Capitolul 1 : Trezirea

Inca nu puteam sa realizez k totul a luat sfarsit....nu stiam ce va fi de acum in

colo..eram relaxata dar in acelasi timp si speriata....dar speriata de ce?...speriata k
se vor plictisi de mine?..speriata k inuyasha nu ma va mai iubi.?..stateam langa un
copac si imi puneam singura intrebari in gand ...intrebari la care nici eu nu le stiam
raspunsul
Fiecare avea cate ceva de facut in timp ce eu..eu ma uitam la cer si inumaram
stelele....stiam cat de stupid putea sa para..dar ma linistea..imi alunga toate
gandurile rele
Copii lui Sango se jucau in apa la lumina lunii ..sango spala cateva haine prin
apropierea copiilor ...,Miroku aducea hrana ajutat de inuyasha ..iar eu stateam si
ma uitam la raza mea de suare
Stiu pare ciudat sa ii spun asa ..fiiind un semi-demon
dar eu nu il vad asa..il vad k pe un om oarecare...Mai incapatanat dar la fel ca
noi...sa poate chiar mai minunat decat orice om.
Avea parul lung Argintiu cu o nuanta foarte foarte slaba de albastru ...lasat sa cada
pe spate ...urechiusele mele dragi care le avea pe cap ..care il facea sa arate mai
frumos decat era si fara ele toate lucrurile acestea imi treceau prin minte.
Imi era frica sa nu plece de langa mine..nu stiu ce as face..daca as suporta...
Mi-am scuturat capul usor ..la gandurile acelea si am decis sa las totul si sa nu ma
mai gandesc la asa ceva
Mi-am indreptat privirea din nou la stele incepand sa le inumar din nou ..de la
capat..
Din senin Ochii au inceput sa ma duara groaznic de tare facandu-ma sa ma intind
pe pamantul rece ..m-am ridicat in picioare sprijinindu-ma de un copac...nimeni nu
observa "bunul meu echilibru" pe care il aveam
Am incercat sa scot cuvintele din gura dar dinti imi erau asa de stransi incat nu mai
aveau mult pana sa se sparga.
Ochii ma ardeau foarte tare ...flacara din ochi nu dadea semne sa se stinga, din
contra, se aprindea din ce in ce mai tare.
Nu vroiam decat sa se opreasca ..nu stiam ce este cu mine..vroiam sa ii scot si sa ii
arunc...dar durerea era asa de infioratoare incat rauri de lacrimi mi-au izbucnit
imediat ...totul era asa de ciudat nimeni nu dadea vrun semn sa fi observat k aveam
dureri..
Echilibrul meu devenea din ce in ce mai prost facandu-ma sa cad din noi pe
pamantul rece ...am ramas acolo in timp ce ma uitam la prietenii mei care isi vedeau
de ale lor ...in timp ce ochii mei deveneau din ce in ce mai incetosati ..si plin de
lacrimi ...nu imi mai pasa nimic...vroiam sa dispara durerea..am inchis ochii si
incercam sa nu ma gandesc la ea...dintr-o data durerea deveni si mai tare facandu-
ma sa deschid ochii brusc.
Atunci am vazut..nu mai eram in padure..cu InuYasha si prietenii meu eram in
spital...Mama mea statea langa mine si ma privea ingrijorata cu ochii mari
..spunand ceva, dar, eu eram cu gandurile in alta parte.
Nu stiam ce s-a intamplat....De ce sunt aici?..totul a fost duar un vis?...daca da de ce
sunt la spital? ..ramaneam cu intrebarile acestea in capul meu negasindu-le raspuns
Mi-am intors capul sa ma uit mai bine si i-am intalnit privirea mamei mele...statea
langa mine cu ochii mari pregatita sa cheme asistentele ...vazand ca nu scot nici un
cuvant...ingrijorand-o si mai tare
Am deschis gura vrand sa spun ceva ..dar nu stiam ce...Am scos duar Ce s-a
intamplat?
Fata mamei se mai inmuie din incordarea pe care o avea vazand k am inceput sa
vorbesc ..si-a pus mana pe fruntea mea si oftand usor ..se uita la mine cu ochii ei
blanzi.. si ramase 2 minute fara sa spuna nimic.
A doua oara am intrebat mai serioasa
--Mama ce s-a intamplat?De ce sunt la spital?Cum am ajuns aici?..o gramada de
intrebari mi-au iesit pe gura una dupa alta intrebari ce vroiau cate un raspuns.
--SSS linistestete Kagome..ai avut un accident..spuse mama in timp ce ma mangaia
pe frunte- Draga mea dar ne-ai speriat fuarte tare....cand am vazut k nu te mai
trezesti
--Ce am patit ? spun eu curioasa

--In drumul tau spre scoala intr-un moment de neatentie ai fost lovita de o
masina.Ai stat inconstienta 5 zile..am crezut k nu o sa mai deschizi ochii
--Unde este Inuyasha?
--Cine ?
--Mama..Inuyasha
--Scuze draga mea dar nu cunosc nici un InuYasha
Nu puteam sa cred ceea ce am auzit ..
--Mama in ce zi suntem azi?
-- 3 martie draga mea
Ma rugam sa nu fie adevarat ceea ce credeam eu..
--Si in ce an ?
--2001 ..Kagome sigur esti bine
--Ddd..aa
Nu puteam sa cred..eram cu un an, inainte sa il cunosc pe Inuyasha...Dar eu imi
aduceam aminte de el si de prietenii lui ..cum l-am invins pe Naraku..Se poate k
totul sa fi fost un vis...?...nu nu pot sa cred asta..visez acum poate daca inchid ochii
ma trezesc in padure alaturi de cei dragi
Am inchis ochii crezand ca voi reusi ..dar vocea mamei mele ingrijoratoare....ma
facu sa imi dau seama k nu e un vis sau mai bine zis un cosmar..ci asta e realitatea
Cu vocea inceata am reusit sa scot un Da ..pentru a o calma pe mama..Nu imi venea
sa cred k InuYasha nu este real...k tot ce am trait pana acum a fost duar un
vis...cateva lacrimi se dadeau de-a dura pe obrazul meu..pentru a o face pe mama sa
plece..nu k nu imi placea compania ei..vroiam sa stau singura..am rugato sa se duca
sa aduca o asistenta...vroiam sa plec acasa..ma rugam sa ma lase sa pot sa stau in
casa..vroiam sa fiu in patul meu si sa ma gandesc la ceea ce nu a fost real
Spre bucuria mea doctorul a crezut k nu mai este nevoie sa stau in spital si ca pot
pleca acasa.
In drum spre casa Ma gandeam ..la ce voi face de acum..ce va fi de acum in colo.
cand se opri masina mama scoase hainele mele si le duse in casa
eu mergeam cu pasi marunti si privea uimita...inca vroiam sa cred k nu e real ceea
ce am patit...atunci am vazut locul unde am crezut k a inceput totul ..fantana.
M-am dus si m-am uitat la ea inca simteam k ceva ma leaga de locul acela...dar
stiam k de acum in colo nu voi mai putea sa ma ranesc luptand cu demonii ...dar cel
mai dor imi va fi de iubirea mea InuYasha..imi va fi dor de urechile lui..de
comportamentul lui ...in timp ce ma uitam la el ..am inceput sa plang din noi ...am
fost distrasa de vocea mamei mele care venea spre mine.
--Kagome esti bine draga mea?
--Da mama ...sunt bine
--Pai bine draga mea hai bunicul si Sota ne asteapta in casa
Oare eram bine...De acum voi fi bine ..Chiar m-am trezit la realitate ..m-am intors
spre mama si mergeam o data cu ea spre casa...Refuzam sa cred k inuyasha nu mai
exista ..Asta era cea mai mare temere a mea sa il pierd..iar acum realizez k sunt
indragostita de cineva care se presupune k nu exista...Oare asta era scris sa se
intample......un aer rece mi-a trecut pe la spate facandu-ma sa intepenesc...nu stiam
ce insemna asta..am stat pe loc jumatate de minut apoi am crezut k era duar vantul
asa k m-am dus in casa alaturi de familia mea adevarata