secundare, articolul 4 cu 0-4.....................S. schneideri H.R.L.
a(b) Articolul 3 antenal cu 3-6 rinarii, articolul 4 cu 0. Seta de 2,3-2,8 ori mai lungă
decât baza. Pe Isatis glauca. Siria..............................S.schneideri schneideri H.R.L.
b(a) Articolul 3 antenal cu 5-11 rinarii, articolul 4 cu 0-4. Seta de 1,8-2,5 ori mai lungă
decât baza. Pe Alyssum tortuosum. Crimea.........................S. schneideri alyssi Mam.
4(3) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului nu sunt aşezaţi pe sclerite. La indivizii
apteri seta de 1-1,3 ori mai lungă decît baza. Cel mai lung perişor pe articolul 3
antenal egal cu 0,5-0,7 din diametrul maximal al acestui articol. Articolul 3 antenal
cu 8-16 rinarii, articolul 4 cu 2-4. indivizii apteri sunt de culoare verde-brun-negru,
cu pulverulenţă ceroasă de culoare albă. Pe Eryssimum sessiflorum, E. canescens,
Syrenia angustifolia. Cazahstan.......................................................S. syreniae Bozh.
44. Semiaphis Goot. Monofage sau oligofage. Au o singură gazdă, rareori au 2 gazde. 13
specii.
1(16) Rinariile secundare la indivizii aripaţi sunt pe articolele 3 şi 4 sau 3-5 ant; dacă sunt
doar pe 3, atunci corniculele sunt lat-conice şi lungimea lor este mult mai mică
decât diametrul maximal al lor. Pe Lonicera, umbelifere.
2(3) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal aproximativ de 3 ori.
Corniculele pot fi puiţin umflate, bordurile prezente în jumătatea suprioară (fig.
17,2; 19,1). Pe Lonicera tatarica, pe suprafaţa superioară a frunzelor superioare
îndoite în jumătate. Are o singură gazdă. Cosmopolită. Cazahstan, Europa de vest,
Siberia, Polonia, Bulgaria (subgenul Neohayhurstia Aiz.)..............S. tataricae Aiz.
3(2) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal cel mult de 2,2 ori.
Corniculele nu sunt umflate. (subgen Semiaphis Goot.)
4(7) Corniculele + conice, lungimea lor egală cu 0,6-0,9 din diametrul lor maximal (fig.
17,3)
5(6) Corniculele cu bordură la vîrf. Indivizii apteri au coada egală cu 1,2-1,5 din
lungimea tarsului posterior, cu 7-10 perişori. Ultimul articol labial egal 0,6-0,7 din
lungimea tarsului posterior, Lungimea lui depăşeşte cu aproximativ de 2 ori lăţimea
lui maximală. Indivizii aripaţi pe articolul 4 cu 0 rinarii, rareori 1. Pe Lonicera
60
arborea, L. olgae şi probabil L. tatarica, pe suprafaţa superioară a frunzelor îndoite
în jumătate. Ciclul vital necunoscut. Cazahstan, Turkmenia..........S. lonicerina Shap
6(5) Corniculele fără bordură la vârf. Indivizii apteri au coada aproximativ 0,5 din
lungimea tarsului posterior, lungimea ei aproximativ 1,5 ori mai mare decât lăţimea
ei maximală. Indivizii aripaţi cu 3-7 rinarii pe articolul 4 antenal. Pe Umbeliferae
(Peucedanum cervaria, P. preoselinum), frunzele în locul unde afidele au supt sucul
celular se îngălbenesc sau devin roşietice, apoi se usucă. Au o singură gazdă.
Europa de vest...................................................................................S. cervariae C.B.
7(4) Corniculele + cilindrice, fără bordură la vîrf, lungimea lor 1,7-2,2 din diametrul lor
maximal.
8(9) Lungimea cozii aproximativ de 2 ori mai mare decât lăţimea la bază. Pe
Umbeliferae (Pimpinella saxifraga, P. magna), pe suprafaţa superioară a frunzelor
îndoite la margini, vara pe umbele. Are o singură gazdă. Crimea, Europa de vest......
......................................................................................................S. pimpinellae Kalt.
9(8) Lungimea cozii aproximativ 1,5 ori mai mare decît lăţimea bazală. Pe alte plante.
10(15) Coada 1,8-2,3 ori mai lungă decît corniculele. Pe Lonicera sau umbelifere.
11(12) Coada cel mult de 2 ori mai lungă decât corniculele. Articolul 2 al tarsului posterior
egal aproximativ 1,33 din ultimul articol labial. Indivizii aripaţi au rinarii 34-47 pe
articolul 3 antenal. Pe Lonicera nigra, în frunze răsucite. Migrează pe umbelifere
(Heracleum sphondylium, Peucedanum ostruthium). Europa de vest..........................
......................................................................................................S. sphondylii Koch.
12(11) Coada cel puţin de 2 ori mai lungă decît corniculele. Articolul 2 al tarsului posterior
egal aproximativ 1,10-1,25 din ultimul articol labial. Indivizii aripaţi pe articolul 3
antenal cu 17-38 rinarii. Are o singură gazdă. Pe umbelifere.
13(14) La indivizii apteri articolul 4 antenal mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior.
Pe Torilis anthriscus, T. arvensis. Europa de vest............................S. anthrisci Kalt.
14(13) La indivizii apteri articolul 4 antenal mai scurt decât articolul 2 al tarsului
posterior.......................................................................................................S. dauci F.
a(b) Pe Daucus carota, sălbatic şi cultivat, pe frunze apar umflături. Cosmopolit.
Siberia, Asia mijlocie, Europa de vest..............................................S. dauci dauci F.
b(a) Pe Seseli varium, S. austriacum. Caucaz de nord, Europa de vest. .............................
.....................................................................................................S. dauci seselei C.B.
15(10) Coada aproximativ de 3 ori mai lungă decît corniculele. Pe Impatiens nolitangere.
Pe receptecul. Ciclul vital necunoscut...........................................S. nolitangere Aiz.
16(1) Rinariile secundare la indivizii aripaţi prezente doar pe articolul 3 antenal.
Corniculele + cilindrice, lungimea lor depăşeşte mult diametrul lor maximal. Pe
Chenopodiaceae şi Caryophylaceae. (subgenul Hayhurstia Guerc.)
17(20) Coada digitiformă, lungimea ei depăşeşte cu 1,5-1,9 ori lăţimea bazală. Lungimea
corniculelor de 2 sau 3 ori mai mare decât diametrul lor maximal. Pe
Chenopodiaceae.
18(19) Lungimea corniculelor aproximativ de 3 ori mai mare decît diametrul lor maximal.
Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Seta articolului 6 antenal de 2,0-2,7 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Articolul 6 antenal la apteri este mai lung, la aripaţi este
egal cu articolul 3. Pe Atriplex spp, Chenopodium spp (în Crimea subspecia S. a.
chenopodii Mam.), Obione porulacoides, rareori pe Spinacea şi Beta. Pe suprafaţa
superioară a frunzelor îndoite logitudinal la jumătate. Are o singură gazdă.
Cosmopolită. Cazahstan, Siberia de vest, Asia, Europa de vest, Europa de nord........
61
...............................................................................................................S. atriplicis L.
19(18) Lungimea corniculelor aproximativ de 2 ori mai mare decât diametrul lor maximal.
Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri. Seta articolului 6 antenal de 1,1-1,6 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Articlul 6 antenal mai scurt decît 3. Verzi albicioase, cu o
pulverulenţă ceroasă. Pe Coryspermum sp, în frunze răsucite în tub. Ciclul vital
necunoscut....................................................................................S. coryspermi Mam.
20(17) Coada tocit-triunghiulară, lungimea ei depăşeşte de 1,1-1,2 ori lăţimea bazală.
Lungimea corniculelor aproximativ de 1,5 ori mai mare decît diametrul lor
maximal. Pe Cryophylaceae (Silene inflata, S. vulgaris, S. maritima). Pe suprafaţa
superioară a frunzelor îndoite logitudinal la mijloc. Are o singură gazdă. Europa de
vest....................................................................................................S. cucubali Pass.
47. Hydaphias C.B. Monofage pe Galium. Are o singură gazdă. Specii vest-europene. 4
specii.
1(6) Tuberculii marginali prezenţi. Seta articolului 6 antenal cel puţin de 2 ori mai lungă
decât baza acestui articol.
2(3) Corniculele mai scurte decât articolul 4 antenal, coada cu 15-22 perişori. pe G.
mallugo...........................................................................................H. mosana H.R.L.
3(2) Corniculele de 2 ori mai lungi decît articolul 4 antenal. Coada cu 12-16 perişori.
4(5) Diametrul tuberculilor marginali de 2,5-3,5 ori mai mare decît lungimea perişorilor
marginali. Seta articolului 6 antenal de 2-2,5 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Pe G. mallugo....................................................................H. molluginis C.B.
5(4) Diametrul tuberculilor marginali de 2,5-3,5 ori mai mare decît lungimea perişorilor
marginali. Seta articolului 6 antenal aproape de 3 ori mai lungă decât baza acestui
articol. Pe G. verum.........................................................................H. hofmanni C.B.
6(1) Tuberculii marginali lipsesc. Seta articolului 6 antenal de 1,5-2 ori mai mare decât
baza acestui articol. Pe G. verum..................................................H. helvetica H.R.L.
63
51. Aspidaphium. C.B. 2 specii.
52. Chaitaphis Nevs. Ultimul articol labial mult mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior. Oligofage pe Chenopodiaceae. 1 specie.
1(1) Verzi, uneori gălbui sau brun-verzui, cu o pulverulenţă ceroasă fină de culoare albă;
picioarele şi perişorii lungi în formă de evantai sunt albicioase. Pe Salsola lanata şi
Kochia prostrata, pe vîrfurile tulpinilor, pe frunze. Ciclul vital necunoscut.
Cazahstan, Siberia,Asia...........................................................Ch. tenuicaudus Nevs.
53. Clypeaphis Sol. Ultimul articol labial mai scurt decît articolul 2 al tarsului posterior.
Monofage pe Chenopodiaceae. 2 specii.
1(2) Corniculele drepte, îndreptate lateral, orificiile lor situate la vîrf (fig. 19,3).
Rinariile secundare sunt 6. Verzi. Pe Suaeda maritima, S. vera, pe vârfurile tulpinii,
pe frunze şi flori. Cazahstan, Europa de vest, Africa de nord...........C. suaedae Mim.
2(1) Corniculele îndoite şi lipite de corp, orificiile lor sunt puţin îndepărtate de vârf şi
orientate spre corp. Rinarii secundare 3-4. Pe Salsola sp. Asia mijlocie......................
.....................................................................................................C. stavropolensis Iv.
54. Coloradoa Wils. Perişorii în formă de evantai, mai rar cilindrici. Monofage pe
Compositae. Au o singură gazdă sau cu ciclul incomplet. 20 specii.
1(8) Lungimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal de 2-3 ori. Pe Artemisia, pe
vârfurile lăstarilor între frunzuliţe şi flori (subgen Lidaja C.B.).
2(3) Perişorii cei mai apropiaţi corniculelor sunt egali cu 1,9-2,3 din diametrul maximal
al lor. Seta articolului 6 antenal este de 1,8-2,2 ori mai lungă decît baza acestui
articol. Afide brune. Pe Artemisia lanulosa, A. taurica. Crimeea.....C. taurica Mam.
3(2) Perişorii cei mai apropiaţi corniculelor egali cu 0,8-1,3 din diametrul maximal al
lor. Afide verzi.
4(5) Seta articolului 6 antenal de 1,5-1,7 ori mai lung decât baza acestui articol. Ultimul
articol labial cel puţin de 1,3-1,4 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior.
Pe Artemisia maritima, A. taurica şi A. sp. Cazahstan. Europa de vest.......................
..............................................................................................................C. heinzei C.B.
5(4) Seta articolului 6 antenal aproximativ de 2 ori mai lungă decît baza acestui articol.
Ultimul articol labial aproximativ egal cu articolul 2 al tarsului posterior.
6(7) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt în formă de evantai. Corniculele şi
coada brun-negricioase. Pe Artemisia campestris. Europa de vest...............................
........................................................................................................C. campestris C.B.
7(6) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului sunt cilindrici. Corniculele şi coada galben-
brune. Pe Artemisia abrotani. Europa de vest.................................C. abrotani Koch.
8(1) Lingimea corniculelor depăşeşte diametrul lor maximal de 4-7 ori. Pe marginile
frunzelor, precum şi pe recepteculi.
64
9(10) Antenele cu 6 articole (subgen. Coloradoa Wils)
*** Pe A. procera. Corniculele mai lungi decât articolul 3 antenal.......C. procerae Bozh.
*** Pe A. annua. Asia mijlocie, Europa de vest.........................................C. viridis Nevs.
*** Pe A. pontica. Europa de vest............................................................C. ponticae C.B.
Subtribul MACROSIPHINA
55. Aphidura H.R.L. [Paraphis Mordv., Cerasomyzus Narz.] Cuticula cu sculptura celulară
cu trecere spre ridată. Pe Prunoidea şi Caryophylaceae. Ciclurile vitale necunoscute. Poziţia
sistematică neclară. Sunt 6 specii.
1(1) Indivizii apteri galben-verzui, cu dungi scurte transversale verzi. Cei aripaţi cu
dungi negre pe abdomen. Pe Rhamnus cathartica, R. alpina, pe suprafaţa inferioară
a frunzelor răsucite, pe pedunculii foliari şi pe vîrfurile lăstarilor tineri. Migrează
probabil pe Polygonum montanum, P. alpinum, ceea ce trebuie verificat. Ural,
65
Cazahstan, Europa de vest. ..............................................................N. rhamni B.d.F.
1(2) Primul articol antenal fără excrescenţă, asemănătoare celei de pe tuberculul antenal.
(fig. 22,1). Corniculele mult mai scurte decât articolul 3 antenal. Pe Pomoidea
(Crataegus mespilus, Cydonia, Malus), pe vârfurile lăstarilor tineri şi pe suprafaţa
inferioară a frunzelor tinere. Migrează pe Labiatae (Mentha aquatica, M. piperita,
M. gentilis, Lycopis europaeus), pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Cosmopolită.
Asia mijlocie, Siberia, Europa de vest..........................................................................
.......................................O. insitus Walk ( mespili Goot, crataegarius Walk, Theob.)
2(1) Primul articol antenal cu excrescenţă, asemănătoare celei de pe tuberculul antenal.
Corniculele nu sunt mai scurte decât articolul 3 antenal. Pe Mentha silvestris, M.
aquatica, M. arvensis, M. viridis, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Are o singură
gazdă. Asia mijlocie, Europa de vest.........................................O. menthastri H.R.L.
62. Phorodon Pass. Primul articol antenal are excrescenţă asemănătoare celei de pe tuberculul
antenal. Sunt 4 specii.
1(2) Perişorii pe corp şi antene sunt spatuliformi sau în formă de ţepi. Pe articolul 3
antenal sunt egali cu 0,2-0,3 din diametrul maximal. Pronotul cu 6 perişori. Verzi-
deschise cu dungi verzi. Pe Prunoidea (Prunus domestica, P. spinosa, P.
divaricata), pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Migrează pe Humulus lupulus, H.
66
japonicus, unde se găseşe pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe flori şi fructe.
Dăunează mult pe Humulus şi Prunus. Cosmopolită. Cazahstan, Europa de vest,
China, Coreea; India, America de nord............................................Ph. humili Schrk.
2(1) Perişorii pe corp şi antene sunt glandulari, pe articolul 3 antenal sunt egali cu 0,4-
0,9 din diametrul maximal al acestui articol. Pronotul cel puţin cu 6 perişori.
Verzui-albicioase până la palid-maronii. Pe Cannabis sativa, pe suprafaţa inferioară
a frunzelor şi receptaculi. Are o singură gazdă. Asia mijlocie, Europa de vest............
........................................................................................................Ph. cannabis Pass.
1(1) Verzi, indivizii aripaţi cu dungi transversale întunecate, contopite pe tergitele III-V
abdominale într-o singură pată. Pe Chaenomelis japonica, pe suprafaţa inferioară a
frunzelor răsucite longitudinal în tuburi înguste. Frunzele se îngălbenesc şi se usucă.
Au o singură gazdă. Japonia, Caucaz.........................................H. chaenomelis Dzh.
64. Myzus Pass. Au una sau două gazde, monofage sau oligofage. Sunt 7-10 specii.
1(2) Indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal cu 17-33 rinarii, nu sunt aşezate într-un singur
rând, pe articolul 4 cu 6-14, pe articolul 5 cu 0-4. Indivizii apteri sunt galbeni, fără
pete, cu corniculele întunecate. Pe Padus racemosa, în gale dechise, roşii sau
galbene. Migrează pe Labiatae (Galeopsis). Siberia, Europa de vest. (subgen
Prunomyzus H.R.L.)....................................................................M. padellus H.R.L.
2(1) Indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal cu 8-20 rinarii, aşezate într-un rând, articolul
4 cu 0-2, articolul 5 cu 0. Cei apteri sunt întunecaţi sau cu pete închise, dacă sunt
deschise atunci şi corniculele sunt deschise. Pe alte plante.
3(4) Fruntea puternic bombată, partea ei medială se află posterior tuberculilor antenali la
o distanţă de 0,10-0,14 faţă de linia imaginară ce uneşte baza antenelor. La indivizii
apteri capul, corniculele şi coada sunt deschise, corpul negru, la afide de pe Cerasus
mahaleb cu dungi longitudinale verzi. Corniculele de 1,7-2 ori mai lungi decât
articolul 3 antenal. Pe Cerasus mahaleb, pe suprafaţa inferioară a frunzelor
superioare puţin răsucite, pecum şi pe fructe tinere. Migrează pe Lythrum salicaria,
L. virgatum, S. hissopifolium, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Pe
Epilobium şi Fuchsia, ceea ce trebuie verificat. (subgenul Nevskia Mordv.).............
..................................................................................M. lythri Schrk.(mahaleb Koch.)
4(3) Fruntea + plată, partea ei medială se află posterior marginii anterioare a tuberculilor
antenali la o distanţă de 0,18-0,23 faţă de linia imaginara ce uneste baza antenelor
(fig. 27,7). Indivizii apteri au corpul întunecat sau cu pete întunecate; corniculele de
1,4-1,6 ori mai lungi decât articolul 3 antenal. Pe alte plante. (subgenul Myzus
Pass.)
5(6) Pe Prunoidea: vişin (Cerasus vulgaris, C. fruticosa, C. pensilvanica), cireş (C.
avium), rareori pe C. mahaleb şi pe puieţii de piersic (Persica vulgaris) şi cais
(Armeniaca vulgaris), pe suprafaţa inferioră a frunzelor şi vârfurile lăstarilor tineri.
Facultativ migrează pe Chenopodiaceae (Gallium), pe Ribesoidea (Veronica,
Euphrasia) şi probabil accidental pe Compositae (Bidens), pe ramuri........................
Cosmopolită...............................................................................................M. cerasi F
a(b) Seta ultimului articol antenal de 3-4 ori mai lungă decât baza acestui articol.
67
Lăţimea minimală a scobiturii frontale aproximativ de 2,5 ori mai mare decât
diametrul maximat al articolului 3 antenal la bază. Femelele normale au tibiile
posterioare cu 70-80 pseudosensile. Pe cireş, frunzele se răsucesc..............................
..........................................................................................M. cerasi pruniavium C.B.
b(a) Seta ultimuli articol antenal de 2,2-3,3 ori mai mare decât baza acestui articol.
Lăţimea minimală a scobiturii frontale aproximativ de 2,4-3,3 ori mai mare decât
diametrul minimal al articolul 3 antenal la bază. Femelele normale au tibiile
posterioare cu 10-30 pseudosensile. Pe vişin, frunzele nu se răsucesc, doar se
îndoaie puţin...................................................................................M. cerasi cerasi F.
6(5) Pe plante ierboase.
7(8) Indivizii apteri au corpul brun-gălbui, cu 2 rânduri de pete brune, mari pe marginile
corpului, corniculele şi coada deschise. Pe Galium boreale. Europa de
vest.......................................................................M. borealis Oss. ( rubioides Bozh.)
8(7) La indivizii apteri corpul este în întregime brun sau brun-negricios, corniculele şi
coada brune sau negre.
9(10) Corniculele aproximativ de 4 ori mai lungi decât baza articolului 6 antenal. Dacă
picioarele sunt deschise, atunci seta articolului 6 antenal este mai lungă decât
articolul 3 antenal. Migratori de pe vişin şi cireş......................................M. cerasi F.
a(b) Picioare deschise la culoare. Seta articolului 6 antenal aproximativ de 3 ori mai
lungă decât baza acestui articol şi mai lungă decât articolul 3 antenal. Ultimul
articol labial este mai scurt decât articolul 5 antenal, fiind egal cu 0,75-0,8 din
lungimea lui. Corniculele aproximativ de 2,5 ori mai lungi decât coada. Pe Galium,
Veronica şi Bidens tripartitus, pe lăstari...........................M. cerasi pruniavium C.B.
b(a) Picioare întunecate, brune, doar tibiile parţial deschise. Seta articolului 6 antenal de
2-2,5 ori mai lungă decât baza acestui articol, mai scurtă decât articolul 3 antenal
sau egal cu el. Ultimul articol labial aproximativ egal cu articolul 5 antenal.
Corniculele de 2 ori mai lungi decât coada sau puţin mai mult. Pe Galium, Veronica
şi Euphrasia, pe lăstari...................................................................M. cerasi cerasi F.
10(9) Corniculele aproximativ de 3,5 ori mai lungi decât baza articolului 6 antenal.
Picioare deschise. Seta articolului 6 antenal aproximativ egală cu articolul 3 antenal.
Are o singură gazdă. Pe Ribesoidea (Veronica, Euphrasia, Pedicularis), pe
Chenopodiaceae (Galium, Asperula). Europa de vest..................M. veronicae Walk.
65. Myzodes Mordv. Au două gazde, sau cu ciclu incomplet. Polifage sau monofage. 8-9
specii.
1(2) Seta articolului 6 antenal de 1,6-1,7 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Antenele indivizilor apteri sunt egale cu 0,5-0,6 din lungimea corpului, la cei aripaţi
0,7-0,9. Corniculele neumflate, gălbui-verzui cu puncte mici întunecate. Pe diferite
Labiatae, Umbeliferae, Compositae şi foarte multe dicotiledonate şi unele
monocotiledonate. Ciclul incomplet. Cosmopolită (subgen Neomyzodes Aiz)..........
......................................................................M. portulaceae Maceh. (ornatus Laing.)
2(1) Seta articolului 6 antenal de 3,2-6 ori mai mare decât baza acestui articol, dar la
afidele de pe piersic sunt de 2-3,5 ori. Antenele indivizilor apteri egale cu 0,7-0,9
din lungimea corpului, la cei aripaţi 1-1,2. Corniculele umflate sau neumflate
(subgen Myzodes Mordv.)
3(4) Corniculele cilindrice (fig. 27;1,3,5). Pe suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite şi
68
pe florile de piersic (Persica vulgaris) şi hibridului său cu migdalul. Migrează pe
diferite plante ierboase, mai rar lemnoase. Se găseşte în culturile de piersic...............
..........................................................................................................M. persicae Sulz.
4(3) Corniculele + umflate (fig. 27;4,6). Pe alte plante.
5(12) Articolul 3 antenal cu solzi. Indivizii apteri au corniculele de culoare deschisă, doar
la bordură pot fi întunecate, de obicei cu solzi evidenţi (fig. 27;4,6). Nu se întâlnesc
pe Ligustrum vulgare.
6(9) Seta articolului 6 antenal mai lungă decât articolul 3. Dungile mediale pe tergitul III
abdominal egale cu 0,3-0,6 din baza îngustată a articolul 3 antenal. Rinariile pe
articolul 4 la indivizii aripaţi lipsesc, dar la unii indivizi pot exista 0-2. Frunzele
dacă nu sunt răsucite sunt întoarse cu suprafaţa inferioară spre interior.
7(8) Tarsele brun-negricioase. Ultimul articol labial cu 2-5, de regulă cu 2 perişori în
plus. Indivizii apteri verzi, verzi-gălbui, uneori roz (nimfele pot fi roşietice).
Masculii, dacă există, sunt aripaţi.....................................................M. persicae Sulz.
a(b) Indivizii apteri au corniculele întunecate lângă bordură. Pe multe plante ierboase şi
uneori pe plante lemnoase. Frunzele nu se deformează, inclusiv pe Lycium, dar la
Antirrhinium, Linaria şi unele soiuri de cartof sunt acoperite cu pete şi sunt
încreţite. Sunt 2 forme. La cea cu ciclu complet, la majoritatea indivizilor, toamna
se dezvoltă aripile şi se întorc pe persic, şi doar o parte se înmulţesc în timpul iernii
într-un climat cald sau în pămînt, este răspândită peste tot unde creşte persicul. La
cea cu ciclu incomplet, se deosebesc mai multe rase; la unele rase toamna, într-un
număr mic apar masculii aripaţi (rudiment biologic), la altele nu apar deloc, este
cosmopolită. Ambele forme dăunează tutunului, cartofului, uneori bumbacului,
verzei, culturilor de seră şi plantelor de cameră.................M. persicae persicae Sulz.
b(a) Indivizii apteri au corniculele în întregime de culoare deschisă. Pe Lycium
halimifolium, în frunze răsucite şi încreţite. Au o singură gazdă. Germania................
........................................................................................M. persicae dyslycialis Mull.
8(7) Tarsle deschise la culoare, cel mult brun-deschise. Ultimul articol labial cu 5-7
perişori în plus. Indivizii apteri sunt roşietici-maronii până la negru-bruni, mai rar
verzui-bruni. Masculii apteri pe Caryophylaceae (Dianthus, Cerastium, Sagina,
Stellaria, Mochringia) şi pe violaceae (Viola arvensis, V. tricolor), în frunze
încreţite, pe lăstari scurtaţi. Au o singură gazdă. Europa de vest.................................
..............................................................M. certus Walk. (caryophyllacearum H.R.L.)
9(6) Seta articolului 6 antenal mai scurtă decât articolul 3 antenal. Perişorii mediali pe
tergitul III abdominal egali cu 0,7-0,9 din baza îngustată a articolul 3 antenal.
Rinariile pe articolul 4 antenal la aripaţi sunt prezente 1-4. Frunzele răsucite
longitudinal cu suprafaţa inferioară spre exterior. Masculii apteri.
10(11) Ultimul articol labial mai lung de 1,2-1,3 ori decât articolul 2 al tarsului posterior,
cu 4-6 perişori în plus. Coada cu 4-5, rareori 6 perişori. Pe Labiatae (Ajuga
reptans), frunzele răsucite sunt grupate formând un con. Au o singură gazdă.
Europa de vest.................................................................................M. ajugae Schout.
11(10) Ultimul articol labial dacă este mai lung decât articolul 2 al tarsului posterior, este
cel mult de 1,1 ori faţă de acesta şi are cu 2-4 perişori în plus. Coada cu 5-7, de
regulă 7 perişori. Pe Myosotis palustris, M. callina. Are o singură gazdă. Europa de
vest.................................................................................................M. myosotidis C.B.
12(5) Articolul 3 antenal neted. Corniculele indivizilor apteri în treimea superioară brune
sau brun-negre, solzii mici sau lipsesc. Pe Ligustrum vulgare, pe suprafaţa
69
inferioară a frunzelor, primăvara şi începutul verii se găsesc în frunze răsucite
longitudinal în tuburi subţiri. Au o singură gazdă.............................M. ligustri Mosl.
1(1) Verde-palid, larvele fără desen. Indivizii apteri cu desen în formă de potcoavă, cei
aripaţi cu o pată mare. Aripaţii sunt rari. Pe diferite plante, dicotiledonate,
monocotiledonate, ferigi. Pe suprafaţa inferioară a frunzelor, care de regulă se
deformează, dar la Cyclamen se acoperă cu pete galbene şi se îndoaie la margini.
Ciclul este incomplet. Răspândit în sere şi pe plante de cameră, rareori în mediu
natural. Cosmopolită...............................................................N. circumflexus Buckt.
1(6) Sculptura celulară pe cornicule lipseşte, pot exista doar câteva celule transversal
alungite la vârf sau lângă bordură. Nu pe merişor.
2(3) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului nu este sclerificată,
fără desen. Afide verzi, galben-verzui, albicioase sau roşietice. Pe multe plante,
uneori pe frunze încreţite. Specia are câteva forme şi subspecii, unele având masculi
aripaţi, iar altele nearipaţi, altele cu ciclul incomplet, se deosebesc după plantle
gazdă, coloraţii şi unele particularităţi morfologice. Aceste forme nu sunt bine
studiate. Cosmopolite...........................................A. solani Kalt. (pelargonii Mordv.)
3(2) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului este sclerificată în
întregime, galben-maronie sau în forma unui desen negru. Pe Liliaceae.
4(5) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului este în întregime
galben-maronie. Pe Majanthemum bifolium, pe frunze îngălbenite, deformate
galiform. Au o singură gazdă. Europa de vest............................A. majanthemi Mull.
5(4) La indivizii apteri suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului este alb-gălbuie cu
desen negru. Pe Convallaria majalis, Polygonatum officinale, P. multiflorum, şi
Anthericum ramosum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, care se acoperă cu pete şi
se usucă. Are o singură gazdă. Europa de vest.....................................A. speyeri C.B.
6(1) Corniculele cu 2-4 rânduri de celule în partea superioară în formă de hexagoane +
regulate. Pe merişor (Vaccinium). Au o singură gazdă.
7(8) Suprafaţa dorsală a corpului neagră. Pe Vaccinium uliginosum.........A.vaccinii HRL
8(7) Suprafaţa dorsală a corpului verde sau brun-roşietică. Pe Vaccinium myrtillus.
Europa de vest....................................................................................A. rufum H.R.L.
1(2) Corniculele pot fi netede, doar la vârf cu câteva celule transversale şi solzi
transversali. Coada cu 10-15 perişori, pe părţile laterale fiind 4-5 perechi. Verz--
întunecate, uneori roşietice. Pe Urtica dioica, U. urens. Cosmopolită. Asia mijlocie,
Europa de vest.........................................................M. evansi Theob.(urticae Schrk.)
2(1) Corniculele solzoase. Coada cu 7-10 perişori, pe părţile laterale sunt 3 perechi.
Culoare brun-verde întunecată. Pe Urtica dioica, U. urens. Europa de vest................
.....................................................................M. carnosum Buckt. (sibiricum Mordv.)
71. Metopolophium Mordv. Au două gazde pe Rosa şi Graminee, sau o singură gazdă pe
Graminee. 6-7 specii.
1(2) Antenele indivizilor apteri ating 0,65-0,85, la cei aripaţi 1,0 din lungimea corpului.
Seta articolului 6 dacă este mai lungă decât articolul 3 antenal, este cel mult de 1,1
ori. Albicioase-verzui. Pe trandafir şi măceş (Rosa canina, R. glauca, R. villosa, R.
rugosa), pe frunze şi lăstari tineri. Migrează pe ovăz, grâu, orz, sorg, orez, Bromus,
Dactylus, Holcus, Poa, Calamagrostis, Glyceria, Elytrigia. Cosmopolită. Asia
mijlocie, Europa de vest...............................................................M. dirhodum Walk.
2(1) Antenele mult mai lungi decât corpul. Seta articolului 6 antenal mai lungă decât
articolul 3 cel puţin de 1,3 ori. Au o singură gazdă. Pe Graminee.
3(4) Seta articolului 6 antenal de 6-6,5 ori mai mare decât baza acestui articol. Lungimea
corpului 3-3,5 mm . Galben-verzui. Pe Arrenatherum elatus. Europa de vest.............
............................................................................................M . graminearum Mordv.
4(3) Seta articolului 6 antenal de 3-3,5 ori mai lungă decât baza acestui articol.
Lungimea corpului 1,5-2. Galben-verzui. Pe Alopecurus, Phleum, Agrostis. Europa
de vest........................................................................................M. graminum Theob.
72. Acyrthosiphon Mordv. Oligofage sau monofage pe diferite plante. Au o singură gazdă.
Sunt aproximativ 30 de specii.
1(2) Primul articol tarsal cu 4-7 peri, dintre care 2-4 scurţi. Pe Euphorbiaceae. Europa de
vest. (subgen Mirotarsus C.B.).................................................A. cyparissiae Koch.
a(b) Partea anterioară a capului şi antenele brune. Pe Euphorbia cyparissia, pe suprafaţa
superioară a frunzelor tinere.....................................A. cyparissiae cyparissiae Koch.
b(a) Partea anterioară a capului şi antenele verzi. Pe Euphorbia gerardiana, pe suprafaţa
inferioară a frunzelor...........................................A. cyparissiae propinquum Mordv.
2(1) Primul articol tarsal cu 3-4 peri din care unul scurt.
3(22) Corniculele de 3-7 ori mai scurte decât corpul.
4(21) La indivizii apteri pe articolul 3 antenal rinariile sunt prezente, dacă la unii indivizi,
ca excepţie, lipsesc, atunci perişorii de pe articolul 3 antenal sunt cel mult 0,33 din
diametrul bazal al acestui articol.
5(20) La indivizii apteri relaţia dintre adâncimea scobiturii frontale şi distanţa dintre baza
antenelor este 0,25-0,50, dacă este mai mică, atunci corniculele sunt cel mult cu 1,2
mai lungi decât coada. Adulţii, dacă au o pulverulenţă ceroasă, este doar în formă
71
de dungi slab vizibile între segmente sau sunt cu o pulverulenţă fină. (subgenul
Acyrthosiphon Mordv, determinare după aptere).
6(19) Relaţia dintre adâncimea scobiturii frontale şi distanţa dintre baza antenelor 0,25-
0,50. Corniculele cel puţin de 1,3 ori mai lungi decât coada. Dacă au o pulverulenţă
ceroasă, doar în formă de dungi intersegmentare verzi.
7(8) Ultimul articol labial cu 11-16 perişori în plus, egal cu 0,95-1,50 din articolul 2 al
tarsului posterior. Articolul 3 antenal cu 2-24 rinariii. Sunt câteva forme, pe diferite
plante, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe Pelargonium sp. şi pe Cirsium
heterophyllum. Europa de vest, America de nord..........................A. pelargonii Kalt.
8(7) Ultimul articol labial cu 2-6 perişori în plus, egal cu 0,65-0,90 din articolul 2 al
tarsului posterior. Articolul 3 antenal cu 0-5 rinarii. Pe alte plante.
9(16) Pe Papilionaceae sau pe Capsella bursa-pastoris.
10(11) Coada (la mijloc) mai groasă decât corniculele (la mijloc) cel puţin de 3 ori. Primul
articol tarsal cu 13-23 perişori. Corniculele verzi, slab-întunecate spre vârf, mai rar
brun-roşietice. Pe diferite plante ierboase, foarte rar pe lemnoase din papilionacee,
precum şi pe plante de cultură (Pisum, Medicago, Melilotus, Vicia, Phaseolus, rar
Trifolium), precum şi pe Crucifere (Capsella bursa-pastoris). Pe vârfurile plantelor,
pe lăstari, flori şi pe frunze, deseori în colonii mari. Dăunează mazării şi altor
culturi. Cosmopolită. La nord până la 67° l. n .........................................................
...............................................................A. pisum Harr. (pisi Kalt, onobrychis B.d.F.)
11(10) Coada (la mijloc) mai groasă decât corniculele (la mijloc) cel mult de 2,5 ori.
Primul articol antenal cel mult cu 13 perişori.
12(13) Articolul 3 antenal aproximativ de 3,5 ori mai luing decât baza articolul 6 antenal.
Corniculele în întregime brune sau întunecate. Pe vârfurile ramurilor şi tulpinilor de
Genista tinctoria. Europa de vest..................................................A. genistae Mordv.
13(12) Articolul 3 antenal de 4-7 ori mai lung decât baza articolului 6. Corniculele palid-
verzui, întunecate spre vârf.
14(15) Corniculele îngustate treptat de la bază spre vârf; la mijloc sunt de 1,5 ori mai
groase decât mijlocul tibiei posterioare, de 5-7 ori mai lungi decât ultimul articol
labial. Pe pedunculi şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe fructe, primăvara şi pe
lăstari tineri de Caragana arborescens, C. pygmala, precum şi pe Colutea media
(subspecia A. c. occidentali H.R.L.) şi probabil pe Cytisus laburnum. Dăunează în
parcuri...........................................................................................A. caraganae Chol.
15(14) Corniculele îngustate de la bază spre vârf, apoi cilindrice, la mijloc de 1-1,27 ori
mai groase decât mijlocul tibiei posterioare, de 3,5-5,5 ori mai lungi decât ultimul
articol labial. Pe lăstari tineri, frunze şi flori de Lotus uliginosus, L. corniculatus.
Europa de vest.........................................................................................A. loti Theob.
16(9) Pe alte plante.
17(18) Pe Rosaceae, pe Spiraea, pe pedunculi foliari şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor.........................................................................................A. ignotum Mordv.
18(17) Pe merişor, pe Vaccinium uliginosum şi probabil accidental pe V. vitis-idaea, pe
vârfurile lăstarilor şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest.....................
..........................................................................................................A. knechteli C.B.
19(6) Relaţia dintre scobitura medială şi distanţa dintre baza antenelor 0,20-0,25.
Corniculele cel mult de 1,2 ori mai lungi decât coada. Adulţii cu o pulverulenţă
ceroasă fină, iar la larve mai pronunţată palid-galbenă-verzuie. Fundatrigenele
galbene. Pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Groelanda, Suedia, Canada............
72
...............................................................................................A. brachysiphon H.R.L.
20(5) La indivizii apteri relaţia dintre adâncimea scobiturii frontale şi distanţa dintre baza
antenelor 0,20-0,25. Corniculele de 1,8-2,1 ori mai lungi decît coada. Afide în
întregime cu pulverulenţă ceroasă de culoare gri. Pe Compositae (Lactuca scariola,
L. sativa, L. virosa). La vârful tulpinii, mai rar pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Asia mijlocie, Europa de vest. [subgenul Tija Mordv (Lactucobium
H.R.L.)]...................................................................A. scaridae Nevs (lactucae Pass.)
21(4) La indivizii apteri articolul 3 antenal fără rinarii. Perişorii de pe articolul 3 antenal
egali cu aproximativ 0,5 din diametrul bazal al acestui articol. Pe rostopască
(Chelidonium majus), pe suprafaţa inferioară şi superioară a frunzelor şi pe
pedunculii foliari, precum şi pe lăstarii floriferi. Europa de vest. (subgen
Liporrhinus C.B.)...........................................................................A. chelidonii Kalt
23(3) Corniculele de 2-2,2 ori mai scurte decât coada. Pe Malvaceae (Gossypium
hirsutum, G. herbaceum, şi probabil Malva neglecta, M. parviflora), pe tulpini şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Probabil şi pe fabaceele ierboase (Alhagi, Sophora,
Glycyrrhisa, Phaseolus, Vicia) şi crucifere (Capsella, Raphanus, Lepidium).
Dăunează bumbacului. Asia. (subgen Tenuisiphon Mordv.).......A. gossypii Mordv.
1(2) Rinariile secundare la indivizii apteri pe articolul 3 antenal, la cei aripaţi pe 3-5.
Corniculele + cilindrice. Galbene sau galben-verzui. Pe Melandrium album, pe
frunze ale căror nervuri se îngălbenesc şi pe flori. Europa de vest...V. schusteri C.B.
2(1) Rinariile secundare la indivizii apteri şi aripaţi pe articolul 3 antenal. Corniculele
puţin umflate (fig. 21,6). Verzi-deschise. Pe Silene pendula, S. otites, Silene sp. şi
Viscaria vulgaris, V. viscosa, V. atropurpurea, pe frunze bazale, uneori şi pe
pedunculii foliari şi pe tulpini. Europa de vest..............................V. centaureae C.B.
76. Nasonovia Mordv. De pe Rosaceae migrează pe Compositae (mai rar pe alte plante). Au o
singură gazdă pe Compositae. 5 specii.
1(2) Perişorii pe tergitele I-IV abdominale mai scurţi decât diametrul articolul 3 antenal
73
la baza lui îngustată. Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. La indivizii aripaţi seta
articolul 6 antenal de 7,5-11 ori mai lungă decât baza acestui articol. Verzi-deschise
sau galben-verzui (fig. 24,2). Pe Ribes nigrum, R. alpinum, R. ussuriense, R.
rubrum, R. atropurpureum, Grossularia reclinata, la vârful lăstarilor tineri, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite şi puţin încreţite. Migrează pe Compositae
(Cichorium, Hieracium, Crepis, Sonchus, Lactuca, Aruoseris, Lampsana ş.a.) şi pe
Lamiaceae (Veronica), precum şi pe Cruciferae (Alliaria), pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. Cosmopolită. Asia mijlocie, Europa de vest................................................
.......................................................................................N. ribis Mosl. (ribicola Kalt.)
2(1) Perişorii pe tergitele I-IV abdominale cel puţin de 1,5 ori mai mari decât diametrul
articolului 3 antenal la baza îngustată. Primul articol tarsal cu 3,3,2 peri, dar la unii
indivizi pe tarsele 1-2 sunt 3,3,3. Seta articolului 6 antenal la indivizii aripaţi este de
6,5-8 ori mai lungă decât baza acestui articol. Pe Compositae (Hieracium), au o
singură gazdă.
3(4) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal 18-27, articolul 4 cu 5-
10, articolul 5 cu 0-3, la cei apteri pe articolul 3 antenal sunt aşezate într-un singur
rând de-a lungul articolului. O mică parte a suprafeţei dorsale este sclerificată. Pe
Hieracium pilosella, H. aurantiacum, pe suprafaţa superioară a frunzelor răsucite şi
pe tulpini. Europa de vest.................................................................N. pilosellae C.B.
4(3) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 3 antenal 29-45, articolul 4 cu 7-
17, articolul 5 cu 0; la cei apteri pe articolul 3 sunt aşezate în jumătatea bazală +
întâmplător. O mare parte a suprafeţei dorsale a abdomenului este sclerificată (fig.
24,3). Pe Hieracium murorum, H. sabaudum, pe suprafaţa superioară a frunzelor
răsucite şi pe lăstarii floriferi. Europa de vest.....................................N. nigra H.R.L.
1(4) Indivizii apteri au suprafaţa dorsală a corpului cu dungi sau o pată întunecată,
sclerificată (fig. 24;4,5).
2(3) Primul articol tarsal cu 4,4,4 peri. Indivizii apteri pe suprafaţa dorsală a corpului cu
o pată evidentă, patrulateră, neagră, alcătuită din dungi transversale (fig. 24,4).
Verzi, lucioase. Pe Ribes rubrum, rareori pe R. alpinum, pe suprafaţa inferioară a
frunzelor puternic răsucite. Migrează în generaţia a 2-a şi parţial a 3-a pe Lamiaceae
(Alectorolophus major, A. angustifolius, A. hirsutus, A. alpinus), pe tulpini şi pe
suprafaţa inferioară a frunzelor şi în interiorul receptaculilor florali umflaţi. Europa
de vest. (subgenul Hyperomyzella H.R.L.)..............................H. rhinanthi Schout.
3(2) Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Indivizii apteri au pe suprafaţa dorsală a
abdomenului o pată vagă (fig. 24,5). Palid-galbene-verzui, lucioase. Pe Ribes
alpinum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor răsucite şi vârfurile lăstarilor tineri.
Migrează pe Compositae (Picris hieracioides), pe vârfurile tulpinilor florifere.
probabil la sud poate ierna şi pe gazda secundară. Europa de vest. (subgenul
Neonasonovia H.R.L.).......................................................................H. picridis C.B.
4(1) La indivizii apteri pe suprafaţa dorsală a corpului petele sau dungile întunecate şi
sclerificate lipsesc. (subgen Hyperomyzus C.B.)
5(12) Diametrul maximal al corniculelor este mai mic decât lingimea ultimului articol
labial sau baza articolului 6 antenal.
74
6(11) Primul, precum şi cel de-al 2-lea articol antenal pe partea interioară au tuberculi sau
solzi. Femurele în partea superioară sunt solzoase. Labiul deschis la culoare, cu
vârful întunecat. Indivizii aripaţi au articolul 3 antenal cu 38-75 rinarii.
7(8) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 4 antenal 0-2, la cei apteri sunt
doar pe articolul 3 antenal (5-22), în acelaşi timp sunt aşezate în jumătatea bazală,
mai rar pe toată lungimea. Verzi. La indivizii aripaţi pata centrală sclerificată cu
multe sectoare deschise. Pe Ribes nigrum, uneori pe R. rubrum, R. alpinum, R.
ussuriansis şi Grossularia reclinata, pe suprafaţa inferioară a frunzelor superioare,
răsucite şi decolorate, iar apoi pe frunzele bazale care se îngălbenesc în mozaic.
Migrează pe Compositae (Sonchus oleraceus, S. asper, S. paluster, Lactuca sativa,
pe tulpini, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi pe mugurii florali. Cosmopolită.
Siberia de vest, Asia mijlocie, Africa de nord, America de sud............H. lactucae L.
8(7) Rinariile secundare la indivizii aripaţi pe articolul 4 antenal 8-32, la cei apteri pe
articolul 3 antenal (7-43), fiind aşezate de-a lungul lui şi de regulă pe articolele 4 şi
5. Galben-albe, uneori cu nuanţă verzuie. La indivizii aripaţi pata centrală este +
întreagă.
9(10) Cel mai lung perişor la baza articolului 6 antenal nu depăşeşte 0.5 din diametrul lui
bazal în partea îngustată. Seta articolului 6 antenal de 6-8 ori mai lungă decât baza
acestui articol. Pe Grossularia reclinata, în frunze puţin răsucite. Migrează pe
Compositae (Sonchus arvensis, S. paluster), pe frunze bazale. Europa de vest...........
........................................................................................................H. pallidus H.R.L.
10(9) Cel mai lung perişor la baza articolului 6 antenal egal cu 0,75-0,85 din diametrul
bazal în partea îngustată. Seta articolului 6 antenal de 7,7-9,3 ori mai lungă decât
baza acestui articol. Pe Compositae (Lampsana communis), pe suprafaţa inferioară
a frunzelor bazale. Are o singură gazdă. Europa de vest...............H. lampsanae C.B.
11(6) Articolele 1 şi 2 antenale fără solzi sau tuberculi. Femure netede. Ultimul şi
penultimul articol labial întunecate. La indivizii aripaţi articolul 3 antenal cu 76-94
rinarii. Pe Lamiaceae (Euphrasia). Gazda primară Ribes rubrum, R. alpinum.
Europa de vest..................................................................................H. zirnitzi H.R.L.
12(5) Diametrul maximal al corniculelor mai lung decât ultimul articol labial sau baza
articolului 6 antenal. Sunt deschise, gri-verzui-galbene. Pe Ribes alpinum. Migrează
pe Lamiaceae (Alectrolophus, Pedicularis şi probabil pe Euphrasia). Europa de
vest....................................................................................................H. luteus Mordv.
1(4) Corniculele fără partea cilindrică între umflătură şi vârf (fig. 21;7,8). Primul articol
tarsal cu 3,3,3 peri.
2(3) Corniculele fără partea cilindrică în jumătatea bazală (fig. 21,7). Cuticula pe
suprafaţa dorsală a toracelui şi a abdomenului cu sculptură celulară. Articolul 3
antenal cu solzi. Roşietic- sau negru-brune. Pe Ribes rubrum, R. nigrum, pe scoarţa
lăstarilor lignificaţi, ramuri şi tulpini. Au o singură gazdă. Siberia de nord, Europa
de vest...........................................................................................Rh. ribesinus Goot.
3(2) Corniculele în jumătatea bazală sunt cilindrice (fig. 21,8). Cuticula de pe suprafaţa
76
toracelui şi a abdomenului fără sculptură celulară. Articolul 3 antenal neted. Negre,
lucioase. Pe Caltha palustris. Europa de vest ................................Rh. calthae Koch.
4(1) Corniculele între umflătură şi vârf sunt cilindrice (fig. 21,9). Primul articol tarsal cu
3,3,2 peri. Măsliniu-verzui, lucioase. Pe diferite plante: Solanum tuberosum, Tulipa,
Bromus, Potentilla, pe păţile subterane, fără furnici. Europa de vest, America de
nord..............................................................................................Rh. latysiphon Dav.
1(4) Corniculele tuturor formelor cu 1-12 perişori glandulari (fig. 21,14). Pe suprafaţa
dorsală a abdomenului cel puţin pe unii tuberculi cu 3-5 perişori. (subgenul
Chaetosiphon Mordv.)
2(3) Seta articolului 6 antenal mult mai mare (cel puţin de 3 ori) decât baza acestui
articol şi cel puţin de 1,5 ori mai mare decât articolul 5 antenal. Pe
Potentilla.......................................................................................Ch. alpestre H.R.L.
a(b) Corniculele de 4-4,3 ori mai scurte decât corpul, cu 9-12 perişori. pe Potentilla
supina, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Cazahstan.................................................
........................................................................................Ch. alpestre orientalis Shap.
b(a) Corniculele de 5-7 ori mai scurte decât corpul, cu 1-6 perişori. pe Potentilla
puberula.........................................Ch. alpestre s. str, Ch. alpestre airolensis H.R.L.
3(2) Seta articolului 6 antenal cel mult de 3 ori mai lungă decât baza acestui articol şi cel
mult de 1,5 ori mai lungă decât articolul 5 antenal. Pe Rosa alpina, R. sp, pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Asia mijlocie, Europa de vest....................................
................................................................................................Ch. chaetosiphon Nevs
4(1) Pe cornicule perişorii lipsesc. Pe suprafaţa dorsală a abdomenului, pe tuberculi, de
regulă cel mult 2 perişori. (subgen Pentatrichopus C.B.).
5(6) Ultimul articol labial cu 9-14 perişori în plus. Coada cu 6-9 perişori. Seta articolului
6 antenal mult mai scurtă decât articolul 3 antenal. Indivizii apteri au articolul 3
antenal cu 38-60 rinarii. Pe măceş şi trandafir (Rosa rugosa, R. canina), pe
suprafaţa inferioară a frunzelor. Cosmopolită. Europa de vest, Africa de nord, Asia,
77
America de nord.......................................................................Ch. tetrarhodus Walk.
6(5) Ultinul articol labial cu 3-5 perişori în plus. Coada cu 5, rareori 6 perişori. Seta
articolului 6 antenal aproximativ egală cu articolul 3 antenal sau mai lungă decât ea.
Indivizii apteri au articolul 3 antenal cu 20-37 rinarii.
7(8) Indivizii apteri au pe articolul 3 antenal 9-12 perişori glandulari. Pe tergitele II-IV
abdominale perişorii sunt aşezaţi în 8 rânduri longitudinale. Trohanterele cu câte un
perişor glandular. Indivizii aripaţi au articolul 4 antenal cu 0-4 rinarii. Pe Potentilla
anserina, pe suprafaţa inferioră a frunzelor care uneori se brunifică. Europa de vest,
nord-vest, centru şi sud..............................................................Ch. potentillae Walk.
8(7) Indivizi apteri au pe articolul 3 antenal 2-7 perişori glandulari. Pe tergitele II-IV
abdomiale perişorii sunt aşezaţi în 6 rânduri longitudinale. Trohanterele fără
perişori glandulari. Indivizii aripaţi au articolul 4 antenal cu 2-10 rinarii. Pe
Fragaria, pe suprafaţa inferioară a frunzelor, pe pedunculi şi tulpini florifere. Poate
avea ciclu incomplet. Europa de vest, America de nord şi sud, Noua Zelandă............
....................................................................................................Ch. fragaefolii Koch.
87. Capitophorus Goot. Oligofage, mai rar monofage pe răchită, pe Elaeagnus şi Hippophae,
pe Compositae şi Polygonaceae. Trăiesc pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi vârfurile
lăstarilor tineri, nu le deformează. Au 1 sau 2 gazde. Sunt 14 specii.
1(12) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal este digitiform sau glandular, egal cu
0,2-0,8 din diametrul bazal al acestui articol. Pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV
abdominale sunt cîte 4-15 perişori, care formează rânduri longitudinale: două
mediale, două supramarginale şi două marginale (fig. 26).
2(5) Tergitele I-IV abdominale cu câte 4-8 perişori: 2 mediali, 2 supramarginali, 2-4
marginali, în acelaşi timp unii pot lipsi (fig. 26,1). Articolul 3 antenal cu toţi
perişorii digitiformi, egali cu 0,20-0,25 din diametrul bazal al acestui articol.
3(4) Corniculele deschise cu vîrfurile întunecate. La indivizii apteri perişorii pe tergitele
I-IV abdominale sunt mai lungi decât diametrul bazal al articolul 3 antenal. De pe
diferite specii de Elaeagnus şi Hippophae migrează în generaţia a 3-a pe
Compositae (Carduus, Cirsium, Lappa, Cynara). Cosmopolită. Asia mijlocie...........
...............................................................C. elaeagni Guerc (braggi Gill, cirsii Nevs.)
4(3) Corniculele la indivizii apteri în întregime deschise, la cei aripaţi întunecate, uneori
cu părţile bazale deschise. La indivizii apteri perişorii de pe tergitele I-IV
abdominale sunt mai scurţi decît diametrul articolul 3 antenal, slab vizibili. Pe
Compositae (Carduus, Cirsium). Au o singură gazdă. Europ de vest..........................
.......................................................................................................C. carduinus Walk
5(2) Pe tergitele I-IV abdominale câte 8-15 perişori: 3-5 mediali, 2-4 supramarginali, 3-7
79
marginali (fig. 26,2). Pe articolul 3 antenal cel puţin 1 perişor + glandular, egal cu
0,25-0,80 din diametrul bazal al acestui articol.
6(9) Tergitele I-IV abdominale cu câte 8-10 perişori: 3-4 mediali, 2 supramarginali, 3-4
marginali.
7(8) Corniculele neumflate. Ultimul articol labial egal cu 1,2-1,45 din articolul 2 al
tarsului posterior. Pe Compositae (Cirsium oleraceum). Are o singură gazdă.
Europa de vest..........................................................................................C.horni C.B.
8(7) Corniculele în treimea superioară puţin umflate. Ultimul articol labial egal
aproximativ cu 1,4 (la apterii de pe Elaeagnus) sau 1,0 (la apterii de pe Polygomun)
din articolul 2 al tarsului posterior. De pe Hippophae şi Elaeagnus migrează pe
Polygonaceae (Polygonum persicaria, P. hydropiper, P. amphibium). Cosmopolită.
Reg. Holarctică................................................C. hippophaes Walk (gillettei Theob.)
9(6) Pe tergitele I-IV abdominale câte 12-15 perişori: 4(3-5) mediali, 3-4 supra-
marginali, 6(5-7) marginali.
10(11) La indivizii apteri perişorul glandular cel mai lung pe articolul 3 antenal egal cu
0,6-0,7 din diametrul bazal al acestui articol. De pe Hippophae şi Elaeagnus
migrează pe Compositae (Tussilago, Petasites). Asia mijlocie, Europa de vest..........
..............................................................................................................C. similis Goot
11(10) La indivizii apteri perişorul glandular cel mai lung de pe articolul 3 antenal egal cu
0,25-0,35 din diametrul bazal al acestui articol. Pe Compositae (Inula conyza, I.
viscosa, I. graveolens). Ciclul vital necunoscut. Asia mijlocie, Europa de vest..........
..............................................................................................................C. inulae Pass.
12(1) Cel mai lung perişor pe articolul 3 antenal este glandular, egal cu 1-1,5 din
diametrul bazal al acestui articol. Pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV abdominale
câte 14-26 perişori, care nu formează rânduri longitudinale dar sunt aşezaţi în
grupuri: 2 grupuri mediano-supramarginale şi 2 grupuri marginale.
13(14) La indivizii apteri pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV abdominale câte 14-19
perişori: în grupuri mediano-supramarginale câte 4-6, în cele marginale câte 3-4
perişori. Pe Elaeagnus occidentalis, E. angustifolia. Are o singură gazdă. Asia
mijlocie, Cazahstan..................................................................C. archangelskii Nevs.
14(13) La indivizii apteri pe mezonot, metanot şi tergitele I-IV abdominale câte 20-26
perişori: în grupuri mediano-supramarginale câte 6-9, în cele marginale câte 3-5
perişori. De pe Elaeagnus migrează pe Compositae (Inula helenium, I. royaleana)
Europa de vest...........................................................................C. vandergooti H.R.L.
1(4) Pe Artemisia.
2(3) La baza ultimului articol labial nu sunt perişori laterali, ca lungime depăşind de 2
ori ceilalţi perişori (fig. 25,5). La indivizii apteri corniculele sunt mai lungi decât
articolul 3 antenal. Pe Artemisia campestris. Europa de vest..........P. persimilis C.B.
3(2) La baza ultimului articol labial sunt prezenţi 2 perişori laterali, ca lungime depăşind
de 2 ori ceilalţi perişori (fig. 25,4). La indivizii apteri corniculele sunt mai scurte
decât articolul 3 antenal. Pe Artemisia vulgaris. Europa de vest, Asia mijlocie..........
.....................................................................................................P. glandulosus Kalt.
4(1) Pe Helichrysum arenarium.............................................................P. helichrysi Bozh.
80
89. Corylobium Mordv. 1 specie.
1(1) Verzi sau uneori roşietice, corniculele galbui, cu vârfurile negre. Pe vârfurile
lăstarilor tineri, pe suprafaţa inferioară a frunzelor de Corylus avellana, C. maxima,
C. tubulosa. Au o singură gazdă. Cosmopolită. Caucaz, Europa de vest.....................
.......................................................................................................C. avellanae Schrk.
1(2) Solzii pe articolul 2 şi uneori unul tarsal constau din ţepi izolaţi, contopiţi doar
parţial între ei. Primul articol tarsal cu 4-3 peri. Seta articolului 6 antenal de 3,4-3,6
ori mai lungă decât baza acestui articol. Corniculele aproape neumflate. Afide
galben-brune, dorsal lucios-brune; corniculele albicioase sau brun-deschise cu
vârfurile negre. Antenele mai lungi decât corpul, articolele 1-3 sunt netede,
articolele 3-5 deschise la culoare; seta articolului 6 antenal mai lungă decât articolul
3 antenal; pe articolul 3 antenal 1-3 rinarii. Cel mai lung perişor pe articolul 3
antenal 0,013-0,021, egal cu 0,35-0,50 din diametrul maximal al acestui articol. Pe
ceafă şi tergitul VIII abdominal deseori sunt 1 sau 2 tuberculi mediali. Pe suprafaţa
inferioară a frunzelor, pe coaja lăstarilor tineri, pe flori şi fructe de Rhododendron
flavum. Caucaz............................................................................M. dzhibladzea Shap
2(1) Solzii pe articolele 1 şi 2 tarsali sunt întregi, netezi. Primul articol tarsal cu 5 peri,
rareori pe picioarele 1-2 sunt 4. Seta articolului 6 antenal de 4,3-6 ori mai lungă
decât baza acestui articol. Corniculele vizibil umflate. Afide verzi. Pe lăstari tineri
şi frunze de Rhododendron sp., în pământ. Europa de vest, America de nord.............
...........................................................................................................M. azaleae Mass
91. Macrosiphum Pass. Sunt mari, în formă de evantai. Pe părţile aeriene ale plantelor. Au o
singură gazdă sau au 2 gazde. 40 specii. (determinare după indivizii apteri).
1(2) Indivizii apteri au corniculele neumflate. Suprafaţa dorsală a corpului este slab
pigmentată. Pe Gallium mollugo, G. silvaticum, G. aparine, pe frunze şi lăstari
tineri. Europa de vest..............................................................L. galiophagus Wimsh.
2(1) Indivizii apteri cu corniculele puţin umflate. Suprafaţa dorsală a corpului foarte
pigmentată, brun-lucioasă sau neagră. Pe Gallium intermedium, şi probabil pe
Asperula odorata, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Carpaţi, Crimea (?).................
......................................................................M. galii Mam (asperulophagus Holm ?)
93. Delphiniobium Mordv. Corniculele la mijloc sau în jumătatea posterioară puţin umflate. 2
specii.
83
1(1) Albăstrui-verzi, cu corniculele, coada şi antenele negre. Pe Aconitum napellus, A.
paniculatum, A. variegatum şi Delphinium elatum. Pe lăstari floriferi şi între flori,
dar vara şi pe frunzele inferioare. Europa de vest.........................................................
.......................................................................D. junackianum Karsch.(aconiti Goot.)
1(4) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, pe cap şi antene sunt bine evidenţiaţi, egali
cu diametrul articolului 3 antenal.
2(3) Perişorii de pe suprafaţa dorsală a corpului, capului şi articolelor 1-3 antenale sunt
ascuţiţi. Tergitul VIII abdominal cu 4(3-6) perişori. Lungimea cozii de 1-1,5 ori mai
mare decât baza ei. Pe Limonium sp, pe suprafaţa inferioară şi superioară a
frunzelor. Cazahstan. Alte 2 subspecii: S. l. limonii Contar. pe L. limonium în
Europa de vest şi S. l. nevskyi H.R.L. pe L. otolepis în Asia mijlocie.........................
......................................................................................S. limoniii caucasicum Bozh.
3(2) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, capului şi pe articolul 1-3 antenal la vârf
sunt lăţiţi în formă de lance sau paletă îngustă. Tergitul VIII abdominal cu 2(3)
perişori. Lungimea cozii de 1,9-2,4 ori depăşeşte baza ei. Pe Limonium gmelini, L.
latifolium, Goniolimon rubellum, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi tulpinilor
florifere. Cazahstan..................................................S. latifolii Bozh (latifoliae Bozh,
l. caspicum Bozh, tauricum Bozh.)
4(1) Perişorii pe suprafaţa dorsală a corpului, cap şi antene sunt foarte rari, mici şi puţin
vizibili, egali cu 0,2-0,3 din diametrul articolului 3 antenal. Pe Limonium gmelini,
L. scoparium, L. sareptanum, Goniolimon tataricum, pe tulpini florifere şi colete
radiculare.....................S. gmelini Bozh.(insularum Bozh, strongillisiphon Bozh (?))
95. Dactynotus Raf. (Megalosiphum Mordv.). Monofage, mai rar oligofage pe Compositae şi
Campanulaceae. Are o singură gazdă. 70 de specii. Individualitatea speciilor trebuie verificată.
3(2) Coada cu 10-45 perişori, lungimea ei de regulă depăşeşte cel puţin de 2 ori lăţimea
bazală. Roşietic-maronii. (subgenul Dactynotus Raf.)
Pe Compositae:
*** Pe Centaurea jacea, C. scabiosa, C. orientalis, C. solstitialis, C. calcitrapa, C.
pharygia, C. cyanus, Serratula coronata, Jurinea eversmanni şi alte composite, pe
tulpini, mai rar pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Asia mijlocie, Europa de vest......
...................................................................................................................D. jaceae L.
*** Pe Carthamus lanatus, C. glaucus, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a frunzelor.
Crimea.............................................................................................D. cathami H.R.L.
*** Pe Carduuus crispus, C. acanthoides, C. thoermeri, C. nutans, C. tridentinus, pe
tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de vest................D. aeneus H.R.L.
85
*** Pe Stachis silvatica, pe vârfurile tulpinilor. Crimeea......................D. stachidis Bozh.
*** Pe Carlina caulescens. Europa de vest..............................................D. carlinae C.B.
*** Pe Hieracium sp, pe tulpini florifere. Crimeea..........................D. hieracioides Bozh.
*** Pe Taraxacum officinale, pe frunzele din rozete. Europa de vest, America de nord....
...........................................................................................................D. taraxaci Kalt.
*** Pe Solidago lapponica, S. virgoaurea, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor.
Europa de vest....................................................................................D. solidaginis F.
Pe Campanulaceae:
*** Pe Campanula rotundifolia, C. rapunculus, C. scheuchzeri, C. pussila, Jasione
montana, pe tulpini şi pe receptaculi. Articolul 3 antenal la indivizii apteri cu cel
mult 40, iar la cei aripaţi cu cel mult 50 rinarii, aşezate în jumătatea bazală. Asia
mijlocie, Europa de vest..............................................................D. campanulae Kalt.
*** Pe Campanula persicifolia, C. rapunculoides, C. sibirica, pe tulpini. Articolul 3
antenal la indivizii apteri cu cel puţin 55, iar la cei aripaţi cu cel puţin cu 75 rinarii,
aşezate pe toată suprafaţa articolului. Europa de vest........................D. trachelii C.B.
6(5) Sculptura celulară pe cornicule este în formă de 4-9 rânduri transversale. Ultimul
articol labial + ascuţit. Pe Echinops sp, pe tulpini şi pe suprafaţa inferioară a
frunzelor. (subgenul Paczoskia Mordv.)
*** Pe Echinops sphaerocephalus, E. sp. Coada cel puţin cu 10 perişori, vârful ei este
tocit. Primul articol tarsal cu 5,5,5 peri. Europa de vest........................D. major C.B.
*** Pe Echinops ritro, E. ruthenicum, E. karatavicum. Coada cu 6-7 perişori, vârful ei
ascuţit. Primul articol tarsal cu 3,3,3 peri. Crimeea, Cazahstan, Asia mijlocie............
......................................................................................................D. paczoskii Mordv.
1(2) Ultimul articol labial este aproximativ egal cu articolul 2 al tarsului posterior.
(subgen Macrosiphoniella Guerc.)
Pe Artemisia:
*** Pe A. absinthium, pe vârfurile tulpinilor florifere. Articolul 3 antenal la indivizii
apteri cu cel puţin 40, la cei aripaţi cu cel puţin 70 rinarii. Siberia, Europa de
vest........................................................................................................M. absinthii L.
*** Pe A. vulgaris, A. absinthium, A. campestris, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a
frunzelor. Articolul 3 antenal la indivizii apteri cu cel mult 15, la cei aripaţi cu cel
mult 40 rinarii. Corniculele şi coada negre. Siberia, Europa de vest............................
........................................................................................................M. artemisiae BdF
*** Pe A. vulgaris, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Corniculele la bază şi coada
verzi. Europa de vest.....................................................................M. oblonga Mordv.
*** Pe A. austriaca, A. maritima, pe suprafaţa inferioară a frunzelor şi vârfurile
tulpinilor. Gri-verzi cu coada brun-deschisă. Siberia, Asia mijlocie, Europa de vest..
..........................................................................................................M. pulvera Walk.
*** Pe A. procera, pe tulpini.................................................................M. procerae Bozh.
86
*** Pe A. austriaca, A. marchalliana, pe vârfurile tulpinilor. Brun-închise, lucioase, cu
coada neagă..................................................................................M. moldavica Bozh.
*** Pe A. austriaca, A. marchallina, pe tulpini. Brun-deschise, cu dungi transversale, cu
o pulverulenţă ceroasă deasă........................................................M. austriacae Bozh.
*** Pe Artemisia sp, pe tulpini florifere. Perişorii aşezaţi pe tuberculi. Crimea.................
...........................................................................M. tuberculatum-artemisicola Bozh.
*** Pe A. arenaria, pe tulpini..............................................................M. arenariae Bozh.
Pe Achillea:
*** Pe A. millefolium, A. ptarmica, A. nobilis, pe receptaculi, pe tulpini şi pe frunze.
Corniculele şi tibiile în întregime negre. Europa de vest.................M. millefolii Deg.
*** Pe A. millefolium, A. collina, pe suprafaţa inferioară a frunzelor. Corniculele negre,
tibiile la mijloc deschise. Europa de vest...............................M. usquertenses H.R.L.
*** Pe A. millefolium, pe frunzele bazale. Corniculele în jumătatea bazală deschise.
Europa de vest.................................................................................M. sejuncta Walk.
Pe alte plante:
*** Pe Tanacetum vulgare, pe tulpini florifere şi suprafaţa inferioară a frunzelor.
Siberia, Europa de vest................................................................M. tanacetaria Kalt.
*** Pe Matricaria chamomilla, Anthemis ruthenica, A. tinctoria, pe suprafaţa inferioară
a frunzelor. Europa, Asia.......................................................M. chamomillae H.R.L.
*** Pe Xeranthemum inapertum, X. cylindraceum, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a
frunzelor. Crimeea.....................................................................M. xeranthemi Bozh.
*** Pe Centaurea diffusa, C. solstitialis, pe tulpini, pe receptaculi şi pe frunze.
Crimea............................................................................................M. papillata Holm.
*** Pe Lithospermum arvense, pe tulpini.........................................M. lithospermi Bozh.
*** Pe Galatella dracunculoides, pe tulpini florifere.........................M. galatellae Bozh.
*** Pe Chrysanthemum indicum, pe tulpini şi frunze. Cosmopolită. În încăperi închise...
..........................................................................................................M. sanborni Giil.
2(1) Ultimul articol labial aproximativ de 2 ori mai lung decât articolul 2 al tarsului
posterior. Pe Helichrysum. (subgen Ramitrichophorus H.R.L.)
1(2) Corniculele mai lungi decât coada care este de 6-7 ori mai scurtă decât corpul.
Capul şi toracele maroniu-închise, abdomenul roşietic cu o pată mare neagră la
mijloc. Pe tulpini. Cosmopolită. Europa de vest....M. fuscoviride Stroy.(tanaceti L.)
87
2(1) Corniculele mai scurte decât coada, aproximativ de 20 ori mai scurte decât corpul.
Negricioase. Pe tulpini şi colete radiculare. Europa de vest................M. enslini C.B.
98. Microsiphum Shol. Coada scurtă şi triunghiulară, pe cornicule este uneori vizibilă
sculptura celulară. Monofage pe Compositae. Au o singură gazdă. Cu furnicile. Gen apropiat
de Metopeurum Mordv. 6 specii. (determinare după indivizii apteri)
1(2).Pe Artemisia:
*** Pe A. vulgaris, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Europa de
vest..............................................................................................M. woronieckae Jud.
*** Pe A. absinthium, pe tulpini şi pe pedunculi foliari. Siberia, Asia mijlocie, Europa
de vest...............................................................M. jazikovi Nevs ( wahlqreni H.R.L.)
*** Pe A. dracunculus, pe tulpini şi suprafaţa inferioară a frunzelor. Asia mijlocie..........
.....................................................................................................M. giganteum Nevs.
89
Aphis cracivora Koch., 1856 (Păduchele negru al lucernei)
Sinonimii: Aphis medicaginis Koch., A. laburni Koch., A. leguminosae Theob., A. loti
Kaltenbach (A. Săvescu, 1982).
Plante gazdă: Alyssum desertorum, Astragalus glycyphillus, Berteroa incana, Caragana
arborescens, Linum austriacum, Lotus corniculatus, Lotus tenuis, Matricaria inodora,
Medicago falcata, M. lupulina, M. sativa, Melilotus albus, M. altissimus, M. arenarius, M.
dentatus, M. officinlis, Ononis pseudohircina, Robinia pseudacacia, Torilis arvenis, (J.
Holman, A. Pintera, 1981); Amorpha fruticosa, Colutea arborescens, Gleditschia triacanthus,
Halimodendron hallodendron, Sophora japonica (I. Borcea, 1908); Vicia faba, Lycopersicum
esculenta, Lens esculentum, Chenopodium album, (Z. Duzgunes et al. 1982; I. Borcea 1908; I.
Ceianu 1970).
Parazitoizi primari: fam. Aphidiidae: Lipolexis gracilis Forster, Lysiphlebus fabarum
(Marshall), Praon abjectum(Haliday), P. volucre (Haliday) (Starý, 1966); Lysiphlebus
ambiguus (Haliday), Trioxys acalephae (Haliday), T. angelicae (Marshall) (Z. Duzgunes et
al., 1981); fam Aphelinidae: Aphelinus chaonia (Starý, 1966).
91
Aphis galliscabri (Schrank, 1801)
Sinonimii: Aphis galii Kalt. (Henrich, 1896, Borcea, 1908), Doralis (A.) galii Kalt. (Baudys,
1939), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Asperula cynanchica, Galium sp., Galium constrictum, G. mollugo, G.
spurium, G. verum. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Trioxys glaber Starý. (P.Starý, 1966).
Aphis idaei V. d. G.
Sinonimii: Aphis urticae V. d. G.,
Plante atacate: Rubus idaeus, (I. Borcea 1908).
Parazitoizi primari: fam Aphidiidae: Ephedrus persicae Froggatt, Ephedrus plagiator
(Nees).
92
Aphis nasturtii (Kaltenbach, 1843)
Sinonimii: Aphis nasturtii (Borcea, 1908, 1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Alisma plantago-aquatica, Armoracia rusticana, Asparagus sp., Berteroua
sp., Brassica elongata, Butomus umbellatus, Kaltha palustris, Capsella sp., Cardamine sp.,
Cardamine flexuosa, C. impatiens, Chenopodium sp., Coronopus sp., Cucumis sativus,
Fagopyrum sagitatum, Geranium robertianum, Glycine hispida, Gratiola sp., Lepidium
draba, Matricaria inodora, M. matricarioides, Matthiola sp., Mercurialis sp., Papaver
somniferum, Petasites albus, Phaseolus vulgaris, Picris hieracioides, Polygonum sp.,
Polygonum hidropiper, Ranunculus sp., Raphanus sativus, Rhamnus sp., Rorippa amphibia,
Rosa sp., Rumex sp., Rumex obtusifolius, R. pulcher, Salvia sp., Sinapis sp., Sisymbrium sp.,
Solanum nigrum, S. tuberosum, Spergula sp., Spinacia sp., Stellaria nemorum, Trifolium sp.,
Verbena sp., Veronica beccabunga, Vicia sp., Vitex agnus-castus. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Ephedrus plagiator (Nees). (P.Starý, 1966).
93
Aphis pomi Geer, 1778 (Păduchele verde al mărului)
Sinonimii: Aphis mali F., A. pyri Kittel., A. crataegaria Bckt., A. aucuparia Bckt., Aphidula
pomi Deg., Doralis pomi Deg.
Plante atacate: Crataegus monogyna, C. oxyacantha, Malus silvestris, Pirus sativa, (J.
Holman, A. Pintera, 1981), Pirus acerba, P. communis, P, malus (Borcea 1908; Ghiuţă 1959;
I. Ceianu 1970).
Parazitoizi primari: fam. Aphididae: Ephedrus persicae Froggatt, E. plagiator (Nees),
Lysiphlebus fabarum (Marshall), Praon volucre (Haliday), Trioxys angelicae (Halliday)(P.
Starý 1966).
97
Parazitoizi: Aphidius salicis Haliday, Ephedrus persicae Froggatt, Trioxys heraclei.
(Düzgüneş et al., 1982).
99
Dysaphis plantaginaea (Passerini, 1860)
Sinonimii: Myzus mali Ferr. (Horváth, 1897; Ghiuţă, 1937); Aphis sorbi Kalt. (Borcea, 1908,
1909), (J. Holman & A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Amygdalus communis, Malus silvestris, Pirus sativa, Plantago cronopus, P.
lanceolata, P. major, P. media, Prunus domestica, Rumex sp. (V. Ciochia & H. Boeriu,
1996).
Parazitoizi: Ephedrus persicae Froggatt, Ephedrus plagiator (Nees), Lysiphlebus fabarum
(Marshall), Praon sp., Trioxys angelicae (Haliday) (Düzgüneş et al., 1982).
102
Macrosiphum euphorbiae (Thomas, 1878)
Sinonimii: Macrosiphum koehleri Born. (Knechtel & Manolache, 1941, 1942), (J. Holman &
A. Pintera, 1981).
Plante atacate: Acer sp., Achillea millefolium, A. ptarmica, Agrimonia sp., Alchemilla sp., A.
hoppeana, A. vulgaris, Aloe sp., Althaea rosea, Amaranthus retroflexus, Ambrosia
artemisiifolia, Anagallis arvensis, Anchusa arvensis, Anthemis arvensis, A. cotula, A.
tinctoria, Apium graveolens, Aquilegia sp., A. vulgaris, Arabidopsis thaliana, Arabis sp.,
Arctium lappa, Armoracia rusticana, Artemisia sp., A. vulgaris, Asparagus officinalis, Aster
sp., Atriplex sp., A. hortensis, Atropa sp., A. belladonna, Avena fatua, Ballota nigra,
Barbaraea vulgaris, Bellis perenis, Beta vulgaris, Borago sp., Brassica nigra, B. oleracea, B.
rapa, Bryonia dioica, Buddlea sp., Butomus umbellatu, Calceolaria sp., Calendula sp., C.
arvensis, C. officinalis, Caltha palustris, Canna sp., Capsella bursa-pastoris, Capsicum
annuum, Cardamine sp., Catalpa sp., Caenomeles japonica, Chamaenerion angustifolium,
Chenopodium sp., C. album, C. polyspermum, Chrysanthemum sp., C. vulgare, Cichorium
endidia, Cirsium arvense, Cistus sp., Citrullus colocynthis, Clematis sp., Convolvulus sp., C.
arvensis, C. elegantissimus, Corylus sp., Crataegus sp., Crepis cappilaris, Cucumis sativus,
Cucurbita maxima, C. pepo, Cyclamen sp., Cynara cardunculus, Dahlia sp., Daphne sp.,
Datura stramonium, Dianthus sp., D. caryophyllus, Epilobium sp., E. adenocaulon, E.
hirsutum, E. montanum, E. parviflorum, Erodium sp., E. cycutarium, Eucalyptus sp.,
Eupatolium sp., Euphorbia amygdaloides, E. exigua, E. lathyris, E. villosa, Evonymus
europaea, Fagopyrum baldschuanicum, F. sagitatum, Filipendula ulmaria, Forsythia
viridissima, Freesia sp., Fuchsia sp., Fumaria sp., F. vaillantii, Galeopsis tetrahit, Galium
sp., G. aparine, G. mollugo, G. tricorne, Geranium sp., Geum sp., G. urbanum, Gladiolus sp.,
Glaudium flavum, Glycine sp., Hedera helix, Helianthus sp., H. annuus, H. tuberosus,
Hieracium sp, H. pilosella, Hosta sp., Humulus lupulus, Hydrangea sp., Hypericum
performatum, Ilex aquifolium, Iris sp., Lactuca sp., L. sativa, L. serriola, L. virosa, Lamium
album, L. amplexicaule, L. purpureum, Lathyrus sp., L. sativus, Lavatera sp., Lens culinaris,
Lepidium campestre, L. latifolium, L. virginicum, Ligustrum vulgare, Lilium sp., Loiseleuria
sp., Lupinus sp., Lycium halimifolium, Lycopersicum esculentum, Lysimachia vulgaris, Malus
domestica, M. silvestris, Malva silvestris, Matricaria inodora, Mentha sp., Mespilus
germanica, Mimulus sp., Mirabilis nyctaginea, Morus nigra, Musa sp., Myosotis sp., M.
palustris, Narcissus sp., Nicotiana tabacum, Osmunda sp., Oxalis sp., Papaver sp., P. rhoeas,
P. somniferum, Pelargonium sp., Persica vulgaris, Petunia sp., P. hybrida, Phaseolus
vulgaris, Phyladelphus sp., Physalis sp., Phytolacea sp., Pirus sativa, Plantago lanceolata, P.
major, Polygonatum sp., Plygonum sp., P. aviculare, P. cuspidatum, P. hydropiper, P.
persicaria, Potentilla anserina, P. crantzii, P. erecta, P. hirta, P. leucopolitana, P. rupestris,
P. thuringiaca, Primula sp., Prunella vulgaris, Prunus sp., Pteridium aquilinum, Ranunculus
sp., R. repens, Raphanus raphanistrum, R. stivus, Rheum rhaponticum, Rhododendron sp.,
Ribes sp., Rosa sp., R. canina, Rubus idaeus, R. plicatus, Rudbeckia hirta, Rumex sp., R.
crispus, R. obtusifolius, Saxifraga cochlearis, Scrophuaria sp., Scutellaria galericulata,
Senecio sp., S. cruentus, S. jacobaea, S. vernalis, S. vulgaris, Silene sp., Sinapis sp., S. alba,
S. arvensis, Sium latifolium, Solanum sp., S. dulcamara, S. melongena, S. nigrum, S.
tuberosum, Sonchus sp., S. asper, S. glaucescens, S. oleraceus, Sorbus aucuparia, Spinacea
oleracea, Spiraea sp., Stellaria holostea, Symphoricarpus racemosus, Symphytum sp.,
Taraxacum officinale, Tetragonolobus purpureus, Tilia sp., Tragoppogon sp., T. pratensis,
Trifolium arvense, T. incarnatum, Tulipa sp., Ulmus sp., Urtica sp., U. dioica, Vaccinium
103
vitis-idaea, Valeriana sp., Valerianella locusta, Verbascum blattaria, Veronica sp., Vicia
sativa, Vinca major, Xanthium strumarium, Zea mays. (V. Ciochia & H. Boeriu, 1996).
Parazitoizi: Praon volucre (Haliday). (P.Starý, 1966).
108
Plante atacate: Humulus lupulus, Prunus domestica, P. insititia, P. spinosa, P.
chamaecerasus (Borcea 1908).
Parazitoizi primari: Ephedrus persicae Froggatt, E. plagiator (Nees), Trioxys humuli
Mackauer (Starý 1966).
113
SPECII DE APHIDIIDAE CARE CONTROLEAZĂ
POPULAŢIILE DE AFIDE DĂUNĂTOARE
PLANTELOR DE CULTURĂ ŞI SPONTANE
Încrengătura Arthropoda
Clasa Insecta
Ordinul Hymenoptera
Suprafamilia Ichneumonoidaea
Familia Aphidiidae
Morfologie şi anatomie
Oul
Oul la Aphidiidae are dimensiuni microscopice. Forma şi mărimea oului sunt specifice
(fig. 52). Ouăle ovariene au formă de lămâie sau sunt fusiforme, prelungite etc. Dimensiunile
ouălor la diferite specii sunt cuprinse între: 86 x 36 μm, 70-90 x 24-29 μm etc. Corionul
prezintă un mic micropil în partea superioară. Dimensiunile ouălor depuse într-o gazdă se
măresc de câteva ori.
Larva
La Aphidiidae se disting trei stadii larvare, care pot fi uşor diferenţiate prin forma
capului, prezenţa şi forma segmentului caudal etc. Primul stadiu larvar este mandibulat,
prezintă un cap distinct şi 13 segmente corporale. Segmentele corpului prezintă pubescenţă
variată, peri rari sau rânduri de peri etc. (fig. 53, 54, 55). Ultimul segment poartă un proces
denumit coadă, acoperit cu peri sau spini (fig. 54). Coada este în general relativ scurtă, rar
lungă şi arcuată. (fig. 55)
Aproape de coadă se găsesc două furci laterale, adesea dezvoltate, fiind perpendiculare
sau oblice faţă de coadă (fig. 54). Al doilea stadiu larvar se caracterizează prin lobii orali
dezvoltaţi în mod diferit.(fig. 56) Mandibulele sunt mici. Pubescenţa de pe segmentele
abdominale lipseşte. Coada este mult mai scurtă, dar întotdeauna distinctă, furcile accesorii
lipsesc. Al treilea stadiu larvar este mai degrabă variabil, în ceea ce priveşte lungimea.(fig.
57) Ar putea fi descrisă cu următoarele caracteristici: prezintă mandibule (fig. 58), coada
lipseşte, iar corpul este destul de robust. Tegumentul este uşor papiliform, elementele gurii
sunt situate dorsal, există spiracule dezvoltate pe segmentele corpului. Larva este într-o
oarecare măsură mobilă, în special când ţese un cocon. În ultimul stadiu larvar, esofagul,
mezenteronul, glandele salivare, tuburile Malpighi şi rudimente ale organelor reproducătoare
pot fi recunoscute. Sistemul traheal este de asemenea vizibil. Spiraculele sunt foarte mici.
Prepupa
În stadiul prepupal, larva devine mai scurtă, diferenţa dintre segmente şi şanţurile
laterale este mult mai evidentă şi, în plus, cutele devin evidente pe corp. Corpuri grase,
albicioase, sunt vizibile prin piele.
Pupa
Pupa este de tip liber, segmentaţia este foarte fină. Picioarele sunt încovoiate şi presate
pe corp. Antenele sunt aranjate de-a lungul părţii ventrale a corpului. Aripile sunt pliate şi
acoperă părţile laterale ale metatoracelui, abdomenului şi picioarelor.
Imago
117
Modificări ale abdomenului. O modificare specială a abdomenului se întâlneşte la
femela de Protaphidius wissmannii (Ratz), unde tergitele 1, 2 şi 3 sunt normale, doar tergitul
3 este puternic îngustat la apex. Începând cu tergitul 4, următoarele tergite abdominale sunt
tubiforme şi formează un fel de ovipozitor fals. Componentele genitale externe sunt situate ca
în cazul tipic.
La unele genuri specializate de Aphidiidae sunt dezvoltate aparate accesorii variate,
permiţând un bun atac. În general, la Aphidiidae se întâlnesc două tipuri de aparate de acest
tip, fiind un exemplu clar al convergenţei dezvoltării.
La genul Trioxys sunt dezvoltate două furci la ultimul sternit abdominal (fig. 76, 77,
78). Când afidul este atacat abdomenul este înclinat şi deplasat înainte, furcile sunt situate pe
partea superioară şi acoperă afidul deasupra, prevenind scăparea afidului. Tecile
ovipozitorului formează partea secundară a aparatului, care practic, poate fi comparată cu un
foarfece aşezat vertical.
În genul Metaphidius, aparatul este de un tip special. Este format dintr-o furcă
tubiformă, la baza tergitului 7, care reprezintă recursul tecii ovipozitorului în cazul unui atac
al afidului, astfel că toate aparatele sunt bazate pe principiul similar cu cel de la Trioxys.
Anatomia adultului nu diferă, în principiu, de cea a altor grupe de Hymenoptere şi din
acest motiv a fost omisă aici. Sunt doar diferenţe la organele genitale interne femele. Este
dezvoltată o pereche de ovare de formă mai mult sau mai puţin ovală, forma fiind în strânsă
dependenţă cu conţinutul lor. Filamentele terminale lipsesc. În porţiunea proximală a fiecărui
ovar se află o masă de celule care se disting cu greu, din care se separă diferite grupuri de
celule şi care sunt deplasate spre oviduct. În acest drum, ovulul devine matur, corionul fiind
format din epiteliul folicular. Oviductele se unesc într-o mică porţiune unică, largă-uterul,
care se îngustează şi se deschide în vagină. Pe partea dorsală a vaginei, puternic sclerificată,
se deschid receptaculii seminali. Asemănător, deschiderea unică a glandelor spermatecale este
sclerificată, de asemenea. Pe această parte a vaginei se deschide un sac nepereche (probabil
veninos). Alături, se deschide în vagină o deschidere unică a două glande accesorii mari, ce
produc o secreţie eozinofilă, ce ajută oul să treacă prin ovipozitor. La locul de unire a acestor
glande este dezvoltat un rezervor fusiform. Se observă unele diferenţe la genurile Ephedrus şi
Praon, unde ovariola este prelungită spre baza abdomenului.
128
Aphidiidae parazitoide în unele colonii de afide
şi plantele gazdă pe care acestea le atacă
129
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
131
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
132
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
Praon gallicum (Starý), 1961 Methopolophium dirhodum Gliceria fluitan, Trisetum flavescens,
(Walker), Rosa sp.
Rhopalosiphum padi (L.) Oriza sativa, Prunus padi
Praon pubescens Starý Nasonovia nigra H.R.L.
Praon rosaecola Starý Macrosiphum rosae (L.) Rosa spp.
Praon volucre (Haliday) Acyrthosiphon caraganae (Chol.) Caragana arborescens
Aphidius (Praon) volucris Haliday, Amphorophora sp.
1833.
Aphis craccivora (Koch) Caragana arborescens
Praon myzophagum Mack.
Aulacorthum sp.
Brachycaudus helichrysi (Kalt.) Melandrium album
Brachycaudus lychnidis (L.) Melandrium rubrum, Melandrium album
Brevicoryne brassicae (L.) Brassica oleracea var. capitata
Corylobium sp.
Cryptomyzus sp.
Dactynotus sp.
Dysaphis sp. Malus silvestris
Elatobium sp.
Eucarazzia sp.
Hyalopterus pruni (Geoffr.) Prunus domestica, Prunus spinosa,
Prunus armeniaca, Phragmites communis
Hydaphias sp.
Hyperomyzus lactucae (L.) Sonchus oleraceus
Impatientinum sp.
Linosiphon sp.
Lipaphis sp.
Macrosiphoniella sp.
Macrosiphum euphorbiae Theo. Euphorbia cyparissias
Macrosphum rosae (L.) Rosa sp.
Melanaphis sp.
Metapolophium sp.
Microlophium evansi (Theo.) Urtica dioica
Myzodes sp.
Myzus sp.
133
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
Neomyzus sp.
Phorodon sp.
Rhopalomyzus sp.
Rhopalosiphoninus sp.
Rhopalosiphum sp.
Schizaphis sp.
Semiaphis sp.
Sitobion –spp Avena sativa
Trylobaphis sp.
Unisitobion sp.
Uroleucon sp.
Wahlgreniella sp.
Dyscritulus planiceps (Marshall) Drepanosiphon platanoidis Acer platanoides, Acer pseudoplatanus
Dyscritus planiceps Marshall, 1896. (Schrk.)
Drepanosiphon zimmermanni Börn
Pauesia (P.) unilachni Gahan. Schizolachnus obscurus Börn.
Schizolachnus pineti F.
Aclitus obscuripennis Förster Dysaphis apiifolia,. Apium graveolens
Aclitus obscuripennis Forster, 1862. Anoecia sp Apium graveolens
Aphidius absintii Marshall Macrosiphoniella absinthii (L.) Artemisia absinthium
Aphidius absinthii Marshall, 1896. Macrosiphoniella artemisiae Artemisia vulgaris
(B.d.P.)
Macrosiphoniella kaufmanni Achillea pontica, Achillea millefolium
Borner
Macrosiphoniella millefolii (DeG.) Achillea millefolium, Achillea nobilis
Macrosiphoniella pulvera (Walk.) Artemisia maritima
Macrosiphoniella stägeri HRL Centaurea stoebe
Macrosiphoniella xeranthemi Bosh Xeranthemum foetidum
Macrosiphoniella spp. Achillea sudetica, Matricaria
chamomilla, Artemisia campestris,
Xeranthemum foetidum, Artemisia
vulgaris, Artemisia campestris,
Leucanthemum vulgare
Aphidius aulacorthi Starý, 1963 Aulachortum geranii (Kalt.) Erodium cicutarium, Geranium affine.
Aulachortum spp. Vincetoxicum officinale, Naumburgia
thyrsiflora, Geranium robertianum,
Potentilla argentea, Sanguisorba minor.
Aphidius avenae Haliday, 1843 Sitobion spp. Secale cereale, Hordeum distichon,
Aphidius granarius Marshall, 1896. Avena sativa
Aphidius cardui Marshall, 1896 Aphis grosulariae Kalt Ribes grosulariae, Ribes rubrum,
Lythrum salicariae
Aphidius cingulatus Ruthe Pterocomma sp.
Aphidius pterocommae Marsh, Aphidius
gregarius Marsh., Aphidius
pterocommae Ashm.
134
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
Aphidius eadyi Starý, 1965 Acyrtosiphon pisum Harris Pisum sativum, Vicia faba, Tripholium
pratense
Aphidius ervi Haliday, 1834 Acyrthosiphon caraganae Chol. Caragana arborescens
Aphidius ( Aphidius) urticae Haliday, Acyrthosiphon pisum (Harris) Trifolium montanum, Melilotus albus,
1834, Aphidius medicaginis Marshall, Melilotus officinalis, Medicago varia,
1898, Aphidius fumipennis Gyorfi, 1958, Medicago sativa, Dorycnium herbaceum,
Aphidius ( Aphidius) smithi Sharma and Trifolium pratense, Astragalus sp.,
Subba Rao, 1958. Aphidius ulmi Marsh, Viciafaba, Vicia sp.
Aphidius mirotarsi Starý, Aphidius Acyrthosiphon spartii (Koch) Sarothamnus scoparius
carganae Starý.
Acyrthosiphon superbum Borner Seseli hypomarathum, Seseli osseum
Acyrthosiphon sp Oxytropis pilosa, Astragalus vesicarius
Aulachortum sp.
Brachycaudus sp.
Delphinobium carpaticae
Mamontova.
Macrosiphum rosae (L.) Rosa sp
Microlophium evansi (Theo.) Urtica dioica
Microlophium sp.
Myzodes persicae
Wahlgreniella ossiannillssoni
H.R.L.
Aphidius funebris Mackauer, 1961 Dactynotus aeneus HRL Carduus acanthoides
Dactynotus campanulae (Kalt.) Campanula sp., Campanula rotundifolia
Dactynotus cichorii (Koch) Cichorium intybus, Centaurea cyanus,
Crepis biennis
Dactynotus cirsii (L.) Cirsium sp.
Dactynotus jaceae (L.) Centaurea scabiosa, Centaurea stoebe
Dactynotus muralis (Bckt.) Mycelis muralis
Dactynotus obscurus (Koch) Hieracium silvaticum
Dactynotus picridis (F.) Picris hieracioides
Dactynotus sonchi (L.) Sonchus oleraceus
Dactynotus spp Cirsium sp., Carduus sp., Hieracium sp.,
Crepis biennis, Centaurea sp., Carduus
crispus, Carduus glaucus, Campanula
sibirica
Paczoskia major Born. Echinops sphaerocephalus
Uroleucon cichorii Kock.
Uroleucon piceae L.
Uroleucon sonchi Geoffr.
Aphidius gallicum (Starý), 1965 Sitobion avenae Fabricius Hordeum murinum, H. vulgare
135
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
Aphidius megourae Starý, 1965. Megoura viciae Bckt. Lathyrus pratensis, Vicia cracca
Aphidius pascuorum Marshall, 1896, Sitobion sp., Ropalosiphum sp., Avena sativa, Secale cereale, Hordeum
Aphidius beltrani Quilis, 1931, Aphidius Metopolophium sp. sp.
macropterus Quilis, 1931, Aphidius
granarius Marshall var. pailloti Quilis,
1931, Aphidius poacearum Starý, 1963,
Aphidius picipes (Nees) Acyrthosiphon pisum Harris.
Bracon picipes Nees, 1811 Dysaphis sp.
Aphidius avenae Hal., Aphidius granius
Macrosiphum sp.
Marsh., Aphidius caraganae Starý.
Myzodes auctus (Walk.) Cerastium tomentosum
Myzodes persicae Shulz. Solanum tuberosum, Papaver dubium,
Urtica urens
Myzus sp.
Rhopalomizus sp.
Sitobion sp.
Wahlgreniella sp.
Aphidius pterocommae Ashmead, 1889, Pterocomma pilosum Bckt. Salix caprea
Aphidius lachni Ashmead, 1889, Pterocomma salicis (L.) Salix amygdalinus
Aphidius pterocommae Marshall, 1896,
Pterocomma spp. Salix sp., Salix caprea, Salix cinerea,
Aphidius gregarius Marshall, 1872.
Populus sp.
Aphidius rhopalosiphii (de Stephani- Metopolophium dirhodum Walk.
Perez) Metopolophium festucae Theobald
Rhopalosiphum maidis Fitch.
Rhopalosiphum padi (L.) Horedum vulgare, Triticum sativum.
Schizaphis graminum Rond.
136
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
Sitobion avenae F.
Aphidius ribis Haliday, 1834, Cryptomysus ribis (L.) Ribes rubrum, Ribes nigra
Aphidius scabiose Marshall, 1896, Myzella galeopsidis (Kalt.) Galeopsis tetrahit
Aphidius ribis Ashmead, 1898.
Aphidius rosae Haliday, 1833, Aphidius Macrosiphum rosae (L.) Rosa spp., Scabiosa columbaria,
rosarum Nees, 1834, Aphidius Dipsacus sp.
aphidivorus Ratzeburg, 1844, Aphidius Macrosiphum funestum (Macch.) Rubus sp.
cancellatus Buckton, 1876, Metopoliphium alpinum H.R.L.
Metopolophium montanum H.R.L.
Aphidius salicis Haliday, 1834, Aphidae ssp Conium maculatum
Aphidius donci Marshall, 1896. Aphis lambersi Born. Daucus carota
Aphis farinosa Gmel Salix sp.
Cavariella spp. Daucus carota, Angelica silvestris,
Selinum carvifolia, Anthriscus silvestris,
Salix spp.
Semiaphis dauci (P.) Daucus carota
Aphidius sonchi Marshall, 1896 Hyperomyzus lactucae (L.) Sonchus oleraceus, Sonchus asper
Hyperomyzus picridis Börn
Aphidius tanacetarius Mack. Metopeurum fuscoviride Stroyan
Microsiphum millefolii Wahlgren
Aphidius transcaspicus Telenga, 1958. Hyalopterus pruni (Geoffr.) Prunus domestica, Prunus spp.,
Phragmites communis
Aphidius uzbekistanicus Luzhetzki, Metopolophium dirhodum Walk.
1960 Metopolophium festucae Theobald.
Schizaphis graminum Rond.
Schizaphis fritzmülleri Lecl.
Sitobion avenae Fabricius Hordeum vulgare, H. murinum
Sitobion fragariae Walk.
Rhopalosiphum padi L.
Lysaphidus arvensis Starý, 1960, Coloradoa achilleae HRL Achillea millefolium
Coloradoa tanacetina (d. Gu.) Tanacetum vulgare
Lysaphidus erysimi Starý Lipaphis erysimi Kalt.
Diaeretiella rapae (M'Intosh) Aphis sp.
Aphidius rapae M'Intosh, 1855, Brachycaudus helichrysi (Kalt.) Senecio vulgaris
Diaeretus chenopodii Forster, 1867,
Trioxys piceus Cresson, 1880, Lipolexis Brachycaudus rumexicolens Patch Rumex acetosella
chenopodiaphidis Ashmead, 1889, Brachycaudus sp. Rumex acetosella, Matricaria sp.
Aphidius brassicae Marshall, 1896, Brevicoryne brassicae (L.) Brassica oleracea var. botrytis, Sinapis
Diaeretus californicus Baker, 1909, arvensis, Alliaria vulgaris, Brassica
Diaeretus nipponensis Viereck, 1911, napus, Raphanus raphanistrum
Diaeretus obsoletus Kurdjumov, 1913, Capitophorus sp.
Diaeretus napus Quilis, 1931, Diaeretus
Cryptomyzus sp.
croaticus Quilis, 1934, Diaeretus
plesiorapae Blanchard, 1940, Diaeretus Dactynotus sp Crepis biennis
aphidum Mukerji and Chatterjee, 1950, Diuraphis sp.
137
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
138
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
139
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
Neanuraphis rhamni B. d. F.
Paczoskia major (Borner) Echinops sphaerocephalus
Pemphigus lichtensteini Tulg.
Pemphigus sp. Helichrysum arenarium
Protaphis carlinae (Borner) Carlina vulgaris
Rhopalosiphum maidis Fitch.
Rhopalosiphum nymphaeae (L.) Ranunculus sp.
Semiaphis sp.
Sitobion avenae (F.) Festuca sp.
Tinocalis sp.
Lysiphlebus fritzmuelleri Aphis craccae (L.) Vicia cracca
Mackauer1960 Cryptosiphon hirsutum Nevski
140
Parazitoidul Insecta gazdă Planta gazdă
143
Specii hiperparazitoide care acţionează în unele colonii de afide
Ordinul Hymenoptera
Familia Cynipidae
Subfamilia Charipinae
Charips arcuatus (Kieffer) 1890
Charips brevis (C.G. Thomson) 1862
Charips carpenteri (Kieffer) 1902
Charips castaneiceps (Kieffer) 1904
Charips curvicornis (Cameron) 1889
Charips dolichocerus (Cameron) 1889
Charips flavicornis (Hartig) 1840
Charips fuscicornis ( Hartig) 1862
Charips leunisii (Hartig) 1840
Charips longicornis (Hartig) 1840
Charips melanogaster (Hartig) 1840
Charips minutus (Hartig) 1840
Charips pussilus pussilus (Keiffer) 1902
Charips pussilus melanothorax (Hartig) 1840
Charips recticornis recticornis (Kieffer) 1902
Charips rufus (Ionescu) 1959
Charips tschecki (Giraud) 1860
Charips versicolor (Kieffer) 1904
Charips victrix victrix (Westwood) 1840
Charips victrix luteipes (Westwood) 1840
Charips xanthocerus (C.G. Thomson) 1862
Familia Aloxystidae
Familia Pteromalidae
Familia Encyrtidae
145
ROLUL BIOCENOZELOR PARAZITOIDE
ÎN PĂSTRAREA ECHILIBRULUI NATURAL
Relaţiile dintre specii sunt deosebit de complexe în natură, ca de altfel şi între indivizi.
Nimeni nu se poate desprinde de natură şi nu poate trăi izolat, fie că este vorba de o plantă, de
un animal sau chiar de un om. Analizând natura din punct de vedere sistemic înţelegem foarte
bine că nu există individ care să nu facă parte dintr-o specie şi care să nu răspundă la
programele acesteia, după cum nu poate să existe o specie care să nu fie integrată într-o
biocenoză şi să nu fie controlată de programele sale, care acţionează ca programe superioare.
La rândul lor biocenozele sunt cuprinse în biosferă, care reprezintă totalitatea fiinţelor vii de
pe Terra şi care funcţionează ca o unitate structurală şi funcţională. Această unitate reprezintă
viaţa în esenţa sa.
Fiecare nivel de organizare, de la individ la biosferă, prezintă unele caracteristici
comune: integralitate, autoreglare, echilibru dinamic, existenţa programelor, evoluţie istorică,
heterogenitate etc. Nivelele de organizare sunt sisteme biologice, deci sisteme materiale,
formate din mai multe componente, care depind în existenţa lor unele de altele. Întregul pe
care-l formează un sistem nu reprezintă doar o sumă de părţi componente, ci o unitate
integrală, care are însuşiri şi caracteristici funcţionale noi, pe care nu le au părţile componente
luate separat. De aceea, înţelegerea unui sistem (deci şi a unui nivel de organizare) presupune
elucidarea caracteristicilor structurale şi funcţionale ale tuturor părţilor componente şi a
complicatelor interrelaţii care se stabilesc între acestea.
Cercetând o specie din natură, nu poţi să o înţelegi decât în funcţie de speciile cu care
vine în contact. În funcţie de speciile care îi asigură existenţa şi de cele care îi controlează
existenţa în cadrul complexelor biocenotice.
Biocenozele sunt de diferite feluri, în funcţie de elementele structurale şi funcţionale
dominante. Aceste aspecte sperăm să le concretizăm pe parcursul expunerii noastre.
Pentru a înţelege rolul biocenozelor în păstrarea echilibrului natural vom urmări unele
complexe biocenotice aşa cum se găsesc ele în natură, sau mai bine zis, aşa cum am reuşit noi
să le desprindem de celelalte complexe asemănătoare. Vom pune în discuţie complexul de
duşmani naturali care limitează unele populaţii de afide (Brevicoryne brassicae L., Aphis
fabae Scop., Uroleucon cichorii Koch etc.) pe baza cercetărilor efectuate mai bine de un sfert
de veac.
Pentru a cunoaşte structura unei biocenoze trebuie să ştim care sunt speciile care o
formează şi să descifrăm toate tipurile de interrelaţii care se stabilesc între acestea, cu alte
cuvinte trebuie să urmărim structura funcţională a acesteia şi legile care îi guvernează
existenţa.
Vom pune în discuţie complexele biocenotice care se conturează în cadrul coloniilor
de afide. Ne vom orienta în special asupra coloniilor de Brevicoryne brassicae L. (fig. 5)
Este ştiut faptul că o biocenoză este formată din totalitatea speciilor care populează un
anumit biotop. Dacă urmărim un ecosistem amenajat, de tipul unei culturi de varză (Brassica
oleracea var. capitata) atunci toate speciile care ocupă teritoriul cultivat cu varză formează
biocenoza acelui ecosistem. Oricât ne-am dori nu putem cuprinde întregul. Deşi Brassica
oleracea var. capitata se găseşte laolaltă cu multiple plante spontane alcătuind aşa-numiţii
producători, prin intervenţia cultivatorilor acestea din urmă sunt eliminate (în condiţiile unei
culturi bine întreţinute). Astfel că din totalitatea producătorilor din acest agroecosistem
reţinem numai planta de cultură.
Prin prezenţa sa, planta de cultură atrage un număr mare de insecte fitofage care îi
controlează populaţiile. În cercetările noastre am semnalat în Moldova peste 50 de specii care
atacă varza. Nu vom putea să urmărim toate aceste specii, cu atât mai mult cu cât fiecare
specie fitofagă este urmată de un cortegiu de duşmani naturali. Vom individualiza dintre
speciile fitofage pe Brevicoryne brassicae. Nu trebuie să insistăm că B. brasicae se află într-o
continuă competiţie cu celelalte specii fitofage în vederea asigurării plantelor gazdă. Frunzele
de varză acoperite de coloniile de B. brasicae nu mai sunt preferate de alte specii.
Coloniile de B. brassicae atrag prin prezenţa lor un mare număr de duşmani naturali.
În cercetările noastre am identificate un număr de 26 de specii prădătoare, controlate la rândul
lor de o serie de parazitoizi primari şi specii parazitoide (fig. 187). Numărul de duşmani
naturali este de-a dreptul impresionant. Între toate aceste specii se dă o competiţie deosebit de
strânsă pentru câştigarea unui număr cât mai mare de gazde. Competiţia îmbracă aspecte
diferite în funcţie de modul de nutriţie al duşmanilor naturali. Competiţia dintre speciile
prădătoare este guvernată de anumite legi, în timp ce competiţia dintre speciile parazitoide se
desfăşoară după alte legi. Nu vom putea acoperi ambele categorii de duşmani naturali, aşa că
ne vom opri doar asupra speciilor parazitoide. Menţionăm că folosim termenul de parazitoizi
şi nu de paraziţi deoarece între aceste două categorii de organisme apar anumite diferenţe, de
care trebuie să ţinem seama. Prin paraziţi trebuie să înţelegem acele specii care se hrănesc în
existenţa lor pe seama altor specii vii, fără a le provoca moartea. În această categorie
introducem diferite specii ectoparazite (păduchi, căpuşe, ţânţari etc.) şi endoparazite
(limbricii, tenii, oxiuri etc.). Parazitoizii se hrănesc pe seama unor gazde vii, însă în final le
provoacă moartea. Aici introducem toate speciile de insecte care trăiesc pe seama altor
insecte. Deci, B. brassicae este controlat de un număr de 6 specii de parazitoizi care, la rândul
lor, antrenează un complex de specii hiperparazitoide. (fig. 187)
Dacă este uşor de înţeles şi de definit individul ca nivel de organizare, deoarece
reprezintă un tot unitar morfologic şi funcţional, un tot bine delimitat spaţial, nu acelaşi lucru
putem spune despre înţelegerea populaţiei (speciei), şi biocenozei ca nivelele de organizare
ale materiei. În această situaţie, poate cel mai greu lucru este acela de a putea contura întregul,
de a putea desprinde întregul pe care îl formează o biocenoză în raport cu întregul altei
biocenoze, de a putea surprinde structura şi funcţionalitatea unui astfel de întreg.
Pentru a putea să înţelegem biocenoza ca un tot unitar este necesar să înţelegem întâi
structura, funcţionalitatea şi caracteristicile esenţiale care o definesc: integralitatea,
autoreglarea, echilibrul dinamic, evoluţia istorică, existenţa programelor şi heteroge-
nitatea.
147
Definiţia biocenozei
Noţiunea de biocenoză a fost introdusă în anul 1877 de către biologul K. Möbius, care
o definea ca: o comunitate în care totalitatea de specii şi indivizi, fiind repciproc limitată şi
selectată, sub acţiunea condiţiilor medii externe de viaţă, a continuat, pe calea transmiterii,
posesiunea ei asupra unui anumit teritoriu.
În definirea biocenozei K. Möbius pleacă de la studiul bancurilor de stridii. În studiul
acestora el a putut constata că o serie de alte specii de animale însoţesc, în mod constant,
stridiile, formând un fel de asociaţii ce se găsesc numai pe un anumit teritoriu. Biocenoza ar fi
deci o comunitate de specii sau populaţii strâns legate de un anumit teritoriu pe care îl
transmit generaţiilor viitoare ale biocenozei.
Trebuie să mai surprindem aici faptul că, în afară de legătura pe care o are cu teritoriul
dat, comunitatea este supusă şi acţiunii selecţiei naturale... totalitatea de specii şi indivizi,
fiind reciproc limitată şi selectată sub acţiunea condiţiilor de medii externe de viaţă.
În anul 1935 A. G. Tansley introduce noţiunea de ecosistem, prin care sunt elucidate
interacţiunile ce se stabilesc între organisme şi mediile de viaţă, unitatea indisolubilă pe care
acestea o realizează. Ecosistemul constituie unitatea pe care o formează biocenoza cu
teritoriul pe care acesta îl ocupă şi cu care intră în interacţiune, teritoriu care a căpătat
denumirea de biotop.
Din acest moment biocenoza devine componenta vie a unui complex bine delimitat,
ecosistemul.
Ecosistem = biotop + biocenoză.
De la Möbius noţiunea de biocenoză a suferit o modificare şi dezvoltare succesivă, în
funcţie de evoluţia cercetărilor ecologice.
Roger Dajos în Precis d’Ecologie, 1971 (p. 8), defineşte astfel biocenoza:
Une biocénose est un groupement d’êtres vivants rassemblés par l’attraction non
réciproque qu’exercent sur eux, les divers facteurs du milieu; ce groupement est caractérisé
par une composition spécifique determinée, par l’existence des phénomènes
d’interdépendance, et il ocoupe un espace que l’on appelle le biotope.
Bogdan Stugren (1965), în Ecologia generală arată că: biocenoza este componentul
organic al ecosistemului, o parte a ecosistemului, o unitate funcţională spaţial delimitată de
transformare a substanţei şi energiei, cu un sistem automat de reglare, structură funcţională
unitate floristico-faunistică rezultată din lupta pentru existenţă, ataşată de un anumit habitat.
(p. 81)
Iată deci că acest complex de populaţii (specii), ce formează o biocenoză este legat
prin conexiuni multilaterale şi relativ stabile într-o perioadă de timp şi că alcătuieşte un sistem
automat de reglare ce reacţionează, în general, uniform faţă de un biotop. Biocenoza
reprezintă un rezultat al unei evoluţii istorice.
Pentru a-şi păstra homeostazia biocenoza trebuie să prezinte mecanisme de reglare
automată.
În Ecologia generală publicată în 1975, Bogdan Stugren arată că biocenoza este:... un
sistem de indivizi biologici, din diferite specii, deci de populaţii, ataşaţi de un definit biotop.
În cadrul biocenozei speciile formează conexiuni elementare între ele, numite biosisteme
(omidă de fluture ↔ himenopter calcidoid; bacterie ↔ bacteriofag) – pag. 13.
Această definiţie a biocenozei este mai simplă, mai schematică, iar reducerea
interrelaţiilor dintre speciile unei biocenoze numai la conexiunile elementare de tip biosistem
nu asigură înţelegerea complicatelor interrelaţii ce se stabilesc între speciile ce formează
148
comunitatea biocenotică. Existenţa multiplelor biosisteme, în cadrul unei biocenoze, este
certă, dar alături de aceste conexiuni elementare binare ce se realizează vom găsi interrelaţii
mult mai complexe, care determină existenţa biocenozei şi o caracterizează.
O biocenoză este un grup de fiinţe vii unite prin atracţia nereciprocă ce o exercită
asupra lor diverşi factori de mediu. Acest grup se caracterizează printr-o compoziţie
specifică determinată prin existenţa fenomenelor de interdependenţă; acest grup ocupă un
spaţiu numit biotop. (Roger Dajos)
După părerea noastră biocenoza este o comunitate de specii (populaţii), istoriceşte
constituită, care ocupă un anumit biotop şi între care se realizează o serie de interrelaţii
complexe, pe baza unor programe superioare şi cărora integralitatea, echilibrul dinamic şi
autoreglarea comunităţii le sunt principii primordiale.
Structura biocenozei
În căutarea gazdei preferate se întâlnesc adesea, la o singură specie gazdă, două sau
mai multe specii de insecte parazitoide. Fiecare dintre aceste specii caută să ocupe un anumit
loc în cadrul populaţiilor speciei gazdă, între speciile parazitoide apărând astfel o concurenţă
pentru câştigarea gazdei.
Dintre speciile parazitoide va domina, desigur, specia cu frecvenţa şi prolificitate cea
mai mare. În arealul de răspândire a speciei gazdă situaţia poate fi diferită de la un loc la altul
şi de la o perioadă la alta. În funcţie de anumite condiţii într-un loc poate domina o specie, în
alt loc alta, situaţia aceasta putând fi mereu schimbătoare.
În momentul în care intră în joc, în cest complex, şi insectele hiperparazitoide,
interrelaţiile ce se stabilesc între specii pot deveni foarte complexe. (fig. 187)
În cercetările efectuate am urmărit o serie de insecte dăunătoare culturilor de varză,
printre care: Brevicoryne brassicae L., Pieris brassicae L., Plutella xylostella L. etc. Fiecare
dintre aceste specii constiuie o gazdă preferată pentru un anumit număr de parazitoizi primari
şi secundari. Putem vorbi deci de câte un complex gazdă-parazitoizi, pentru fiecare dintre
aceste insecte dăunătoare.
Studiul acestor complexe ar fi trunchiat dacă nu ar fi făcut în corelaţie cu planta gazdă
cu care se hrăneşte specia fitofagă. Această complexitate va deveni şi mai mare atunci când va
trebui să luăm în consideraţie şi alte specii cu care acestea pot veni în contact precum şi
condiţiile de mediu în care îşi desfăşoară activitatea aceste complexe. Ajungând aici, iată că
149
putem vorbi de adevărate biocenoze şi anume biocenoze parazitoide, termen introdus de către
Pavloskii (sub denumirea biocenoze parazitare).
Acesta este cu siguranţă termenul cel mai potrivit pentru a putea cuprinde toate laturile
unui astfel de complex.
În cadrul complexului pe care ne propunem să-l analizăm putem constata că speciile
sunt legate între ele prin conexiuni multilaterale şi relativ stabile într-o perioadă de timp şi că
alcătuiesc un sistem automat de reglare, reacţionând, în general, uniform faţă de un anumit
habitat, complex ce constituie, de fapt, o biocenoză.
Jourdheuil, P. (1960), preia noţiunea de biocenoză parazitară, pe care o dezvoltă prin
cercetările ce le întreprinde asupra unor himenoptere parazitoide în diverse coleoptere
dăunătoare cruciferelor. Considerăm însă că termenul de biocenoză parazitoidă este cel mai
adecvat, cu atât mai mult cu cât prezintă unele caracteristici proprii.
Biocenoza parazitoidă constituie cadrul în care trebuie studiate nesfârşitele interrelaţii
ce apar între plante şi insectele fitofage care le atacă şi între acestea din urmă şi întreaga gamă
de parazitoizi care le însoţesc.
În cele de urmează ne propunem să prezentăm unele dintre interrelaţiile ce se stabilesc
între speciile din cadrul biocenozei parazitoide a lui Brevicoryne brassicae L. (fig. 187)
150
Prolificitatea femelelor virginogene este foarte ridicată, o femelă dând naştere la 40-60
de larve vii. Înmulţirea, uneori exponenţială a afidelor, este explicată atât prin numărul mare
de generaţii cât şi prin prolificitatea mare a femelelor.
Brevicoryne brassicae L. este căutat însă, cu înverşunare, de parazitoizii şi prădătorii
săi.
Putem spune că Brevicoryne brassicae L. este însoţit pretutindeni de o serie de
parazitoizi specifici, între care se stabilesc diferite interrelaţii.
Producătorul acestei biocenoze, planta gazdă, este Brassica oleracea var. capitata L.
Consumatorul primar, deci Brevicoryne brassicae L., este limitat de diferiţi parazitoizi
primari, dintre care, în cercetările întreprinse, am identificat următoarele specii: Diaeretiella
rapae M’Int, Trioxys angelicae Hal. şi Praon volucre Hal. specii recunoscute ca parazitoizi
specifici ai lui Brevicoryne brassicae L., precum şi speciile: Dyscritulus planiceps Marsh. şi
Lysiphlebus ambiguus (Hal.) care au fost obţinute ca parazitoizi primari ai aceste specii, dar
care ar putea fi consideraţi ca parazitoizi accidentali, nespecifici. (fig. 194)
Trebuie să arătăm că în cercetările efectuate au fost colectate peste 22000 de mumii de
Brevicoryne brassicae L., material faptic ce stă la baza concluziilor noastre.
Dintre parazitoizii specifici ai lui Brevicoryne brassicae L. numai specia Diaeretiella
rapae M’Int prezintă importanţă, fiind prezentă în toate coloniile acestei specii. În toate
localităţile din Moldova şi în toată perioada în care au fost făcute cercetările am putut constat
că specia însoţeşte în mod constant gazda sa.
Femele de Diaeretiella caută indivizii de Brevicoryne brassicae L. şi depun ponta,
câte un ou în fiecare individ. Din ou va ecloza larva care, în primul stadiu, are o pereche de
mandibule foarte puternice. Larva înarmată cu o astfel de armătură bucală începe să se
hrănească consumând, la început, aparatul genital al gazdei. Acest fapt are o semnificaţie
biologică foarte mare, prin aceea că este înlăturată posibilitatea de reproducere a gazdei. În
următoarele stadii larva parazită nu mai are mandibule puternice şi se hrăneşte cu substanţele
luate din hemolimfa gazdei. Abia în ultimul stadiu larva prezintă din nou mandibule puternice
şi trece la sarcofagie. Larva începe să consume toate organele interne ale gazdei, organele
vitale fiind atacate la sfârşit. Din gazdă rămâne intact doar tegumentul. Larva matură se
pregăteşte pentru împupare. Pentru aceasta începe să-şi ţese un cocon chiar în interiorul
gazdei, care îşi păstrează aspectul, dar devine mată şi imobilă, căpătând înfăţişarea unei
mumii, de unde şi numele de mumie care i se dă afidului atacat de specia parazitoidă. (fig.
191, 192)
În cazul speciilor genului Praon larva matură părăseşte corpul gazdei şi se instalează
sub partea ventrală a acesteia, unde îşi face un cocon mătăsos la care este prins şi afidul.
Mumiile sunt recunoscute cu uşurinţă în coloniile de afide şi se pot detaşa fără a afecta
pupa din interior.
Parazitoizii primari sunt însă limitaţi, la rândul lor, de un număr important de
parazitoizi secundari, care le reduce în mod considerabil eficienţa.
În cercetările întreprinse am reuşit să obţinem, prin culturi, un număr însemnat de
parazitoizi secundari şi anume: Charips arcuatus (Kieff), Ch. curvicornis (Kieff), Ch.
dolichocerus (Kam.), Ch. leunisii (Hrtg.), Ch. longicornis (Hrtg.), Ch. rufus Ionescu, Ch.
tschecki (Gir.), Aphidencyrtus aphidivorus Mayr, Asaphes vulgaris Walk., Pachyneuron
aphidis (Sche.) şi Dendrocerus campestris Kieff etc. (fig. 187)
În cele ce urmează ne propunem să urmărim raporturile ce se stabilesc între
Diaeretiella rapae şi parazitoizii săi secundari, să lămurim deci care este poziţia fiecărei
specii în cadrul biocenozei.
151
În privinţa speciilor de Charipinae obţinute putem afirma cu certitudine că sunt
parazitoizi secundari ai lui B. brassicae. Femelele acestor specii refuză să depună ouă în
indivizi de B. brassicae, dacă nu au fost parazitaţi. Toate speciile de Charips au aceeaşi nişă
ecologică, deci acelaşi comportament.
Aphidencyrtus aphidivorus Mayr în cele mai multe cazuri a fost găsit ca parazitoid
secundar.
Dendrocerus campestris Kieff a fost obţinut ca parazitoid secundar a lui B. brassicae,
deşi nu este exclus să acţioneze şi ca parazitoid primar al acestei specii.
Speciile: Asaphes vulgaris şi Pachyneuron aphidis, prezintă unele particularităţi
deosebite. Ambele specii sunt ectoparazitoide. Ele pot parazita direct pe Diaeretiella rapae,
fiind în acest caz parazitoizi de gradul II pentru B. brassicae, dar de cele mai multe ori sunt
parazitoizi terţiari. În majoritatea cazurilor am obţinut aceşti parazitoizi ca parazitoizi primari
pentru speciile de Charipinae. (fig. 187)
Interesante sunt relaţiile ce se pot stabili între aceste două specii. Broussal (1966),
arată că între aceste specii se pot stabilii relaţii de parazitoism. Larvele de Asaphes vulgaris
pot acţiona ca ectoparazitoizi ai larvelor de Pachyneuron aphidis şi invers. În disecţiile pe
care le-am efectuat am găsit larve de Asaphes vulgaris, care parazitau larvele de Pachyneuron
aphidis, ceea ce confirmă observaţiile lui Broussal. În acest caz larvele acestor specii
acţionează ca parazitoizi cuaternari pentru B. brassicae.
Urmărind speciile strâns legate de B. brassicae putem vedea că numărul acestora este
foarte mare. Dacă am adăuga acestora şi speciile ce parazitează pe ceilalţi parazitoizi primari,
numărul lor ar fi şi mai mare. Pentru a nu complica prea mult structura acestei biocenoze ne
propunem să urmărim, din această complexă biocenoză parazitoidă, numai specia B.
brassicae cu parazitoidul său primar Diaeretiella rapae şi întreaga suită de parazitoizi
secundari care îl urmează.
După ce am urmărit care este numărul de specii, din cadrul biocenozei puse în
discuţie, precum şi rolul şi locul fiecărei specii putem continua activitatea de cuprindere a
acestor specii în cadrul piramidei trofice a biocenozei parazitoide a lui B. brassicae.
Dacă Brassica oleracea var. capitata, reprezintă aşa cum am mai arătat, producătorul
biocenozei, B. brassicae, consumatorul de ordinul I, specia fitofagă, atunci cele 6 specii de
parazitoizi primari, printre care şi Diaeretiella rapae, reprezintă consumatorii de ordinul II.
Urmează seria parazitoizilor secundari, între care speciile de Charips au un loc primordial,
care acţionează în calitate de consumatori de ordinul III. Parazitoizii terţiari Asaphes vulgaris
şi Pachyneuron aphidis constituie consumatori de ordinul IV. În situaţia în care între speciile
A. vulgaris şi P. aphidis se stabilesc raporturi de parazitoism, atunci aceştia devin parazitoizi
cuaternari, trecând în vârful piramidei drept consumatori de ordinul V. (fig. 193)
Un neajuns al piramidei lui Elton, al piramidei trofice, este acela că, în cadrul ei nu
este cuprinsă şi veriga descompunătorilor. S-ar părea că aceştia ar trebui să fie trecuţi în vârful
piramidei, dar o analiză mai atentă ne arată ca descompunătorii acţionează în cadrul fiecărui
nivel trofic, deoarece, din fiecare nivel, o parte din materia organică poate trece, în acelaşi
timp, în procesul de descompunere. Pentru a nu pune, după fiecare nivel, veriga
descompunătorilor, considerăm că este mai bine ca aceasta să fie trecută în partea laterală a
piramidei trofice. (fig. 193)
152
Piramida eltoniană, sau piramida trofică se mai numeşte şi piramida numerelor,
deoarece s-a putut constata ca repartizarea biomasei, a energiei şi a numărului de indivizi,
urmează anumite legi cantitative (numerice).
Legea numerelor stabileşte că, în cadrul unei piramide, cu cât un nivel este situat mai
sus cu atât numărul de indivizi componenţi este mai mic, iar masa corporală a fiecărui individ
este mai mare. Dacă ne referim la o biocenoză acvatică, spre exemplu, algele marine pot fi
consumate de rotifere, acestea pot fi consumate de diferiţi crustacei, care la rândul lor vor fi
consumaţi de peşti, urmând ca peştele mai mic să fie consumat de cel mai mare. În această
biocenoză numărul de indivizi descreşte către vârful piramidei, în schimb masa corporală a
fiecărui individ creşte. Aici se aplică întocmai legea numerelor stabilită de Elton. Acest tip de
piramide este folosit pentru a ilustra relaţiile de tip prădător.
Dacă vom încerca să aplicăm legea numerelor şi la biocenoza parazitoidă a lui B.
brassicae, vom putea constata că această lege nu se poate aplica întocmai. Astfel numărul
consumatorilor de ordinul I este cu mult mai mare decât numărul plantelor gazdă, în schimb
masa corporală a consumatorilor fitofagi este cu mult mai mică decât a producătorilor.
Consumatorii de ordinul II, deci parazitoizii de ordinul I, nu reuşesc să paraziteze toţi
indivizii de B. brassicae dintr-o populaţie, astfel că numărul lor va fi totdeauna mai mic.
Într-un individ de B. brassicae evoluează întotdeauna un singur parazitoid de ordinul
I. Din miile de mumii colectate nu am obţinut niciodată mai mulţi parazitoizi. Cantitatea de
hrană oferită de gazdă nu ajunge pentru doi parazitoizi. Parazitoidul nu poate valorifica
întreaga materie şi energie a gazdei, astfel că va avea masa corporală mai mică. Acelaşi lucru
se întâmplă şi la nivelele superioare. Numărul indivizilor descreşte cu cât urcăm spre vârful
piramidei şi, în acelaşi mod, descreşte şi masa lor corporală.
Ştim că pentru biocenozele de tip parazit se poate alcătui o piramidă trofică de tip
invers. Într-o astfel de piramidă numărul indivizilor creşte spre vârful piramidei, în schimb,
corelativ, descreşte masa corporală. Exemplu:
- oaie – căpuşe – bacterii – bacteriofagi.
Este normal să aplicăm acest tip de piramidă şi pentru cazul nostru, fiind vorba de o
biocenoză parazitoidă. Vom putea constata că într-adevăr, masa corporală a indivizilor scade
şi aici spre vârful piramidei, ca şi în cazul anterior, în schimb scade şi numărul indivizilor,
ceea ce nu mai corespunde.
Constatăm că biocenoza parazitoidă a lui B. brassicae prezintă unele particularităţi
proprii în ceea ce priveşte repartizarea energiei şi a numărului de indivizi. Este posibil ca şi
alte tipuri de biocenoze să aibă particularităţile lor.
De aici putem trage concluzia că este necesar să urmărim cu atenţie caracteristicile
fiecărei biocenoze şi să nu generalizăm aplicarea unor principii pentru toate tipurile de
piramide trofice.
În disecţiile făcute pe B. brassicae, am constatat adesea că, într-un individ se pot găsi
2, 3 sau chiar mai multe ouă de D. rapae, sau 2, 3 ori mai multe larve de stadiul întâi. Nu am
găsit însă niciodată două sau mai multe larve de stadiul II sau III.
Cum vor evolua parazitoizii în această situaţie?
Este ştiut faptul că dintr-un individ de B. brassicae parazitat nu iese niciodată mai
mult de un individ de parazitoid, fie de gradul I, II sau III.
Chiar dacă într-o gazdă sunt depuse mai multe ouă, din larvele eclozate numai una va
supravieţui. Ce se întâmplă cu celelalte larve?
Ele vor fi eliminate de larva cea mai puternică, care ar putea fi prima larvă eclozată;
are loc deci un fenomen de canibalism.
Iată deci că între larvele care aparţin aceleaşi specii apare o luptă pentru existenţă, o
concurenţă deosebită, o luptă pe viaţă şi pe moarte pentru câştigarea gazdei. Numai una dintre
larve supravieţuieşte în lupta pentru existenţă, celelalte fiind eliminate.
Acelaşi lucru l-am întâlnit, chiar cu mai mare frecvenţă, la speciile de Charips,
parazitoide în larvele de D. rapae.
După câte putem constata concurenţa începe la nivel intraspecific, competiţia luând
amploare la nivel interspecific, fiind însă dominată de alte caracteristici.
Femelele parazitoide recunosc cu uşurinţă gazdele ocupate de alte specii şi nu depun
ouă. Pot recunoaşte gazdele ocupate de ouă sau larve din aceeaşi specie. Cu toate acestea,
într-un afid pot fi găsite adesea două sau mai multe ouă sau larve de stadiul I. Este posibil ca
femela să depună două sau mai multe ouă într-o singură gazdă sau să depună ouă în gazde
deja ocupate. Ţinând cont de faptul că într-un afid nu poate să se dezvoltate decât un singur
parazitoid înseamnă că a intervenit o greşeală. Probabil că nu este vorba de o greşeală, ci mai
curând de un anumit program al speciei, care impune femelelor să depună ouă chiar în
gazdele ocupate de aceeaşi specie, sau să depună mai multe ouă, numai să depună, pentru a
asigura permanenţa speciei în populaţia gazdă respectivă. Că nu pot să se dezvolte toate
larvele eclozate nu e nimic. Se poate interveni cu o corecţie. Intervine un alt program, care
declanşează fenomenul de canibalism. Larvele de stadiul I, având mandibulele foarte
puternice, se atacă una pe alta până rămâne una singură. Aceasta va finaliza dezvoltarea dând
naştere la un nou adult.
Ce se întâmplă însă dacă larva rămasă în urma fenomenului de canibalism trece în
stadiul II, care nu mai are mandibule puternice şi sunt depuse alte ouă, care vor da naştere la
154
alte larve de stadiul I? Aceste larve se vor lupta între ele şi o vor elimina şi pe cea de stadiul
II? În acest caz ar fi pericolul ca să nu mai ajungă nici o larvă la maturitate. Acest lucru nu
este posibil. Totul funcţionează în interesul speciei. Specia impune în această situaţie un nou
program. Larvele din stadiul II sunt capabile să secrete nişte enzime prin care inhibă
dezvoltarea embrionară şi apariţia larvelor de stadiul I. În felul acesta se asigură dezvoltarea
larvei care a supravieţuit canibalismului şi specia îşi asigura permanenţa în cadrul populaţiei
gazdă.
În mod normal, D. rapae, are la dispoziţia sa un număr foarte mare de indivizi gazdă,
putând să-şi depună aproape nestingherit ouăle. Gazda sa are o densitate foarte mare, ce
ajunge, uneori, la sfârşitul verii, la 50-11 indivizi pe cm2.
Concurenţa pe care o fac ceilalţi parazitoizi primari este neînsemnată.
Indivizi de B. brassicae, parazitaţi de D. rapae, se recunosc foarte bine din momentul
în care larva parazitoidului începe să-şi ţese coconul sub tegumentul gazdei, aceasta din urmă
căpătând forma de mumie, cu un aspect caracteristic.
Colectând mumii de B. brassicae produse de D. rapae, ar fi fost de aşteptat ca din ele
să eclozeze numai specia parazitoidă care le-a format. De cele mai multe ori însă, din aceste
mumii vor ecloza şi alte specii parazitoide, care au avut drept gazdă specia D. rapae.
Pentru această gazdă, D. rapae, se dă o mare competiţie între speciile de parazitoizi
secundari fiecare dintre ele tinzând să-şi asigure un număr cât mai mare de indivizi.
Am căutat să stabilim care este raportul dintre speciile parazitoide care sunt atrase de
D. rapae în cadrul coloniilor de B. brassicae. Trebuie să subliniem că D. rapae, poate evolua
în mai multe gazde şi desigur, că, în funcţie de caracteristicile fiecărei gazde, larvele acestei
specii vor constitui ţinta diferitelor specii de parazitoizi secundari.
În perioada 1967-1972, am colectat mumii de B. brassicae, din mai multe localităţi din
Moldova. Din fiecare localitate am luat, în mod obişnuit, mai multe probe.
Urmărind situaţia per ansamblu, pentru toată perioada în care au fost făcute
cercetările, putem constata următoarele: (fig. 194)
- au fost colectate 22881 mumii de B. brassicae produse de D. rapae.
- din 926 mumii, deci 4,04%, nu au eclozat nici un fel de parazitoizi, aceştia murind
din diferite cauze;
- din 21955 mumii, ceea ce reprezintă 95,96%, au eclozat tot atâţi parazitoizi care nu
aparţin însă numai speciei D. rapae, ci le 13 specii;
- Din totalul parazitoizilor eclozaţi numai 5561, deci 25,4%, aparţin speciei D. rapae,
ceilalţi fiind parazitoizi primari, secundari, sau terţiairi ai acestei specii.
Dintre parazitoizii lui D. rapae, ponderea cea mai mare o au speciile de Charips, între
care Ch. arcuatus, Ch. longicornis şi Ch. tschecki au o prezenţă constantă, fiind obţinuţi din
toate localităţile şi toate probele colectate în perioada respectivă.
Ch. arcuatus a realizat un procentaj de 8,5, Ch. longicornis unul de 18,5, iar Ch.
tschecki de 16,2. celelalte specii de Charips au realizat un procentaj foarte mic, având
importanţă mai mult din punct de vedere al aspectului calitativ.
Un rol deosebit constatăm că îl au şi speciile: Asaphes vulgaris, cu un procentaj de
13,6, Pachyneuron aphidis 14,19% şi Aphidencyrtus aphidivorus 2,20%. Specia
Dendrocerus campestris este reprezentată prin indivizi mai puţini având un rol redus.
155
Dinamica speciilor parazitoide
în lupta pentru câştigarea unui loc în cadrul populaţiilor gazdei.
158
Analizând fig. 198, constatăm că nu putem urma o curbă care să ne dovedească
evoluţia ascendentă sau descendentă a unei specii de la sud către nord sau invers ci, vom găsi
fluctuaţii mari ale fiecărei specii de la o localitate la alta.
Curba evoluţiei lui D. rapae prezintă două vârfuri mari şi trei puncte de declin.
Speciile de Charips prezintă de asemenea oscilaţii mari de la o localitate la alta, raportul
dintre speciile Ch. longicornis şi Ch. tschecki fiind adesea răsturnat. Oscilaţii foarte mai pot fi
constatate şi la speciile P. aphidis şi A. vulgaris.
Dacă ar fi fost cuprinse în grafic mai multe localităţi, cu siguranţă că ar fi apărut mai
multe oscilaţii, cuprinse în limite mari pentru fiecare specie.
Putem deduce că toate speciile parazitoide care aparţin biocenozei parazitoide a lui B.
brassicae sunt răspândite în întreaga Moldovă. Între aceste specii se dă o competiţie deosebită
pentru câştigarea unui loc în cadrul populaţiilor gazdă.
Acţiunea de parazitare a speciilor în cadrul acestei biocenoze se desfăşoară în mod
parcelar, în mozaic. Raportul dintre specii va varia de la o localitate la alta, de la o cultură la
alta şi chiar de la o probă la alta, luate în acelaşi timp, după cum şi de la o perioadă la alta.
Speciile parazitoide îşi vor conjuga acţiunile în limitarea unei gazde sau şi le vor opune,
asigurând o dinamică permanentă, o concurenţă permanentă pentru câştigarea unui loc cât mai
bun în cadrul populaţiilor gazdei.
Toate acestea vor asigura în cadrul biocenozei acea reglare automată, acel echilibru
dinamic al speciilor care caracterizează şi definesc fiecare biocenoză în parte.
Urmărind doar câteva aspecte ce caracterizează biocenoza parazitoidă a lui B.
brassicae putem să ne dăm seama de complexitatea interrelaţiilor ce se pot stabili între
speciile care o formează, de marea diversitate şi mobilitate a lor.
Complexitatea acestor interrelaţii caracterizează o biocenoză, o definesc şi îi dau
permanenţă.
Integralitatea biocenozei
Din cele relatate putem constata că, în funcţie de prezenţa sau absenţa consumatorului
primar, vom putea întâlni sau nu întreaga gamă de consumatori de ordin superior.
Consumatorul primar determină, prin prezenţa sau absenţa sa, soarta speciilor sale de
parazitoizi. Deci integralitatea biocenozei parazitoide este influenţată direct de
consumatorul primar. Numărul lanţurilor trofice şi complexitatea lor este variabilă în
funcţie de speciile de parazitoizi primari care acţionează şi care, în funcţie de prezenţa lor, pot
atrage un număr variabil de specii de parazitoizi secundari, terţiari sau cuaternari.
161
De aici putem trage concluzia ca structura biocenozei parazitoide a lui B. brassicae
poate diferi de la o zona la alta, de la o perioadă la alta sau chiar de la un loc la altul în cadrul
aceleaşi populaţii a speciei gazdă, în funcţie de speciile de parazitoizi primari care acţionează.
Lipsa speciei D. rapae într-o populaţie de B. brassicae atrage, în mod obligatoriu, şi
lipsa parazitoizilor săi. În acelaşi mod se întâmplă şi cu celelalte specii de parazitoizi primari.
Astfel, dacă vom căuta să analizăm biologia unei specii parazitoide, să presupunem a
specie Ch. longicornis, va trebui să-i cunoaştem în primul rând locul în cadrul biocenozei,
interrelaţiile pe care le stabileşte atât cu speciile situate la baza piramidei trofice cât şi cu cele
de deasupra sa. Va trebui să-i cunoaştem deci gazdele, a căror existenţă o controlează, dar
totodată va fi obligatoriu să ştim care sunt speciile care-i controlează existenţa.
De aici putem trage concluzia că gruparea speciilor în cadrul acestei biocenoze nu este
întâmplătoare şi de moment ci, dimpotrivă, între aceste specii găsim relaţii istoriceşte
stabilite, relaţii care dau părţilor caracterul unor componente ale unui întreg. Biocenoza nu se
reduce numai la însuşirile părţilor sale ci, prezintă însuşiri structurale şi funcţionale noi,
pe care nu le au părţile luate izolat. Aceste însuşiri, care rezultă din interacţiunea
părţilor componente, din organizarea funcţională a lor în cadrul sistemului, dau
sistemului caracteristici noi, proprii întregului, cărora părţilor componente li se vor
supune: integralitate, autoreglare şi echilibru dinamic.
Părţile componente ale biocenozei nu constituie un simplu agregat, unde primatul
aparţine lor, ci, prin interrelaţiile ce se stabilesc între ele, părţile formează un sistem integral,
unde primatul aparţine sistemului de ansamblu. Odată cu apariţia integralităţii, ansamblul de
elemente componente ce formează biocenoza capătă trăsături noi proprii, superioare ce-l
ridică la rangul unui nivel de organizare, la ceea ce vom numi nivel biocenotic.
Ca orice sistem biologic, biocenoza trebuie să aibă o anumită structură şi organizare
care să-i asigure integralitatea.
Integralitatea biocenozei reprezintă acea caracteristică în care părţile
componente pierd anumite calităţi, iar sistemul ca întreg şi speciile componente ale
acestui sistem dobândesc însuşiri noi.
Astfel, putem constata că o anumită specie, D. rapae, de exemplu, este în mod
indisolubil legată de prezenţa speciei B. brassicae în culturile de Brassica oleracea var.
capitata aceasta nefiind o asociere întâmplătoare, deşi această asociere îi creează foarte multe
neajunsuri speciei, deoarece este preferată de foarte mulţi parazitoizi secundari.
Datorită faptului că legăturile dintre speciile acestei biocenoze sunt mai trainice decât
cele cu sisteme înconjurătoare, rezultă că sistemul (biocenoza), se comportă faţă de celelalte
sisteme ca un întreg. Odată constituit acest sistem, el va fi caracterizat de particularităţi
proprii cu sunt: integralitatea, autoreglarea şi echilibrul dinamic.
Integralitatea biocenozei este dată de diferenţierea structurală şi funcţională a speciilor
(populaţiilor) din care este alcătuită.
Speciile sunt într-o strânsă interdependenţă unele cu altele şi cu cât această
interdependenţă va fi mai mare cu atât şi integralitatea biocenozei va fi mai mare.
Relaţiile interspecifice pot îmbrăca forme şi aspecte variate, uneori mai evidente,
alteori mai subtile. Unele relaţii pot fi obligatorii, permanente şi relativ rigide, altele sunt mai
flexibile, schimbându-se în evoluţia biocenozei. Unele relaţii sunt esenţiale pentru
integralitatea biocenozei, altele se pot schimba cu uşurinţă, anticipând sensul unei evoluţii sau
fiind eliminate odată cu evoluţia biocenozei.
162
Evoluţia istorică a biocenozei
Un nivel de organizare pentru a putea exista trebuie să aibă anumite programe prin
care să coordoneze activitatea subsistemelor care le formează prin care să-şi asigure
integralitatea.
Existenţa unei anumite structuri şi organizări presupune deci şi existenţa unor
programe proprii, supraordonate programelor speciilor din sistem şi subordonate totodată
programelor nivelului superior – biosfera.
După cum arată N. Botnariuc (Principiile de Biologie Generală, 1967; p. 25), fiecare
sistem este caracterizat prin trei categorii de programe.
1. Programe proprii sau programe pentru sine, care asigură autoconservarea
sistemului. În cazul de faţă programele proprii definesc biocenoza şi îi dau stabilitate;
2. Programe inferioare, care sunt proprii elementelor componente, în cazul de faţă
fiind vorba despre programele speciilor (populaţiilor);
3. Programe superioare, care aparţin sistemului superior, în care sistemul dat intră ca
subsistem. Biocenoza parazitoidă a lui B. brassicae nu are o existenţă izolată ci este în strânse
interrelaţii cu alte biocenoze proprii chiar aceleaşi plantă gazdă şi a altor biocenoze ce
formează un sistem unitar – lumea vie.
Pare greu de explicat fenomenul de canibalism, propriu multora dintre speciile
biocenozei studiate: D. rapae, Ch. longicornis etc.
Care dintre programele speciei ar impune acest fenomen şi care ar fi „raţiunea” lui?
163
Unul dintre programele speciei coordonează activitatea de reproducere pentru a
asigura perpetuarea speciei şi iată că, în loc să se asigure un număr cât mai mare de indivizi,
aceştia se mănâncă între ei, numărul de progeni rămânând redus.
Femelele de Ch. longicornis găsind larva de D. rapae îşi desfăşoară acţiunea de
depunere a ouălor. Ele depun câte un ou poate două sau chiar trei în fiecare gazdă ceea ce e
mai greu de admis, mai curând depun ouăle şi în gazdele deja parazitate de alte femele din
aceeaşi specie.
Se pare că unul dintre programele speciei, programe superioare nivelului individual, ar
„dicta” depunerea ouălor în gazdele existente, chiar dacă acestea au mai fost parazitate, ar
„dicta” acest lucru din necesitatea de a asigura permanenţa speciei în biocenoză. Femelele
trebuie să-şi depună ouăle pentru a putea da naştere la cât mai mulţi urmaşi, să-şi depună
ouăle chiar şi-n gazdele deja parazitate, numai să şi le depună. Cum însă într-o gazdă nu poate
evolua decât un singur parazitoid, nivelul superior intervine şi, peste interesul individului
„impune” fenomenul de canibalism, care să aducă corecţia necesară şi să asigure dezvoltarea
unui individ măcar a unui individ într-o gazdă. În această biocenoză, fenomenul de canibalism
este caracteristic unui număr însemnat de specii. S-ar putea crede că şi nivelul biocenotic prin
programele sale ar putea interveni şi impune acest fenomen.
Ne întrebam mai înainte de ce specia D. rapae nu părăseşte această biocenoză, unde
este atât de oropsită, prin gama mare de parazitoizi care o caută cu înverşunare, deci, de ce nu
părăseşte această biocenoză pentru a-şi alege alta, unde nu va mai fi atât de mult urmărită.
Specia D. rapae nu poate realiza acest lucru deoarece nu-i permite aceasta programul
biocenozei din care face parte, programul superior, care îi coordonează acţiunile şi căruia
trebuie să i se supună. Biocenoza este „interesată” să-şi menţină cât mai mult timp
configuraţia sa, structura sa funcţională, „impunând” fiecărei specii să-şi păstreze poziţia
stabilită şi să-şi menţină totodată perenitatea în această poziţie, chiar dacă în acest lucru nu se
încadrează în interesele speciei respective. Intrând în cadrul biocenozei parazitoide a lui B.
brassicae, specia D. rapae, ca şi celelalte specii, şi-a pierdut independenţa şi trebuie să se
supună programelor nivelului superior din care face parte, în cazul de faţă programelor
biocenozei.
Heterogenitatea sistemului
Echilibrul dinamic
166
respectiv. Aceasta pentru că femelele în dinamica lor, în căutarea perpetuă a gazdelor, vor
merge de la o cultură la alta asigurând permanenţa speciei în complex.
Ce este un echilibru biologic?
Echilibrul biologic – spune ecologul italian Mario Pavan – este rezultanta dinamică a
relaţiilor complexe şi reciproce între organismele vii, pe de o parte, şi între acestea şi mediul
înconjurător, pe de altă parte. Această rezultantă variază în mod permanent conform
variaţiilor uneia sau mai multora dinte componentele sale prezentând reacţii sau compensaţii
prin alţi factori. Toate acestea permit însă oscilaţiilor întregului să se păstreze în anumite
limite care caracterizează şi menţin echilibrul biologic. Variaţiile peste limită sau
necompensatoare, provoacă ruptura sistemului, creând noi echilibre biologice care pot avea
repercusiuni negative atât asupra biocenozelor cât şi asupra omului.
Intervenţia omului în mod abuziv şi brutal în viaţa unei biocenoze, poate duce la
dereglări cu consecinţe, adesea fatale. Nu se poate interveni într-o biocenoză pentru
combaterea unui dăunător, nici pe cale chimică şi nici pe cale biologică dacă nu se cunosc
toate interrelaţiile ce se stabilesc între speciile componente. Fără un studiu prealabil al
biocenozei, intervenţia omului este o intervenţie oarbă, ce pate avea efecte negative deosebit
de grave.
Folosirea substanţelor chimice împotriva unor dăunători duce la apariţia aşa numitelor
pete albe în cadrul biocenozelor, deoarece substanţele chimice au acţiune, în primul rând
asupra insectelor parazitoide, care sunt mai sensibile. Distrugând parazitofauna se creează
posibilitatea dezvoltării în explozie a unor insecte dăunătoare, efectul fiind invers celui
aşteptat. Dacă totuşi dăunătorul respectiv a fost distrus, atunci pot apare dăunători noi din
speciile care erau ţinute în frâu de aceşti dăunători şi care, acum, având câmp de acţiune
liberă, ne mai având concurenţă la hrană, pot urma o curbă ascendentă în evoluţia biomasei
lor devenind, la un moment dat, dăunători foarte periculoşi.
Intervenţiile omului în redresarea echilibrului naturii sunt adesea fatale. Exemple de
felul acesta pot fi foarte multe:
În insula Borneo s-a procedat la împrăştierea masivă a DDT pentru a stăvili malaria
provocată de ţânţarii anofeli. Şopârlele Gecko care se hrănesc cu ţânţari au devorat insectele
intoxicate cu DDT concentrând otrava în organismul lor şi provocând moartea pisicilor care
la vânau. Atunci s-au înmulţit şobolanii care au invadat satele, pricinuind ţăranilor pagube
enorme. A trebuit să se importe pisici care pur şi simplu, au fost paraşutate din avioane în
locuri greu accesibile pe altă cale. Această acţiune disperată era menită să restabilească
echilibrul biologic grav afectat de intervenţia miraculoasă a omului. (Paradisul murdar p.
37. Ioan Grigorescu.)
În acelaşi sens mai cităm un exemplu:
Prin 1930 o muscă mediteraneană introdusă în Florida a adus atâta pagubă în
principala sursă de venituri a regiunii încât numerose bănci din acest stat au fost nevoite să
dea faliment. Californienii care trăiseră în 1888 flagelul dăunătorilor australieni de care cu
greu scăpaseră, au luat asupra lor furnizarea de fructe, dar pentru a evita catastrofa
Floridei, timp de 12 ani au pulverizat din abundenţă peste livezi cantităţi imense de
insecticide. În cele din urmă musca a fost învinsă. Un adevărat triumf. Flagelul care ruinase
atâtea bănici fusese eradicat. Pomicultorii şi finanţele puteau privi cu încredere viitorul care
le surâdea. Numai că, nenorocita aceea de muscă n-a vrut să moară singură în bătălia
pierdută. Exterminarea ei a provocat distrugerea albinelor, care îşi aveau treaba lor cu
polenul, şi, în curând recoltele de fructe au fost deplorabile. Râmele şi viermii de pământ al
167
căror rol este primordial în asanarea solului au pierit în acelaşi timp împreună cu speciile
utile, în deosebi dintre cele ce parazitează pe dăunător limitându-le proliferarea.
Aceştia au început să se înmulţească demenţial. În schimb păsările insectivore lipsite
de hrana lor normală, au murit cu milioanele. Nu numai de foame dar şi pentru că s-au
hrănit cu insectele otrăvite de oameni. (Ioan Grigorescu. Paradisul murdar, p. 47-48).
Iată câteva exemple care ne dovedesc ce se întâmplă atunci când intervenţia omului
este făcută în lipsa unor studii care să permită cunoaşterea exactă a naturii.
Ce-i de făcut?
Instruire şi cultură.
Inamicii naturali ai dăunătorilor trebuie cunoscuţi şi protejaţi. Intervenţia în cadrul
biocenozelor să se facă numai după studii intense şi competente, astfel încât intervenţia
chimică sau biologică să nu producă perturbări grave în cadrul echilibrelor biologice.
Folosirea insectelor entomofage în combaterea insectelor dăunătoare a început încă
din ultimul pătrar al veacului trecut. În scurt timp s-a ajuns la rezultate spectaculoase mai ales
prin folosirea speciilor prădătoare. Tehnologiile de creştere a insectelor entomofage au
cunoscut o continuă perfecţionare. Sunt ţări (Germania, Franţa, Italia, Taiwan, SUA etc) care
folosesc pe scară largă creşterea şi lansarea în culturi a unor specii parazitoide. Chiar în
domeniul combaterii unor specii de afide au fost obţinute succese importante. Stechmann
D.C. şi Volke W. (1988) prezenta modul în care a fost folosit afidiidul Lysiphlebus
testaceipes în Tongo pentru limitarea populaţiilor de Pentalonia nigronervosa. Problema avea
aici o dublă semnificaţie. Pe lângă faptul că afidul atacă bananele realizează şi transmiterea
unui virus care producea pagube cu mult mai mari. Introducerea lui L. testaceipes a avut un
efect limitativ important.
P. Starý (1986) ne prezintă modul în care a fost introdus L. testaceipes în Franţa şi în
Cehoslovacia în vederea limitării populaţiilor de Aphis fabae şi Myzus persicae, de asemenea
cu rezultate încurajatoare.
Şi, totuşi, în cazul acestor complexe biocenotice situaţia e ceva mai complicată. După
cum am văzut, relaţiile trofice sunt deosebit de complexe deoarece intră în acţiune specii
parazitoide de diferite grade. Uneori numărul speciilor de parazitoizi secundari este foarte
mare. Mai mult decât atât, unele specii de parazitoizi secundari trec cu o oarecare uşurinţă de
la un complex biocenotic la altul.
Aşa ne explicăm faptul că A. vulgaris şi P. aphidis ca şi multe specii de Charips şi
chiar Aphidencyrtus aphidivorus acţionează în coloniile mai multor specii de afide.
Introducerea unui parazitoid primar în vederea combaterii unei specii de afide poate
avea un efect spectaculos în primele generaţii, însă acest efect poate diminua mult ca urmare a
intervenţiei parazitoizilor secundari şi a sistemului tampon (parazitoizi terţiari, care în mod
obişnuit nu au o poziţie fixă în piramida trofică). În situaţia în care o specie de afide a pătruns
într-o anumită zonă şi nu este însoţită de întregul cortegiu de duşmani naturali, atunci
introducerea unui parazitoid primar în vederea combaterii afidului poate avea un efect
hotărâtor.
De aici desprindem o idee clară. În practica luptei integrate şi a luptei biologice trebuie
să pornim de la cunoaşterea perfectă a complexelor biocenotice, deci de la cunoaşterea
întregului în funcţie de care putem acţiona.
O biocenoză nu reprezintă o anumită entitate care poate fi studiată teoretic şi modelată
matematic, după care purcedem la acţiune şi aplicăm patern-ul stabilit la întreaga diversitate a
biocenozelor. Fiecare complex biocenotic îşi are particularităţile sale.
168
Am prezentat în lucrare câteva tipuri de reţele trofice caracteristice unor biocenoze de
tip parazitoid, comune unor colonii de afide (în care în gazdă nu se poate dezvolta decât un
singur individ parazitoid). Nu este lipsită de interes prezentarea unei reţele trofice,
caracteristică tot unui complex biocenotic de tip parazitoid, dar cu alte caracteristici. Este
vorba de complexele de parazitoizi care controlează populaţiile de Plutella xylostella, Pieris
brassicae, Pieris rapae etc. După cum putem constata în fig 200 în reţeaua trofică a
complexului biocenotic a lui Plutella xylostella domină parazitoizii primari. La fel şi la
speciile de Pieris, fig.199. Prin acţiunea lor conjugată acestea pot limita populaţiile de
Plutella până la 80-90%, ceea ce nu ar mai necesita intervenţia omului pentru combatere.
Multe dintre speciile parazitoide care limitează populaţiile de Plutella sunt crescute în
laboratoare şi lansate în natură pentru combatere (Diadegma armillata, D. fenestralis, D.
chrysosticta etc.). La noi prezenţa şi eficacitatea acestor specii este atât de mare încât nu mai
este necesar să le creştem în laboratoare. Trebuie practic să nu le deranjăm în activitatea lor de
limitare a populaţiilor de Plutella.
De ce, totuşi, Plutella xylostella se rămâne ca un dăunător al culturilor de varză? De
ce? Datorită faptului că, de cele mai multe ori se intervine cu arma chimică în vederea
combaterii lui P. xylostella fără a cunoaşte situaţia reală din natură, fără a se analiza în ce
măsură complexul de duşmani naturali controlează populaţia dăunătorului respectiv. Am
întâlnit multiple situaţii în care s-a folosit arma chimică în vederea combaterii lui P. xylostella
deşi gradul de limitare de către speciile parazitoide depăşea 90%. Prin astfel de intervenţii
nesăbuite se distruge fauna utilă, iar dăunătorul este protejat. Astfel de intervenţii în natură
pot fi considerate adevărate crime ecologice.
În combaterea biologică şi în lupta integrată nu acţionăm niciodată împotriva unei
specii izolate. Totdeauna trebuie să ţinem seama de complexele biocenotice pe care le
formează populaţiile respective. Luând în consideraţie structura şi funcţionalitatea
complexelor biocenotice putem să ne dăm seama unde s-au produs dezechilibrele apărute şi
cum putem acţiona.
În practica luptei biologice şi a celei integrate trebuie să adoptăm conceptul
biocenotic. Trebuie să urmărim rolul biocenozelor în păstrarea echilibrului natural.
În acest sens prezentăm în lucrarea noastră rolul biocenozelor parazitoide în păstrarea
echilibrului natural.
Într-adevăr este necesară instruire şi cultură, cultură biologică, la realizarea căreia
suntem şi noi, biologii, chemaţi.
169
CONCLUZII
175
92. Starý P., 1966 - Aphid parasites of Czechoslovakia. A review of Czechoslovak Aphidiidae
(Hymenoptera) Acad. Praha.
93. Starý P.,1970 - Biology of Aphid Parasites (Hymenoptera: Aphidiidae) with respect to
integrated control. Series Entomologica, dr. W. Junk, Den Haag, 568 S.
94. Starý P., 1972 - Aphidius uzbekistanicus Luhetzki (Hym. Aphidiidae), a parasite of
graminicolous pest aphids. Annotones Zool Bot., 85, 1-7.
95. Starý P., 1977 - Dendrocerus – hyperparasites of aphids in Czechoslovakia (Hymenoptera –
Ceraphronidae) Acta Ent. Bahemoslov, 74, 1-9.
96. Starý P., 1978 - Seassonal relations between lucerne, red olover, wheat and barley
agrosystems through aphids and parasitoids (Homoptera: Aphidiidae) Acta. Ent.
Bohemoslov, 75, 296-311.
97. Starý P., 1981 – Biosystematic synapsis of parasitoids on cereal aphids in the western
Palearctic (Hymenoptera, Aphidiidae; Homoptera, Aphidoidea). Acta Ent. Bohemoslov, 78,
382-396.
98. Starý P., Michelana J. M., Mali A., 1985 - Lysiphlebes testaceipes (Cresson, 1980), un
parasita exotico de afides y agenti de contine biologice in Csjana (Hym. Aphidiidae).
Graellsia 41: 131-135.
99. Stechmann D.H., Völke W., 1988 – Introduction of Lysiphlebus testaceipes (Cresson) (Hym.
Aphidiidae) into the kingdom of Tonga, Oceania, In Ecology and effectiveness of
aphidophaga SPB Acad. Publ. bv. Hague, Netherland, 271-273.
100. Stugren B., 1965 – Ecologie generală cu elemente de ocrotire a naturii. Edit. Did şi Ped.
Bucureşti, p.81.
101. Sullivan D.J., 1987 – Insect hyperparasitism, Ann. Rev. Entomol., 32, 49-70.
102. Sullivan D.J., van der Busch R., 1971 – Field ecology of the primary parasites and
hyperparasites of the potato aphid, Macrosiphum euphorbiae, in the east San Francisco Bary
area. Ann. Ent. Soc. Am., 64, 389-394.
103. Tardieux I., Babase J.M., 1988 - Some aspects of host immunity and physiological
suitability in aphids attacked by Aphidius colemani, In Ecology and effectiveness of
aphidophaga, SPB Acad. Publ. bv Hague, Netherlands, 311-315.
104. Tobias V. I.; Kiriac I.G., 1986 – Fam Aphidiidae, în Opredeliteli nasecomâh evropeiscoi
ciasti S.S.S.R., tom II, Izdamelistvo “Nauca”, Leningrad, p. 233-283.
105. Tremblay E., Pinnacchio F., 1988 – Population trends of key aphids and their main natural
enemis in an alfalfa ecosystem in southern Italy, In Ecology and effectiveness of aphidophaga
SPB Acad. Publ. bv Hague, Netherland, 21-27.
106. Vater G., 1971 – Ausbreitung und Wanderverhalten parasitärer Hymenopteren. Biol.
Rundschau, 9, 281-303.
107. Varley W.T., Wratten S.D., 1985 - A simulation model of the role of parasitoids in the
population development of Sitobion avenae (Hemiptera: Aphididae) on cereals. J. Appl.
Ecol., 22, 813-823.
108. Walker G., Cameron P.J., 1981 – The biology of Dendrocerus carpenteri (Hymenoptera:
Ceraphronidae) a parasitoid of Aphidius species and a field observation of Dendrocerus
species as a hyperparasite of Acyrthosiphon species; N.Z.J.Zool., 8, 531-538.
109. Wratten S.D., 1974 - The nature of the effects of the aphids Sitobion avenae and
Metopolophium dirhodum on the growth of wheat. Ann. Appl. Biol., 79, 27-34.
176
ANEXA
EXPLICAŢIA PLANŞELOR
Planşa I
Fig. 1. Afide (după Nevski) 1. Matcă aripată, schemă (pt – pterostigmă, бeд – femur, гoл –
tibie, лan – tars, mp – cornicul, кб – tuberculi marginali, x – codiţă); 2. Cap văzut lateral (kл –
clipeus, вг – buza superioară, нг – buza inferioară sau trompa, npcn – pronotum); 3. Capătul
abdomenului văzut lateral (x – codiţa, ao – orificiul anal, an – lobul anal, гoн – gonapofiza,
no – orificiul genital, cгn – lobul subgenital)
Fig. 2. Afide (după Nevski şi Şapoşnicov) 1. Dispoziţia stigmelor şi a tuberculilor pe corpul
afidelor (npcn – protorace, cpcn – mezotorace, зcn – metatorace, нkб – tuberculi supraaripali,
kб – tuberculi aripali, cб – tuberculi mediani, дblx – stigme, mp – cornicul, x – codiţă, an – lob
anal); 2. Schema dispoziţiei stigmelor pe sternite (cmepн) şi tuberculilor marginali pe tergitele
(mepг) segmentelor normale; 3. La fel, dar cu segmentul I redus; 4. Genitaliile femele (x –
codiţă, an – lobul anal, гoн – gonapofiză, no – orificiul genital, cгn – lobul subgenital); 5. La
fel pentru mascul; 6. Tibia posterioară la o femelă normală.
Planşa II
Fig. 3. Afide (după Grassi, Mordvilko, Nevski, Pašek, Patch) 1,2. Fam. Phylloxeridae,
filoxera viţei-de-vie (Viteus vitifolii), forma aripată şi nearipată; 3. Fam. Adelgidae,
Sacchiphantes abietis (pt – pterostigma); 4,5. Fam. Mindaridae, Mindarus abietinus: 4. Aripa
anterioară; 5. Abdomenul văzut dorsal; 6. Fam. Lachnidae, Cinara grossa, aripa anterioară; 7.
Fam. Anoecidae, Anoecia corni, la fel; 8. Fam. Thelaxidae, Hormaphidula betulae, forma
nearipată văzută ventral; 9. Fam. Callaphididae, Tinocalis saltans.
Planşa III
Fig. 4. Afide. Eriosoma lanigerum 1. Forma nearipată fără puf (kжг, cжг – grupuri secretoare
parietale şi mediane, mp – tubuşor); 2. La fel dar cu puf lateral; 3. grup secretor; 4. aripi; 5.
tumefieri pe ramurile de măr; 6. Colonie de afide pe măr.
Fig. 5. Afide. Afidul cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae) (după Mordvilko şi Essig)
1. Form aripată; 2. Forma neariptă; 3. Codiţă, 4. Colonie de afide pe varză.
Planşa IV
Fig. 6. Afide. Tipuri de codiţe (după Mordvilko, Nevski, Pinttar, Şapoşnicov, Şeleghevici)
1-3. Larg rotunjite: 1. Tuberolachnus; 2. Forda hirsuta mordvilkoi, văzută lateral (x – codiţă,
ao – orificiul anal, an – lobul anal, no – orificiul genital, cen – lobul subgenital); 3.
Acaudinum; 4. Rotunji, Anuraphis; 5, 6. În formă de coif, Dysaphis; 7. Triunghiulară,
Semiaphis; 8, 9. Digitiform: 8 – Aphis, 9 – Staticobium; 10. În formă de spadă, Macrosiphum;
11. În formă de eprubetă, Chaitophorus.
Fig. 7. Afide. Subfam. Pterocomatinae (după Heinze) 1-3. Cornicule: 1 – Neopterocomma
asiphum; 2 – Plocamaphis goernitzi; 3 – Pterocomma pilosum; 4. Neopterocomma - stigmă;
177
5. Pterocomma – stigmă; 6. Plocamaphis, gheară; 7. Pterocomma – gheară; 8. Pterocomma
populeum, abdomenul formei aripate; 9. Pterocomma salici, forma nearipată fără extremităţi.
Planşa V
Fig. 8. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini (după Istop şi Şapoşnikov) 1. Rhopalosiphon,
capătul abdomenului văzut lateral; 2. Aphis, idem; 3. Schizaphis pyri, forma neripată; 4. Aphis
fabae; 5. Hyalopterus arundinis; 6. Ephedraphis ephedrae.
Fig. 9. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. (după Goidanici, Ivanovskaia, Rogerson,
Stroiann, Şapoşnicov şi orig) 1-7. Cornicule: 1 – Rhopalosiphum maydis, individ nearipat; 2 –
Rh. padi, individ aripat; 3 – Rh. insertum, individ aripat; 4 – Schizaphis pyri, forma nearipată;
5 – Schizaphis pyri, forma aripată; 6 – Hyalopterus arundinis, 7 – Chomaphis mira; 8, 9.
Cryptosiphon artemisia: 8 – nearipată, văzută dorsal; 9 – ultimul articol al antenei; 10, 11.
Toxoptera aurantii: 10 – porţiune de pe suprafaţa ventrală a abdomenului, 11 – tibia
posterioară; 12. Aphis gosypii, tibia posterioară.
Planşa VI
Fig. 10. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. Mordvilkoiella skorkini (după G. E.
Bei-Bienko). 1 – virgină nearipată; 2 – antenă; 3 – trompă; 4 – piciorul posterior; 5,6 –
cornicule; 7 – capătul abdomenului.
Fig. 11. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. Aphis pomi (după Knentsen şi Baker, Nevski
şi Heinze). 1 – forma apteră; 2 – frunze atacate; 3 – ouă hibernante.
Planşa VII
Fig. 12. Fam. Aphidiidae, subtribul Anuraphidina (după Şapoşnikov).
1,2 – porţiuni ale cuticulei de pe suprafaţa dorsală a corpului formelor aptere: 1 – Anuraphis
subterranea (a – ceafă, б – protorace şi mezotorace, в – I – IV tergitele abdominale), 2 –
Roepkea marchali; 3 – 6 – cornicule; 3 – Ceruraphis eriophori; 4 – Anuraphis subterranea; 5
– Acaudinum dolichosiphon; 6 – Brachycaudus cardui; 7 – 10 – stigme: 7 – reniforme,
Anuraphis subterranea, 8 – rotundă, Brachycaudus prunicola, 9 – acoperită, Roepkea
marchali, 10 – idem, văzut lateral; 11, 12 – tuberculii marginali de pe aceleaşi segmente ca şi
stigmele (date pentru comparare).
Fig. 13. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina (după Börner, Istop şi G. E. Bei-
Bienko). 1 – Brachycaudus divaricatae, frunte; 2 – B. napelli, idem; 3 – Dysaphis anthrisci
anthrisci, protorace (săgeţile indică perişorii supramarginali); 4,5 – Brachycaudus helichrysi:
4 – abdomenul formei aptere, 5 – idem pentru forma aripată; 6 – B. amygdalinus, capătul
abdomenului formei nearipate; 7 – Brachycaudus cardui, articolul 1 al piciorului; 8 – B.
prunicola, idem.
Planşa VIII
Fig. 14. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina. Frunze vătămate (după Şapoşnikov).
1 – păr, Anuraphis pyrilaseri; 2 – măr, Dysaphis anthrisci majkopica; 3 – păr, D. reaumuri; 4
– piersic, Brachycaudus amygdalinus.
Fig. 15. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Capul sau partea sa anterioară la
formele nearipate (după Müller, Heinze). 1 – Liosomaphis berberidis; 2 – Myzaphis rosarum;
3 – M. bucktoni; 4 – Trilobaphis caricis; 5 – Galiobium langei; 6 – Lipaphis matthiole; 7 –
Spatulophorus incanae; 8 – Coloradoa rufomaculata.
178
Planşa IX
Fig. 16. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina (după Mamontova, Piutter,
Heinze) 1 –3 primul articol al piciorului: 1 – Longicaudus; 2 – Myzaphis; 3 – Hydaphias; 4 –6
– capătul abdomenului, 4 – Cavariella aegopodii, 5 – Uhlmannia singularis, 6 – Aspidaphis
polygoni.
Fig. 17. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Cornicule şi codiţe (după
Aizenberg, Nevsky, Stroianu, Heinze şi Şapoşnikov). 1 – Galiobium langei; 2 – Semiaphis
tataricae; 3 – S. lonicerina; 4 – Hydaphias helvetica; 5 – Staegeriella necopinata; 6 –
Aspidaphis polygoni; 7 – Hyadaphis passerini; 8 – Lipaphis erysimi; 9 – Hydaphias
hofmanni; 10 – Aspidaphium cuspidati; 11 – Chaitaphis tenuicaudus.
Planşa X
Fig. 18. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Mamontova vera (G. E. Bei-
Bienko). 1 – frunte; 2 – fragment al articolului 3 al antenei; 3 – ultimul articol al trompei; 4 –
protorace; 5 – piciorul anterior; 6 – aripi; 7 – abdomen; 8 – porţiune a abdomenului; 9 –
codiţă.
Fig. 19. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Forme nearipate (după Aizenberg,
Soliman şi Hille Ris Lambers). 1 – Semiaphis tataricae; 2 – Smiela schneideri; 3 –
Clypeaphis suaedae.
Planşa XI
Fig. 20. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Codiţe(după Aizenberg, Nevski şi
Heinze).1 – Neanuraphis; 2 – Xenomyzus corticalis; 3 – Tubaphis ranunculina; 4 – Neomyzus
circumflexus; 5 – Rhopalosiphoninus ribesinus.
Fig. 21. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Corniculele formelor nearipate (după
Aizenberg, Golman, Mordvilko, Müller, Nevski, Heinze şi G.E.Bei-Bienko).1 – Xenomyzus
corticalis; 2 – Myzus borealis; 3 – Microlophium evansi; 4 – idem, partea apicală; 5 –
Acyrthosiphon caraganae; 6 – Volutaphis centaureae; 7 – Rhopalosiphoninus ribesinus; 8 –
Rh. calthae; 9 – Rh. latysiphon; 10 – Macrosiphum rosae; 11 – idem, partea apicală; 12 –
Dactynotus cirsicola; 13 – D. (Paczoskia) paczoskii, partea terminală, apicală; 14 –
Chaetosiphon alpestre orientalis.
Planşa XII
Fig. 22. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Capul formelor nearipate (după
Mordvilko, Heinze şi Hille Lis Lambers). 1 – Ovatus insitus; 2 – Ovatoides inulae; 3 –
Phorodon humuli; 4 – Aulacorthum solani; 5 – Amphorophora rubi; 6 – Acyrthosiphon
pisum; 7 – Microlophium evansi; 8 – Metopolophium dirhodum; 9 – Rhopalosiphoninus
ribesinus.
Planşa XIII
Fig. 23. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Heinze şi Eissig). 1 –
Idiopterus nephrolepidis, aripa anterioară; 2 – Nasonovia pilosellae, perişori de pe tergitele
abdominale III şi IV.
Fig. 24. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Schema sclerotizaţiei suprafeţei
dorsale a corpului formelor nearipate (după Mordvilko, Samdrvalova, Heinze şi Hille Ris
Lambers). 1 – Neomyzus circumflexus; 2 – Nasonovia ribisnigri; 3 – N. nigra; 4 –
179
Hyperomyzus rhinanthi; 5 – H. picridis; 6 – Megoura viciae; 7 – Dactynotus jaceae; 8 –
Macrosiphoniella millefolii; 9 – Metopeurum fuscoviride; 10 – D. (Paczoskia) paczoskii.
Planşa XIV
Fig. 25. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Ultimul articol al trompei (după
Hille Ris Lambers). 1 – Cryptomyzus ballotae; 2 – C. galeopsidis; 3 – Capitophorus
vandergooti; 4 – Pleotricophorus glandulosus; 5 – P. persimilis.
Fig. 26. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Hille Ris Lambers). 1 –
Capitophorus eleagni; 2 – C. horni.
Planşa XV
Fig. 27. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Mordvilko şi Heinze). 1 – 6 –
Myzodes persicae: 1 – forma nearipată, 2 – capul; 3 – 5 – corniculul formelor aripate şi
nearipate – „transfugi”, colonişti; 7,8 – Myzus cerasi: 7 – formă nearipată, văzută dorsal, 8 –
vârful tibiei posterioare de la larva din stadiul 1 (săgeţile indică perişorii rostrali).
Planşa XVI
Fig. 28. Ciclul biologic la afide;
Fig. 29. Ciclul biologic la Aphis pomi. (după A. Săvescu)
Planşa XVII
Fig. 30. Acyrthosiphon pisum 1 – Femelă vivipară apteră; 2 – Larvă aripată; 3 – Năpârlirea
unei larve aripate, 4 – Femelă vivipară aripată.
Planşa XVIII
Fig. 31. Aphis cracivora: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Nimfă, 3- Femelă vivipară aripată.
Fig. 32. Aphis fabae: 1 - Individ tânăr de femelă vivipară apteră, 2 – Individ matur de femelă
vivipară apteră, 3 – Femelă vivipară aripată
Planşa XIX
Fig. 33. Aphis farinosa: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată, 3 – Femelă
vivipară apteră partea ventrală.
Planşa XX
Fig. 34. Aphis pomi: 1 – Matcă (fundatrix), 2 – Femelă vivipară apteră, 3 – Larvă tânără, 4 –
Nimfă, 5 – Femelă vivipară aripată.
Planşa XXI
Fig. 35. Aphis rumicis: 1 – Nimfă, 2 – Nimfă (exemplar mare), 3 – Femelă vivipară tânără, 4
– Femelă vivipară apteră, 5 – Femelă vivipară aripată.
Planşa XXII
Fig. 36. Aphis sambuci: 1 – Femelă vivipară aripată, 2 – Femelă vivipară apteră.
Fig. 37. Brevicoryne brassicae: 1 – Femelă vivipară apteră acoperită cu puf, 2 – Femelă
vivipară aripată (profil), 3 - Nimfă
180
Planşa XXIII
Fig. 38. Hyalopterus pruni: 1 – Femelă vivipară aripată, 2 – Mascul cu aripi voluminoase,
3 – Femelă ovipară apteră, 4 – Nimfă.
Planşa XXIV
Fig. 39. Hyperomyzus lactucae: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată, 3 –
Nimfă, 4 – Formă larvară.
Planşa XXV
Fig. 40. Macrosiphoniella absinthii; Fig. 41. Macrosiphum rosae. 1 – Femelă virginogenă
aripată, 2 – Larvă nearipată, 3 – Femelă virginogenă aripată.
Planşa XXVI
Fig. 42. Myzodes persicae: 1 – Femelă vivipară apteră, 2 – Femelă vivipară aripată.
Planşa XXVII
Fig. 43. Myzus cerasi: 1 – Mascul; 2 – Larvă tânără nearipată; 3 – Femelă virginogenă
aripată; 4 – Femelă virginogenă nearipată; 5 – Nimfă.
Planşa XXVIII
Fig. 44. Phorodon humuli: 1 – Femelă virginogenă nearipată; 2 – Nimfă; 3,4 – Femelă
virginogenă aripată.
Planşa XXIX
Fig. 45. Rhopalosiphon padi: 1 – Nimfă, 2 – Femelă vivipară aripată.
Planşa XXX
Fig. 46. Sitobion avenae: 1 – Femelă virginogenă aripată; 2 - Femelă virginogenă apteră; 3 –
Nimfă.
Planşa XXXI
Fig. 47. Uroleuchon cicorii: 1 – Femelă virginogenă apteră; 2 – Femelă virginogenă aripată.
Planşa XXXII
Fig. 48. Adult de Aphidius ervi Hal; Fig. 49. Adult de Ephedrus lacertosus Hal. (după M.
Lăcătuşu)
Planşa XXXIII
Fig. 50. Adult de Lisiphlebus fabarum (Marshall); Fig. 51. Adult de Trioxys angelicae
(Haliday). (original)
Planşa XXXIV
Fig. 52. Ou de afidiid; Fig. 53. Aphidius megourae Stary – larva de stadiul I; Fig. 54.
Lipolexis gracilis Forster – larva de stadiul I.; Fig. 55. Monoctonus agustivalvus Stary – larva
de stadiul I; Fig. 56. Aphidius megourae Stary – larva de stadiul II; Fig. 57. A. megourae
Stary – larva de stadiul III; Fig. 58. Armătura bucală a larvei de stadiul I. (după P. Starý)
181
Planşa XXXV
Fig. 59. Capul speciei Pauesia sp. văzut din faţă; Fig. 60. Capul văzut dorsal; Fig. 61. Antenă
de afidiid; Fig. 62. Partea bazală a unei antene; Fig. 63, 64. Structura toracelui: PN –
pronotum, NOT – notum, TG – tegulă, MSCT – mezoscut, AX – axilllae, AANT – aripa
anterioară, APST – aripă posterioară, SCTL – scutelum, MTNT – metanotum, PSCTL –
postscutelum, PROP – propodeum, SP – stigme. T1, T2 – primul şi al doilea segment
abdominal, CX1, CX2, CX3 – coxe, PN – pronotum, PP – propleure, MSPL – metapleure.
(după P. Starý)
Planşa XXXVI
Fig. 65. Aripa anterioară de afidiid; Fig. 66. Aripă posterioară de afidiid: An – anală; B –
bazală C – costală; Cu – cubitală; Im – intermediană; Ir – interradială (primară, secundară); M
– mediană (primară, secundară etc.); Mt – metacarp; n – nervellus; Pt – pterostigmă; R –
radială (primară, secundară, terţiară); Sc – subcostală; celule: Bc. – bazală; Cuc – cubitală
(primară secundară); Mc – mediană (primară, secundară); Pt – pterostigmală; Rc – radială
(primară, secundară etc.) (după P. Starý)
Planşa XXXVII
Fig. 67. Propodeum de Aphidius; Fig. 68. Propodeum de Monoctonus; Fig. 69, 70. Primul
segment abdominal de la Trioxys; Fig. 71. Partea posterioară a abdomenului de Metaphidius.
(după P. Starý)
Planşa XXXVIII
Fig. 72. Armătura genitală femelă: MP – tergitul segmentului IX, PTGR – proctiger, VP –
prelungire ventrală, 2VLF – al doilea valvifer, 3VL – valvula 3 (teaca ovipozitorului); Fig.
73. Teaca ovipozitorului; Fig. 74. Armătura genitală masculă: GX – gonococxit, GB –
gonobazis, VP – valvele penisului, P – penis, D – digitus, CS – cuspis, GF – gonoforceps, GR
– gonostipital rami, APD – apodemus; Fig. 75. Abdomenul femelei de Protaphidius; Fig. 76.
Armătura genitală femelă la Trioxys; Fig. 77, 78. Prelungirile abdominale de la Trioxys. (după
P. Starý)
Planşa XXXIX
Fig. 79. Lysiphlebus melandriicola Stary – aripa; Fig. 80. Lysiphlebus salicaphis (Fitch.); Fig.
81. Lysiphlebus ambiguus Haliday – aripa; Fig. 82. Diaeretiela rapae (M’Intosh) – aripa, Fig.
83. Diaeretellus ephippium (Hal.) – aripa; Fig. 84. Trioxys angelicae Hal. – aripa; Fig. 85.
Ephedrus plagiator Nees. – aripa; Fig. 86. Ephedrus persicae Frog. – aripa; Fig. 87. Lipolexis
gracilis Forster – aripa; Fig. 88. Aphidius rosae Hal. – aripa. (după P. Starý)
Planşa XL
Fig. 89. Dyscritulus planiceps Marshall – aripa; Fig. 90. Trioxys pannonicus Stary – aripa;
Fig. 91. Ephedrus lacertosus Hal. – aripa; Fig. 92. Monoctonus angustivalvus Stary – aripa;
Fig. 93. Diaeretus leucopterus (Hal.) – aripa; Fig. 94. Monoctonus angustivalvus Stary –
variaţie în nervaţiune; Fig. 95. Praon sp. – aripa; Fig. 96. Paralipsis enervis (Nees) – aripa.
(după P. Starý)
182
Planşa XLI
Fig. 97. Pauesia abietis (Marsh.) – genitalia; Fig. 98. Aphidius rosae Hal. – genitalia; Fig. 99.
Areopraon lepelley (Vaterston) – genitalia; Fig. 100. Pauesia laricis Hal. -. genitalia; Fig.
101. Aphidius caraganae Stary – propodeum; Fig. 102. Trioxys falcata Mackuer – genitalia;
Fig. 103. Trioxis parauctus Stary – tergitul I abdominal; Fig. 104. Diaeretus leucopterus Hal.
– genitalia; Fig. 105. Trioxys macroceratus Mackauer – genitalia; Fig. 106. Tripoxys
parauctus Mackauer – genitalia. Fig. 107. Lysaphidus arvensis Stary – genitalia. (după P.
Starý)
Planşa XLII
Fig. 108. Trioxys centaurae Hal. – genitalia; Fig. 109. Dyscritulus planiceps (Marsh.) –
genitalia; Fig. 110. Ephedrus cerasicola Stary – propodeum; Fig. 111. Lysaphidus arvensis
Stary – capul văzut dorsal; Fig. 112. Aclitus obscuripennis Forst. – capul văzut deasupra; Fig.
113. Lysaphidus erysimi Stary – capul văzut deasupra; Fig. 114. Pauesia picta (Hal.) –
genitalia; Fig. 115. Trioxys pannonicus Stary – genitalia; Fig. 116. Aphidius avenae Hal. –
propodeum; Fig. 117. Lysiphlebus fabarum Marsh. – genitalia; Fig. 118. Monoctonus
angustivalvus Stary – propodeum; Fig. 119. Ephedrus plagiator (Nees) – genitalia; Fig. 120.
Monoctonus caricis Hal. – propodeum; Fig. 121. Pauesia unilachni (Gahan) – genitalia.
(după P. Starý)
Planşa XLIII
Fig. 122. Trioxys heraclei (Hal.) – genitalia; Fig. 123. Paralipsis enervis (Ness) – capul văzut
lateral; Fig. 124. Trioxys hortorum Stary – genitalia; Fig. 125. Discritulus planiceps (Marsh.)
– capul văzut dorsal; Fig. 126. Toxares deltiger (Hal.) – genitalia; Fig. 127. Diaeretellus
ephippium (Hal.) – genitalia; Fig. 128. Trioxys auctus (Hal.) – propodeum; Fig. 129. Pauesia
picta (Hal.) – mezoscutum văzut lateral; Fig. 130. Monoctonus crepidis (Hal.) – propodeum;
Fig. 131. Diaeretus leucopterus (Hal.) – propodeum; Fig. 132. Ephedrus validus (Hal.) –
propodeum; Fig. 133. Diaeretiela rapae (M’Int) – genitalia; Fig. 134. Praon volucre (Hal.) –
genitalia; Fig. 135. Monoctonus crepidis (Hal.) – genitalia; Fig. 136. Aphidius rosae Hal. –
propodeum; Fig. 137. Lysiphlebus thelaxis Stary – tergitul I abdominal; Fig. 138. Lysiphlebus
fabarum (Marsh.) – tergitul I abdominal; Fig. 139. Ephedrus brevis Stelfox – tergitul I
abdominal. (după P. Starý)
Planşa XLIV
Fig. 140. Pauesia maculolachni (Stary) – capul văzut din faţă; Fig. 141. Trioxys humuli
Mackauer – genitalia; Fig. 142. Aclitus obscuripennis Forst. – abdomen; Fig. 143.
Monoctonus angustivalvus Stary – genitalia; Fig. 144. Metaphidius aterrimus Fabricius –
abdomen; Fig. 145. Metaphidius aterrimus (Fahr.) – propodeum; Fig. 146. Monoctoni
pistaciaecola Stary – genitalia; Fig. 147. Lysaphidus arvensis Stary – tergit; Fig. 148.
Areopraon lepelleyi (Waterston) – propodeum; Fig. 149. Lysiphlebus thelaxis Stary – tibia;
Fig. 150. Lysiphlebus arvicola Stray – tergit; Fig. 151. Praon pubescens Stary – articole
flagelare; Fig. 152. Praon volucre (Hal.) – articole flagelare; Fig. 153. Pauesia picta (Hal.) –
propodeum; Fig. 154. Monoctonia pistaciaecola Stary – tergit I; Fig. 155. Tryoxis angelicae
(Hal.) – genitalia; Fig. 156. Ephedrus nacheri Quilis – tergitul I abdominal. (după P. Starý)
183
Planşa XLV
Fig. 157. Pauesia picta (Hal.) – tergitul I abdominal; Fig. 158. Trioxys angelicae (Hal.) –
tergitul I abdominal; Fig. 159. Pauesia laricis Hal. – tergitul I abdominal; Fig. 160. Trioxys
auctus (Hal.) – tergitul I abdominal; Fig. 161. Pauesia pini (Hal.) – tergitul I abdominal; Fig.
162. Ephedrus plagiator (Nees) – vârful antenei; Fig. 163. Trioxys centaurae (Hal.) – tergitul
I abdominal; Fig. 164. Lysiphlebus dissolutus (Ness) – propodeum; Fig. 165. Trioxys heraclei
(Hal.) – tergitul I abdominal; Fig. 166. Ephedrus minor Stelfox – vârful antenei; Fig. 167.
Ephedrus validus (hal.) – genitalia; Fig. 168. Trioxys macroceratus Mackauer – tergitul I
abdominal; Fig. 169. Pauesia cupressobii Stary – tergitul I abdominal; Fig. 170. Ephedrus
validus (Hal.) – articole ale flagelului; Fig. 171. Pauesia unilachni (Gahan) – mezoscutul
văzut lateral; Fig. 172. Trioxys pallidus (Hal.) – genitalia; Fig. 173. Lipolexis gracilis Forster
– genitala; Fig. 174. Trioxys spinosus Stary – genitalia; Fig. 175. Trioxys glaber Stary –
genitalia; Fig. 176. Trioxys betulae (Marsh.) – genitalia. (după P. Starý)
Planşa XLVI
Asaphes vulgaris Walk.: Fig. 177. Adultul; Fig. 178. Capul văzut din faţă; Fig. 179. Antena.
(după Masi).
Planşa XLVII
Aphidencyrtus aphidivorus Mayr: Fig. 180. Adultul; Fig. 181. Capul văzut din faţă; Fig.
182-186. Antene la mascul şi femelă. (după I. Andriescu)
Planşa XLVIII
Fig. 187. Complexul de duşmani naturali care controlează coloniile de B. brassicae. (original)
Planşa XLIX
Fig. 188. Colonie de Brevicoryne brassicae L: pe frunze de varză; Fig. 189. Varză atacată de
Brevicoryne brassicae L.; Fig. 190. Femelă vivipară aripată şi femelă vivipară nearipată.
(original)
Planşa L
Mumii de Aphis pomi De Geer: Fig. 191. Femelă nearipată; Fig. 192. Femelă aripată.
(original)
Planşa LI
Fig. 193. Piramida trofică a biocenozei parazitoide a lui B. brassicae L. (original)
Planşa LII
Fig. 194. Ciclogramă reprezentând raportul dintre speciile parazitoide care controlează
coloniile de Brevicoryne brassicae L. (original)
Planşa LIII
Fig. 195. Dinamica speciilor parazitoide de la un an la altul în perioada 1967-1972; Fig. 196.
Dinamica speciilor parazitoide la Valea Lupului în perioada 7.VII-13.XI.1971. (original)
184
Planşa LIV
Fig. 197. Competiţia dintre speciile parazitoide, într-o cultură de varză atacată de B. brassicae
L. (original)
Planşa LV
Fig. 198. Dinamica speciilor din biocenoza parazitoidă a lui B. brassicae în Moldova.
(original)
Planşa LVI
Fig. 199. Complexul de parazitoizi care limitează populaţiile de Pieris sp. (original).
Planşa LVII
Fig. 200. Complexul de parazitoizi din populaţii de Plutella xylostella. (original)
Planşa LVIII
Fig. 201. Reţea trofică specifică pentru biocenoza parazitoidă a lui Uroleuchon cichorii.
(original).
Planşa LIX
Fig. 202. Reţea trofică specifică biocenozei parazitoide a lui Acyrtosiphon pisum. (original).
Planşa LX
Fig. 203. Reţea trofică specifică pentru biocenoza parazitoidă a lui Macrosiphoniella
absinthum. (original)
Planşa LXI
Fig. 204. Reţea trofică specifică pentru biocenoza parazitoidă a lui Schizaphis graminum.
(original)
Planşa LXII
Fig. 205. Analiza sinecologică a speciilor parazitoide din coloniile de Uroleucon cichorii.
(original)
Planşa LXIII
Fig. 206. Afinitatea cenotică a speciilor parazitoide din coloniile de Uroleucon cichorii.
(original)
Planşa LXIV
Fig. 207. Mecanisme cibernetice care acţionează în cadrul biocenozelor parazitoide. (original)
Planşa LXV
Fig. 208. Relaţiile cibernetice ce se stabilesc între nivelele trofice ale unei biocenoze de tip
parazitoid. (original)
185
PLANŞA I
Fig. 5. Afide. Afidul cenuşiu al verzei (Brevicoryne brassicae) (după Mordvilko şi Essig)
1. Form aripată; 2. Forma neariptă; 3. Codiţă, 4. Colonie de afide pe varză.
PLANAŞA IV
Fig. 6. Afide. Tipuri de codiţe (după Mordvilko, Nevski, Pinttar, Şapoşnicov, Şeleghevici)
1-3. Larg rotunjite: 1. Tuberolachnus; 2. Forda hirsuta mordvilkoi, văzută lateral (x – codiţă, ao –
orificiul anal, an – lobul anal, no – orificiul genital, cen – lobul subgenital); 3. Acaudinum; 4.
Rotunji, Anuraphis; 5, 6. În formă de coif, Dysaphis; 7. Triunghiulară, Semiaphis; 8, 9. Digitiform:
8 – Aphis, 9 – Staticobium; 10. În formă de spadă, Macrosiphum; 11. În formă de eprubetă,
Chaitophorus.
Fig. 9. Afide. Fam. Aphididae, tribul Aphidini. (după Goidanici, Ivanovskaia, Rogerson,
Stroiann, Şapoşnicov şi orig)
1-7. Cornicule: 1 – Rhopalosiphum maydis, individ nearipat; 2 – Rh. padi, individ aripat; 3 – Rh.
insertum, individ aripat; 4 – Schizaphis pyri, forma nearipată; 5 – Schizaphis pyri, forma aripată; 6 –
Hyalopterus arundinis, 7 – Chomaphis mira; 8, 9. Cryptosiphon artemisia: 8 – nearipată, văzută
dorsal; 9 – ultimul articol al antenei; 10, 11. Toxoptera aurantii: 10 – porţiune de pe suprafaţa
ventrală a abdomenului, 11 – tibia posterioară; 12. Aphis gosypii, tibia posterioară.
PLANŞA VI
Fig. 14. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Anuraphidina. Frunze vătămate (după Şapoşnikov).
1 – păr, Anuraphis pyrilaseri; 2 – măr, Dysaphis anthrisci majkopica; 3 – păr, D. reaumuri; 4 –
piersic, Brachycaudus amygdalinus.
Fig. 15. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Liosomaphidina. Capul sau partea sa anterioară la
formele nearipate (după Müller, Heinze).
1 – Liosomaphis berberidis; 2 – Myzaphis rosarum; 3 – M. bucktoni; 4 – Trilobaphis caricis; 5 –
Galiobium langei; 6 – Lipaphis matthiole; 7 – Spatulophorus incanae; 8 – Coloradoa rufomaculata.
PLANŞA IX
Fig. 21. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Corniculele formelor nearipate
(după Aizenberg, Golman, Mordvilko, Müller, Nevski, Heinze şi G.E.Bei-Bienko).
1 – Xenomyzus corticalis; 2 – Myzus borealis; 3 – Microlophium evansi; 4 – idem, partea apicală; 5
– Acyrthosiphon caraganae; 6 – Volutaphis centaureae; 7 – Rhopalosiphoninus ribesinus; 8 – Rh.
calthae; 9 – Rh. latysiphon; 10 – Macrosiphum rosae; 11 – idem, partea apicală; 12 – Dactynotus
cirsicola; 13 – D. (Paczoskia) paczoskii, partea terminală, apicală; 14 – Chaetosiphon alpestre
orientalis.
PLANŞA XII
Fig. 22. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Capul formelor nearipate
(după Mordvilko, Heinze şi Hille Lis Lambers).
1 – Ovatus insitus; 2 – Ovatoides inulae; 3 – Phorodon humuli; 4 – Aulacorthum solani; 5 –
Amphorophora rubi; 6 – Acyrthosiphon pisum; 7 – Microlophium evansi; 8 – Metopolophium
dirhodum; 9 – Rhopalosiphoninus ribesinus.
PLANŞA XIII
Fig. 23. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Heinze şi Eissig).
1 – Idiopterus nephrolepidis, aripa anterioară; 2 – Nasonovia pilosellae, perişori de pe tergitele
abdominale III şi IV.
Fig. 25. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina. Ultimul articol al trompei
(după Hille Ris Lambers).
1 – Cryptomyzus ballotae; 2 – C. galeopsidis; 3 – Capitophorus vandergooti; 4 – Pleotricophorus
glandulosus; 5 – P. persimilis.
Fig. 26. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Hille Ris Lambers).
1 – Capitophorus eleagni; 2 – C. horni.
PLANŞA XV
Fig. 27. Afide. Fam. Aphididae, subtribul Macrosiphina (după Mordvilko şi Heinze).
1 – 6 – Myzodes persicae: 1 – forma nearipată, 2 – capul; 3 – 5 – corniculul formelor aripate şi
nearipate – „transfugi”, colonişti; 7,8 – Myzus cerasi: 7 – formă nearipată, văzută dorsal, 8 – vârful
tibiei posterioare de la larva din stadiul 1 (săgeţile indică perişorii rostrali).
PLANŞA XVI
PLANŞA XVII
Fig 187
Chrysopa perla
Chrysopa carnea
Adalia bipunctata
Scymnus interruptus
Coccinula quadripustulata
Coccinella septempunctata
Paragus quadrifasciatus
aphidivorus
Enizemum ornatum
Aphidencyrtus
Dendrocerus carpenteri Melanostoma mellinum
Syrphophilus bizonarius
Dendrocerus bicolor Syrphus vitripennis
aphidis
Charips longicornis Diaeretiella rapae Episyrphus balteatus
Pacyneuron
Charips tscheki Trioxys angelicae Scaeva pyrastri Syrphophagus aeruginosus
BRASSICAE
Charips curvicornis Praon volucre Scaeva seleniticus
PLANŞA XLVIII
Diplazon tibiatorius
BREVICORYNAE
Charips leunisii Lysiphlebus ambiguus Syrphus ribesii
Sussaba pulchella
Charips dolichocerus Syrphus luniger
Sphaerophoria flavicauda
Asaphes vulgaris
Leucopis ninae
Leucopis caucazica
Leucopis rufithorax
Leucopis melanopus
Anthocoris nemorum
Aphidoletes aphidivora
PLANŞA XLIX
PLANŞA L
PLANŞA LI
Consumator. V
(Parazit IV)
Consumator IV
(Parazit III) - Asaphes -
Consumator III
(Parazit II) - Charips -
Consumator II
(Parazit I)
- 5 specii parazite secundare -
Consumator I
Brevicoryne brassicae L.
Specie fitofagă
Producător
Brassica oleracea var capitata L.
Fig. 193
Charips arcuatus
8,464%
Diaeretus rapae
25,293%
Charips longicornis
Trioxys angelicae 18,422%
0,189%
Dyscritulus planiceps
PLANŞA LII
0,189%
Dendrocerus campestris
0,060%
Charips leunisii
0,189%
Fig. 194
50.00
45.00
40.00
Charips tscheki
20.00 Charips arcuatus
Pachyneuron aphidis
15.00
10.00
5.00
Charips tscheki
20.00 Charips arcuatus
15.00 Pachyneuron aphidis
10.00
5.00
0.00
Fig. 196
I
I
I
X
II
.IX
I
II
II
II
II
.X
3.
V
.V
.V
.V
V
26
13
7.
6.
14
19
11
Competitia dintre speciile parazitoide dintr-o cultura de varza atacata de Brevicoryne
70.00 brassicae L.
60.00
50.00
Diaeretiella rapae
PLANŞA LIV
40.00 Asaphes vulgaris
Charips longicornis
%
Charips tscheki
30.00 Charips arcuatus
Pachyneuron aphidis
20.00
10.00
0.00
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Fig. 197
PLANŞA LV
60.00
50.00
Charips tscheki
30.00
Charips arcuatus
Pachyneuron aphidis
20.00
10.00
0.00
uc i)
ra (B a)
i)
t)
G ciu an )
ot n i
es os si
(N au)
ve ur a)
i
(S (Ias
an
ac (V uc
a
h e ni c e
(B je
Sa B eav
V rum I
es ac
ea
R c ea e c
ni du
os
(T
ti
om Nou
ti
.F
a
l
o
er
tu
Tg
Sa
H
Fig 198
Fig. 199
Apanteles spurius
Coccygomimus examinator
Apanteles jucundus
Mesochorus vittator
Coccygomimus instigator
Hyposoter vulgaris
Ehialtes compunctor
Apanteles rubecula
Mesochorus velox
Pieris rapae
Compsilura concinata
Apanteles glomeratus
Tachyna larvarum
Hyposoter ebeninus
Mesochorus anomalus
Itoplectis alternans
Pieris brassicae
Pteromalus puparum
Trichogramma evanescens
Theronia atalantae
Pieris napae
Apantheles rubripes
Hemiteles melanarius
Mesochorus curvator
Brachymeria femorata
Brachymeria larvarum
Microplitis mediana
Mesochorus brevicollis
PLANŞA LVI
Fig. 200
Diadromus
subtilicornis
Thyraeela collaris
Diadromus ustulatus
Apanteles rubecula
Itoplectis viduata
larvă
Diadegma gibbula
Diadegma gracilis
Diadegma fenstralis
Diadegma holopyga
Diadegma chrysosticta
Diadegma interrupta
PLUTELLA XYLOSTELLA
Diadegma monospila
Diadegma vestigialis
Diadegma
Diadegma cerophaga trochanterata
Dicaelotus parvulus
Hyposoter ebeninus
Phaeogenes
Chalcididae
isciomelinus
PLANŞA LVII
Fig.201
Alloxysta campyla
Alloxysta nigrita
Alloxysta perplexa
Alloxysta semiclausa
Alloxysta subaperta
Asaphes suspensus
Alloxysta ulrichi ulrichi
Charips arcuatus
Charips cabrerai
Charips cameruni
Charips carpenteri
Charips castaneiceps
Charips curvicornis
Charips dolichocerus
Charips flavicornis
Uroleucon cichorii
Aphidius funebris
Pachyneuron aphidis
Charips leunisii
Charips melanogaster
Charips microcerus
Cichorium intybus L. ssp. sativum (D.C.) Janchen var. foliosum Hegi
Charips persipulus
Charips tscheki
Asaphes vulgaris
Aphidencyrtus aphidivorus
Dendrocerus bicolor
Dendrocerus carpenteri
PLANŞA LVIII
Trichospheresis Diplazon Promethes
syrphii laetatorius sulcator
PLANŞA LIX
perla pisum 7-punctata
Asaphes Pacyneuron
vulgaris aphidis
Artemisia Artemisia
absinthim vulgaris
Macrosiphoniella
absinthum
PLANŞA LX
Aphidencyrtus Alloxysta Charips Charips
aphidivorus ulrchii ulrichii curvicornis brevis
Fig. 203
Asaphes Pachyneuron
vulgaris aphidis
Fig. 204
Dendrocerus aphiduus
Charips dolichocerus
Charips luteipes
Asaphes vulgaris
Aphidius avenae
Aphidencirtus aphidivorus
Charips xanthocerus
Triticum sativum
Schizaphis graminum
Charips pusillus
Charips tschkei
Aphidius ervi
Charips versicolor
Pachyneuron aphidis
Charips victrix
Secale cereale
Dendrocerus campestris
Lysiphlebus fabarum
PLANŞA LXI
PLANŞA LXII
semnificaţie
Dominanţa
Indicele de
Abundenţa
Constanţa
ecologică
Specia
Nr. crt.
Fig 205
Charips flavicornis
Asaphes suspensus
Alloxysta perplexa
Charips recticornis
Alloxysta campyla
Charips carpenteri
Aphidius funebris
Charips cameruni
Alloxysta ulrichii
Asaphes vulgaris
Alloxysta nigrita
Aloxysta ulrichii
Charips arcuatus
Charips cabrerai
Charips pussilus
Charips pusillus
Charips leunisii
Charips tscheki
Charips victrix
Charips victrix
Aphidencyrtus
melanothorax
Praon dorsale
melanogaster
Dendrocerus
dolichocerus
Dendrocerus
castaneiceps
Pchyneuron
aphidivorus
curvicornis
microcerus
semiclausa
perpusillus
homotoma
campestris
recticornis
infuscatus
carpenteri
Alloxysta
Alloxysta
subaperta
Ephedrus
unicolor
Charips
Charips
Charips
Charips
Charips
Charips
ulrichii
aphidis
bicolor
victrix
1. 80 95 20 25 20 20 20 90 25 30 70 65 70 60 100 15 15 35 15 85 75 55 65 70 60 45 60 100 100 100 55 85 55
2. 84 18 17 18 20 25 25 79 24 16 76 76 85 80 19 19 35 12 74 82 59 61 67 56 47 447 100 100 100 59 75 42
3. 15 14 21 21 21 85 26 25 65 68 65 55 95 16 16 30 16 15 79 50 60 74 55 447 55 95 95 95 50 80 43
4. 29 0 0 0 22 12 11 20 13 29 14 20 0 17 38 40 24 25 7 21 13 33 8 14 20 20 20 25 17 15
5. 0 13 0 26 0 38 19 29 27 21 25 0 14 20 14 29 18 14 29 12 31 17 21 25 25 25 21 29 33
6. 14 33 16 29 11 13 6 13 23 20 40 17 10 0 17 27 25 31 29 7 6 14 20 20 20 15 24 15
7. 14 22 20 25 29 31 20 14 20 40 17 10 0 5 19 25 31 20 7 8 7 20 20 20 15 25 15
8. 16 0 11 20 21 20 33 20 17 17 10 0 5 19 25 31 20 7 8 7 20 20 20 15 24 15
9. 28 33 68 63 68 58 90 17 17 39 17 75 74 53 63 60 58 50 50 90 90 90 53 84 45
10 22 27 6 27 13 25 33 20 33 33 16 33 23 19 6 6 6 21 25 25 25 33 39 23
PLANŞA LXIII
11 11 12 18 29 30 0 13 8 29 35 17 13 36 18 29 7 13 30 30 30 21 25 21
12 59 87 63 70 21 13 50 6 63 81 58 59 65 37 44 54 70 70 70 56 63 39
Fig. 206
13 59 56 65 14 14 25 14 67 65 50 50 59 47 57 39 65 65 65 58 58 50
14 53 70 13 13 10 13 63 81 47 59 65 44 35 44 70 70 70 56 63 39
15 60 25 15 36 7 53 50 53 56 44 33 31 33 60 60 60 60 53 35
16 15 15 35 15 85 75 55 65 70 60 45 60 100 100 100 55 85 85
17 20 25 20 5 60 27 14 21 0 9 15 15 15 15 8 18 17
18 25 20 11 13 8 23 6 15 0 0 15 15 15 17 18 27
19 11 16 47 20 25 24 36 23 36 35 35 35 37 33 29
20 18 20 8 7 21 15 20 7 15 15 15 8 11 8
21 68 47 67 55 65 53 53 85 85 85 56 79 38
22 56 56 81 35 56 50 75 75 75 44 68 37
23 41 56 28 33 53 55 55 55 57 56 22
24 56 39 22 39 65 65 65 65 67 33
25 30 44 44 70 70 70 39 55 25
26 40 41 60 60 60 35 53 21
27 40 45 45 45 33 44 18
28 60 60 60 35 53 21
29 100 100 65 85 65
30 100 65 85 65
31 65 85 65
32 36 29
33 47
34
Brassica oleracea Brevicoryne Diaeretus
PLANŞA LXIV
var. capitata brassicae rapae
Fig. 207
PLANŞA LXV
Consumator V
(Parazit IV)
Consumator IV
(Parazit III)
Consumator III
(Parazit II)
Consumator II
(Parazit I)
Consumator I
Brevicoryne brassicae L.
Producător
Brassica oleracea var capitata L.
Fig. 208