Lucrare de Licenta Finala

UNIVERSITATEA
FACULTATEA
DENUMIREA LUCRARII
PROFESOR COORDONATOR
STUDENT
1
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I DELIMITĂRI CONCEPTUALE
1.1 ADMINISTRATIA PUBLICĂ:- CENTRALĂ
- LOCALĂ
1.2 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ
1.3 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ
1.4 CONCEPTUL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE
1.5 REFORMA ADMINISTRATIEI PUBLICE
CAPITOLUL I ELEMENTE PRIVIND DEZVOLTAREA LOCALĂ
2.1 MODELE ŞI SISTEME ALE DEZVOLTĂRII LOCALE
2.2 SUPORT LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL AL DEZVOLTĂRII LOCALE
2.3IMPORTANŢA PARTENERIATULUI ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ
2.4 ASPECTE MANAGERIALE ŞI FACTORI DE REUŞITĂ AI DEZVOLTĂRII LOCALE
CAPITOLUL III CONSIDERAŢII PRIVIND ROLUL FS DEZVOLTAREA LOCALĂ
3.1POLITICA DE COEZIUNE
3.2 POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ
2
CAPITOLUL IV CAPACITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE PRIVIND
ACCESAREA ŞI IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANŢATE DIN FONDURI
STRUCTURALE
4.1 CAPACITATEA DE COFINANŢARE A AUTORITĂŢILOR PUBLICE LOCALE
4.2. RESURSELE UMANE ŞI FINANCIARE ALE PRIMĂRIILOR DIN ROMÂNIA
4.3. DESCENTRALIZAREA
4.4 INFORMAREA PRIVIND FINANŢAREA EUROPEANĂ
4.5. ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE
4.6. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE
4.6. PROIECTE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE
CAPITOLUL V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE - (CAZUL IAŞI)
5.1 PREZENTAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI IAŞI
5.2 PORTOFOLIU DE PROIECTE
5.3 IMPORTANŢA ŞI APORTUL ADUS DE PROIECTELE FINANŢATE DIN FS ÎN

IMPLEMENTAREA STRATEGIEI LOCALE
ÎNCHEIERE
BIBLIOGRAFIE
3
Listă acronime
UE Uniunea Europeană
FC Fondul de Coeziune
FEOGA Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă
FSE Fondul Social European
FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională
PND Planul Naţional de Dezvoltare
CNSR Cadrul Strategic Naţional de Referinţă
OI Organisme Intermediare
IMM Întreprinderi Mici şi Mijlocii
POR Program Operaţional Regional
PODCA Program Operaţional de Dezvoltarea Capacităţii Administrative
POCCE Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice
POM Programul Operaţional de Mediu
POT Programul Operaţional de Transport
POAT Programul Operaţional Asistenţă Tehnică
POSDRU Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
ONG Organizaţii Non-Profit
DESL Dezvoltare economico-socială locală
SEADL Sistem ecoomico-administrativ de dezvoltare ecnomică

PNB Produs Naţional Brut
PND Plan National de dezvoltare
4
CSNR Cadrul Strategic de Referinţă
5
CAPITOLUL I.1 ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ
Pentru început voi face o scrută prezentare a administraţiei publice atât la nivel central cât si
la nivel local.
''Executivul sau puterea executiva este recunoscută ca fiind o funcţie a statului care asigură
executarea legii''1.În România administraţia publică este împarţită în doua categorii: administraţia
publică de stat ( guvernul, administraţia de specialitate şi prefectul) şi administraţia publică locală
care cuprinde (consiliul judeţean, consiliul local, primarul şi serviciile publice locale).
I.1.1 Administraţia Publică Centrala
Guvernul este alcătuit din instituţiile administraţiei publice, instituţii care au particularităţi de
organizare, natură juridică, având în comun punerea în aplicare a legii.Guvernul asigură
funcţionarea şi dezvoltarea sistemului economic şi social pe plan naţional şi promovează interesele
ţării pe plan mondial.Aparatul de lucru al guvernului este alcătuit din Cancelaria primului-ministru,
Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Afaceri Europene, Departamentul pentru
relaţia cu Parlamentul, Departamentul pentru Relaţii Interetnice, Departamentul pentru control al
Guvernului, ultimele două neavând personalitate juridică.
Membrii guvernului sunt: primul-ministru (cea mai înalta funcţie din guvern), miniştrii de
stat, miniştrii delegaţi, miniştrii. Atribuţiile guvernului sunt de natură politică, economică,
administrativă cât şi de natură normativă.
În ceea ce priveşte administraţia de specialitate, în România, în decursul anilor numărul

ministerelor a variat în funcţie de partidul aflat la guvernare.”Ministerele sunt organe de specialitate
ale administraţiei publice centrale care realizează politica guvernamentală în domeniul de activitate
al acestora”2,acestea funcţionând conform articolului 16 din Constituţia României, în subordinea
guvernului.Astăzi în România funcţionează un număr de 15 ministere (Ministerul Administratiei si
Internelor,Ministerul Afacerilor Externe,Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, Ministerul
1
Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector univ. d. Mihaela
Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti
2
Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti
6
Apararii Nationale,MinisterulComunicatiilor si Societatii Informationale,Ministerul Culturii si
Patrimoniului National,Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului,Ministerul Economiei
Comertului si Mediului de Afaceri,Ministerul Educatiei, Cercetarii,Tineretului si Sportului,
Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Ministerul Mediului si Padurilor, Ministerul
Sanatatii, Ministerul Transportului si Infrastructurii si Ministerul Muncii si Protectiei Sociale).
Ministerele au un numar diferit de posturi, atribuţii, funcţii, după importanţa şi

complexitatea activităţii pe care o coordonează. Pentru o mai bună coordonare a activităţii în
teritoriu, ministerele pot avea în subordine servicii publice deconcentrate în unităţile administrativ-
teritoriale.În funcţie de „volumul , complexitatea, şi specificul activităţii” desfăşurate ministerele
sunt compuse din: birouri(cu un număr minim de 5 posturi de execuţie), servicii(cu un număr minim
de 7 posturi de execuţie), direcţii(care cuprinde un număr minim de 15 posturi de execuţie ), direcţii
generale(numărul minim fiind de 25 de posturi de execuţie) şi departamente (care asigură
coordonarea mai multor direcţii).
Serviciile publice deconcentrate substituie ministerele în unităţile administrativ – teritoriale.

Termenul de serviciu public deconcentrat a fost introdus în anul 1991 prin constituţie. Articolul 119
al constituţiei din 1991 prevede faptul că, administraţia publică din unităţile administrativ –
teritoriale se întemeiazăpe principiul descentralizării, deconcentrării serviciilor publice.Acest lucru
este reluat şi în constituţia din 2003. Articolul 123 alineatul 2 al constituţiei în vigoare prevede că
prefectul este conducătorul administraţiei centrale în teritoriu, cu menţiunea că nu există raporturi
de subordonare între autorităţile locale şi prefect.
Ministerele pot avea servicii care funcţionează în afara statului.Astfel articolul 41 din legea
90/2001 care reglementează organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor
prevede faptul că in funcţie de domeniul de activitate, ministerele pot avea compartimente în
strainătate.
I.1.2 Administraţia locală
7
Încă din anul 1990 s-a început procesul de descentralizare şi s-a pus accentul pe autonomia
locală.Primul pas a fost facut în anul 1991 prin legea 69/1991 prin care se reînfinţa instituţia
prefectului. Astăzi administraţia publică locală este reglementată de legea 215/2001 iar legea
34/2004 reglementează instituţia prefectului.
„Administraţia publică locală în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi

funcţionează în temeiul principiilor autonomiei locale, descentralizării serviciilor ublice,
eligibilităţii autoritoţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în
soluţionarea problemelor locale de interes deosebit”3.
Conform articolului 2 alineatul 1 din legea 195/2006, descentralizarea este transferul de

competenţa administraţiei publice şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la
nivelul administraţiei publice locale sau către sectorul privat.
În Constituţia României se stebileşte în art. 121 că „autorităţile administraţiei publice prin

care se realizează autonomia locală în comune, oraşe sunt consiliile locale şi primarii aleşi de catre
cetăţeni” prin vot liber,direct,egal şi universal.
Actuala structură administrativă este caracterizată prin prezenţa a două nivele:
1. Nivelul de bază, format din unităţi administrative locale, care este format din comune, oraşe
şi municipii.Includerea unei categorii administrative într-o unitate sau alta depinde de îndeplinirea a
11 criterii diferite(populaţie, economie, infrastructură, etc.).Toate aceste unitaţi administrative au
câte un consiliu şi un primar. Atât consiliul cât şi primarul sunt aleşi de catre cetaţeni prin vot pe o
perioadă de 4 ani.
Consiliul local – este alcătuit din consilieri aleşi, numărul acestora poate varia în funcţie de
numărul locuitorilor comunei sau oraşului.Astfel numarul minim de al consilierilor este de 9, iar
numărul maxim de 31.Consiliul se întruneste lunar în şedinţă publică, la convocarea a 2/3 din
consilieri sau a primarului.Existenţa consiliului prezintă aspectele auto-guvernării, consiliul avand
competenţă generală şi putând hotărî în toate prblemele de interes local.
3
Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti pg 253
8
2. Al doilea nivel este format din 41 de judeţe (care au existat ca număr şi dimensiune şi
înainte de 1990). Spre deosebire de sistemul centralizat existent înainte de 1990, judeţele îmbina
elemente specifice auto-guvernării cu cele specifice administraţiei de stat de-concentrate. Instituţiile
administraşiei publice la nivelul judeţului sunt: consiliul judeţean şi instituţia prefectului.
„Consiliul Judeţean este autoritatea administraţei publice locale, constituită la nivelul

judeţean, pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti în vedera realizării
serviciilor publice de interes judeţean.”4Numărul membrilor ce alcătuiesc consiliul judeţean poate
varia în funcţie de populaţia judetului.Astfel numărul minim de consilieri este de 31 şi poate ajunge
pâna la 37.Preşedintele consiliului este ales din rândul consilierilor în funcţie, iar mandatul sau este
tot de 4 ani, la fel cu cel al consilierilor.
Consiliul Judeţean se întruneşte în şedinţe ordinare o dată la 2 luni în şedinţe publice şi poate
fi dizolvat doar prin referendum, deoarece, populaţia alege membrii săi şi doar populaţia îl poate
dizolva.
Instituţia prefectului a suferit modificari pe parcursul timpului, la început prefectul avea

statutut dublu „de om politic şi funcţionar public”5, prefectul fiind numit şi eliberat din funcţie de
Guvern, depunând jurământ în faţa Primului-ministru, anvând un mandat de 4 ani. Principala
sarcina a prefectului este de a analiza dacă deciziile judeţului sau ale autorităţilor locale sunt
conforme cu legislaţia naţională.Ca atare atunci când constată incompatibiliăţi, unele decizii pot fi
respinse.Toate instituţiile guvernamentale dintr-un judeţ (dependente de un anumit minister) sunt
subordonate prefecturii.
Legea administraţiei publice 215/2001 a balansat puterea de decizie în favoarea autorităţilor

caracteristice auto-guvernării(consiliul judeţean şi preşedintele acestuia), marcând astfel paşi
importanţi în direcţia descentralizării.
4
5
9
Autonomie locală şi descentralizare
Prin autonomie locală, se întelege „ dreptul si capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de

a rezolva şi greva, sub propria lor răspundere şi în favoarea populaţiei lor, o parte importantă din
treburile publice.”6
Autonomia locală se caracterizează şi prin dreptul consiliilor locale de a putea hotărî asupra
participării cu capital sau cu bunuri în numele şi interesul colectivităţilor pe care le reprezintă la
înfiinţarea unor servicii de interes public local.
Ideea de autonomie locală atrage după sine procesul de descentralizare administrativă şi

financiară.
„Descentralizarea reprezintă un sistem de organizare administrativă care permite

colectivităţilor umane sau serviciilor publice să se administreze ele însele, sub controlul statului,
care le conferă personalitate juridică, le permite constituirea unor autorităţi proprii şi le dotează cu
resursele necesare”7.Descentralizarea le permite colectivităţilor sa-şi definească singure normele de
acţiune şi să-şi aleagă modalitatea de intervenţie.De aici decurg două consecinţe:
• Absenţa stării de dependenţă faţă de autorităţile centrale, această absenţă a

subordonării putând fi de intensităţi variabile datorită faptului că autorităţile colectivităţilor locale
nu se manifestă decât într-o anumită măsură.
• Diversitatea situaţiilor locale , prin care înţelegem diversitatea structurilor,

modalităţilor şi acţiunilor întrepreinse de către colectivităţile locale.
Elementele componente ale descentralizării pe baza principiului autonomiei locale cuprinse

în Carta Autonomiei Locale adoptată la Strasbourg în 1985 sunt :
6
Art. 3 din Carta Europeană - Exerciţiul Autonom al Puterii Locale, adoptată la Strasbourg la 15
octombrie 1985.
7
Drept Administrativ Editia a II-a, revizuita si adaugita, Profesor univ. dr. Ioan Alexandru, lector
univ. d. Mihaela Carausan, lector univ. drd. Sorin Bucur, Editura Lumina Lex Bucuresti pg 178
10
1. Existenţa unei colectivităţi locale – descentralizarea se face în legătura cu
existenţa unor colectivităţi sociale, nevoile şi interesele locale sunt legate de specificul fiecarei
colectivităţi
2. Recunoaşterea responsabilităţii colectivităţilor locale în gestionarea nevoilor

specifice - problemele specifice colectivităţii locale sunt rezolvate de către acestea, prin mijloace
materiale (patrimoniu, autonomie financiară, corp de funcţionari care gestionează problemele
publice)
3. Colectivitatea locală să dispună de autorităţi administrative proprii, faţă de stat –

autorităţile locale trebuie să rezulte din alegeri libere şi să dispună de o competenţă care se le
confere autonomia faţă de autorităţile administraţiei publice a statului, dar nu înseamnă
independenţă faţă de autorităţile administraţiei publice centrale.
4. Supravegherea activităţii colectivităţii locale de către autorităţile puterii

executive - autorităţile publice centrale îsi rezervă dreptul de a supraveghea activitatea
colectivităţilor locale.
În acord cu strategia de reformă a administraţiei publice agreate de Comisia Uniunii

Europene, „conceptul de descentralizare în România este definit prin a trei elemente majore:
• Continuarea descentralizării prin transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative

şi financiare, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor
locale
• Continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilităţi în teritoriu în

funcţie de necesităţile de pe plan local, în cadrul aceleiaşi structuri administrative
• Transformarea serviciilor deconcentrate în teritoriu, funcţie de necesităţile cetăţenilor şi

pentru eficientizarea acestora , în serviciile dedescentralizate în responsabilitatea
autorităţilor locale”.8
Procesul de descentralizare în România se desfăşoară în baza Legii 195∕2006 „Legea cadru a

descentralizării” şi are următoarele principii:
8
Marius Profiroiu, Tudorel Andrei, Dragoş Dincă, Radu Carp (),Reforma administraţiei publice în
contextul integrării europene, Institutul European din România, p 35
11
- principiul subsidiarităţii - care constă în „exercitarea competenţelor de către
autoritătatea administraţiei publice locale situată la nivelul cel mai apropiat de
cetăţean”9 şi dispune de capacitatea administrativă necesară.
- principiul asigurării resurselor – corespunzătoare competenţelor transferate.
- principiul responsabilităţii autorităţii locale – ce prvede obligativitatea realizării

unor standarde în furnizarea serviciilor publice.
- principiul asigurării unui proces de descentralizare stabil – nu trebuie limitată

autonomia financiară a autorităţii publice şi nici constrânsă activitatea acesteia.
- principiul echităţii – conform acestui principiu se asigură accesul tuturor

cetăţenilor la servicii publice şi de utilitate publică.
- principiul constrângerii bugetare – prevede faptul că sunt interzise utilizarea

transferurilor speciale sau de subvenţii pentru a fi acoperite deficitele bugetelor
locale.
Gradul de descentralizare administrativă depinde de dimensiunea serviciilor publice

transferate în competenţa autorităţilor publice, de modul cum sunt organizate autorităţile publice
locale, de raporturile autorităţilor publice locale cu autoritatea publică centrală.
După responsabilităţile transferate descentralizarea este : politică, administrativă şi fiscală.
Descentralizarea politică presupune implicarea cât mai mare a cetăţenilor în procesul de

luare a deciziilor.
Descentralizarea fiscală face referire la mărirea controlului autorităţilor publice locale

asupra resurselor financiare, în termeni de repartizarea atât a cheltuielilor cât şi a veniturilor.
Autorităţile locale deţin mai multe informaţii pe baza cărora pot lua decizii mai bine justificate
decât organele de specialitate de la nivel central.
Într-o descentralizare administrativă, interesele locale pot fi rezolvate în condiţii mai

bune,măsurile şi deciziile pot fi luate mai repede de autorităţile locale, iar masurile financiare şi
9
Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura
Economică, Bucureşti , p 61
12
materiale pot fi utilizate cu o eficienţă mai mare deoarece acestea trebuie să răspundă unor nevoi
prioritare pe care autorităţile centrale nu le cunosc atât de bine ca autorităţile locale. Prin aplicarea
descentralizării realizarea intereselor particulare ale unei unităţi administrative locale va fi mult
uşurată, la realizarea acestora va fi nevoie doar de eforturi doar din partea localnicilor.
Dezvoltare economică locală
„Baza dezvoltării economico-sociale o reprezintă resursele endoene, iniţiativa şi activitatea

antreprenorială la nivel local”, iar „definirea conceptului de „local” se face nu numai în legatură cu
unităţile administrativ-teritoriale,comună, oraşe ,judeţ ci şi la nivel interregional şi chiar
transfrontalier”10
În România conceptul de dezvoltare economico-socială locală (DESL) apare o dată cu

manifestarea fenomenelor de descentralizare teritorială şi deconcentrarea serviciilor
publice.Abordarea acestui concept constă şi din necesitatea integrării ţarii noastre în structurile
europene şi din nevoia de dezvoltare a colectivităţilor teritoriale din România.
„Dezvoltarea locală este un proces de diversificare şi de dezvoltare a activităţilor

economice şi sociale la nivelul unui teritoriu pornind de la mobilizarea şi coordonarea
resurselor şi energiilor existente.”11
Dezoltarea economică locală este la intersecţia mai multor domenii de intervenţie

publică: politici urbane, politici de amenajare a teritoriului, descentralizare, politici
industriale, politici sociale. Diferenţa dintre dezvoltarea locală şi politicile de dezvoltare
locală deoarece dezvoltarea locală poate apărea şi în mod spontan, fără intervenţie publică.
Obiectivul de bază al dezvoltării economice locale reprezintă înlăturarea obstacolelor

din calea dezvoltării economice şi îmbunătăţirea mecanismelor de funcţionare eficientă a
pieţii. Alte obiective se referă la orientarea eforturilor spre oferirea asistenţei sectorului de
afaceri existent, încurajarea deschiderii de noi afaceri prin identificarea noilor nevoi ale
oamenilor, atragerea investiţiilor la nivel local şi ridicarea nivelului de dezvoltare a
10
Lucica Matei (2004) Strategii de dezvoltare economică locală. Abordări manageriale, Editura
Politeia - SNSPA, p 105
11
Alina Profiroiu , Dezoltare economică locală p 8
13
infrastructurii. Pentru realizarea acestor obiective şi atingerea scopului final este nevoie de a
opera strict în direcţiile de dezvoltare economică a zonei respectiv, având ca perspectivă
creşterea economică şi îmbunătăţirea calităţii vieţii locuitorilor zonei.
Politicile de dezvoltare locală apar ca „un element de dinamică al noilor politici

urbane”12.
Între dezvoltarea locală şi descentralizare este o legatura strânsă, fiind intr-un raport
de influenţa reciprocă.Recunoaşterea dezvoltării locale se înscrie în logica descentralizării,
care trebuie concepută nu numai ca o reformă politică şi juridică, ci şi ca o politică
economică. Astfel se favorizează o mai bună adaptare a serviciilor publice la nevoile
utilizatorilor, dezvoltarea locală trebuie să se sprijine pe noţiunea de eficacitate şi pe spiritul
de a întreprinde.
Dezvoltarea locală, privită ca rezultat al strategiilor coerente la scară locală constituie

un complement al politicilor industriale în susţinerea întreprinderilor mici şi mjlocii şi în
crearea de noi întreprinderi. Pe de altă parte dezvoltarea locală care se bazează pe coerenţa
unei microsocietăţi, pe solidaritatea persoanelor ce fac parte dintr-o comunitate , are multe
puncte comune cu politicile sociale: crearea locurilor de muncă în apropierea zonelor rurale,
realizarea unor activităţi economico-sociale stabile.
Dezvoltarea locală nu poate fi obiectul unei politici izolate chiar dacă se sprijină pe un
domeniu şi pe un tip de acţiuni privilegiate.”Intervenţiile locale în favoarea dezvoltării nu
pot fi definite decât în sens larg, înglobând intervenţii ce vizează în mod tradiţional domenii
diferite”.13
Această definiţie se bazează pe punerea în valoare a unor caracteristici, dezvoltarea

locală:
1. poate fi în acelaşi timp economică, socială, culturală
2. poate avea în vedere teritorii care să nu corespundă cu împărţirea administrativă
12
idem
13
ibidem p 10
14
3. nu constituie apanajul micilor colectivităţi teritoriale, putându-se manifesta atât la nivelul
unui judeţ cât şi la nivelul unei regiuni.
Autorităţile publice locale trebuie să aibă un rol de „animare” economică şi socială, ce

trebuie să se bazeze pe cunoaşterea proiectelor, pe difuzarea informaţiei şi pe coordonarea
tuturor factorilor implicaţi în acest proces.
Strategia
Strategia este un plan general de atac, o abordare a unor probleme, o incercare de a folosi
mijloacele si resursele de care dispunem pentru a atinge rezultatele pe care le avem in vedere.
Strategia exista numai in măsura in care exista un scop.Strategia este un set de decizii ce ghideaza
actiunile prezente si viitoare ale membrilor unei colectivitati sau organizatii. Este intalnita la toate
tipurile de organizaŃii, mari, mici sau mijlocii, publice sau private. Este intalnita la toate nivele
unei organizatii, de la nivelele cele mai inalte pana la nivel individual.
Reforma administraţiei publice
Dupa caderea regimului comunist, în România crearea unui sistem modern şi eficient de
administraţiei publică a fost considerată o prioritate pentru toate guvernele .Cauzele care au
determinat imposibilitatea aplicării unei reforme reale administraţiei au fost:constrângeri financiare,
lipsa de experienţă în ceea ce priveşte structurile administrative alternative, absenţa unor
reglementări clare privind personalul şi structurile administrative, lipsa de pregătire a politicienilor
şi a funcţionarilor publici pentru a răspunde cerinţelor ce decurg din schimbarea rapidă a mediului.
Reforma administraţiei publice în România, asigură un proces de transformare de tip

managerial-instituţional pe care îl traversează administraţia publică, atât la nivel central cât şi la
nivel local.
15
Priorităţile în domeniul reformei administraţiei publice sunt direcţionate pe descentralizare
administrativă, modernizarea administraţiei publice, absorbţia fondurilor structurale,
profesionalizarea funcţiei publice şi creşterea calităţii serviciilor publice.
Sistemul de management al administraţiei publice centrale doreşte instituţionalizarea unei

practici de lucru eficiente, în sensul fundamentării deciziilor pe baza indicatorilor de performanţă.
Transferul de competenţe de la nivel central la nivel local a necesitat creşterea capacităţii
autorităţilor administraţiei locale de a le exercita în mod eficient, fiind necesar asigurarea unui grad
mai mare de profesionalism în funcţionarea autorităţilor administraţiei publice locale.În vederea
eficientizării activităţii publice s-au creat: programul multianual de programare, schema tinerilor
profesionişti fondul de modernizare, reţeaua naţională de modernizare, asociaţiile de dezvoltare
intercomunitară, administratorul public,cadrul de auto-evaluare a modului de funcţionare a
instituţiilor publice.
Există numeroase motive pentru modernizarea structurală şi funcţională a administraţiei

publice din România, plecând de la necesitatea funcţionării eficiente a instituţiilor guvernamentale
în calitate de membru al U.E.14:
• motive economice : crestere economică redusă şi diminuarea resurselor bugetare alocate

administraţiei publice;
• motive tehnologice : introducerea tehnologiei informaţiilor în administraţia publică;
• motive instituţionale : structura puternic ierarhizată trebuie înlocuită cu tipuri organizatorice

bazate pe structuri descentralizate;
• motive sociologice : nevoile cetaţenilor, ca beneficiari ai serviciilor publice se schimbă.
Problemele de fond vizate de reforma administraţiei publice sunt15:
• întărirea capacităţilor în domeniul elaborării politicilor publice, îmbunătăţirea calităţii

legislaţiei şi adoptării aquis-ului comunitar, creşterea capacităţii Guvernului de a firija
resursele către priorităţi;
14
***Strategia Guvernului privind accelerarea reformei administraţiei publice, 2004, p 6
15
***Strategia Guvernului privind accelerarea reformei administraţiei publice, 2004, p 9
16
• dezvoltarea administraţiei publice locale
• crearea unui corp stabil de funcţionari publici competenţi şi neutri din punct de vedere
politic;
În plan tactic reforma administraţiei publice trebuie să promoveze noile tehnologii în

administraţie, să imprime o dinamică favorabilă schimbării care să dureze, să asigure informarea
permanentă a cetăţenilor în legătură cu politica Guvernului.
Scopul reformei administraţiei publice este acela de a determina natura problemelor

existente şi de a propune soluţiile necesare, iar la nivel local de acrea administraţii care să asigure
dezvoltarea socio-economică.Obiectivele principale ale reformei vizează: restructurarea profundă a
administraţiei publice centrale şi locale( presupune un proces de modernizare şi adaptare a
administraţiei la realităţile economice şi sociale,de reducere a cheltuielilor guvernamentale şi
dezvoltarea capacităţii de gestionare a autorităţilor locale), schimbarea de fond a raportului dintre
administraţie şi cetăţean, descentralizarea serviciilor publice şi consolidarea autonomiei locale
administrative şi financiare(se urmăreşte accelerarea procesului de descentralizare a serviciilor
publice şi preluarea atribuţiilor de administrare şi finanţare a unor activităţi de către autorităţile
publice locale),depolitizarea structurilor administraţiei publice, stoparea birocraţiei în administraţia
publică, perfecţionarea managementului în administraţie (eficientizarea raporturilor dintre
administraţia publică centrală şi locală şi fundamentarea deciziilor privind politicile sociale pe baza
studiilor), întărirea autorităţii statului şi a răspunderilor acestuia, armonizarea cadrului legislativ cu
reglementările Uniunii Europene.
17
CAPITOLUL II. ELEMENTE PRIVIND DEZVOLTAREA ECONOMICĂ LOCALĂ
Reuşita comunităţii locale, în cadrul economic şi administrativ este în strânsă corelaţie cu

capacitatea de adaptare a acesteia la mecanismul pieţei regionale sau naţionale, acestea aflându-se
într-o schimbare permanentă.Procesul de schimbare se desfăşoară în condiţii date zonei, cum sunt:
factori geografici, istorici, culturali, sociali, administrativi.
În unele ţari ale U.E. , autonomia dezvoltată de care dispun colectivităţile locale rezultată în
urma procesului de descentralizare, favorizează concurenţa pe verticală şi colectivităţile de acelaşi
nivel în cadrul procesului de dezvoltare locală.
Dezvoltarea locală este procesul ce implică parteneriatul între autorităţile locale, mediul de
afaceri şi organizaţiile non-profit care au ca obiectiv principal stimularea investiţiilor, acestea
generând o dezvoltare durabilă.
„ Dezvoltarea locală pune accentul pe potenţialul existent al zonei sau localităţii şi identifică
organizaţiile ce pot şi trebuie să contribuie la creşterea potenţialului comunităţii locale” 16.Acţiunile
întreprinse în procesul de dezvoltare locală trebuie să aibă un impact pozitiv asupra viabilităţii
întregii localităţi şi nu numai asupra unui sector al economiei locale.
Dezvoltarea locală se referă la dezvoltarea capacităţii unei comunităţi locale de a stimula

creşterea economică, prin crearea de noi locuri de muncă, dar si condiţii pentru valorificarea
trăsăturilor şi oportunităţilor proprii scimbărilor rapide ce au loc în plan economic, social, cultural,
tehnologic.
„Baza oricărui proces de dezvoltare locală o reprezină strategia de dezvolare locală în cadrul
careia caracteristicile zonei trebuie să primeze.”17
Planificarea strategică are o dublă misiune: mobilizarea potenţialilor parteneri publici şi

privaţi de la nivelul local şi realizarea unui echilibru între structurile ce compun dezvoltarea locală.
„Strategia de dezvoltare locală este acţiunea ce are în vedere oportunităţile ca cerinţe ale comunităţii
locale, lucru ce impune luarea unor măsuri, în funcţie de specificul zonei:
16
Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti, p
27
17
Lucica Matei, Stoica Anghelescu (2009). Dezvoltare Locală, concepte şi mecanisme,Editura Economică, Bucureşti p
158
18
- reabilitarea şi modernizarea infrastructurii existente
- extinderea investiţiilor în infrastructură, factor- cheie în realizarea oricărui tip de

dezvoltare
- dezvoltarea şi promovarea IMM-urilor, sector ce conduce la creşterea economică rapidă
- promovarea activităţiilor în ramurile economice solicitate de colectivitatea locală şi care

au asigurate resursele necesare
- alocarea resurselor necesare pentru finanţarea capitalurilor umane
- extinderea şi dezvoltarea pieţelor
- dezvoltarea de parteneriate între sectorul public şi privat
- sprijin financiar pentru unele utilităţi de interes public.”18
II.1. Modele ale dezvoltării locale
Proceselor aferente dezvoltării locale li se subsumează procesele adiacente ce au ca obiectiv „

descentralizarea politicilor publice către administraţiile regionale sau locale, cooperarea şi reţelele
între diferitele nieluri ale administraţiei publice( locale, regionale, naţionale) şi aenţii publici şi
privati.”19Acţiunile necesare realizării politicii solicită un înalt grad de coordonare a administraţiilor
şi îmbunătăţirea cooperării între oranismele publice şi private.
„În România politicile de dezvoltare regională şi locală implică patru niveluri:
- european, pentru stabilirea normelor şi obiectivelor generale
- naţional, pentru adaptarea normelor mentionate la contextul naţional, precum şi pentru

monitorizarea implementării lor şi furnizarea aistenţei tehnice
18
Economică, Bucureşti, p 28
19
F. Barca, M Brezzi, F Terribile, F Utili (2005), Measuring for Decision making:Soft and Hard Use of
indicators in Regional Development Policies, OECD, http://www.oecd.org/oecdworldforum, p 2
19
- regional, cu rol fundamental în selectarea proiectelor, alocarea resurselor pentru acestea
şi monitorizarea implementării lor
- local, cu rol în antrenarea actorilor locali, elaborarea de proiecte şi promovarea

implementării acestora.”20
Din acestă ierarhizare a politicii de dezvoltare rezultă două concluzii si anume:
- eficienţa procesului luării deciziei publice locale nu poate fi atinsă decât în contextul
unei capacităţi ridicate de interacţiune a instituţiilor şi autorităţilor locale
- scopurile generale sunt stabilite de un nivel superior, prin consultarea tehnică şi politică
cu nivelurile inferioare.
Astfel putem vorbi de un sistem europen al dezvoltării regionale, în care gasim subsisteme ale
dezvoltării locale.”Sistemul european al dezvoltarii regionale este un sistem cu o arhitectură mixtă,
care încorporează mecanisme proprii de feedback şi ale căror evoluţii au finalităţi bine definite în
cadrul normativ, european şi naţional.”21
Sisteme economico-administrative de dezvoltare locală
Varietatea modelelor sistemice ale acţiunilor publice materializate fie prin politici
guvernamentale, afaceri publice sau politici de dezvoltare locală poate fi îmbunătăţită.În acest sens
ne putem referi la ipotezele modelului sistemic economico-administrativ al dezvoltării locale:
• „existenţa a trei niveluri ale organizării sistemice: selector, transductor, realizator.”22
• în dezvoltarea locală, activităţile corespunzătoare nivelului selector aparţin

instituţiilor sau autorităţilor publice (consilii judeţene, municipale) sau unor structuri
asociative ale acestora şi au ca scop fundamentarea strategiilor de dezvoltare locală,
accesarea fondurilor structurale.
20
Ani Matei,Stoica Anghelescu (2009). Modele teoretice şi empirice ale dezvoltării locale ,
Editura Economică, Bucureti, p 14
21
22
20
• nivelul intermediar ce cuprinde activităţile desfăşurate în operaţionalizarea
deciziilor, monitorizarea politicilor, evaluarea rezultataului şi ipactul ecomomic şi
social.
Atât nivelul selector cât şi nivelul intermediar (transductor) sunt specifice

administraţiei publice locale asigurând rolul de procesor public al acestuia, şi anume:
• nivelul de bază - realizator- se suprapune peste activităţile actorilor

economici ai dezvoltării locale
• proiectarea unui sistem economico-administrativ de dezvoltare locală

trebuie să aibă în vedere loica de acţiune a dezvoltării locale, care
trebuie să îmbine eficienţa proceselor econmice ale dezvoltării locale cu
interesul public al colectivităţii locale.
În concluzie putem vorbi despre ipoteza conform căreia sistemul economico-administrativ de

dezvoltare locală este constituit din două subsisteme principale, administrativ şi economic.Acestea
relationează prin mecanisme complexe ce decurg din cadrul legislativ, transferul de resurse şi
informaţii.
Suportul legislativ şi instituţional al dezvoltării locale
În România conceptul de dezvoltare locală şi-a facut simţită prezenţa odată cu manfestarea
fenomenelor de autonomie locală şi descentralizare a serviciilor publice.
Stabilirea cadrului legal ce reglementeaza conceptul de dezoltare locală, stabilirea

obiectivelor acestui mod de abordare a dezvoltării, stabilirea instituţiilor şi a instrumentelor
necesare s-a făcut prin adoptarea Legii nr. 69/1991 privind administraţia publică.23 Potrivit acestei
legi consiliile locale au iniţiativă şi hotărăsc în problemele de interes local, astfel autorităţile
administraţiei publice locale sunt principalii actori în dezvoltarea locală.
Evoluţiile în timp ale fenomnelor sau proceselor economico-sociale sunt prevăzute de

prognozele bazate pe studiul proceselor care le determină apariţia şi evoluţia.Pe baza
23
Legea nr. 69/1991 – Legea administraţiei publice locale , publicata în M.O. al României ,
partea I, nr 238 din 28.11.1991
21
prognozelor sunt adoptate de către autorităţile locale programe şi planuri de dezvoltare în
care sunt prezentate etapele de desfăşurare a acestora pentru o anumită perioadă de timp.
Putem spune că misiunea strategiei este aceea de a ghida într-o perioadă de timp dat
traseul dezvoltării locale, motiv pentru care dezvoltarea locală este cosiderată ca fiind un
proces continuu de planificare şi implementare a programelor şi a politicilor de dezvoltare
locală.
Aşadar,dezvoltarea locală este în primul rând un proces care are anumite scopuri, dar
scopul principal rămâne acela de îmbunătăţiree a calităţii vieţii, pentru întreaga cominitate
locală.
Actele normative şi legile apărute în domeniul administraţiei publice locale a contribuit la

extinderea unei ramuri a dreptului, şi anume dreptul administrativ. „Dreptul administrativ
reglementează acele raporturi sociale care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi
a colectivităţilor locale, realizate de către autorităţile administraţiei publice, cu excepţia
raporturilor sociale care se nasc în procesul realizării activităţii financiare a statului şi a
colectivităţilor locale”24.
Administraţia publică locală participă direct la realizarea de programe şi prognoze de

dezvoltare locală, judeţeană sau regională, precum şi la coperarea internaţională.
Şi în România, activitatea de dezvoltare locală a căpătat o importanţaă deosebită în toate

componentele sale.În domeniul juridic au fost elaborate în acest sens legi, hotărâri guvernamentale
şi alte acte normative.
Prima reglementare, în domeniu, a constituit-o Legea administraţiei pulice locale nr. 69/1991,
lege care a fost modificată şi completată prin Legea nr. 24/1996. În 2001, Legea nr. 69/1991,
republicată, a fost înlocuită cu Legea nr. 215/2001 potrivit căreia principalele competenţe şi
atribuţii ale autorităţilor administraţei publice locale, în domeniul dezvoltării locale, sunt:
- avizarea sau aprobarea de studii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-

socială, de organizare şi amenajare a teritoriului, inclusiv participarea la programe de
dezvoltare judeţeană, regională, zonală şi de cooperare transfrontalieră.
24
I Alexandru (coordonator) (1999).Drept administrativ, Editura Omnia, Braşov, p 51
22
- stabilirea de măsuri necesare construirii, intreţinerii şi modernizării drumurilor,
podurilor şi a infrastructurii aprţinând căilor de comunicaţie de interes local.
- aprobarea documentaţiilor tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes
local şi asigurarea condiţiilor necesare, în vederea realizării acestora.
- cooperarea sau asocierea cu persoane juridice române sau străine, cu ONG-uri şi cu alţi
parteneri sociali, în vederea finanţării şi realizării in comun a unor acţiuni, lucrări sau
proiecte de interes public local.
- cooperarea sau asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice din ţară sau din
străinătate, în vederea promovării unor interese comune.
Ulterior adoptării şi publicării în M.O. al României, Legea nr. 215/2001 a fost
modificată şi completată printr-o serie de legi şi O.U.G., legea în vigoare şi în prezent este
Legea 286/2006.25
O altă reglementare care implică autorităţile administraţiei publice în procesul de dezvoltare

locală este Legea nr.326/2001 – Legea Serviciilor publice de gospodărie comunală, cadrul juridic
ce priveşte înfiinţarea, organizarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de
gospodărie comunală(judeţe, oraşe, comune).
Serviciile publice de gospodărie comunală reprezintă „ansamblul activităţilor şi acţiunilor de

utilitate şi de interes public, desfăşurate sub autoritatea administraţiei publice locale, având drept
scop furnizarea de servicii de utilitate publică, prin care se asigură”:26
- alimentarea cu apă
- canalizarea şi epurarea apelor uzate şi pluviale
- salubrizarea localităţilor
- alimentarea cu energie termică produsă centralizat
- alimentarea cu gaze naturale
- alimentarea cu energie electrică
- transportul public local
- administrarea fdului locativ public
- administratrea doeniuui public
25
publicata în MO al României partea I, nr 776 din 13.09.2006
26
Art. 2(1) din Legea nr.326/2001, Legea serviciilor publice de gospodărie comunală, lege
publicată în Monitorul Oficial nr. 359/4 iulie 2001
23
Dezvoltarea şi îmbunătăţirea calitativă şi cantitativă a serviciilor publice de gospoărie
comunală, precum şi a infrastructurii edilitare a localităţii reprezintă atribute prioritare şi
permanente ale autorităţilor publice centrale şi locale.
Cu toate acestea, Legea nr. 51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice,
reprezintă moul cadru juridic şi instituţional cu privire la înfiinţarea, organizarea, gestionare,
fianţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării serviciilor de utilităţi publice.
Autorităţile administraţei publcie locale, în exercitarea atribuţinilor şi competenţelor ce le

revinîn domeniul serviciilor de utilităţi publice urmarec:
- elaborarea şi aprobarea strategiilor proprii privind dezvoltarea serviciilor, a

programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a sistemelor de utilitîţi publice
existente, precum şi a programului de înfiinţare a unor noi sisteme.
- coordonarea proiectării şi executării lucrărilor tehnico-edilitare intr-o concepţie unitară
şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor.
- contractarea sau arantarea împrumuturilor pentru finanţarea programelor de inestiţii, ce
au ca scop dezvoltarea, reailitarea şi modernizarea sistemlor existente.
Trebuie menţionat faptul că acţiunile respective au un rol deosebit de important în susţinerea
procesului de dezvoltare locală, atât în faza de programare cât şi in faza de execuţie.
O altă reglementare referitoare la dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-

teritoariale este Legea nr. 350/06.06.2001, privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, al cărui
scop este de armonizare la nivel teritorial, a politicilor economice, sociale, ecologice şi culturale,
stabilite la nivel naţional şi local, pentru asigurarea echilibrului în dezvoltarea diferitelor zone ale
ţării, urmărindu-se creşterea coeziunii şi eficienţei relţiilor economice şi sociale dintre acestea,
pentru activitatea de amenajare a teritoriului şi de stimulare a evoluţiei complexe a localităţilor prin
realizarea strategiilor de dezvoltare locală pe termen scurt, mediu şi lung.
Aând în vedere faptul că „dezvoltarea locală este o parte din economia regională”27, se
impune extinderea studiului de la nivel local, la nivel regional, corelând în acest fel toate
mecanismele din unităţile administrativ-teritoriale(comună, oraş) cu regiunea de dezvoltare.
27
24
Pentru completarea cadrului legislativ necesar relizării politicii de dezvoltare regională şi
creării mecanismelor specifice şi instrumentelor structurale, au fost adoptate numerase acte
normative, legea în vigoare fiind în acest moment Legea nr.315/2004, privind dezvoltarea
regională în România, în aceasta fiind definite obiectivele de bază ale politicii de dezvoltare
regională, dupa cum urmează:
- diminuarea politicilor regionale existente, prin stimularea dezvoltării

echilibrate, recuperarea accelerată a întârzierilor în domeniul economic şi social
al zonelor mai puţin defavorizate, ca urmare a unor condiţii istorice, geografice,
economice, sociale, politice, precum şi preîntâmpinarea producerii de noi
dezechilibre
- corelarea politicilor sectoriale gvernamentale la nivelul regiunilor prin
stimularea iniţiativelorşi prin valorificarea resurselor regionale şi locale, în
scopul dezvoltării economico-sociale durabile şi al dezvoltării culturale a
acestora.
- stimularea cooperării interegionale, interne şi internaţionale , transfrontaliere,
inclusiv în cadrul euroregiunilor precum şi participarearegiunilor de dezvoltare
la structurile şi organizaţiile europene care promovează dezvoltarea economico-
socială şi instituţională a acestora, în scopul realizării unor proiecte de interes
comun, în conformitate cu acordurile internaţionale a care România este parte.
„Obiectivele prevăzute de această normă se realizează prin proiecte şi programe care se
finanţează din Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi din Fondul pentru dezvoltare
regională, fond constituit din contribuţiile financiare ale consiliilor judeţene şi Cosiliul General al
Municipiului Bucureşti.”28
Instituţiile administraţiei publice locale au fost create în vederea rezolvării operative a

cerinţele colectivităţilor locale, prin cunoaşterea exactă şi completă a intereselor publice specifice.
Rolul general al instituţiilor şi organizaţiilor publice este de a oferi produse şi servicii publice de cea
mai bună calitate în vederea satisfacerii nevoilor sociale (generale şi specifice) ale membrilor
comunităţii.
28
25
Instituţiile angrenate în procesul de dezvoltare locală „au ca rol principal urmărirea
procesului prin care au loc importante transformări în structura economiei locale, utilizând în acest
sens instrumentele necesare pentru punerea în aplicare a obiectului său de activitate.” 29 Instituţiile
dezvoltării includ entităţile de la nivel local, regional şi naţional, având sarcini precise.
Strategia de dezvoltare locală necesită resurse financiare, cunoştinţe şi imaginaţie în

domeniul dezvoltării locale.Trebuie să existe insituţii cu rol bine determinat în identificarea şi
mobilizarea resurselor necesare procesului de dezvolare lcoală. Astfel „persoanele şi instituţiile
implicate în dezvoltarea unei zone sau a unei localităţi trebuie să fie atrase în procesul de creare a
unei structuri instituţionale responsabilă cu dezvoltarea locală”30.
Instituţiile cu responsabilităţi în dezvoltarea locală trebuie să implice părţile interesate atât

oficial cât şi neoficial, deoarece fără implicarea acestora în procesul dezvoltării locale nu vor putea
fi atinse obiectivele şi programele stabilite în acest domeniu. Eficienţa dezvoltării rezultă din
stabilirea cu claritate a competenţelor fiecărei instituţii de la nivelul fiecarui palier , transpuse în
proceduri operative sub forma responsabilităţilor.
O instituţie implicată în acest proces de dezvoltare trebuie sa fie capabilă să realizeze

următoarele patru activităţi:
• cercetare – o acţiune care se bazează pe colectarea informaţiilor despre nevoile pe care le au

locuitorii acelei zone
• furnizare de informaţii – aceasta se referă la furnizarea datelor despre activităţile care au

fost identificate în cadrul localităţii respective şi care trebuie implementate
• marketing – structurat în funcţie de strategiile de dezvoltare specifice alese
• coordonare – coordonarea altor grupuri implicate în dezvolatarea lcoală
Instituţiile administraţiei publice care sunt direct implicate în dezvoltarea locală trebuie
să includă în structura lor atât „servicii de specialitate în domeniul programării, cât şi în
29
30
26
domeniul executării proiectelor de dezvoltare locală”31.Cu alte cuvinte autorităţile publice
trebuie sa fie capabile să întocmească şi să pună în implementare proiectele de dezvoltare
locală.
Un aspect cheie al autorităţilor publice locale implicate în dezvoltarea locală reprezintă

identificarea continuă a noilor cerinţe în cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, astfel se
extinde procesul de dezvoltare locală la alte dimensiuni. Instituţiile trebuie să identifice în mod
permanent noi activităţi şi obiective de investiţii care să conducă la îndeplinirea scopurilor
pentru care au fost înfiinţate. Astfel, putem trage concluzia că structura unei instituţii,
responsabilă cu dezvoltarea locală depinde de circumstanţele existente în comunitate. Indiferent
de structura instituţiei, aceasta trebuie să îndeplinească doua caracteristici:
• autoritatea – puterea de a acţiona în numele comunităţii;
• resurse umane, materiale, financiare – necesare pentru susţinerea proiectelor de

dezvoltare locală.
31
Economică, Bucureşti, pg 87
27
AUTORITĂŢI ŞI INSTITUŢII ALE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CU ROL DIRECT ÎN
DEZVOLTAREA LOCALĂ
Autorităţi şi instituţii ale Autorităţi şi instituţii ale administraţiei

administraţiei publice centrale publice locale
Guvernul, ca autoritate de vârf a Consiliile locale ale comunelor,

administraţiei publice oraşelor, municipiilor şi ale sectoarelor
municipiului Bucureşti
Ministerele, ca organ de Consiliile judeţene şi Consiliul

specialitate ale administraţiei General al municipiului Bucureşti
publice
Alte autorităţi ale administraţiei

publice centrale, cu rol direct în Primarii comunelor, oraşelor,
dezvoltarea locală municipiilor şi sect. Municipiului
Bucuresti
Alte instituţii şi servicii publice

organizate la nivel local, cu rol direct
în dezvoltarea lcoală
Sistemul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice , cu rol direct în dezvoltarea

locală32
La nivel central
Principalele atribuţii ale instituţiilor administraţiei publice în acest domeniu, al

dezvoltării locale se referă la33 :
• politica denerală de prognoză, orientare, dezvoltare
• asistenţă tehnică pentru implementarea acţiunilor în cadrul procesului de dezvoltare

locală
32
33
28
• activităţi prin care instituţiile centrale aduc semnificative economii de scară pentru
infrastructură şi prioiectele-cadru
• relaţii de afaceri internaţionale ăn proiecte transnaţionale
• schimburi largi de informaţii şi experienţă cu alte state
• implementarea proiectelor pilot pentru dezvoltarea practicii inovative
Toate aceste responsabilităţi sunt realizate de administraţia publică centrală, autoritatea

executivă fiind reprezentată de guvern, ministere şi alte organe de specialitate aflate în subordinea
guvernului.De aici putem trage concluzia că guvernul este prima instituţie cu rol direct în domeniul
dezvoltării locale.
Dintre autorităţile ale administraţiei publice centrale un rol important în dezvoltarea locală îl
au: Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Dezvoltarii Regionale si
Turismului,Ministerul Mediului si Padurilor şi Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale.
Ministerul Administraţiilor şi Internelor în domeniul dezvoltării locale are următoarele

atribuţii:
• reglementarea şi monitorizarea asociaţiilor de dezvoltare care au ca obiect de activitate

serviciile comunitare de utilităţi publice, parteneriatul şi dialogul cu societatea civilă;
• constituirea unei baze de date privind infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor

de utilităţi publice şi evoluţia indicatorilor de performanţă ai acestora;
• perfecţionarea cadrului legislativ şi instituţional necesar întăririi capacităţii decizionale

şi manageriale a autorităţilor administraţiei publice locale;
• crearea şi perfecţionarea cadrului instituţional şi a instrumentelor necesare gestionării

eficiente a fondurilor de investiţii publice, inclusiv a fondurilor comunitare, destinate
modernizării, dezvoltării şi eficientizării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a
infrastructurii tehnico-edilitare;
29
• îmbunătăţirea capacităţii autorităţilor publice locale de a iniţia, promova şi implementa
proiecte de investiţii publice de interes local.
În vederea îndeplinirii atribuţiilor enumerate mai sus, Ministerul Administraţiilor şi

Internelor cooperează cu celelalte ministere şi organe de specialitate, atât ale administraţiei publice
centrale cât şi locale.
Ministerul Dezvoltarii Regionale şi Turismului îşi desfăşoară activitatea în următoarele

domenii: planificare strategică, cooperare transfrontalieră,transnaţională şi interregională,
amenajarea teritoriului, dezvoltare regională, coeziune şi dezvoltare teritorială, amenajarea
teritoriului, dezvoltare imobiliară – edilitară. În ceea ce priveşte dezvoltarea locală Ministerul
Dezvoltării Regionale urmăreşte:
- elaborarea strategiilor, politicilor, programelor şi reglementărilor specifice domeniului

dezvoltării locale;
- armonizarea implementării politicilor şi programelor sectoriale;
- asigurarea corelării politicilor şi strategiilor sectoriale de dezvoltare, pentru asigurarea unei

strategii guvernamentale durabile de dezvoltare la nivel naţional, regional, local;
Funcţiile pe care le exercită Ministerul Dezvoltării Regionale în vederea atingerii

obiectivelor în domeniul dezvoltării locale sunt: de strategie, reglementare şi avizare, reprezentare,
autoritate de stat, administrare, implementare a programelor finanţate din fonduri structurale,
monitorizare şi control.În exercitarea acestor funcţii ministerul are ca principale atribuţii:
- participă la sprijinirea dezvoltării capacităţii administrative a structurilor implicate în

programele din domeniile sale de activitate,precum şi la consolidarea parteneriatelor
existente;
- susţine şi mediază constituirea de parteneriate atât la nivel cantral cât şi local;
- asigură coordonarea metodologică a elaborării planurilor de dezvoltare teritorială naţională

şi teritorială naţională şi regională;
30
- asigură managementul fondurilor publice şi comunitare alocate domeniului său de
activitate;
- elaborează sau avizează documentaţia de achiziţie publică aferentă proiectelor finanţate din
sfera sa de activitate;
- iniţiază împreună cu instituţiile de profil programe care sa sprijine pregătirea profesională a

funcţionarilor publici, din domeniul dezvoltării locale.
În concluzie, ministerul,susţine şi mediază constituirea de parteneriate în domeniul

dezvoltării locale şi în acelasi timp programează, coordonează, monitorizează şi controlează
utilizarea asistenţei financiare nerambursabile acordate României de U.E. pentru programele de
dezvoltare locală şi regională.
Ministerul Mediului şi Padurilor funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei

publice centrale şi aplică strategia şi programul Guvernului în vederea promovării politicilor în
domeniul mediului şi dezvoltării durabile. În vederea exercitării funcţiilor ministerul are
urmatoarele atribuţii:
- elavorează strategii în domeniul mediului şi asigură implementarea acestora;
- stabileşte măsuri care să asigure conformarea politicilor şi programelor de dezvoltare

regională şi locală cu strategia naţională de dezvoltare durabilă;
- asigură controlul respectării de către toate persoanele reglementările din domeniul

mediului ;
- întreprinde acţiuni şi iniţiative pentru participarea României la acţiunile de cooperare

bilaterală şi multilaterală, la nivel regional şi global pentru valorificarea facilităţilor de
asistenţă financiară;
- coordonează elaborarea poziţiei României în promovarea noului acquis de mediu la nivelul

U.E.;
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltarii Rurale este organul responsabil cu elaborarea,

reglementarea şi implementarea politicilor agricole comunitare şi naţionale .Acesta elaborează şi
31
adoptă politici sectoriale în domeniulagriculturii, dezvoltării rurale, silvicultură şi
acvacultură.Principalele obiective în aceste domenii vizează:
- absorbţia fondurilor comunitare destinate finanţării acestor domenii;
- accelerarea procesului de dezvoltare rurală;
- susţinerea financiară şi fiscală a agriculturii prin programe multianuale;
Pentru a susţine aceste obiective ministerul îndeplineşte simultan funcţiile de strategie,

reglementare, administrare, gestionare, autoritate de stat, autoritate de management. Ministerul
Agriculturii şi dezvoltării rurale asigură fluxul financiar al fondurilor destinate cofinanţării
contribuţiei financiare a Comunităţii Europene pentru plata cheltuielilor aferente F.E.O.G.A.,
F.E.A.D.R.,la termenele prevăzute şi asigură controlul privind operaţiunile care fac parte din
sistemul de finanţare prin F.E.O.G.A..
La nivel local
Potrivit legii 34, consiliile locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi ale sectoarelor
municipiului Bucureşti sunt autorităţi prin intermediul cărora se realizează autonomia locală şi
descentralizarea serviciilor publice.
Principalele categorii de atribuţii ale consiliilor locale, care privesc domeniul

dezvoltării locale sunt:35
• Atribuţii privind organizarea şi funcţionarea aparatului de specialitate al primarului,

ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes local şi ale societăţilor comerciale şi
regiilor autonome de interes local;
• Atribuţii privind dezvoltarea economico-socială şi de mediu a comunei, oraşului sau

municipiului;
• Atribuţii privind administrarea domeniului public şi privat al comunei,oraşului şi

municipiului;
34
din Legea nr.215/2001, Legea administraţiei publice locale, republicată în Monitorul Oficial
nr.123 din 20 februarie 2007
35
Art. 36(2) din Legea nr.215/2001, Legea administraţiei publicelocale, republicată în Monitorul
Oficial nr.123 din 20 februarie 2007
32
• Atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni;
• Atribuţii privind cooperarea interinstituţională pe plan intern şi extern;
În ceea ce priveşte dezvoltarea economico-socială şi de mediu în unităţile

administrativ-teritoriale, consiliile locale aprobă documentaţiile tehnico-economice
pentru lucrările de investiţii de interes local, strategiile de dezvoltare economico-socială
şi de mediu,documentaţiile de amenajare a teritoriului şi de urbanism. De asemenea
consiliile lcoale iau masurile necesare implementării şi conformării cu prevederile
angajamentelor asumate în procesul de integrare europeanădin domeniul mediului.
Consiliul Judeţean este autoritatea administraţiei publice locale, constituită la nivel

judeţean, cu rol în coordonarea activităţilor consiliilor locale pentru realizarea serviciilor publice de
interes judeţean, servicii ce au un aport ridicat în procesul de dezvoltare locală. În vederea
participării la realizarea dezvoltării locale acesta are atribuţii în ceea ce priveşte organizarea şi
funcţionarea aparatului de specialitate, dezvoltarea economico-socială a judeţului, gestionarea
patrimoniului, judeţului, gestionarea serviciilor publice din subordine, cooperarea
interinstituţională.Referitor la dezvoltarea economico-socială a judeţului, Consiliul judeţean aprobă
strategii, prognoze şi programe de dezvoltare economico-socială şi de mediu a judeţului (urmăreşte
în cooperare cu celelalte autorităţi ale administraţiei publice lcoale măsurile necesare de realizare a
acestora), proiectele de organizare şi de amenajare a teritoriului judeţului, proiectele de dezvoltare
urbanistică generală a unităţilor administrativ-teritoriale componente, documentaţiile tehnico-
economice pentru lucrările de investiţii de interes judeţean.
Consiliul Judeţean are şi o seride de atribuţii cu privire la gestionarea serviciilor publice

subordonate, atribuţii ce contribuie la procesul de dezvoltare locală:
• asigurarea cadrului necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes judeţean

privind:
- protecţia şi refacerea mediului
- podurile şi drumurile publice
- serviciile comunitare de utilitate publică de interes judeţean
33
• acordarea de consultanţă în domeniile dezvoltării locale, unităţilor administrativ-teritoriale din judeţ
O pondere deosebită în procesul dezvoltării locale o are Consiliul judeţean prin acţiunile de
cooperare interinstituţională.Consiliul poate adopta hotărâri cu privire la cooperarea sau asocierea
cu alte unităţi administrativ-teritoriale din ţară sau străinătate, înfrăţirea judeţului cu unităţi
administrativ-teritoriale din alte ţări, cooperarea sau socierea Consiliului judeţean cu persoane
juridice române ori străine, în vederea finanţării şi raşizării în comun a acţiuni, lucrări, servicii sau
proiecte de interes public judeţean.
O contribuţie destul de importantă la procesul de dezvoltare locală este adusă şi de

asociaţiile de dezvoltare intercomunitară, precum şi de zonele metropolitane şi de aglomerări
urbane.
Asociaţiile de dezvoltare intercomunitare „sunt structuri de cooperare cu personalitate

juridică, de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate în condiţiile legii, de unităţile administrativ-
teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau
regional.”36Scopul acestora este de a pregăti şi promova proiectele de dezvoltare locală în transport,
mediu, mediu de afaceri, turism şi de a obţine finanţări interne şi externe pentru derularea
proiectelor.
În realizarea obiectivelor sale, asociaţiile de dezvoltare intercomunitare colaborează cu

instituţii de specialitate cu persoane juridice de drept public sau privat, precum şi cu persoane fizice,
fără a exprima în vreun fel anume interese de grup.Ele acţionează în domeniul dezvoltării locale în
numele şi pentru autorităţile administraţiei publice asociate.
Zonele metropolitane şi aglomeraţiile urbane „sunt constituite cu acordul expres al

autorităţilor deliberative de la nivelul unităţilor administrativ – teritoriale”37 având ca scop principal
dezvoltarea infrastructurilor de interes comun. Activităţile care urmăresc dezvoltarea
infrastructurilor şi obiectivelor de interes comun sunt:
• elaborarea şi implementarea conceptului strategic de dezvoltare economică, socială şi

culturală
36
Economică, Bucureşti, pg 108
37
Economică, Bucureşti, p. 109
34
• promovarea strategiei de dezvoltare a zonei, care să includă şi atragerea de investiţii
directe
• elaborarea unor proiecte eligibile şi sustenabile, care să atragă fonduri structurale
• diminuarea dezechilibrelor create între centru şi zona limitrofă
• iniţierea şi dezvoltarea de proiecte care sa promoveze parteneriatul public-privat,

cooperare teritorială şi interregională
Pe langă instituţiile şi autorităţile administraţiei publice în dezvoltarea locală, au fost create o serie
de structuri funcţionale care, susţin procesul dezvoltării locale.Astfel de structuri sunt:
Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România este o organizaţie neguvernamentală

care reuneşte consiliile judeţene ca autorităţi ale administraţiei publice locale. Scopul pentru care a
fost creată această structură este acela de a participa la procesul de dezvoltare locală, de a promova
cooperarea regională şi interregională,de a colabora cu celelalte structuri asociative ale organelor
administraţiei publice locale existente.
Asociaţia Municipiilor din România are rolul de a promova şi proteja interesele comune
ale administraţiei publice locale în vederea soluţionării şi gestionării nevoilor publice în interesul
colectivităţilor locale.
Asociaţia oraşelor din România este o organizaţie care participă la realizarea unei
autonomii locale în conformitate cu Carta Europeană a Autonomiei Locale, prin formarea şi
perfecţionarea profesională a aleşilor locali şi a funcţionarilor publici, iniţierea unor structuri de
mediere cu autorităţile centrale în scopul soluţionării probelemelor de interes general ale
colectivităţii locale,promovarea unor forme de colaborare şi întrajutorare reciprocă.
Asociaţia comunelor din România este tot o organizaţie neguvernamentală, creată în scopul
reprezentării unitare a comunelor, în relaţiile cu autorităţile administraţiei publice centrale,
instituţiile U.E..
Federeţia Autorităţilor Locale din România este o organizaţie neguvernamentală şi

apolitică care reprezintă interesele celor trei asociaţii menţionate mai sus.Reprezintă interesele
35
autorităţilor locale, în contextul sistemului politic naţional şi acordă asistenţă profesională
autorităţilor locale.
Societatea civilă. Relaţia dintre autorităţile locale şi cetăţenii pe care acestea îi

deservesc reprezintă cel mai important factor în evaluarea democraţiei locale. Această relaţie
depinde foarte mult de experienţa ambelor părţi şi de dorinţa lor de colaborare. Persoanele fizice din
comunitate sunt acelea care sprijină sau din contra se opun atunci când este vorba de un program
DEL. Dialogul începe atunci când ambele părţi sunt convinse şi interesate în soluţionarea
problemelor existente.
ONG-urile se caracterizează printr-o mare mobilitate în ceea ce priveşte direcţiile de

acţiune. Mobilitatea reprezintă o condiţie obligatorie pentru supravieţuirea lor. ONG-urile joacă un
rol important în identificarea unor probleme, care la moment sunt trecute cu vederea de către
autorităţile locale. Prin utilizarea propriilor resurse, umane şi capacităţii lor organizatorice ele
contribuie substanţial la realizarea obiectivelor ce ţin şi de dezvoltarea locală. ONG-urile pot
acoperi anumite necesităţi ale comunităţii, oferind servicii mai calitative şi mai ieftine in comparaţie
cu sectorul public. Dar ele nicidecum nu pot fi privite ca "alternative" ale administraţiilor publice.
ONG-urile niciodată nu vor substitui administraţiile locale şi nu vor realiza sarcinile
administraţiilor. Ele completează activitatea administrativă şi oferă soluţii complementare,
deschizând calea spre colaborare cu administraţia publică locală
II.3 Importanţa parteneriatului în dezvoltarea locală
Acţiunile de dezvoltare locală sunt implementate în marea lor majoritate, pe bază de

proiecte.Un instrument destul de important în dezvolatarea locală îl reprezintă parteneriatul.
Întărirea capacităţii administraţiei publice locale de a realiza parteneriate locale reprezintă o

modalitate eficientă de a îndrepta dezvoltarea locală în direcţia dorită de comunitate şi de a genera
programe de dezvoltare la acest nivel
„Parteneriatul public – privat a fost definit în multe feluri.Unele definiţii accentuează notiunea
de cooperare dintre persoane şi organizaţii din sectorul public şi cel privat pentru un beneficiu
36
mutual (Holland, 1984), altele asupra mobilizării unei coaliţii de interese care se pregăteşte şi
acţionează pe baza unei strategii(Bailey, 1994).”38
„Parteneriatul poate fi definit ca un acord între două sau mai multe organisme, cu scopul
realizării unui obiectiv cu impact pozitiv asupra dezvoltării locale şi asupra pieţei locale a forţei de
muncă”.39
Un parteneriat public – privat poate fi realizat în diferite forme organizaţionale depinzând de

scară, complexitate şi poziţiile actorilor implicaţi.Puctul de plecare pentru acest parteneriat este
găsirea unui obiectiv comun pentru toţi actorii implicaţi, dar aceştia îşi promovează în acelaşi timp
propriile interese individuale sau organizaţionale.
Parteneriatul dezvoltării locale,a cunoscut mai multe etape determinate de probleme

tehnologice, sociale, economice. „În deceniul opt, parteneriatul era înţeles ca un acord între sectorul
public reprezentat de autorităţi publice locale sau regionale şi sectorul privat.”40 În acest tip de
parteneriat rolul sectorului public era de a facilita obţinerea diferitelor avize şi autorizaţii pentru
realizarea proiectului. Cu trecerea anilor complexitatea problemelor a dus la dezvoltarea unor noi
tipuri de parteneriat.Astfel definiţia parteneriatului a suferit trei modificări:41
• un număr mai mare de activităţi
• un număr mai mare de parteneri
• noi structuri de lucru şi de partaj şi asumarea riscului
Parteneriatul dezvoltării locale impune consensul între unităţi ale sectorului public şi ale
celui privat, în scopul furnizării de bunuri şi servicii publice, în domeniul infrastructurii şi în alte
servicii complementare.Fiecare actor are definită partea de contribuţie şi modul de participare la
rezolvarea problemelor pe care le are comunitatea locală.
38
Alina Profiroiu, Sorina Racoviceanu, Nicolae Ţarălungă(1999). Dezvoltare economică locală, Editura Economică,
Bucureşti, p 43
39
Lucica Matei (1999). Managementul dezvoltării locale.Descentralizare,Inovaţie, Risc, Editura
40
41
37
Partenerii reprezentativi ai sectorului public, în cadrul parteneriatului dezvoltării locale, sunt
guvernul, autorităţile administraţiei publice locale, iar asociaţii acestora provin din sectorul privat
sau comunitar.
Domeniile de aplicare a parteneriatului local vizează urmatoarele domenii:42
• dezvoltare urbană;
• dezvoltarea infrastructurii de susţinere a afacerilor;
• promovarea turismului;
• protecţia mediului;
• marketingul localităţilor ;
• încurajarea însuşirii şi transferul de tehnologie;
Pentru a se realiza o bună funcţionare a parteneriatului, este necesar realizarea schimbului de

informaţii şi a cooperării, plecând de la premisa că există dorinţă de a dialoga deschis, concomitent
cu crearea unui climat de interacţiune.Autorităţile publice locale trebuie să studieze şi să analizeze
toate informaţiile relevante înainte de a se implica într-un parteneriat.
Potrivit rolurilor ce le revin, părţile implicate aduc în parteneriat resursele necesare

astfel:43sectorul privat (capital de investiţii, cunoştinţe în managementul proiectelor), sectorul public
( investiţii de capital în infrastructură garanţii),ONG-uri (cunoştinţe şi stabilitatea de a mobiliza
anumiţi actori).
Parteneriatul dezvoltării locale este un proces care se desfăşoară în baza unui acord, având
următoarele avantaje:
a) reducerea costurilor – administraţiile publice pot obţine reducerea costurilor pentru

proiectele de investiţii, furnizarea serviciilor, întreţinerea reţelelor de utilităţi
42
43
38
b) împărţirea riscurilor – riscurile (depăşiri de costuri, dificultăţi în îndeplinirea condiţiilor de
mediu, venituri insuficiente) sunt împărţite între administraţiile publice şi partenerul privat.
c) îmbunătăţirea calităţii serviciilor furnizate – parteneriatul poate aduce inovaţii în organizarea

şi funcţionarea serviciilor (prin introducerea unor noi tehnologii)
d) creştera veniturilor – prin intermediul parteneriatului, administraţiile publice pot introduce

anumite taxe de utilizare, care să reflecte costurile reale ale serviciului oferit. „Unităţile
administrativ-teritoriale pot încasa impozite de la partenerii care exploatează obiective
realizate în cadrul parteneriatului.”44
e) implementarea eficientă – astfel se poate reduce atât timpul de implementare al proiectului

cât şi costul
f) beneficii economice – prin implicarea în parteneriate de dezvoltare locală, autorităţile locale

contribuie la stimularea sectorului privat şi implicit la crearea unor noi locuri de muncă.
„Într-o formulare generală,parteneriatul dezvoltării locale exprimă o modalitate de cooperare

între o autoritate publică şi sectorul privat, respectiv organizaţii negurvernamentale, asociaţii ale
oamenilor de afaceri, ori companii, pentru realizarea unui proiect care produce efecte pozitive pe
piaţa forţei de muncă şi în dezvoltarea locală.”45
II.4 Aspecte manageriale şi factori de reuşită ai dezvoltării locale
Rolul administraţiilor locale în procesul de dezvoltare locală este acela de a obţine

“atractivităţi maxime pentru comunităţile”46 pe care le reprezintă.”Rolul managementul in procesul
44
45
Institutul Pentru Politici Publice – Ghid practic pentru consiliile judeţene (2004) – Parteneriatul
public-privat, soluţie pentru un mai bun management al comunităţilor localedin România,
Bucureşti, p 14
46
39
de dezvoltare locală este acela de a îmbunătăţi activitatea şi pozitia competitivă a localităţii intr-un
47
mod armonios şi durabil.” Managementul utilizat în procesul de dezvoltare locală trebuie să
dezvolte o strategie, care sa ia în considerare relaţia dintre cererea de servicii, funcţionarea
localităţii (infrastructură, centre comerciale,zone industriale) şi finanţarea acestor operaţiuni. Astfel,
managementul dezvoltării locale trebuie vazut ca fiind o activitate de integrare şi coordonare a
tuturor activităţilor publice şi private dezvoltate la nivel local.
Luând în considerare cele menţionate mai sus putem spune că “managementul dezvoltării
locale poate fi considerat un proces de dezvoltare, execuţie, coordonare şi evaluare a strategiilor
integrate cu ajutorul actorilor locali relevanţi, în concordanţă cu interesul public şi ţelurile sectorului
privat, în cadrul politicilor naţionale de dezvoltare, cu scopul de a identifica, a crea şi a exploata
potenţialul local, în vederea dezvoltării durabile”48
Procesul de dezvoltare locală este un proces de schimbare care se desfăşoară în condiţiile date
zonei. La nivelul comunităţilor locale are loc elaborarea planului strategic de dezvoltare a
comunităţii, ce are rolul de a schiţa drumul acesteia spre un viitor mai bun.Fiecare comunitate
locală are caracteristici specifice care trebuie luate în seamă la proiectarea şi aplicarea unei strategii
de dezvoltare locală.Elementele care trebuie luate în considerare în elaborarea unei strategii de
dezvoltare locală sunt de ordin economic, tehnologic, social, cultural şi de mediu. Astfel obiectivele
,sunt alese în funcţie de aceste elemente.
Managementul dezvoltării locale este un proces care cuprinde :
- planificare strategică : proces prin care comunităţile locale pot să-şi creeze o
imagine proprie despre viitor, elaborând astfel mai multe etape de dezvoltare în
funcţie de resursele disponibile;
47
idem
48
idem
40
- implementare strategiei: proces de alocare a resurselor în vederea sprijinirii
strategiei alese;
- control strategic: are ca scop identificarea erorilor sau neconcordanţelor ce pot

apărea în procesul de implementare a strategiei de dezvoltare locală şi
corectarea acestora.
Planificare strategică Implementare strategie Control strategic
Cuantificar
ea
Localitate Organizare rezultatelor
Evaluarea
rezultatelor
Servicii de Implementa Actiune

utilitate re corectată
publică
Dimensiunile managementului dezvoltării locale49
Existenţa unor strategii de dezvoltare locală coerente constituie cea mai bună garanţie a
utilizării optime a mijloacelor alocate pentru amenajarea teritoriului.Un aspect important în reuşita
dezvoltării locale îl constituie impactul intervenţiei locale asupra atragerii şi mobilităţii
întreprinderii.Realizarea concentrării spaţiale a întreprinderilor reprezintă un avantaj, deoarece
“aglomerarea activităţilor specializate într-un domeniu atrage industrii auxiliare”. 50
49
50
Alina Profiroiu, Sorina Racoviceanu, Nicolae Ţarălungă(1999). Dezvoltare economică locală, Editura Economică,
Bucureşti, p 60
41
CAPITOLUL III. CONSIDERAŢII PRIVIND ROLUL FONDURILOR STRUCTURALE ÎN
DEZVOLTAREA LOCALĂ
Integrarea României la Uniunea Europeană trebuie interpretată ca fiind un proces care

contribuie la dezvoltarea economică, ţara noastră beneficiind ca şi celelalte state membre de ajutor
financiar prin Instrumentele Structurale.În contextul actual al României, în care încă se mai
confruntă cu probele structurale destul de serioase, este nevoie de strategii care să aibă obiectiv
prioritizarea şi urmărirea politicilor de dezvoltare naţională.
Deşi în 2006, economia românească a înregistrat o creştere a PIB-ului de aproximativ 7%,

iar această creştere a fost cu mult peste media europeană de 3,1 %, România încă suferă de pe urma
unei structuri moştenite din trecut.
Accesul la Fondurile Structurale şi de Coeziune dă posibilitatea României să dezvolte

echilibrat regiunile rămase în urmă, să modernizeze infrastructura de transport şi mediu, să sprijine
dezvoltarea rurală, să creeze noi oportunităţi de ocupare a forţei de muncă, mai ales în mediul rural,
să promoveze politici sociale care să ducă la creşterea standardului de viaţă.
România are nevoie de programele structurale, atât pentru a recupera decalajul existent faţă de
celelalte state membre, mult mai dezvoltate, cât şi pentru o dezvoltare durabilă.Este necesară
Politica de coeziune
Politica de Coeziune, definită de articolul 158 al Tratatului Comunităţilor Europene, este

necesară pentru promovarea “dezvoltării armonioase generale” a Comunităţii şi cere o reducere a
“disparitaţilor între nivelele de dezvoltare a variatelor regiuni şi lipsa de progres a regiunilor
defavorizate”, inclusiv pentru zonele rurale.”Politica de Coeziune a U.E. este o politică structurală
în sensul că, prin aplicarea acesteia, se urmăreşte eliminarea sau măcar atenuarea decalajelor dintre
regiunile şi cetăţenii Uniunii Europene în vederea unei dezvoltări echilibrate”.51
Politica de coeziune economică şi socială reprezintă o sumă de intervenţii la nivel

comunitar, incluzând, atât politica de dezvoltare regională (orientată, în principal, către
reducerea disparităţilor teritoriale, regenerarea zonelor industriale în declin), anumite
51
Bârgăoanu Alina, Fonduri Europene :strategii de promovare şi utilizare, editura Tritonic,
2009, pg 77
42
aspecte ale politicii sociale (combaterea şomajului pe termen lung, sprijinirea procesului
educaţional şi de formare continuă), precum şi o parte a politicii agricole comune (asistenţa
acordată dezvoltării rurale).
Politica de coeziune 2007- 2013
7.7
convergenta - 49.18%
49.18
competitivitate regionala si
ocuparea fortei de munca - 43.12%
43.12 cooperarea teritoriala europeana -
7.7%
Sursa: http://ec.europa.eu/inforegio
Obiectivele prioritare ale Fondurilor Structurale pentru perioada 2007 - 2013
1. Convergenţa – “reprezintă obiectivul prioritar şi este destinat reducerii decalajului existent

între difertite regiuni ale statelor membre vizând îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de
lucru, prin creşterea calităţii investiţiilorîn capitalul fizic şi uman, dezvoltarea economiei
bazate pe cunoaştere, a cercetării şi inovării, îmbunătăţirea adaptării la schimbările de natură
economică şi socială, protecţia mediului şi eficienţă administrativă”.52 Vizează regiunile care
au un PIB/cap de locuitor mai mic de 75% din PIB-ul mediu al UE 25.În cazul României
toate regiunile sunt eligibile pentru acest obiectiv. (Este finanţat prin FEDR, FSE, Fond de
coeziune).
2. Competitivitatea regională si ocuparea fortei de muncă – este aplicabil în restul UE sau

în168 de regiuni, reprezentând aproximativ 65% din populaţa UE – 27.Sunt eligibile
regiunile care se află peste pragul de 75% din PIB-ul european.Aceasta “vizează
îmbunătăţirea competitivităţii, atractivităţii, şi a gradului de ocupare a regiunilor prin
anticiparea schimbărilor de ordin economic şi social, prin îmbunătăţirea şi creşterea
52
Regulamentul CE nr. 1083/2006 din 11 iulie 2006, pg36
43
investiţiilor în capitalul uman, prin promovarea economiei bazate pe cunoaştere , a cercetării
şi inovării, antreprenoriatului, protecţiei mediului şi prin îmbunătăţirea capacităţii de
adaptare a angajaţilor şi a firmelor la condiţiile pieţei.”53Direcţiile de acţiune sunt, prin
urmare, două: inovare şi promovarea societăţii bazate pe cunoaştere, pe de o parte, şi crearea
de locuri de muncă, pe de alta.Unele propuneri formulate în cadrul Comisiei Europene ar
include în obiectivul 2 şi zone urbane dens populate cu grad avansat de sărăcie şi
criminalitate şi/sau cu nivel scăzut al educaţiei.
3. Cooperarea teritoriala europeană – are ca scop facilitarea cooperării transfrontaliere,

transnationale şi/sau interregionale între autorităţile locale şi regionale. Populaţia care
traieşte în zone transfrontaliere ajunge la 181.7 milioane (37.5% din populaţia UE).
Sprijină politicile de adaptare şi modernizare a educaţiei, de creştere a calificării
profesionale şi de folosire eficientă a resurselor umane. Eforturile la nivel Comunitar se vor
corela aici cu strategiile naţionale şi cu intervenţiile la nivel regional. Partea Comunităţii, la
rândul ei, se axează pe: (a) cooperarea transnaţională, transfrontalieră şi interregională; (b)
dezvoltarea rurală şi cooperarea transnaţionalăpentru combaterea discriminării; (c)
prevenirea inegalităţilor pe piaţa forţei de muncă (Este finanţat de FEDR).
Criteriile de eligibilitate a repartizării pe obiective a fondurilor structurale sunt: populaţia
eligibilă, prosperitatea naţională şi cea regională şi rata şomajului, în special pentru obiectivele 1 şi
2 , respectiv gradul de excludere socială, nivelul de pregătire profesională şi de educaţie şi rata
participării forţei de muncă feminine, pentru obiectivul 3.
Fiecare stat membru îşi stabileşte priorităţile de finanţare în concordanţă cu priorităţile
europene: încurajarea inovării şi a antreprenoriatului, accelerarea apariţiei economiei bazate pe
cunoaştere şi crearea de locuri de muncă mai multe şi mai bune.Această direcţie strategică se
reflectă în modul în care sunt canalizate fondurile pentru susţinerea Politicii de Coeziune:” 24%
pentru inovare, 22% pentru transport, 22% pentru resurse umane, 19% pentru mediu şi 13% în alte
direcţii”54
Fonduri Structurale
53
Idem
54
http://europa.eu/pol/reg/overview_en.htm.
44
Fondurile Structurale Comunitare sunt principalele instrumente ale Uniunii Europene pentru
promovarea coeziunii economice şi sociale şi a solidarităţii.” Fondurile Structurale reprezintă un
important complement al politicilor nationale şi, atât direct cât şi printr-un efect de pârghie,
contribuie la dezvoltarea armonioasă a UE ca întreg, precum şi la promovarea unui mediu
durabil”55. Ele au o mare importanţă pentru a obtine o creştere durabilă a pieţei muncii şi a
concurenţei.
Instrumentele Structurale denumesc Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, luate în

ansamblu. Mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene este destinat dezvoltării regionale şi
coeziunii economice şi sociale, prin intermediul Fondurilor Structurale.
Instrumentele Structurale denumesc Fondurile Structurale şi Fondul de Coeziune, luate în

ansamblu. Mai mult de o treime din bugetul Uniunii Europene este destinat dezvoltării regionale şi
coeziunii economice şi sociale, prin intermediul Fondurilor Structurale. Instrumentelor structurale
le revin câteva cerinţe:56
(1) influenţa considerabilă asupra rentabilităţii întreprinderilor;

(2) câmpul larg de aplicare şi efectul substanţial asupra economiei regiunilor ţintă;
(3) producerea de avantaje proporţional volumului lor;
(4) să evite efectele contrarii celor aşteptate, ca şi crearea de noi necisităţi de finanţare.
Fondurile structurale ale UE sunt gestionate de către Comisia Europeana şi au ca destinaţie

finantarea măsurilor de ajutor structural la nivel comunitar, în scopul promovării regiunilor cu
întarzieri în dezvoltare, reconversia zonelor afectate de declin industrial, combaterea somajului de
lungă durată, inserţia profesională a tinerilor sau promovarea dezvoltării rurale (sursa MIE).
În cadrul instrumentelor de tip structural, includem urmatoarele fonduri comunitare: Fondurile

Structurale: Fondul de Coeziune şi Fondurile Complementare: Fondul Social European,
Instrumentul Financiar pentru Orientarea Pescuitului. Această separare pe politici specifice a
Fondurilor cu acţiune structurală pentru perioada 2007- 2013 a rezultat ca urmare a reformei
55
Fondurile structurale in UE. Ghid pentru intreprinzatori – pag 8
56
Andrei Liviu – Suport de curs Economie Europeana , 2008
45
Politicii de Coeziune necesară in condiţiile extinderii fără precedent a Uniunii Europene. În plus,
pentru simplificare şi pentru a susţine reforma Politicii Agricole Comune şi a Politicii Comune
pentru Pescuit efectuată în 2002- 2003, fondurile pentru agricultură şi pescuit au fost transferate
către politicile aferente, nemaifiind încadrate în Fondurile Structurale, dar functionând pe aceeaşi
tipologie.
Instrumentele de tip structural sunt o forma de finanţare nerambursabilă, dar funcţioneaza pe

principiul cofinanţării. Proiectele sunt cofinanţate în special din fonduri publice ale Statului
Membru, dar pot fi atrase si fonduri private.
a) Fondul european pentru Dezvoltare Regională (European Regional Development Fund -

FEDR) a fost înfiinţat in 1975 a fost şi a devenit principalul instrument al politicii regionale
a Comunităţii. Obiectivele FEDR sunt în principal: promovarea dezvoltării şi ajustării
structurale a regiunilor a căror dezvoltare este rămasă în urmă şi susţinerea conversiei
economice, redezvoltarea şi dezvoltarea zonelor cu probleme structurale, inclusiv regiunile
industriale în declin, zonele urbane în dificultate, zonele lovite de criză dependente de
pescuit şi zonele dependente puternic de servicii. Poate finanta infrastructuri, investitii care
creează locuri de muncă, investiţii ITC, proiecte locale de dezvoltare, ajutoare pentru IMM-
uri.
b) Fondul Social European (European Social Fund - FSE) a fost infiinţat în 1958. În
scopul de a întări coeziunea economică şi socială şi de a contribui la implementarea
Strategiei Europene privind locurile de muncă, FSE are ca sarcină îmbunătăţirea
oportunităţilor de angajare pentru şomeri şi muncitori în piaţa internă prin creşterea
mobilităţii lor şi prin facilitarea adaptării lor la schimbările industriale, în particular prin
instruire vocaţională şi reinstruire şi prin ajutorul sistemelor de recrutare.
c) Fondul European de Orientare şi Garantare pentru Agricultură (Guidance Section of
the European Agricultural Guidance and Guarantee fund - FEOGA) a fost creat în 1962,
urmând să servească (intermedierii) finanţării Politicii Agricole Comunitare (PAC) lucrând
pe doua secţiuni: orientare şi garantare agricolă. Secţiunea Orientare era creată în 1962 în
scopul ajustării structurale, respectiv al reconversiei producţiei agricole şi dezvoltării de
activităţi complementare în şi pentru aceasta ramură. Cealaltă, secţiunea Garantare avea ca
principal scop sprijinul dualitătii preţurilor agricole- veniturile agricultorilor. Politica de
46
Dezvoltare Rurala se va axa în perioada 2007 – 2013 pe trei linii tematice: îmbunataţirea
competitivităţii agricole şi forestiere; protecţia mediului şi a zonelor rurale; îmbunatăţirea
caliăţii vieţii şi diversificarea economiei rurale, la care se adaugă axa “Leader” care susţine
iniţiativele locale de dezvoltare rurală.
d) Instrumentul Financiar de Orientare în domeniul Pescuitului (Financial Instrument for
Fisheries Guidance – FIFG), înfiinţat în 1993, contribuie la adaptarea şi modernizarea
industriei pescuitului prin îndepărtarea capacităţii în surplus şi orientarea industriei către
susţinerea unei dezvoltări integrate a regiunilor costiere care sunt dependente puternic de
pescuit. Fondul susţine acţiuni având ca scop atingerea unui echilibru susţinut între resurse
şi exploatare; promovarea dezvoltării intreprinderilor viabile economic în sectorul pescuit;
îmbunatăţirea aprovizionării pieţei şi creşterea valorii adăugate la produsele din peste şi
acvacultura prin procesare; revitalizarea industriilor care depind de pescuit şi acvacultura. În
afară de finanţarea înnoirii flotei şi investiţiilor industriale, fondul finanţează masurile având
ca scop căutarea de noi pieţe şi noi domenii alternative de activitate.
Fondul de Coeziune a fost creat de Tratatul de la Maastricht în 1992, pentru a furniza

contribuţie financiară proiectelor din domeniul mediului şi reţelelor trans-europene din zona
infrastructurii de transport. Spre deosebire de Fondurile Structurale, sprijinul financiar acordat prin
intermediul Fondului de Coeziune se susţine prin proiecte (nu programe, ca în cazul Fondurilor
Structurale). Proiectele primesc finanţare în proporţie de 80-85% din totalul costurilor eligibile.
Proiectele sunt selectate şi implementate de către statele membre beneficiare, care sunt, în acelaşi
timp, responsabile de managementul şi monitorizarea lor financiară.
Domeniile vizate de Fondul de Coeziune sunt protecţia mediului şi reţele de transport trans-
europene asociate infrastructurilor de transport, fiecare domeniu beneficiind de câte 50% din
bugetul alocat.
Fondurile Structurale de mai sus, fondul de coeziune nu co-finanteaza programe. În schimb

ele furnizează finanţare directă pentru proiecte individuale, care sunt clar identificate de la inceput.
Decizia de a finanţa un proiect este luată de Comisie, în acord cu Statul Membru beneficiar, în timp
ce proiectele sunt administrate de autorităţi nationale şi supervizate de un Comitet de Monitorizare.
47
Noutatea introdusă Instrumentelor Structurale în perioada 2007-2013 este corelarea dintre
obiectivele acestora cu obiectivele Strategiei de la Lisabona.Astfel fondurile aferente respectivelor
instrumente sunt alocate, intr-o proporţie considerabilă, pentru următoarele domenii: cercetare şi
dezvoltare tehnoologică, inovare, societatea informaţională, eficienţă energetică şi dezvoltarea
resurselor umane.
Fondurile Structurale operează pe baza urmatoarelor principii cheie57:
Subsidiaritatea este un principiu de bază al funcţionării UE, şi înseamnă că autoritatea unui

nivel mai înalt nu trebuie şi nu poate prelua activităţile în orice caz în care nivelul inferior poate să
atingă scopul în mod eficient. De aceea, Fondurile Structurale nu sunt direct alocate de Comisie, dar
principalele prioriţăti ale unui program de dezvoltare sunt definite de autorităţi regionale/nationale
în cooperare cu Comisia, în timp ce alegerea şi managementul proiectelor sunt în unica
responsabilitate a autorităţilor nationale şi regionale.
Concentrarea resurselor pe câteva obiective prioritare (obiectivul 1, 2 si 3 plus un numar

limitat de iniţiative Comunitare) având ca scop asigurarea ca marea parte a fondurilor este ţintita
către zone în cea mai proastă situaţie economică şi către grupuri sociale în cea mai mare nevoie.
Adiţionalitatea implică faptul că asistenţa furnizată de Uniunea Europeana este

complementara celei date de un Stat Membru. Cu alte cuvinte, ajutorul Comunitar trebuie să fie
adiţional şi nu un substitut pentru activităţile şi cheltuielile nationale existente.
Programarea implică diagnosticarea situaţiei actuale, formularea unei strategii multi-anuale

integrate şi coerente şi definirea de obiective concrete care să fie atinse.
Parteneriatul este un principiu cheie şi implică cooperare stransă între Comisia Europeană şi
autorităţile corespunzatoare naţionale, regionale şi locale, inclusiv parteneri economici si sociali.
Monitorizarea şi implementarea – este urmarită permanent cheltuirea fondurilor, alături de

implementarea programelor finanţate.
Transferurile din Fondurile Structurale ar trebui să ajute statele membre să susţină rate de
creştere economică mai ridicate, mentinând în acelaşi timp stabilitatea financiară şi minimizând
57
Ministerul Finantelor Publice, http://anaf.mfinante.ro/wps/portal
48
riscul unei inflaţii excesive. Prin urmare, transferurile vor contribui semnificativ la finanţarea
investitiilor publice atât de necesare, atât în infrasctructura de diverse tipuri cât şi în capital uman,
contribuind astfel la intărirea ofertei economice şi, în consecinţa, la potenţialul de creştere al
acestuia. În acelaşi timp, se va reduce necesitatea împrumuturilor publice, reducând astfel presiunea
asupra ratelor dobânzilor, moderând riscul blocării investitiilor publice ăi ajuâand la menţinerea
încrederii pieţei financiare. Pe scurt, susţinerea din Fonduri ar trebuii să faciliteze sarcina de
gestionare a economiei în vederea susţinerii ratelor ridicate de creştere, menţinând în acelaşi timp
inflaţia sub control şi evitând deficitele bugetare excesive şi creşterea datoriilor din sectorul public.
Reformele structurale
Ţările europene au câte un program naţional de reformă, care are drept scop stimularea
creşterii economice şi a ocupării. Politicile subsumate programelor de reformă se aplică în trei
planuri: macroeconomic, microeconomic şi ocuparea forţei de muncă.
“Politicile macroeconomice şi-au propus ca obiectiv principal consolidarea bugetară şi anunţă

o reforma a regimurilor de pensii şi de sanatate.”58
În ceea ce priveste politicile la nivel microeconomic, majoritatea statelor membre fac din
cercetare şi inovare şi din crearea de firme şi a mediului propice dezvoltării acestora, principalele
lor sfidări, altele concentrându-se asupra consolidării bazei lor industriale prin sprijinirea creării de
“clustere”.
Privitor la preocupările în domeniul ocupării, la nivelul statelor membre cea mai frecventă
opţiune este aceea de sprijinire, prin diferite mijloace, a imbunatăţirii capacităţii de adaptare a
lucrărilor şi a firmelor la schimbări şi nu intervenţiei statale în favoarea sprijinirii creării de noi
locuri de muncă. Obiectivul central al acestor măsuri este de a atrage şi a reţine cât mai multe
persoane pe piaţa muncii.
Raportul Comisiei privind creşterea şi ocuparea subliniază şi perpetuarea anumitor deficienţe

de politica naţională la nivelul statelor membre, în anii 2005-2006, precum: finanţe publice
neconsolidate, o reforma a pieţei muncii lenta, concurenţa redusă în sfera serviciilor.
58
Scenarii privind evolutiile comunitare in domeniul competitivitatii politicii de coeziune si
dezvoltare regionala – Institutul European din Romania pg 79
49
Alocarea financiara pentru România 2007-2013
Fondurile structurale si de coeziune
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 Total
Convergenta 830 1.215 1.654 1.997 2.154 2.319 2.489 12.660
Fondul de coeziune 445 638 858 1.030 1.109 1.192 1.278 6.552
Cooperare Teritoriala 60 61 62 64 66 68 70 454
Total 1.335 1.915 2.576 3.092 3.330 3.580 3.837 19.668
Pachetul financiar al fondurilor structurale si de coeziune pentru România în perioada 2007

Sursa: Cadrul Strategic Naţional de Referinţă - Sumele sunt exprimate în milioane de euro
(www.fonduri-structurale.ro).
14 domenii pot fi finantate din fondurile structurale si de coeziune ale UE: 59

-- Cercetare si dezvoltare tehnologica
-- Informatizarea societatii
-- Transport
-- Energie
-- Protectia mediului si prevenirea riscului
-- Turism
-- Cultura
-- Regenerare urbana si rurala
-- Suport pentru companii si antreprenori
-- Acces la locuri de munca stabile
-- Incluziune socială pentru persoane defavorizate
-- Dezvoltarea capitalului uman
-- Investiţii în infrastructura socială, inclusiv cea de sănătate şi educaţie
-- Promovarea dezvoltării parteneriatului
59
http://www.euractiv.ro/uniunea-europeana/articles|displayArticle/articleID_7211/Totul-despre-
fondurile-structurale.html
50
Politica de dezvoltare regională
Capitolul de negociere referitor la Politica Regională a U.E. şi coordonarea Instrumentelor

Structurale a fost deschis în 2002 şi închis în 2003.Capitolul stabilea criteriile pe care românia
trebuia să le îndeplinească în perspective eligibilităţii pentru Instrumentele Structurale.
Politica de dezvoltare regională include un ansamblu de măsuri planificate şi promovate

de către autorităţile administraţiei publice locale şi centrale, în parteneriat cu diferiţi actori
economici şi cu societatea civilă, în vederea asigurării unei creşteri economice şi sociale dinamice şi
durabile, prin valorificarea eficientă a potenţialului local şi regional.
Altfel spus, politica de dezvoltare regională include toate acele măsuri şi acţiuni care pot
influenţa în mod semnificativ dezvoltarea unei regiuni. Obiectivul principal al politicii de
dezvoltare regională îl reprezintă realizarea unei cât mai eficiente şi echitabile repartiţii inter şi
intra-regionale în cadrul activităţilor şi a rezultatelor acestora. Obiectivele specifice, la rândul lor,
includ: reducerea şomajului, creşterea nivelului de trai, atragerea investiţiilor străine, îmbunătăţirea
infrastructurii, echilibrarea şanselor şi a condiţiilor sociale între mediul urban şi rural etc.
Cadrul legislativ privind politica regional în România a fost conceput din 1998 prin legeaa
nr. 151/98, care a fost ulterior modificată cu legea 315/2004.Potrivit acestei legi “politica de
dezvoltare regională reprezintă ansamblul politicilor elaborate de Guvern , prin toate organele
administraţiei publice centrale şi locale în scopul asigurării creşterii economice şi dezvoltării sociale
echilibrate şi durabile ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, al îmbunătăţirii
competitivităţii internaţionale a României şi a reducerii decalajelor economice şi sociale existente
între România şi celelalte state membre ale U.E. “60
PND este un concept specific Politicii Regionale şi de Coeziune şi reprezintă documentul de

planificare strategică multianuală având obiectivul general de a reduce cât mai repede disparităţile
de dezvoltare socio-economică între românia şi celelalte ţări membre U.E.PND 2007-2013 este
primul plan care fundamentează accesul ţării noastre la Instrumentele Structurale în calitate de stat
membru. Obiectivele existente în PND 2007-2013 (creşterea competitivităţii, dezvoltarea economiei
bazate pe cunoaştere, dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport, dezvoltarea
60
Legea nr. 315 din 28 iunie 2004 privind dezvoltarea regională în România, art.2
51
economiei rurale şi diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiuni ) sunt regăsite şi în Cadrul
Strategic de Referinţă, care reprezintă documentul strategic pentru programarea Instrumentelor
Structurale.
CSNR a fost a fost adoptat de către Comisia Europeană în iunie 2007.El face legătura între
priorităţile naţionale de dezvoltare şi priorităţile existente la nivel european. CSNR stabileşte în
termeni generali modul în care România, în perioada 2007-2013,va utiliza suma alocată din resurse
europene de 19,21 miliarde de euro, pentru a-şi duce la îndeplinire obiectivele de promovare a
creşterii economice, de creare de noi locuri de muncă, de consolidare a capitalului uman şi de
asigurare a unei dezvoltări echilibrate şi armonioase, care include reducerea disparităţilor dintre
regiuni.
Fondurile europene pot fi folosite şi la crearea de poli de competitivitate, prin susţinerea
incubatoatelor de afaceri, pentru dezvoltarea IMM-urilor şi atragerea investitorilor. Având în vedere
că diversitatea regională privind distribuţia industriilor este mare, abordarea acestor poli de
competitivitate trebuie făcută distinct de la o regiune la alta. Alocarea fondurilor structurale către
regiuni (în special FEDR) va ţine cont de specificul regiunii respective, avantajul competitive
existente încurajează dezvoltarea polilor de competitivitate. Este necesară o viziune de ansamblu,
unitară, asupra întregului tablou al dezvoltării social-economice al ţării şi totodată, o îmbunătăţire a
managementului acestor fondur, printr-o ajustare a structurală potenţială sau o reprioritizare a
alocării acestora, atunci când este cazul.
Pentru implementarea Instrumentelor Structurale România a conceput şapte Programe

Operaţionale. Aceste programe sunt:
Programul Operaţional Sectorial de Transport – este finanţat din FEADR şi din FC, fiindui
alocate 4,56 miliarde de euro. Ponderea acestuia este de 23,7% din fondurile nerambursabile pe care
România le primeşte de la U.E.Are ca obiectiv crearea şi reabilitarea reţelelor de transport.
Programul Operaţional Sectorial de Mediu - este finanţat din FEARD si din FC. Îi sunt
alocate aproximativ 4,51 miliarde de euro şi are o pondere de 23,5% .
Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice – este finanţat doar

din FEADR, îi sunt repartizate 2,55 miliarde de euro, reprezentând 13,3%.Obiectivul acestuia este
52
de a creşte productivitatea întreprinderilor româneşti pentru a putea fi competitive pe piaţa
europeană.
Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane – este finanţat doar din
Fondul Social European cu 3,47 miliarde de euro.Oviectivul urmărit prin acest program este
dezvoltarea capitalul uman şi creşterea competitivităţii pe piaţa muncii, prin asigurarea egalităţii de
şanse pentru învăţarea pe tot parcursul vieţii.
Programul Operaţional Dezvoltarea Capacităţii Administrative – scopul acestuia fiind

obţinerea unui set de schimbări structurale care permit guvernelor să îmbunătăţească formularea şi
implementarea programelor în vederea obţinerii de rezultate sporite.Este finanţat din FSE cu 0,2
miliarde de euro.
Programul Operaţional Regional – este finanţat din FEDR cu 3,72 miliadre de euro,având o
pondere de 19,4% din totalul banilor alocaţi României din Instrumentele Structurale.Are ca obiectiv
general accelerarea creşterii economice, prioritate având regiunile cele mai slab dezvoltate
urmărindu-se ca la sfârşitul perioadei de programare, distanţa dintre cea mai dezvoltată şi cea mai
slab dezvoltată să se diminueze.Astfel, alocările fondurilor pe regiuni sunt diferite în funcţie de
gradul de dezvoltare.
Programul de Asistenţă Tehnică - a fost creat pentu a asigura buna desfăşurare a celorlalte
programe, acesta fiind un process care susţine activităţile legate de implementarea Instrumentelor
Structurale.Este finanţat din FEDR cu 0,17 miliarde de euro.
Sursa: www.fonduri–ue.ro
După cum putem observa obiectivele programelor operaţionale finanţate din Instrumentele
Structurale, fiecare autoritate publică locală este eligibilă pentru acestea.Obiectivele Programelor
Operaţionale se pliază foarte bine pe rezolvarea problemelor de la nivelul local.Este destul de
important ca autorităţile locale să se folosească de aceste fonduri nerambursabile în implementarea
strategiei de dezvoltare locală, având în vedere situaţia actuală a României, în care finanţarea în
totalitate a unei strategii de dezvoltare locală din bani naţionali este destul de dificilă.
53
CAPITOLUL IV CAPACITATEA ADMINISTRAŢIEI PUBLICE LOCALE PRIVIND
ACCESAREA ŞI IMPLEMENTAREA PROIECTELOR FINANŢATE DIN FONDURI
STRUCTURALE
4.1 CAPACITATEA DE COFINANŢARE A AUTORITĂŢILOR PUBLICE LOCALE
În acest capitol voi realiza un studiu asupra capacităţii autorităţilor publice locale din
România de a accesa fondurile puse la dispoziţia României de catre Uniunea Europeană. Acesta are
la bază un studiu facut de Fundaţia Soroş în anul 2009 asupra unui număr considerabil (3185
primării) de autorităţi publice locale. Voi încerca să evidenţiez problemele pe care le întâmpină
autorităţile publice locale în drumul pe care îl au de parcurs în accesarea şi în implementarea
proiectelor finanţate din fondurile structurale. În momentul de faţă, în relaţiile cu Uniunea
Europeană, miza reală pentru România o constituie cât de pregătită este România să absoarbă
fondurile substanţiale la care are acces. Cu alte cuvinte, miza reală o constituie dobândirea unei
capacităţi de absorbţie corespunzătoare a fondurilor comunitare.
54
45.0 P rima r
40.0
35.0
Re fe re nt i S e c re t a r S e c re t a r
30.0
S e c re t a r
25.0 R
S e c re t a r
Re fe re nt i P rima r P rima r A
C o nt a bili C o nt a bili
20.0 A
A s is t e nt i s o c ia li I
P rima r S e c re t a r
15.0 S e c re t a r S e c re t a r C
C
10.0 S
V
P
5.0
A
N
0.0
C G_S e c t . A C G_S e c t . B1 C G_S e c t . C G_S e c t . C C G_S e c t . D C G_S e c t . E C G_S e c t . F C G_S e c t . G
B2_c o ns ilie ri
ro mi
61
61
ACCESUL AUTORITĂŢILOR LOCALE LA FONDURILE EUROPENE, Cercetare exhaustivă pe primăriile
din România, Manuela Sofia Stănculescu (coord.), Purtan Raluca, Marin Monica, Simona Anton
55
Serviciile, facilităţile, ajutoarele pe care Primăria le oferă, din iniţiativă proprie, unor grupuri
dezavantajate, altele decât ajutoarele prevăzute de programe naţionale.
9 9
8 8
7 7
6 6
5 PERSOANE CU PERSOANE CU
5
VENITURI REDUSE SAU DIZABILITATI
4 FARA VENITURI 4
3 3
NR=1
2 2
Rural N=714 Rural N=399
1 Urban N=1271 Urban N=85
0% 20% 40% 60%0% 20% 40% 60%
ÎN ROMÂNIA
1277 primării furnizează
5110 servicii sociale pentru
3240 grupuri dezavantajate
9. Ajutoare băneşti
8. Ajutoare în natură
(alimente, haine,
lemne)
7. Servicii de
consiliere
6. Reduceri, gratuităţi
5. Facilitarea găsirii
56
unui loc de muncă
4. Servicii de îngrijire
la domiciliu
3. Servicii sociale în
cadrul unui centru de
zi
2. Acordarea de
locuinţe sociale
1. Alte tipuri de
ajutoare
RURAL URBAN
9
8
7
6
5 ROMI
4
3
NR=
2 Rural N=308
1 Urban N=99
0% 20% 40% 60% 80%

9 9
8 8
7 7
6 6
5 SINISTRATI, FAMILII
5
PERSOANE AFECTATE MONOPARENTALE
4 DE CALAMITATI 4
NATURALE
3 3
2 2
1 Romania N=1871 Romania N=119
0% 20% 40% 60%0% 20% 40% 60%
57
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5
PENSIONARI4 FAMILII CU
4 MULTI COPII
3 3
2 2
Rural N=289 Rural N=306
1 Urban N=811 Urban N=53
0% 20% 40% 0%
60% 20% 40% 60%
62
9 9
8 8
7 7
6 6
5 5 COPII
COPII DIN FAMILII CU
INSTITUTIONALIZATI
4 VENITURI REDUSE4
3 3
2 Rural N=249 2
1 Urban N=39 1 Romania N=71
0% 20% 40% 60%

0% 20% 40% 60%
62
58
4.2. RESURSELE UMANE ŞI FINANCIARE ALE PRIMĂRIILOR DIN ROMÂNIA
N=3185 primării
Functionari
20865 19894
publici
21045 Personal
40764 contractual
Personal angajat
73915
in serviciile aflate
46561 in subordinea sau
in coordonarea
Primariei
URBAN RURAL
115825 total 107219 total

angajaţi în angajaţi în
302 primării 2662 primării
59
Ponderea angajaţilor tuturor Consiliilor locale existente în Romania, care au studii
superioare, se poate observa în tabelul următor. După cum se poate observa în mediul urban
ponderea angajaţiilor cu studii superioare este mai mare decât ponderea angajaţilor din
mediul rural, procentual vorbind, numărul angajăţilor cu studii superioare din mediul rural
reprezintă aproximativ 61 % din numărul angajaţilor cu studii superioare din mediul urban,
un procent foarte bun din acest punct de vedere.
38%
40%
30%
25%
20%
10%
0%
URBAN RURAL
Notă: Nu au răspuns 21 primării de oraşe şi municipii, primăriile a 2 sectoare din Bucureşti şi
198 primării de comune.
Numărul de angajaţi ai Primăriilor din România care în iunie 2008 - iunie 2009 au
participat la programe de instruire profesională, este foarte mic în comparaţie cu numărul de
angajaţi total, aproximativ 6 %.
Număr total angajaţi instruiţi Număr total zile de instruire
60
14000 80000
75493
12862
70000
12000
60000
10000
50000
8000
7163 41309
40000
34184
6000
5699
30000
4000
20000
2000
10000
0 0
URBAN RURAL ROMANIA URBAN RURAL ROMANIA
În iunie 2008-iunie 2009:
- 5,8% din toţi angajaţii primăriilor din România (4,9% în urban şi 6,7% în rural) au
beneficiat de instruire profesională, în medie 6 zile de instruire / angajat.
- 778 primării (24% din primăriile din ţară) nu au avut nici un angajat la instruire
N=3185 primării
61
Din aceste 2166 primării
Primării cu 1- 263 1880 m
angajaţi la
286 doar 1950 au raportat
instruire
numărul de zile de instruire
Primării fără nici 761
un angajat la Număr de
instruire 17
primării
219 RURAL
Primării care nu
au răspuns 22 URBAN
Numărul de angajaţi ai Primăriilor din România care în iunie 2008 - iunie 2009 au participat
la programe de instruire legate de Fonduri Europene, este bine reprezentat în următorul
tabel. Număr total angajaţi instruiţi în Fonduri Europene
3500
3076
3000
2500
2000
1867
1500
1209
1000
500
Notă: 0
URBAN RURAL ROMANIA
Date furnizate de 2957 primării (93% din toate primăriile din ţară), din care 1345 primării
(42%) au avut între 1 şi 56 angajaţi în Fonduri Europene şi 1612 primării au declarat că nu
au avut nici un angajat instruit în Fonduri Europene.
Nu au răspuns 22 primării de oraşe şi municipii, 2 sectoare din Bucureşti şi 204 primării de

comune.
62
Numărul primăriilor ai căror angajaţi au beneficiat de programe de instruire legate de
Fonduri Europene este de 1612 primării (51% din toate primăriile din ţară) nu au avut nici
un angajat instruit în Fonduri Europene.
N=3185 primării
Tematica programelor de instruire legate de Fonduri Europene este următoarea, aşa cum se
poate observa şi în tabelul următor:
63
Alte teme
23
10
Chestiuni practice legate de 603
intocmirea proiectelor FE 153
Chestiuni legate de managementul 620
proiectelor 172
Informatii specifice unui anumit 636
program FE pentru APL 150
Procedurile de achizitii publice in 651
cadrul FE 147
Informatii generale despre FE 889
pentru APL 194
RURAL
URBAN
1547
Primarii in care nici un angajat nu
a beneficiat de instruire in FE 65
Primăria are un departament specializat în proiecte cu finanţări europene? Răspunsul la

această întrebare îl putem observa în graficele de mai jos.
N=3185 primării
URBAN: 2,4 %
RURAL: 72,5 %
63
63
DA Primării care nu au răspuns 6.3 % NU
18.7% 74,9 %
În timp ce primăriile din 227 oraşe şi municipii (adică 70% din toate localităţile urbane) au
departamente specializate în proiecte cu finanţări europene, doar 370 comune (adică 13% din toate
localităţile rurale) au astfel de departamente.
Departamentele specializate aduc un real plus de valoare.
În perioada 2007 - 2009, 95% din primăriile cu departamente specializate au depus sau au
pregătit cereri de finanţare din Fonduri Europene şi 45% au reuşit să atragă fonduri.
Din primăriile fără departamente 84% au depus cereri de finanţare şi doar 24% au reuşit să
atragă fonduri.
Această situaţie a angajaţiilor şi primăriilor din ţară se mai poate prezenta şi astfel:
- 2301 angajaţi din primăriile din ţară, pregătiţi în elaborarea de proiecte europene;
- Personalul primăriilor pregătit în elaborarea de proiecte finanţate din fonduri europene;
- Numărul de primării după numărul de angajaţi pregătiţi în domeniu;
Situaţia primăriilor după numărul de angajaţi pregătiţi în domeniu este următoarea:
64
567
Total Total personal
primării pregătit
URBAN 246 1276
RURAL 741 1025
159
100
77
49
15 20 0
1 angajat 2- 4 angajaţi 5- 10 angajaţi peste 10 angajaţi

Primăriile care au cel puţin un angajat pregătit în acest domeniu au un procent de 31,0% din
totalul de 987 primării cu angajaţi.
Primăriile care nu au răspuns acestui chestionar sunt, procentual, în proporţie de 9,8% din
totalul primăriilor din România.
Primăriile care nu au nici un angajat pregătit în acest domeniu reprezintă 59,2% din cele
1887 primării.
RURAL : 57,9 %
(1843 primării)
URBAN : 1,3 %
(44 primării)
65
În perioada 2007-2009, Primăria a participat la consultări iniţiate de Consiliul Judeţean pe
probleme legate de proiecte cu finanţare europeană ?
N=3185 primării
Primării care
nu au răspuns
6.3%
NU
DA
17.3
76.4%
%
URBAN: 1,7 % URBAN: 7,8 %
(55 primării) (249 primării)
RURAL: 15,6 % RURAL: 74,5 %

RURAL: 15,6 % RURAL: 74,5 %
66
Din câte asociaţii de dezvoltare intercomunitară face parte Primăria?
URBAN RURAL
N=2860 N=325
Notă: URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei
Bucureşti.
1000
908
900
800
676
700 639
600
500
400
307
300
177
200
103 98
100 55 33
20
0
Primarii care Nici o 1 asociatie 2 asociatii 3 asociatii 4
nu au asociatie
OBIECTIVELE proiectelor/
raspuns acţiunilor desfăşurate de Primărie în parteneriat în 2007-2009
Din totalul primăriilor din România, doar 1681 de primării au proiecte în parteneriat.
Note:
REABILITARE/CONSTRUIRE CLĂDIRI include proiecte precum reabilitarea şcolilor,

reabilitarea/ dotarea căminului cultural, construire/ dotare grădiniţă, modernizare sediu
poliţie, sediu nou primărie, construire biserică, noi locuinţe sociale, construire centru de zi
pentru copii, înfiinţare centru de îngrijire pentru bătrâni, amenajare parc de joacă, expo-
parc, bază sportivă, stadion, pârtie de schi.
ALTE OBIECTIVE se referă la Centru/ incubator de afaceri, piaţă agroalimentară, creşterea

competitivăţii economiei locale, energie curată, programul “Drumul Apelor Minerale”,
înfiinţare atelier covoare, extracţia şi prelucrarea calcarului, exploatare balast, încurajarea
creşterii animalelor/ a vacilor de rasă, promovarea cooperării în domeniul agro-industrial,
67
creşterea spiritului antreprenorial în rândul femeilor din zona rurală, extinderea reţelei de
transport public, radar fix, dar şi e-guvernare şi creşterea participării cetăţenilor.
Managementul DESEURILOR 90 498

Reabilitare/ construire CLADIRI 43 329
Alimentarea cu APA 69 244
Proiecte INTEGRATE (Masura 322) 8 266
Modernizare DRUM 13 179
SERVICII social, educatie, sanatate 55 134
Asociere, instruire, informare, strategii 27 120
ALTE OBIECTIVE 32 70
CULTURAL 16 92
Sistem SITUATII URGENTA 15 59
Proiecte de MEDIU 15 54
Introducere/ extindere sistem GAZE 10 36
Incluziunea sociala a ROMILOR 20 23
Cooperare Transfontaliera 6 34
Promovarea/ dezvoltarea TURISMULUI 16 21
URBAN RURAL
31
Primarii cu parteneriate care nu au precizat obiectivele 77
Numărul proiectelor în parteneriat în funcţie de obiectiv, se poate reprezenta ca în tabelul de
mai sus.
Situaţia totalului de proiecte în parteneriat se prezintă astfel:
1. România – 2594 proiecte
2. Urban – 435 proiecte
3. Rural – 2159 proiecte
4.3. DESCENTRALIZAREA
Cât de multe lucruri aţi spune că ştiţi despre strategia Guvernului în domeniul
descentralizării serviciilor publice ?
68
Procente din total respondenţi:
(a) Primari
(b) Viceprimari, secretari, alte funcţii
(c) Funcţie nedeclarată
Reprezentanţii primăriilor urbane susţin că ştiu mai multe despre strategia Guvernului în
domeniul descentralizării decât angajaţii primăriilor rurale.
URBAN (N=325 primării)

Viceprimari, secretari, alţii
RURAL (N=2860 primării)
(b)
Primari (a)
Funcţie nedeclarată (c)
URBAN
Primari (N=119)
Viceprimari, secretari, alţii (N=143)
Funcţie nedeclarată (N=63)
RURAL
Primari (N=1258)
Viceprimari, secretari, alţii (N=1175)
Funcţie nedeclarată (N=427)
Suma procentelor pe fiecare grup este 100%.
69
18% 5%
Foarte multe 7% URBAN 2% RURAL
8% 1%
54% 40%
Destul de
53% 36%
multe
27% 15%
20% 40%
Destul de
33% 42%
puţine
13% 20%
8% 16%
Foarte
7% 20%
puţine
3% 8%
Primării care 0% 0%
nu au 0% 0%
răspuns 49% 56%
0 0.2 0.4 0
0.6 0.2 0.4 0.6
De la începutul anului 2009 aţi fost vreodată consultat în legătură cu procesul de

descentralizare a serviciilor publice ? Răspunsul la această intrebare este următorul:
URBAN: 4,5 % (144 primării)

RURAL: 22,3 % (711 primării)
URBAN: 4,7 %
(150 primării) Primării

care nu au
RURAL: 66,4 % răspuns
(1910 primării) 8.5%
NU DA
26.8%
64.7%
(N=855)
(N=2060)
70
TOTAL 26.8%
Primari 33.1%
Viceprimari 28.8%
Secretari
primărie
24.3%
Alte funcţii 23.4%
Funcţie
nedeclarată
12.4%
ALTE FUNCŢII: referenţi, consilieri, agenţi agricoli, asistenţi sociali, inspectori, contabili.
Din ceea ce ştiţi până în prezent, ce impact credeţi că va avea descentralizarea asupra
activităţii primăriei pe care o conduceţi ?
Descrierea impactului descentralizării (%) în funcţie de impactul aşteptat
7%
Eficientizarea serviciilor locale, debirocratizare 2%
34%
9%
Autonomia deciziei, cresterea atributiilor APL 3%
26%
Ingrijorare cu privire la lipsa sau insuficienta 39%

fondurilor/ Putere de decizie in folosirea 9%
fondurilor 17%
15%
Alt impact 9%
10%
1%
Dezvoltarea localitatii 30%
Notă: Suma procentelor pe fiecare grup (impact negativ,
5% impact pozitiv, nici un fel de impact)
este 100%.
71
De ce anume ar avea în primul rând nevoie Primăria pentru a fi eficientă în îndeplinirea
responsabilităţilor care îi vor reveni în urma procesului de descentralizare?
Procente din totalul primăriilor din mediile urban / rural care au răspuns la această
întrebare, şi răspunsurile acestora la întrebare, sunt cele care se pot observa în următorul
grafic:
54%
50%
23%
19% 19%
10%
7% 7%
5% 4%
RESURSE RESURSE UMANE LEGISLATIE DOTARI, spatii, ALTELE Pr

FINANCIARE (inclusiv cursuri necesara in materiale
de specializare, vederea
instruire si descentralizarii
perfectionare) serviciilor
publice
Bucureşti.
Suma procentelor pe fiecare grup (urban/ rural) este mai mare de 100% pentru că întrebarea
a fost deschisă şi a fost recodificată multiplu.
Primăriile din mediul rural şi cele din mediul urban au în primul rând nevoie de resurse
financiare
URBAN RURAL
N=325 N=286064
64
72
4.4 INFORMAREA PRIVIND FINANŢAREA EUROPEANĂ
În perioada iunie 2008-iunie 2009, de la care din instituţiile de mai jos Primăria a solicitat
informaţii despre oportunităţile de finanţare europeană?
Marea majoritate a primăriilor rurale solicită informaţii Consiliilor Judeţene, în timp ce

primăriile urbane preferă Agenţiile de Dezvoltare Regională.
N=3185 primării
73
Alte instituţii (in principal, firme de
4% 90%
consultanţă) RURAL
(N=2860)
Organizaţii neguvernamentale 9% 84%
Agenţii guvernamentale 13% 80%
Ministerele de resort 19% 74%
Agenţii de Dezvoltare Regională 51% 42%
Prefectura 57% 36%
Consiliul Judeţean 72% 21%
DA NU
5% 89%
URBAN
(N=325)
13% 80%
31% 63%
52% 42%
80% 14%
43% 50%
57% 36%
Note: DA NU
Diferenţa până la 100% o reprezintă 6,3% din primării care nu au răspuns: 19 primării de
oraşe şi municipii, 2 sectoare din Bucureşti şi 180 comune.
URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti
74
Care sunt cele trei surse de informare unde Primăria a găsit cele mai multe informaţii utile
legate de oportunităţile de finanţare europeană?
Procente din total primării din mediul urban/ rural
68%
Site- urile autoritatilor de management
21%
Site- ul Guvernului sau site- urile 66%
ministerelor 56%
Seminarii/ conferinte organizate de 34%
autoritati centrale/ locale 26%
33%
Alte site- uri
15%
Sedinte/ intalniri organizate de Consiliul 30%
Judetean 60%
25%
Firme de consultanta
45%
9%
Diverse persoane cu experienta in FE
15%
6%
Mass media
11%
Seminarii/ conferinte organizate de 3%
institutii private 3%
2%
Alti primari
13%
0%
Institutia Prefectului
0%
1%
Nu ştiu/ nu am căutat
2%
RURAL (N=2860)
6%
Primării care nu au răspuns
URBAN (N=325) 6%
Note:
URBAN include toate municipiile şi oraşele (319), plus cele 6 sectoare ale capitalei Bucureşti.
Suma procentelor pe fiecare grup (urban/ rural) este mai mare de 100% pentru că o primărie
poate avea mai multe surse de informare.65
65
75
4.5. ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE
În perioada 2007-2009, Primăria a depus cereri de finanţare pentru fonduri europene

nerambursabile?
N=3185 primării
DOAR FS
NU 44.1%
13.1% DA
81.3%
FS si alte FE
Primării care nu au 32.4%
răspuns
5.6%
Fonduri Structurale 76.5%
Fonduri PHARE 24.4%
Fonduri SAPARD, ISPA etc. 16.8%
Alte fonduri europene

2.7%
nerambursabile
Programe de finanţare ale unor

1.8%
ambasade sau donori europeni
Notă:
76
Suma procentelor este mai mare de 81.3% (ponderea primăriilor cu cereri de finanţare)
pentru că o primărie poate să aibă mai multe proiecte finanţate din tipuri diferite de FE.
Procente din grupări de comune realizate în funcţie de gradul de sărăcie
RURAL
N=2860 primării
60%si peste 6% 80% 14%

55- 59.9% 6% 79% 15%
50- 54.9% 5% 83% 13%
45- 49.9% 7% 81% 12%
40- 44.9% 7% 79% 13%

35- 39.9% 5% 83% 12%
30- 34.9% 6% 81% 13%
25- 29.9% 3% 81% 16%

20- 24.9% 7% 79% 15%
12- 19.9%0% 89% 11%

Nepublicat
Primării care nu au4%
răspuns 76% 20%
Primării care AU DEPUS sau AU ÎN PREGĂTIRE cereri de finanţare din Fonduri Europene
în 2007-2009
Primării care NU AU DEPUS şi NU AU ÎN PREGĂTIRE cereri de finanţare din Fonduri

Europene în 2007-2009
NUMĂRUL TOTAL de PROIECTE DEPUSE în perioada 2007-2009 pentru finanţare din

Fonduri Europene
URBAN
77
284 primării cu proiecte finanţate din FE, din care:
 272 primării au declarat toate informaţiile privind numărul de proiecte
 12 primării au dat informaţii despre unele categorii de proiecte, dar nu au raportat

numărul total de proiecte din FE.
RURAL
2306 primării cu proiecte finanţate din FE, din care:
 2281 primării au declarat toate informaţiile privind numărul de proiecte
 25 primării au dat informaţii despre unele categorii de proiecte, dar nu au raportat

numărul total de proiecte din Fonduri Europene.
Note: Nu au răspuns la chestionar 5,6 % din primării:
16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti şi 159 comune.
Suma procentelor din grafic pe fiecare grup (urban/ rural) este de 100%, aşa cum se poate
observa mai jos,
URBAN,
RURAL,
1756
4785
proiecte
proiecte
din FE
din FE
78
din care următoarele procente revin proiectelor, aşa cum se poate observa şi în figura
următroare:
Pro iecte IMPLEM ENT AT E 16.8%

19.8%
Pro iecte APROBAT E, IN DERULARE 15.9%

21.0%
19.8% Pro iecte RESPINSE 20.2%
0.8% Pro iecte REPORT AT E, RET RASE 2.4%

44.6
38.6% Pro iecte in FAZA DE EVALUARE
NUMĂRUL de PROIECTE ÎN FAZA DE PREGĂTIRE în octombrie-noiembrie 2009 pentru

finanţare din Fonduri Structurale este reprezentat prin următoarele grafice:
79
URBAN, RURAL,
433 899
proiecte proiecte
74%
42% URBAN
RURAL
26%
17% 15%
13%
5% 3%
1% 1% 2% 0%
Primării cu Nici un 1 proiect in 2 proiecte in 3- 9 proiecte 10- 18

proiecte FE proiect in pregatire pregatire in pregatire proiecte in
care nu au pregatire pregatire
răspuns
URBAN
284 primării cu proiecte finanţate din FE,
RURAL
2306 primării cu proiecte finanţate din FE
80
Note: Nu au răspuns la chestionar 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2
sectoare din Bucureşti şi 159 comune.
Suma procentelor din grafic pe fiecare grup (urban/ rural) este 100%.
Evaluaţi global procesul de obţinere a fondurilor europene pe scala de la 1 – proces foarte

simplu la 10 – proces foarte dificil
URBAN
N=325
RURAL
N=2860
Suma procentelor din grafic pe fiecare grup este 100%.
22%
13% 14%
13% 12
8% 9%
7%
5% 5%
3%
1%0% 1%0% 2%
1%0%
1 Proces 2 3 4 5 6 7 8 9
foarte
Evaluarea
simpluprocesului de obţinere a fondurilor europene a avut rezultatul care se poate
observa mai sus.
81
Evaluaţi procesul de obţinere a fondurilor europene din punct de vedere al costurilor (umane,
financiare, de timp etc.) pe scala de la 1 – costuri foarte mici la 10 – costuri foarte mari
URBAN
N=325
RURAL
N=2860
Bucureşti.
21%
15% 1
14% 13%
12%
11%
7% 7%
5% 5%
1%0% 2% 2%2%
0%0% 1%
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Costuri C
foarte f
mici
82
Ce credeţi că ar trebui schimbat pentru a îmbunătăţi accesul autorităţilor locale la Fondurile
Europene?
50%
Modificarea criteriilor de eligibilitate 19%
Asigurarea cofinanţării/ fondurilor şi 11%

reducerea costurilor 6%
Transparenţa procesului 5%
3%
Simplificarea metodologiei de aplicare 5%

(documentaţie, birocraţie) 3%
5%
Stabilitatea ghidului solicitantului
0%
Personal specializat, consultanţă, 2%

informare 1%
6%
Altele
3%
Primării 29%
Procente din total primăriicare
carenu au răspuns
în 2007-2009: 70%
AU AVUT proiecte finanţate din FE
83
N=2590
NU AU AVUT proiecte finanţate din FE
N=595
CELE MAI MULTE PRIMĂRII SPUN:
- “Ghidurile să nu mai fie modificate, să fie publicate din timp şi să nu mai fie
părtinitoare”
- “Punctajul să nu mai fie acordat pe criterii politice”
- “Criteriile de eligibilitate sunt sunt foarte multe şi prea drastice”, “greu de îndeplinit”
- Criteriul de eligibilitate privind gradul de sărăcie să fie reevaluat sau eliminat, pentru
că “este arbitrar” sau nu este “real”/ “adevărat”
- Criteriul de eligibilitate privind mărimea localităţii să nu mai dezavantajeze localităţile

mici: “fondurile să fie acordate în funcţie de utilităţile existente, nu în funcţie de
numărul de locuitori”
- “Reducerea numărului de avize şi acorduri care trebuie obţinute.”; “Avizele şi

acordurile să fie cerute doar dacă proiectul este acceptat”
- “Să nu se mai schimbe permanent documentele cerute”.66
4.6. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE
Aceasta reprezintă gradul în care o autoritate publlică este capabilă să cheltuiască efectiv şi
eficient resursele financiare alocate din Fondurile Structurale. Dacă am lua în considerare că pentru
a realiza acest lucru este nevoie, pe de o parte, de capacitate de absorbţie din partea sistemului
instituţional creat de statul respectiv pentru a administra fondurile în cauză şi, pe de altă parte, de
capacitate de absorbţie din partea beneficiarilor cărora li se adresează aceste fonduri, am putea
considera că este vorba de două caracteristici distincte, respectiv de capacitate de absorbţie din
partea ofertei (de fonduri) şi capacitate de absorbţie din partea cererii. Aceasta din urmă are de-a
face cu capacităţile potenţialilor beneficiari de a crea proiecte şi de a le cofinanţa. Este dificil însă,
dacă nu imposibil, de a realiza o evaluare a acestor calităţi înainte de desfăşurarea propriu-zis a
66
84
programelor implicate de utilizarea fondurilor europene. De aceea, se vor avea în vedere doar
aspecte legate de capacitatea de absorbţie din punctul de vedere al ofertei.
Capacitatea de absorbţie din punctul de vedere al ofertei este determinată de trei
factori principali şi anume:
A. Capacitatea macroeconomică de absorbţie. Aceasta poate fi definită şi măsurată în legătură cu

Produsul Intern Brut (PIB). Astfel, Regulamentul Consiliului nr.1260/1999 prevede că suma anuală
de care beneficiază un Stat Membru din Fondurile Structurale – împreună cu asistenţa primită din
Fondul de Coeziune –nu trebuie să depăşească 4% din PIB. De capacitatea macroeconomică se
leagă şi necesitatea creşterii cheltuielilor bugetare ca urmare a aderării. Există astfel un consens în
ceea ce priveşte necesitatea ca, începând cu anul 2007, România să asigure cheltuieli bugetare cu
cel puţin 2% din PIB mai mari decât în prezent, cheltuieli determinate strict de obligaţiile asumate
în contextul integrării europene: contribuţia României la bugetul U.E. (circa 1% din PIB),
respective sumele din bugetul naţional necesare priorităţilor şi măsurilor care vor fi cofinanţate cu
fonduri comunitare - (încă circa 0,8 – 1% din PIB). În fine, tot de capacitatea macroeconomică de
absorbţie ţine şi capacitatea de a absorbi efectele macroeconomice generate de cheltuielile
suplimentare ce vor fi efectuate. Astfel, este evident că toate aceste cheltuieli vor determina o
creştere a cererii agregate, dar vor avea efecte şi asupra ofertei agregate, în special a componentei
acesteia legate de piaţa muncii (în condiţiile în care creşterea volumului activităţii economice,
generată de transferul fondurilor comunitare, ar putea conduce la apariţia unor resurse insuficiente
de mână de lucru calificată în anumite sectoare_şi/sau zone ale ţării). Toate acestea au legătură şi cu
aspectele referitoare la convergenţa nominală (stabilitatea preţurilor, rata dobânzilor, şi cursul de
schimb -intrările masive de capital străin putând pune presiuni asupra acestuia, cu potenţiale urmări
negative asupra competitivităţii), dar şi la cea reală (convergenţa în sensul politicii de coeziune,
respectiv dezvoltarea socio-economică şi reducerea decalajelor faţă de media comunitara). O
85
evaluare ex-ante a impactului macroeconomic al fondurilor structurale va fi efectuat în contextul
elaborării Planului Naţional de dezvoltare 2007-2013.
B. Capacitatea financiară de absorbţie. Aceasta reprezintă capacitatea autorităţilor centrale şi

locale de a co-finanţa programe şi proiecte sprijinite de UE, de a planifica şi garanta aceste
contribuţii interne în bugete multi-anuale şi de a le colecta de la diverşii parteneri implicaţi într-un
proiect sau program.
C. Capacitatea administrativă de absorbţie. Aceasta se referă la capacitatea autorităţilor centrale şi

locale de a pregăti planuri, proiecte şi programe în timp util, de a le selecta pe cele mai bune dintre
ele, de a organiza un cadru partenerial eficient, de a respecta obligaţiile administrative şi de
raportare, precum şi de a finanţa şi superviza procesul de implementare, prin evitarea oricărui fel de
iregularitate. 67
4.6. PROIECTE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE
RATA DE SUCCES ÎN ACCESAREA FONDURILOR STRUCTURALE =
nr. proiecte aprobate % =(nr. proiecte aprobate + nr. proiecte respinse)
URBAN
Rata de succes în accesarea FS - 54% (oct. 2009)
266 primării cu proiecte finanţate din Fonduri Structurale
RURAL
Rata de succes în accesarea FS - 39% (oct. 2009)
2171 primării cu proiecte finanţate din Fonduri Structurale
67
Institutul European din România – Studii de impact III
86
URBAN, RURAL,
1306 3891
proiecte proiecte
din FS din FS
Notă: La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2

sectoare din Bucureşti şi 159 comune.
5197 cereri de finanţare din FS aflate în faza de pregătire sau depuse de 2437 primării din
ţară.
Număr de primării şi de cereri de finanţare din Fonduri Structurale pe judeţe grupate în

funcţie de afilierea politică a preşedintelui Consiliului Judeţean
Pro iecte in FAZA DE

433 PREGAT IRE, p e lista 931
d e astep tare
668 Pro iecte d ep use, in

curs d e EVALUARE
94 Pro iecte RESPINSE 524
111 Pro iecte APRO BAT E,

341
finaliz ate/ in d erulare
87
Numărul de primării şi de cereri de finanţare din Fonduri Structurale pe judeţe grupate în
funcţie de afilierea politică a preşedintelui Consiliului Judeţean este reprezentat, în tabelul
următor, astfel:
Număr de proiecte
Număr de primării
228 22
195 196
184 179
173 176
170 160
153
135 135
130 134
125 127 128 128129
117 113117
111
102 105
99
94 96 93 89 89
78 78 79 81 82 84
74 77 76
68 71 68 68 70 69
63 64 62 65 67 61
58 60 57 60
55 53 50 51
50 48 50
38 37 42
35 38 38
27 30
VS
BZ
IS
GR
BR
DB
AR
TR
AB
HD
IF
AG
CS
TL
MH
SV
VN
IL
GL
VL
BH
BN
BV
MM
TM
PH
GJ
SJ
DJ
BC
OT
CL
BT
NT
CJ
CT
Notă: Bucureşti este exclus

Presedintele din grafic
CJ - PDL PNL PSD
88
Cereri de finanţare din Fonduri Structurale în funcţie de anul în care au fost depuse
URBAN RURAL
(N=1306 proiecte din FS) (N=3891 proiecte din FS)
100%
12%
41% 28%
22%
99% 95
81% 87%
77%
56% 59%
48%
2009
2008
9% 10% 9% 2007
2% 7% 5% 4%
Proiecte Proiecte Proiecte Proiecte in Proiecte Proiecte Proiecte Proiec
APROBATE, RESPINSE depuse, in FAZA DE APROBATE, RESPINSE depuse, in FAZA
finalizate/ in curs de PREGATIRE, finalizate/ in curs de PREGA
derulare EVALUARE pe lista de derulare EVALUARE pe list
asteptare astep
La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare
din Bucureşti şi 159 comune
89
Diferenţa până la 100% sunt proiecte pentru care nu a fost precizat anul în care au fost
depuse
Proiectele aprobate, proiectele respinse şi rata de succes în accesarea Fondurilor Structurale

sunt prezentate în figura următoare.
Nr. proiecte
APROBATE
(N=452 proiecte)
Nr. proiecte
RESPINSE
(N=618 proiecte)
90
Rata de succes in accesarea
Fondurilor Structurale (%)
71
= Nr. proiecte aprobate % (nr. proiecte 68 69
aprobate+nr. proiecte respinse) 63
61
58 59 59
56 57
56 54 55
52 52
50
46 47 47
44
40 41
38 39 39
37 34
33
31 31 32 33
28 31
26 27 27 28 29
24 24
22 2122 22
15 1716 18 17
16 1514 16 15
13 14 14 13 14 14 13 1
10 1111 11 11 12 11 10
12 11 11
8 8 9
6 7 7 7 7 7 7 7 7 6 6
5 5 4 5
3 2 2
0 0 1
LaCVchestionar
B TR BZ IF PH AG VS SJ IS GR OT CT BC TM NT SB MS MH SV VN AR DB MM CJ BT GJ TL HR DJ BR CL IL BH BN AB VL
nu au răspuns 5,6 % din primării: 16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare GL CS HD
din Bucureşti (1 şi 5) şi 159 comune
Proiectele RESPINSE spre finanţare din Fondurile Structurale
Motivul pentru care proiectul nu a fost selectat spre finanţare
Procente din total proiecte RESPINSE din mediul urban/ rural
URBAN
N=94 proiecte respinse
RURAL
N=524 proiecte respinse
Proiectele în CURS DE EVALUARE şi proiectele în FAZA DE PREGĂTIRE pentru

finanţare din Fondurile Structurale pe judeţe, sunt cele din următoarea figură:
Nr. proiecte în FAZA DE PREGĂTIRE 1364 proiecte
Nr de proiecte depuse, ÎN CURS DE EVALUARE 2763 PROIECTE
91
53
46
55 58
43 39 68
60
43 48
22
135 17 29 25 38 37
120
27 30 30 44 44 41 40
25
108 23 34 30 42
106 30 30 26
24 19
104 102 7 14
92 92 90 89 88 85 8 1
83 78
73 72 72 68 65 65
63 63 61 59 55
52 48 48 47 46 45 44
43 42 41 42 4
SV AG TM MS DJ BH CJ OT CT IS BC DB VN NT VL BT PH BN AR CS HD TR VS BV BZ GJ AB GL MH SJ GR SB SM HR BR CL
Pentru realizarea documentaţiilor necesare (pentru cererile de finanţare din Fonduri

Structurale) aţi folosit consultanţă specializată?
(număr proiecte)
92
Da, 3785
NR, 874 Nu, 538
Da,
Da,
813
2972
Nu,
NR, 235
NR, Nu,
258
616 303
URBAN RURAL
93
N=1306 N=389168
Pentru realizarea documentaţiilor necesare (pentru cererile de finanţare din FS) aţi folosit
consultanţă specializată?
URBAN RURAL
(N=1306 proiecte din FS) (N=3891 proiecte din FS)
5%
13% Nedeclarat 16% 16% 14% 11%
10% 17% 18%
26% 25% 22% 4%
8% 8% 9%
20% NU 8% 6%
14%
17%
32%
DA
85% 85%
76% 76% 75% 76% 76%
67%
56% 61%
46%
N=441 N=441 N=264 N=74 N=86 N=79 N=1547 N=1048 N=824 N=236 N=157
PSD, PC PDL PNL UDMR Alte PSD, PC PDL PNL UDMR Indepen- Alte
formatiuni dent formatiuni
politice si politice
independenti
Numărul cererilor de finanţare din Fondurile Structurale depuse în 2007-2009 de autorităţile

locale din urban şi rural, pe Autorităţi de Management şi Programe Operaţionale
68
94
Măsura
MAI MMFPS MDRL MADR

299 410
322 -
FEADR 0 2 4
11 41
POR
69 43
9 1 11
POSDRU
3 4 18
6 15 92
PODCA
17 14 70
5 21 91
MM
POSMED
5 3 19
3
ME MADR MDRL
5 37
PCTE
11 6 51
1 0 5
PNDR
0 0 0
0 1 1
POSCCE
6 14 6
7 30
Nedeclarat
RURAL 0 8 100
N=2960 proiecte din FS
URBAN
N=873 proiecte din FS
AUTORITATEA DE MANAGEMENT
MADR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
MDRL – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei
MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor
MM – Ministerul Mediului
ME – Ministerul Economiei
PROGRAMUL OPERAŢIONAL
Măsura 322 - FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
POR – Programul Operaţional Regional
POSDRU – Programul Operaţional de Dezvoltare a Resurselor Umane
95
PODCA – Programul Operaţional de Dezvoltare a Capacităţii Administrative
POSMED – Programul Operaţional Sectorial de Mediu
PCTE – Programe de Cooperare Teritorială Europeană
PNDR – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
POSCCE – Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice
Rate de succes în accesarea Fondurilor Structurale ale proiectelor depuse de autorităţile

locale urbane şi rurale, calculate pe Axe Prioritare/ Domenii Majore de Intervenţie
AXELE PRIORITARE / DOMENIILE MAJORE DE INTERVENŢIE:
AP2 - POR
Îmbunătăţirea infrastructurii de transporturi regionale şi locale
AP3 - POR
Îmbunătăţirea infrastructurii sociale
DMI 1.1 - PODCA
Îmbunătăţirea procesului de luare a deciziilor la nivel politico - administrativ. Operaţiunea

Strategiilor de Dezvoltare Locală.
MĂSURA 322 - FEADR
Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi

populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale
AP5 - POR
Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului
AP3 - POSCCE
Tehnologia Informaţiei şi comunicaţiilor pentru sectoarele public şi privat
Axele prioritare / domeniile majore de intervenţie se prezintă astfel:
96
69
Rata medie de succes a proiectelor depuse de

primăriile urbane
54
81 39
68 primăriile rurale
75
53
40 42
29 31
21
AP2 - POR AP3 - POR DMI 1.1 - Masura 322 AP5 - POR AP3 -
PODCAîn legătură
Trei etape trebuie luate în considerare - FEADR POSCCE
cu administrarea Fondurilor Structurale:
- Proiectarea (design-ul), care apare ca o variabil_ de intrare. Elementele care definesc această
etapă crează condiţiile pentru managementul efectiv şi eficient al fondurilor structurale. Capacitatea
de proiectare trebuie evaluată prin raportarea la cerinţele ce rezultă din reglementările referitoare la
fondurile structurale Regulamentele nr. 1260/99 şi 438/2001).
- Funcţionarea, adică măsura în care fondurile structurale sunt administrate efectiv şi eficient.
- Performanţa, adică măsura în care fondurile structurale au fost administrate efectiv şi eficient.
Este o variabilă de ieşire, care măsoară rezultatele. Performanţa nu poate fi evaluată decât ex-post,
la sfârşitul perioadei de programare. Măsurarea capacităţii administrative implică evaluarea a trei
elemente (i) structura, (ii) resursele umane şi (iii) sistemele şi instrumentele:
(i) Structura se referă la repartizarea clară a responsabilităţilor şi sarcinilor pe instituţii sau, mai
degrabă, pe unităţi şi departamente ale acestor instituţii. Această repartizare se referă la o serie de
sarcini legate de fazele ciclului de viaţă al administrării fondurilor structurale, adică managementul,
programarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea şi, respectiv, managementul financiar
69
97
şi controlul. 70
(ii) Resursele umane au în vedere capacitatea de a detalia sarcinile şi responsabilităţile până la

nivelul de fişa a postului, de a estima numărul şi calificarea personalului şi de a efectua activitatea
de recrutare de personal. Aceasta deoarece asigurarea la timp şi menţinerea unui personal cu
experienţă, calificat şi motivat reprezintă unul dintre factorii care condiţionează succesul
administrării fondurilor structurale.
(iii) Sisteme şi instrumente au în vedere existenţa metodelor, instrucţiunilor, manualelor,

sistemelor, procedurilor, formelor s.a.m.d. Cu alte cuvinte, toate acestea reprezintă elemente
ajutătoare care pot spori efectivitatea funcţionării sistemului. Ele permit organizaţiilor să transforme
cunoaşterea tacită şi implicită (existentă în calificările personalului) în cunoaştere explicită care să
poată fi împărtăşită în interiorul şi în exteriorul organizaţiei. Existenţa sistemelor şi instrumentelor
reduce vulnerabilitatea instituţiilor (de exemplu, în cazul plecărilor de personal) şi contribuie la o
funcţionare eficientă a acestora.
Combinând sarcinile legate de ciclul de viaţă cu elementele care definesc capacitatea

administrativă, rezultă următoarea Matrice de Administrare a Fondurilor Structurale (MAFS):
Design (Proiectare) Funcţionarea Performantă Structură Resurse umane Sisteme şi

Instrumente Management Programare Implementare Monitorizare şi evaluare Management
financiar şi control.
MAFS de mai sus crează cadrul general şi oferă lista de elemente care au un rol în
administrarea fondurilor structurale de-a lungul întregului ciclu de viaţă.71
70
Kehew, R., Giosan, V. et al (2001) Manual de evaluare preliminară a credibiliăţii financiare a
autorităţilor publice locale din România utilizând indicatori financiari primari, USAID/România,
Programul privind Administraţia Publică Locală;
71
Kehew, R., Giosan, V. et al (2001) Manual de evaluare preliminară a credibiliăţii financiare a
98
Numărul de PROIECTE în FAZA DE PREGĂTIRE ale autorităţilor locale din
mediile urban şi rural, pentru finanţare din Fondurile Structurale, pe Autorităţi de
Management şi Programe Operaţionale.
356
Nedeclarate
149
MDRL MADR
232
FEADR
3
126
POR
207
83
ME MMFPSMDRL MAI MADR MM
POSMED
21
48
PNDR
2
37
PODCA
12
27
PCTE
18
11
POSDRU
5
11
RURAL POSCCE
16
N=931 proiecte
URBAN
N=433 proiecte
Evaluaţi procesul de întocmire şi depunere a proiectului (finanţat din Fonduri Structurale) pe

scala de la 1 – proces foarte simplu la 10 – proces foarte dificil
RURAL
N=3891 proiecte
URBAN
N=1306 proiecte
99
Procente din total proiecte finanţate din Fonduri Structurale depuse sau pregătite de
autorităţile locale din mediul urban/ rural
26%
25%
17%
12% 14%
11% 12%
12%
10%
8%
6% 6% 6%
4%
3% 2%
1%1% 1%
0%1%
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Nu p
foarte foarte apre
simplu dificil
AUTORITATEA DE MANAGEMENT
MADR – Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale
MDRL – Ministerul Dezvoltării Regionale şi Locuinţei
MMFPS – Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
MAI – Ministerul Administraţiei şi Internelor
MM – Ministerul Mediului
ME – Ministerul Economiei
PROGRAMUL OPERAŢIONAL
FEADR – Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală
POR – Programul Operaţional Regional
POSDRU – Programul Operaţional de Dezvoltare a Resurselor Umane
PODCA – Programul Operaţional de Dezvoltare a Capacităţii Administrative
POSMED – Programul Operaţional Sectorial de Mediu
PCTE – Programe de Cooperare Teritorială Europeană
100
PNDR – Programul Naţional de Dezvoltare Rurală
POSCCE – Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice
Notă: La chestionar nu au răspuns 5,6 % din primării:
16 primării de municipii şi oraşe, 2 sectoare din Bucureşti (1 şi 5) şi 159 comune.72
72
101
CAPITOLUL V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE - (CAZUL IAŞI)
5.1 PREZENTAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI

IAŞI
Oraşul Iaşi este un oraş cu clădiri frumoase, precum mănăstiri şi biserici, prima universitate
fondată din România, muzee, palate, teatre şi parcuri. Dar în acelaşi timp puteţi găsi clădiri cenuşii
de beton construite în timpurile comuniste, care se găsesc peste tot în oraş şi uneori se află în
apropierea clădirilor frumoase.
Oraşul este de asemenea cunoscut pentru festivalul de câtece şi dansuri populare,
Simpozionul Naţional Mihai Eminescu. În jurul oraşului se întâlnesc dealuri cu vederi splendide.
Există şi suprafeţe mari industriale, utilizate parţial, care sunt uneori localizate aproape de centrul
oraşului şi de cartierele locuite ale oraşului. Dintr-un anumit punct de vedere, oraşul Iaşi poate fi
numit oraş al contrastelor.
102
103
104
105
106
Europa pe timpul nopţii
107
108
CONCEPTE TEMATICE
1) ORAŞ DURABIL
Verde, ecologic, atractiv, sănătos, interesant
- creşterea în interiorul limitelor oraşului, în loc de suburbii
- redescoperirea locaţiilor existente
- soluţii mixte de folosinţă
- stimularea transportului public şi folosirea bicicletelor
- reţea de spaţiu public pietonal (în favoarea pietonilor)
- industrii curate
2) ORAŞ CREATIV
Oraş creativ, industriile culturale şi educaţionale sunt parte integrantă din revitalizarea urbană
- imagine nouă
- impuls de dezvoltare
- activităţi continue
- dezvoltări economice simultane
109
3) ORAŞ AL INDUSTRIILOR CUNOAŞTERII
Stimularea locaţiilor de business prin
- infrastructura de fibră optică
- locaţii pentru centre de afaceri
- târguri pentru produsele ICT
- conferinţe ICT
- proiect oraş virtual
- oraş universitar
4) ORAŞ AL CULTURII ŞI TURISMULUI
Provocarea turistului de a-şi prelungi şederea în Iaşi
- promovare turistică
- festivaluri
- atracţii turistice, inclusiv staţiuni de odihnă
- zone pentru destindere şi amuzament73
În ultimii ani s-au elaborat o multitudine de planuri pentru a pregăti România, regiunea de
Nord-Est şi municipiul Iaşi pentru aderarea la Uniunea Europeană şi pentru dezvoltările lor viitoare.
Menţionăm,pentru exemplificare, o scurtă selecţie a acestora:
• Planul Naţional pentru Dezvoltare
• Planul Regional pentru Dezvoltare
• Iaşi - Agenda Locală 21
• Planurile sectoriale
• Planul pentru Dezvoltarea Zonei Metropolitane Iaşi
Fiecare plan are specificul său zonal, termene specifice de planificare şi unele scopuri
sectoriale. Fără a ne permite să judecăm planurile sus-citate, nu a existat de fapt un plan care să se
concentreze pe aspectele forte ale oraşului Iaşi şi, plecând de la acestea, să contureze complex
dezvoltarea sa de viitor, împreună cu propuneri de proiecte specifice.
73
Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, Orizont 2020
110
Pe baza rezultatelor celei de a 2-a Mese Rotunde şi a anchetei publice din luna Iunie în care
au fost interogaţi 1097 locuitori ai oraşului, s-au desprins următoarele concluzii privitoare la
scenariile de dezvoltare:
Primul obiectiv strategic este ca Iaşul să deţină o industrie şi servicii bazate pe cunoaştere şi
antrenate de activităţile ITC.
Cel de -al doilea obiectiv strategic este ca Iaşul să-şi folosească cunoştinţele şi talentele
pentru industrii inovativ-creative.
Cel de-al treilea obiectiv strategic este ca oraşul Iaşi să fie larg cunoscut precum capitală
culturală şi turistică a României.
Cel de - al patrulea obiectiv strategic este ca Iaşi să devină centrul de servicii pentru întreaga
Regiune de Nord-Est. În realitate, prin dimensiunile sale îndeplineşte deja o puternică funcţie
regională. – ORAŞ AL INSPIRAŢIEI
CONDIŢIILE NECESARE STRATEGICE: CONSTRUIND IAŞI 2020
• Planificarea şi echilibrarea dezvoltării urbane

În analiza noastră a situaţiei, am realizat că există o viziune a oraşului Iaşi cu clădirile sale
frumoase, faimoasele mănăstiri şi biserici, cu prima universitate fondată în Româmia, muzee, palate
teatre şi parcuri. Alte cadre ale Iaşului arată blocurile de beton gri din perioada comunistă întinse pe
toată suprafaţa oraşului, uneori situate în apropierea unor frumoase edificii. Chiar în centrul oraşului
se întinde o panoramă superbă a frumoaselor dealuri ce împrejmuiesc oraşul, însă există de
asemenea zone industriale abandonate, uneori localizate în apropierea centrului oraşului şi a
cartierelor de locuit. Este evident faptul că oraşul Iaşi are calităţile necesare pentru a deveni un oraş
în care e plăcut să locuieşti şi să munceşti. Iaşul poate fi mândru de moştenirea sa culturală, de
universităţile sale, de poziţia sa geografică între dealuri şi pe malul râului.
Este de asemenea evident că oraşul necesită o viziune a dezvoltării pe termen lung, fără a-şi
pierde unele din calităţile sale. Există un risc major ca activităţile viitoare şi din vecinătate să
elimine unul sau mai multe dintre aspectele pozitive ale oraşului. De aceea, este esenţială pentru
oraş, dezvoltarea unei viziuni echilibrate, ample şi coerente pe termen lung şi o planificare a
111
viitorului. Considerând această planificare pe termen lung, funcţiile spaţiale şi programatice ale
oraşului trebuie descrise într-o manieră sistematică, fiind trasate unele priorităţi. Unele linii
principale care vor fi trasate se referă la:
o Poziţia şoselei de centură;
o Locaţia şi poziţia aeroportului;
o Decizii referitoare la ariile în care se va construi şi la
cele în care nu se va întâmpla acest lucru;
o Funcţiile râului Bahlui şi a zonelor învecinate;
o Dealurile verzi şi zonele de agrement.
Principala provocare a dezvoltării urbane viitoare va fi protejarea spaţiilor deschise şi a
colinelor verzi 絜vecinate, pentru a menţine sentimentul placut de a trăi şi de a respira Obiectivul
strategic Orizont 2020: Iaşi va fi şi va rămâne un oraş cu spaţiu pentru respiraţie.74
Acest obiectiv strategic va fi realizat prin următoarele activităţi:
• Planul de dezvoltare urbană (acest proiect este deja realizat
în cadrul unui studiu de caz)
• Proiectul de mobilitate al oraşului (propunere de proiect
realizată);
• Proiectul de revigorare a zonei Ciric (propunere de proiect
nerealizată încă);
Procesul de revigorare a zonei Ciric a fost adăugat deoarece, după părerea experţilor şi a
opiniei publice,constituie una din priorităţile majore ale dezvoltării urbane. Proiectul va conduce la
apariţia unui parc modern de agrement, distracţie şi sport în afara oraşului. Compoziţia şi
funcţionarea acestei zone va fi dezvoltată în acord cu planul general de dezvoltare urbanistică
Pentru îmbunătăţirea unor zone specifice, drumuri, pasaje, tuneluri, există o mulţime de idei
promiţătoare. Pentru a lua o decizie asupra acestor idei este important de reţinut faptul că există un
buget redus pentru realizarea acestor activităţi 絜 anii următori. Prin urmare, priorităţile trebuie
fixate într-o manieră sistematică şi transparentă.
74
112
Aceasta se va face prin evaluarea ideilor de proiect în corelare cu planul de dezvoltare
urbană, într-o anumită ordine:
Tuneluri şi poduri;
Zona staţiilor de cale ferată;
Pasaje subterane şi supraterane;
Noi complexe de construcţii şi centre;
Dezvoltarea zonelor industriale;
Ariile pietonale;
Zone de agrement/ joacă şi parcuri.
Obiectivul strategic Orizont 2020: Iaşi va fi un oraş uşor accesibil
În momentul considerat (august 2007), două proiecte vitale pentru accesibilitatea viitoare a
Iaşului erau în pregătire:
1. Planificarea şi construirea şoselei de centură din jurul Iaşilor
2. Modernizarea aeroportului
Alte proiecte importante de infrastructură sunt de asemenea în curs
de construcţie:
3. Reabilitarea şi modernizarea sistemului de străzi a oraşului;
4. Reabilitarea şi modernizarea sistemului de tramvaie în Iaşi;
5. Modernizarea sustenabilă a flotei şi sistemelor de transport în comun.
Aceste 5 proiecte laolaltă, reprezintă o agendă amibiţioasă privind infrastructura. În special
şoseaua de centură şi aeroportul vor avea consecinţe economice enorme în anii ce vor urma. Pentru
a implementa cu succes aceste proiecte în anii ce vor urma, vor fi absorbite majoritatea resurselor
disponibile (buget, forţă de muncă, suport) şi de aceea vor solicita mult timp şi atenţie deosebită din
partea directorilor de proiect şi a liderilor politici.
Pentru planificarea pe termen scurt, recomandăm ca aceste proiecte să includă:
o Continuarea pregătirii şi executării proiectelor în derulare;
o Luarea unor decizii ireversibile numai când acestea sunt în concordanţă cu strategia de dezvoltare
urbană vitoare. Deciziile legate de infrastructură, legate de aeroport şi de reţeaua de drumuri vor
schimba imaginea oraşului pentru secolul următor.
113
o Ajustarea planificării acestor proiecte în acord cu planul de dezvoltare urbană c穗d acest plan este
finalizat.
La o agendă deja ambiţioasă, am dori să adăugăm următoarele activităţi:
6. Conceperea şi construirea de spaţii de parcare în oraşul Iaşi (acest proiect este soluţionat într-un
studiu de caz). S-a realizat un studiu de fezabilitate, în care sunt prezentate alternativele pentru
construcţia aeroportului, iar acum, (august 2007) proiectul tehnologic.75
7. Managementul transportului în comun de pasageri (propunere de proiect pregătită). Locurile de
parcare sunt, conform studiului public, una dintre principalele nemulţumiri ale locuitorilor
Municipiului Iaşi. Până acum nu există o a bordare sistematică pentru a face faţă problemei.
Management-ul proiectului privind transportul în comun pentru pasageri va consta într-o analiză a
cererii privind mobilitatea şi în identificarea „ştrangulărilor ” referitoare la mobilitate, în ceea ce
priveşte o formă modernă de management al traficului. Rezultatul acestui proiect va consta în real
un sistem modern de taxare.
Unele idei de proiect pot fi uşor de implementat şi ar trebui finalizate în scurt timp (de
exemplu organizarea transportului public spre şi dinspre aeroport).
Alte idei de proiect au caracter mai inovativ şi trebuie să depindă de planul de mobilitate şi
de managementul transportului în comun de pasageri.
Obiectiv strategic Orizont 2020: Iaşi va dispune de servicii publice funcţionale
Un exemplu important al unui proiect actual în execuţie este:

• Modernizarea sistemului de încălzire
Acest obiectiv strategic va fi soluţionat prin următoarele activităţi:
• Managementul sistemului de încălzire a oraşului (propunere de proiect pregătită).
• Managementul integrat al deşeurilor solide în Iaşi (propunere de proiect care nu a fost încă
pregătită).
Scopul va fi de a stabili modalităţi noi sustenabile de administrare a sistemului de încălzire
pentru a realiza o abordare orientată spre client.
În viitorul îndepărtat va fi necesară introducerea de noi tehnologii pentru managementul
sustenabil al energiei.
75
114
Al doilea proiect de management integrat al deşeurilor solide a fost adăugat deoarece atât
după opinia experţilor cât şi cea publică reprezintă una dintre priorităţile urbane majore. Proiectul
va conduce la închiderea locaţiilor vechi de colectare a deşeurilor solide şi la construirea unor zone
selective şi sustenabile de tratament a deşeurilor solide.
Alte activităţi posibile sunt:
• Promovarea activitiăţilor de reducere a poluării apei şi de
Îmbunătăţire a calităţii aerului;
• Facilitarea activităţilor de reabilitare a sistemului subteran de
drenaj şi a reţelelor de apă.
Pentru o viziune de ansamblu a măsurilor şi activităţilor în acest domeniu facem trimitere la
Planul de management metropolitan pentru Iaşi.76
Protejarea mediului
În analiza noastră stării de fapt, am realizat că în ceea ce priveşte mediul există anumite
îngrijorări referitoare la calitatea aerului, apei, a management-ului deşeurilor solide şi a utilizării
energiei.
Deşi există unele aspecte pozitive privitoare la mediu, cum ar fi prezenţa zonelor de
conservare naturale, parcurile dendrologice, ariile împădurite, există cu toate acestea probleme de
rezolvat.
• Calitatea aerului (concentraţia de pulberi)
• Solul (poluarea istorică şi despădurirea necontrolată)
• Apă (nivel înalt de poluare)
• Management-ul deşeurilor (absenţa coletării selective)
• Risipa de energie (slabă infrastructură de încălzire)
În următorii ani, odată cu creşterea economică şi creşterea situaţiei materiale a cetăţenilor,
aspectele legate de mediu vor fi supuse unor presiuni puternice. Deseori, câştigurile economice sunt
preferate calităţii pe termen lung.
Prin orientarea spre o economie sustenabilă, Iaşul îşi va organiza dezvoltarea economică de
o manieră încât să permită prezervarea ariilor naturale şi de vecinătate pentru un viitor îndepărtat.
76
115
Rolul administraţiei locale în protejarea mediului poate fi îndeplinit parţial prin realizarea
unui set clar de reglementări şi menţinerea acestora.
De altfel, într-un număr de zone ecologic sensibile (apă, electricitate, gaz, deşeuri),
administraţia locală este executantul direct al serviciilor publice. Prin urmare, subiectele de mediu
trebuie aliniate cu organizarea serviciilor publice.
Obiectiv strategic Orizont 2020: Iaşi va ţinti spre o economie sustenabilă
În opinia noastră, este de importanţă vitală ca aspectele de mediu să nu fie tratate ca
argument unic în confruntare cu interesele economice şi de infrastructură. În acest caz, interesele de
mediu pierd (aproape întotdeauna) meciul.
Prin urmare, propunem ca aspectele de mediu să fie integrate celorlalte domenii pe cât de
mult posibil.
Acest obiectiv strategic va fi soluţionat prin următoarele activităţi:
• Integrarea reglementărilor privind mediul în planul de dezvoltare urbană
• transformarea serviciilor publice de apă, gaz, electricitate, şi organizaţii eficiente din punct de
vedere energetic.
• management integrat al deşeurilor solide în Iaşi.
• Promovarea activităţilor care să informeze populaţia despre efectele pe termen lung ale poluării.
• Stimularea şi facilitarea activităţilor de reabilitare a drenajului subteran şi a reţelelor de apă.
Obiectiv strategic Orizont 2020: Iaşi va avea o administraţie inovativă şi orientată către
client/cetăţean
Nu este suficient să reorganizezi administraţia oraşului spre o atitudine favorabilă
clientului/cetăţeanului şi eficientă din punct de vedere al costurilor; administraţia oraşului trebuie să
fie întreprinzătoare şi să-şi dezvolte propria abordare inovativă pentru a deveni un centru de
cunoaştere şi de excelenţă în ceea ce priveşte furnizarea de servicii publice. Acest obiectiv are în
mod evident o legatură cu opţiunea strategică a Iaşilor de a deveni un centru de inovare şi un centru
de industrii şi servicii bazate pe ICT. Se va atinge acest obiectiv strategic prin îndeplinirea
următoarelor activităţi:
• dezvoltarea unor servicii electronice eficiente şi calitative „e-government” 絜 legătură cu mediul
de afaceri şi instituţiile de învăţământ (acest proiect este deja elaborat într- un
proiect de afaceri “business case”);
116
• reorganizarea administraţiei oraşului (propunere de proiect pregătită).
Cooperarea între autorităţile locale, reprezentanţii mediului de afaceri şi instituţiile de
învăţămât, în ceea ce priveşte atât oferta cât şi cererea furnizării de servicii de 絜altă calitate, este
cea mai eficientă abordare pentru îmbunătăţirea accesibilităţii şi furnizării acestora.
• Monitorizarea (sistemul informaţional de management, calitatea serviciilor publice)
• Analizarea (crearea unei hărţi sociale). Schimbările organizaţionale (agenţia de dezvoltare,
cadastrul urban, internaţionalizarea administraţiei oraşului).77
5.2 Portofoliu de proiecte
În total, 20 de propuneri de proiecte sunt remarcabile. Accentul va trebui pus pe dezvoltare

economică.
Planul Strategic de Dezvoltare Sumar:
1. Orizont 2020. O imagine centrală Iaşi
2. Cele patru obiective economice strategice
2.1. Iaşul va avea o industrie şi servicii bazate pe cunoştinţe de ICT 3
2.2. Iaşul va fi centrul pentru industrii creative si inovative
2.3. Iaşul va fi cunoscut tuturor ca şi capitala culturală si turistică a României
2.4. Iaşul va fi centru de servicii pe regiune
3. Condiţiile strategice necesare: construind Iaşul 2020
3.1. Dezvoltare urbană: Iaşul, un oraş cu spaţiu în care se poate respira
3.2. Infrastructura: Iaşul va trebui să devină un oraş accesibil
3.3. Iaşul va avea servicii sociale de înaltă calitate
3.4. Iaşul va avea servicii publice de calitate
3.5. Iaşul ţinteşte pentru o economie durabilă
4. Crearea unei organizaţii puternice
4.1. Iaşul va avea o administraţie inovativă şi orientată către client/cetăţean
Numărul total al propunerilor de proiecte 20
77
117
În ceea ce priveşte administrarea unui protofoliu de proiecte, precizăm următorii paşi de
urmat:
Pasul 1: Crearea unei imagini clare asupra a ceea ce este şi a ceea ce nu este un proiect.
Pentru a avea o imagine clară asupra proiectelor actuale, este crucial să folosim o definiţie clară.
Astfel, o activitate obişnuită îndeplinită de administraţia oraşului nu ar trebui să reprezinte
un proiect. De asemenea, o idee interesantă nu reprezintă un proiect.
Pasul 2: Definirea cerinţelor calitative ale proiectului, valabile pentru fiecare proiect. Un
proiect fără a avea un plan prestabilit, fără un buget corespunzător, fără activităţi planificate şi
rezultate bine definite, nu poate fi considerat proiect. În planul proiectului, trebuie acordată atenţie
rolului administraţiei locale şi altor instituţii implicate.
Pasul 3: Stabilirea procedurilor clare despre aprobarea unui proiect. În planul strategic de
dezvoltare am discutat proiectele aflate în fază de execuţie şi proiectele în fază de pregătire. Aceste
faze trebuie să fie clare tuturor celor implicaţi. De aceea, trebuie stabilite procedurile de aprobare. O
posibilă abordare ar putea fi:
• Ideea de proiect: nu există încă un status al proiectului. Departamentul strategic va avea periodic o
evidenţă a actualelor idei;
• Propunerea de proiect: pentru a o prelucra, idea de proiect trebuie să fie susţinută de unul sau mai
multi directori;
• Proiect de afaceri - “project business case”: pentru a-l elabora, acesta trebuie aprobat de un
comitet director – “steering committee” sau de o echipă de management “management team”;
• Începutul proiectului: pentru a începe, proiectul de afaceri trebuie să fie aprobat de comitetul
director/echipa de management şi de către factorii politici de decizie.
Pasul 4: Stabilirea unor proceduri clare privind aprobarea bugetului în general, există o serie
de resurse pentru a finanţa bugetul. În ordinea preferinţelor:
i. Finanţare UE
ii. Bugetele naţionale sau regionale
iii. Împrumuturi
iv. Bugetul local
Cu scopul de a evita procedurile administrative lungi şi complicate, câteva reguli pot fi
stabilite precum ar fi:
• proiectele mici ( < € 100.000) sunt în principal finanţate de la bugetul local;
118
• obiectivele strategice şi programele pot primi un buget deja alocat – “earmarked budget” pentru a
finanţa proiecte mici si alte iniţiative;
• proiectele de infrastructură sau proiectele de investiţii cu beneficii previzibile, pot fi parţial
finanţate din împrumuturi. Cheltuielile anuale directe nu pot fi finanţate din împrumuturi. De aceea,
trebuie stabilite reguli clare cu privire la folosirea împrumuturilor;
• unele proiecte vor avea avantaje macroeconomice pe termen lung prin impunerea de taxe pe
venituri sau alte beneficii. Trebuie stabilite reguli clare referitoare la modul în care sunt folosite
aceste beneficii indirecte pentru a se aproba investiţiile făcute;
• Finanţare UE este posibilă aproape în toate domeniile. Coordonarea este necesară pentru a decide
cine va investiga, dezvolta, aplica şi (în final) justifica cheltuielile.
Pasul 5: Organizarea programelor în grupuri de proiecte – “clusters of projects”. Pentru a
avea un portofoliu de proiecte administrabil, este important ca cel mai înalt nivel de management şi
factoriide decizie politici, să se concentreze asupra obiectivelor strategice şi asupra celor mai
importante proiecte, pe maxim 10 până la 20 de proiecte. O soluţie practică este aceea de a defini
programe (grupuri de proiecte - clusters of projects) la nivelul obiectivelor strategice. De exemplu:
un program de stimulare a turismului şi de realizare a obiectivului strategic. Activităţile specifice
menţionate în planul strategic de dezvoltare sunt parte ale acestui program. Un director ar
trebui să fie responsabil de implementarea unui astfel de program.
Pasul 6: Monitorizarea sistematică şi periodică a portofoliului de proiecte. Astfel, ar fi util a
se monitoriza lunar cele mai importante 10 – 20 de proiecte si programe strategice în comitetul
director, împreună cu directorii şi factorii politici decizionali. Scopul nu este de a discuta
fiecare proiect în detaliu, ci:
• De a avea o imagine de ansamblu asupra fazei în care se află proiectul
• De a discuta interdependenţele
• De a decide asupra impedimentelor / piedicilor principale
• De a decide asupra 絜ceperii unor noi proiecte
• De a decide asupra terminării unor proiecte
În comitetul director este imposibil să se discute toate proiectele. De aceea, proiectele mai
mici sunt delegate unui nivel mai jos de management .
119
Pasul 7: Management de proiect puternic. Asiguraţi-vă ca fiecare proiect are un manager de
proiect calificat care să-l conducă . Cursuri despre managementul proiectului pot fi utile, rapoarte de
audit, revizuiri, şi evaluări ale proiectelor finalizate.
Pasul 8: Încorporaţi planificarea proiectului în planificarea anuală. Este important de reţinut
că planificarea proiectelor nu poate fi independentă de alte activităţi. De aceea, în planificarea
normală,
activităţile proiectului trebuie luate în considerare.
Pasul 9: Informaţi publicul despre rezultate. Anual, autoritatea locală ar trebui să furnizeze
publicului un raport sistematic,monitorizând progresul obiectivelor strategice şi al principalelor
proiecte.78
5.3 Importanţa şi aportul adus de proiectele finanţate din FONDURI

STRUCTURALE în implementarea strategiei locale
Organizarea Oportunităţilor Financiare Europene
Până în momentul de faţă, Primăria a folosit în mod substanţial fonduri europene. Primăria
Iaşi a executat multe proiecte în perioada de preaderare care au îmbunătăţit calitatea vieţii în oraş.
Aceste proiecte au fost executate într-o mare parte în domeniul vieţii urbane. În primul rând,
sistemul de canalizare a fost îmbunătăţit în multe zone din oraş. Au fost construite şi amenajate atât
iluminatul public cât şi aleile pietonale, şi locurile de joacă. Blocurile de locuinţe au fost
înfrumuseţate şi părţi ale transportului public (reţeaua de de tramvai) au fost înlocuite. În perioda
2002 – 2007 un număr total de 63 milioane RON a fost dedicat acestor proiecte cu asistenţă
substanţială din partea fondurilor de pre-aderare.
78
120
PROBLEME CURENTE ÎN PROIECTELE CU FINANŢARE EUROPEANĂ
În acest moment cateva proiecte municipale şi judeţene sunt în stadiul de dezvoltare. Cele
mai importante sunt cele dedicate şoselei de centură şi aeroportului internaţional. Aceste proiecte au
fost dezvoltate în ultimii ani şi vor intra în stadiul de implementare în curând. Fonduri europene
substanţiale vor fi disponibile pentru ambele proiecte de infrastructură. Au fost determinaţi paşi
concreţi pentru a pune în mişcare realizarea acestor proiecte considerate drept esenţiale în
dezvoltarea oraşului.
OPORTUNITĂŢI DE FINANŢARE EUROPEANĂ 2007 – 2013
Cele două proiecte menţionate mai sus sunt parte dintr-un portofoliu mai larg de proiecte al
Primăriei. Primăria Municipiului Iaşi este foarte bine informată despre Fondurile Structurale
Europene care sunt disponibile în noua perioadă 2007 -2013. Portofoliul actual de proiecte europene
al Municipiului Iaşi este alcătuit din 39 proiecte majore cu o valoare totală mai mare de € 633
milioane.79
Începând cu 1 Ianuarie a acestui an, aderarea României la UE oferă ţării noastre multe
oportunităti de finanţare pentru diferite tipuri de proiecte, variind de la infrastructură până la
competitivitate economică şi prevenirea riscurilor. România, are acum oportunitatea de a folosi
aceste fonduri pentru dezvoltare. Aceasta se aplică în mod special Iaşului, din vreme ce acesta este
situat în una din cele mai slab dezvoltate zone ale Europei. Fondurile structurale sunt menite a oferi
asistenţă celor mai sărace regiuni în procesul lor de dezvoltare economică.
Romania va avea acces la fondurile Obiectivului 1 şi Obiectivului 3 ca şi resurse majore de

finanţare. Fondurile Obiectivului 1, menite să aducă regiunile la acelaşi standard european, oferă
Iaşilor de departe cele mai multe oportunităţi. Obiectivele privesc îmbunătăţirea standardelor
minime de viaţă. Acestea sunt proiecte mari cu fonduri substanţiale pentru dezvoltarea regională,
activare economică, incluziune socială, transport şi accesibilitate. Fondurile Obiectivului 3 sunt
menite a promova cooperarea şi parteneriatele internaţionale. Aceste proiecte de cele mai multe ori
79
Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Crestere Iasi 2009 - 2015
121
sunt mai mici, sunt noi, fiind proiecte pilot dar cu şanse substanţiale de a dezvolta proiecte
ulterioare şi de a obţine rezultate substanţiale. Obiectivul 1 are 6 programe operaţionale care sunt
intersante pentru Iaşi. Obiectivul 3 are 3 programe operaţionale aplicabile Iaşilor. 80
Este notabil că strategia propusă are foarte multe suprapuneri cu obiectivele UE pentru
următorii 7 ani, element reflectat prin faptul că fiecare temă de dezvoltare sugerată are 4 sau mai
multe suprapuneri cu prioritaţile din programele menţionate. Aceasta înseamnă că, depinzi de
abordarea pentru proiectele finale, ar putea exista fonduri UE substanţiale disponibile pentru
proiectele sugerate.81
80
81
122
82
82
123
ÎNCHEIERE/ CONCLUZII
În ceea ce priveşte structura instituţională, ar fi poate necesară o mai bună conectare a

întregului sistem de gestiune a fondurilor structurale la nivelurile superioare de decizie din cadrul
Guvernului. Comunicarea şi dezbaterea regulată, la nivel de miniltri, a problemelor legate de
operaţionalizarea structurii de gestiune a fondurilor structurale ar fi dezirabilă, pentru a se putea
prioritiza corespunzător acest proces.
Pe ansamblu, mai puţin de 40% din personal are experienţă în lucrul cu fonduri comunitare.
Este vorba mai ales de experienţă în sensul de a fi primit asistenţă tehnică sau de a fi monitorizat
programe finanţate din fonduri europene. Este mai puţin vorba de realizarea de analize economico-
sociale, elaborarea de strategii şi cuantificarea obiectivelor de dezvoltare.. În astfel de situaţii,
soluţia constă în programe de training, de pregătire a personalului. Sunt necesare programe
specifice de pregătire a personalului, axate pe aspectele legate de fondurile structurale, la toate
instituţiile implicate. Majoritatea acestora a beneficiat mai degrabă de cursuri cu caracter general
sau chiar nepotrivit cu sarcinile pe care le au (managementul stressului, conducere şi motivaţie,
managementul conflictelor, comunicare externă etc.). Este de aceea limpede că asigurarea resurselor
umane şi pregătirea acestora rămâne o problemă critică a procesului de gestiune al instrumentelor
structurale. O serie de constrângeri bugetare a limitat procesul de recrutare de personal, astfel încât
nivelul resurselor umane la sfârşitul anului 2009 este insuficient şi relativ departe de angajamentele
asumate de România în negocierile la Capitolul 21. Pe de altă parte, schemele de personal au fost se
pare, în câteva cazuri,83 supradimensionate, fiind imaginate ex-ante fără un grad de detaliere
adecvat, pe care doar procesul concret de management şi implementare îl poate oferi. În plus, pentru
o perioadă de câţiva ani, programele din perioada de pre-aderare (PHARE, ISPA, SAPARD) au
continuat să se deruleze în paralel cu programele noi, din perioada post-aderare. Aceasta înseamnă
că, în unele instituţii, personalul care are deja o oarecare experienţă în lucrul cu fondurile
comunitare va continua să lucreze pe fonduri de pre-aderare, iar pentru fondurile de post-aderare va
fi disponibil personal mai pu_in experimentat. Este recomandabil a se evita, totuşi, trecerea de la o
83
Institutul European din România – Studii de impact III, Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor
comunitare în România, Gheorghe OPRESCU (coordonator), Daniela Luminiţa CONSTANTINU, Florinel
ILIE, Dragoş PÎSLARU
124
extremă la cealaltă, prin flexibilizarea politicii privind resursele umane. Nu trebuie ca personalul să
fie subdimensionat, dar nici nu are sens să fie angajaţi funcţionari publici doar de dragul îndeplinirii
unor baremuri formale (a se vedea situaţiile când angajările se realizează prin redistribuiri din
interiorul aceleiaşi instituţii, fără a exista preocuparea pentru asigurarea competenţelor necesare).
În contextul creat de noutatea şi complexitatea subiectelor legate de utilizarea fondurilor

structurale şi de coeziune precum şi de lipsa experienţei în acest domeniu impactul asistenţei
tehnice primite poate fi determinant. 84
M
 ulte dintre programele de asistenţă tehnică aflate în curs de desfăşurare sunt programe de
înfrăţire instituţională (twinning). Sunt mai multe aspecte care merită relevate aici. În primul rând,
în multe situaţii, implicarea reală a instituţiilor din spaţiul comunitar este mai degrabă formală. În al
doilea rând, programul asistenţei tehnice a fost elaborat, de regulă, de partea străină, care doar în
rare cazuri a beneficiat de cunoaşterea prealabilă a mediului specific românesc. În al treilea rând, nu
de puţine ori, conţinutul cursurilor de pregătire este determinat şi de calificarea experţilor străini
care pot fi mobilizaţi a veni în România la momente date. Pe scurt, eficienţa programelor de
twinning nu este cea anticipată, şi asta din vina ambelor părţi, care au serioase probleme de
comunicare şi de implicare.
O analiză a eficienţei programelor de twinning pare a fi necesară. Se impune o implicare

masivă a acestor programe în construirea capacităţii de absorbţie a instituţiilor româneşti. Cu alte
cuvinte, dacă tot beneficiem de asistenţă tehnică, trebuie să o folosim la ceea ce avem nevoie.
Partea română însă trebuie să îşi identifice punctele slabe pe care le are şi să îşi formuleze
necesităţile. Această evaluare trebuie însă realizată caz cu caz, fiindcă lucrurile stau diferit de la o
instituţie la alta.
BIBLIOGRAFIE
84
Institutul European din România – Studii de impact III, Analiza capacităţii de absorbţie a fondurilor
comunitare în România, Gheorghe OPRESCU (coordonator), Daniela Luminiţa CONSTANTINU, Florinel
ILIE, Dragoş PÎSLARU
125
• Legislaţie
1. Legea 151/1998 cu modificările făcute prin Legea 315/2004 privind dezvoltarea regională în
România;
2. Legea 213/1998 privind proprietatea publică, cu modificările şi completările ulterioare;
3. Legea 99/1999 prvind accelerarea reformelor economice;
4. Legea 215/2001 privind administraţia publică locală, modificată (
5. Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, modificat.
6. Legea 313/2004 privind datoria publică;
7. Legea 339/2004 privind descentralizarea;
8. Ordinul MF 94/2001 privind armonizarea standardelor de contabilitate cu Directiva CEE şi IAS;
9. OUG 22/2002 (Legea 288/2002) privind obligaţiile de plată ale instituţiilor publice;
10. OUG 146/2002 privind utilizarea fondurilor de la Trezoreria Statului, modificată
11. Tratatul de aderare la UE a Bulgariei şi României, 2005;
• Uniunea Europeană
126
12. COM(2004) 101 final/2 din 26.02.2004: “Building our common future – Policy challenges and
budgetary means of the enlarged UNION 2007-2013”
13. COM(2004) 487 final: “Financial Perspectives 2007-2013”
14. COM(2004) 657 final – “2004 Regular Report on Romania’s progress towards accession”;
15. Commission regulation setting out detailed rules in application of Council Regulation laying
down general provisions on the European Regional Development Fund, the European Social Fund
and the Cohesion Fund and Regulation of the European Parliament and of the Council on the
European Regional Development Fund (COM (2005) 7979 of 12 April 2005);
16. Communication From The Commission To The Member States of 2 September 2004 laying
down guidelines for a Community initiative concerning trans-European cooperation intended to
encourage harmonious and balanced development of the European territory INTERREG III (2004/C
226/02);
17. Regulation (EC) No 1059/2003 of the European Parliament and of the Council of 26 May 2003;
18. Kehew, R., Giosan, V. et al (2001) Manual de evaluare preliminară a credibiliăţii financiare a
19. Strategia de dezvoltare economico – socială durabilă a Municipiului IAŞI, ORIZONT 2020
20. Planul Integrat de Dezvoltare pentru Polul de Crestere Iasi 2009 - 2015
• Pagini internet
127
21. http://europa.eu.int/comm/regional_policy/ns_fr.htm.
22. http://europa.eu.int/comm/enlargement/index_en.html
23. http://europa.eu.int/comm/economy_finance/index_en.htm
24. http://www.mie.ro
25. http://www.mfinante.ro
128

Lucrare de Licenta Finala

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Lucrare de Licenta Finala

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

UNIVERSITATEA

CAPITOLUL I DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1 ADMINISTRATIA PUBLICĂ:- CENTRALĂ

1.2 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE LOCALĂ

1.3 CONCEPTUL DE DEZVOLTARE DURABILĂ

1.4 CONCEPTUL DE STRATEGIE DE DEZVOLTARE

1.5 REFORMA ADMINISTRATIEI PUBLICE

CAPITOLUL I ELEMENTE PRIVIND DEZVOLTAREA LOCALĂ

2.1 MODELE ŞI SISTEME ALE DEZVOLTĂRII LOCALE

2.2 SUPORT LEGISLATIV ŞI INSTITUŢIONAL AL DEZVOLTĂRII LOCALE

2.3IMPORTANŢA PARTENERIATULUI ÎN DEZVOLTAREA LOCALĂ

2.4 ASPECTE MANAGERIALE ŞI FACTORI DE REUŞITĂ AI DEZVOLTĂRII LOCALE

CAPITOLUL III CONSIDERAŢII PRIVIND ROLUL FS DEZVOLTAREA LOCALĂ

3.2 POLITICA DE DEZVOLTARE REGIONALĂ

4.1 CAPACITATEA DE COFINANŢARE A AUTORITĂŢILOR PUBLICE LOCALE

4.2. RESURSELE UMANE ŞI FINANCIARE ALE PRIMĂRIILOR DIN ROMÂNIA

4.4 INFORMAREA PRIVIND FINANŢAREA EUROPEANĂ

4.5. ACCESAREA FONDURILOR EUROPENE

4.6. CAPACITATEA DE ABSORBŢIE

4.6. PROIECTE FINANŢATE DIN FONDURI STRUCTURALE

CAPITOLUL V. STRATEGIA DE DEZVOLTARE - (CAZUL IAŞI)

5.1 PREZENTAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE A MUNICIPIULUI IAŞI

5.2 PORTOFOLIU DE PROIECTE

5.3 IMPORTANŢA ŞI APORTUL ADUS DE PROIECTELE FINANŢATE DIN FS ÎN

FEOGA Fondul European de Orientare şi Garantare Agricolă

FSE Fondul Social European

FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională

PND Planul Naţional de Dezvoltare

CNSR Cadrul Strategic Naţional de Referinţă

IMM Întreprinderi Mici şi Mijlocii

POR Program Operaţional Regional

PODCA Program Operaţional de Dezvoltarea Capacităţii Administrative

POCCE Programul Operaţional Creşterea Competitivităţii Economice

POM Programul Operaţional de Mediu

POT Programul Operaţional de Transport

POAT Programul Operaţional Asistenţă Tehnică

POSDRU Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane

ONG Organizaţii Non-Profit

DESL Dezvoltare economico-socială locală

SEADL Sistem ecoomico-administrativ de dezvoltare ecnomică

I.1.1 Administraţia Publică Centrala

În ceea ce priveşte administraţia de specialitate, în România, în decursul anilor numărul

Ministerele au un numar diferit de posturi, atribuţii, funcţii, după importanţa şi

Serviciile publice deconcentrate substituie ministerele în unităţile administrativ – teritoriale.

I.1.2 Administraţia locală

„Administraţia publică locală în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi

Conform articolului 2 alineatul 1 din legea 195/2006, descentralizarea este transferul de

În Constituţia României se stebileşte în art. 121 că „autorităţile administraţiei publice prin

Actuala structură administrativă este caracterizată prin prezenţa a două nivele:

„Consiliul Judeţean este autoritatea administraţei publice locale, constituită la nivelul

Instituţia prefectului a suferit modificari pe parcursul timpului, la început prefectul avea

Legea administraţiei publice 215/2001 a balansat puterea de decizie în favoarea autorităţilor

Prin autonomie locală, se întelege „ dreptul si capacitatea efectivă a colectivităţilor locale de

Ideea de autonomie locală atrage după sine procesul de descentralizare administrativă şi

„Descentralizarea reprezintă un sistem de organizare administrativă care permite

• Absenţa stării de dependenţă faţă de autorităţile centrale, această absenţă a

• Diversitatea situaţiilor locale , prin care înţelegem diversitatea structurilor,

Elementele componente ale descentralizării pe baza principiului autonomiei locale cuprinse

2. Recunoaşterea responsabilităţii colectivităţilor locale în gestionarea nevoilor

3. Colectivitatea locală să dispună de autorităţi administrative proprii, faţă de stat –

4. Supravegherea activităţii colectivităţii locale de către autorităţile puterii

În acord cu strategia de reformă a administraţiei publice agreate de Comisia Uniunii

• Continuarea descentralizării prin transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative

• Continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilităţi în teritoriu în