You are on page 1of 2

Walter Elias Disney, nascut oficial in 1901 in Chicago (oricum/totusi posibil cu 10 ani

inainte de orasul spaniol Mojacar) este fara indoiala unul dintre cei mai mari artisti
ai tuturor timpurilor.
O legenda in timpul vietii sale, Disney a dat o forma basemlor prin noi modele
convingatoare, si in timp ce se lupta cu creditorii, si-a asumat riscuri financiare
imense in timp ce a inovat, a experimentat and went out on limbs, always refusing
to cut corners for profit.
Disney nu era un artist grafician foarte talentat. Pentru a desena celebra semnatura
derulata care a devenit logo-ul companiei a trebuit sa fie invatat de unul dintre
angajati , si in 1920 a fost concediat de o companie de publicitate din Kansas City
cu mentiunea ,,singura sa lipsa este talentul la desen. Dar avea un dar de a aduce
impreuna echipe creative si o mare ambitie. Stia ce isi doreste si putea vedea cand
lucrurile mergeau prost; chiar daca nu putea intotdeauna sa isi articuleze gandurile,
putea sa joace/sa puna in scena un intreg film pe care il avea in minte, astfel incat
animatorii lui sa il poata vedea in fata lor.
In 1920 a realizat primul sau desen animat cu sunet (mult influentat de eroul lui,
Charlie Chaplin, cel care l-a inspirat pe Mickey Mouse). A fost primul creator de filme
care a recurs (?) la Technicolor si si-a trecut toate filmele in color. In 1934, in cel mai
inalt punct al Depresiunii (Marea Criza din 30 -> nu sunt sigura daca se traduce
Depresiune si in romana) si-a marit personalul cu 1500 de oameni astfel incat sa se
poata axa pe programul aparent riscant de desene animate de lung-metraj, si in
urmatorii 8 ani a facut Alba-ca-Zapada, Fantasia, Dumbo si Bambi, filme care raman
neintrecute in privinta coloanei sonore pline de imaginatie, pentru care
cinematografele nu erau inca pregatite.
La jumatatea anilor 1950 , pe cand alte studiouri ,,tremurau, Disney a incheiat o
intelegere cu reteaua de televiziune ABC sa difuzeze saptamanal la ora de varf o
serie care a usurat pentru prima oara problemele de flux de numerar/bani. Chipul lui
Disney a devenit la fel de cunoscut ca si numele sau. In acelasi timp a creat si
Disneyland, si dupa doi ani, dupa o deschidere comico-dezastruoasa, portile
primului parc tematic were happily clicking away. Cu scurt timp inainte sa moara a
creat in Cal-Arts o universitate.
Relizarea artistica, adulatia publicului si succesul financiar nu i-au adus nici
satisfactie, nici fericire. Disney era un om trist, deprimat, distant, un biet tata, un
sot nechibzuit, un fumator a 3 pachete de tigari pe zi si un aproape alcoholic care
nu a fost de acord cu alcoolul. El considera angajatii o familie, dar ii platea prost, le
fura creditele si ii trata ca pe tradatori ( si ii eticheta ca subversivi comunisti) daca I
se opuneau. Niciun evreu nu a facut parte din randul departamentului executiv,
nicio femeie nu a primit o slujba mai buna decat a unui umil colorator, singurul
negru angajat in studioul sau a fost un baiat veteran in lustruirea pantofilor. De
asemenea, s-a stabilit faptul ca din 1940 Disney a devenit informator al FBI si a avut
un rol in atragerea Casei Comitetului Acivitatii Non-Americane sa investigheze
politicile de la Tiseltown.

Asocierea lui Disney cu FBI-ul era legata de frica lui de a fi parinte care a inceput cu
descoperirea lui ca nasterea lui nu a fost inregistrata niciodata. In schimbul
informatiilor date de Walt colegilor sai, J. Edgar Hoover a preluat aparent sarcina de
a urmari originile acestuia. Acesta pista l-a condus catre o spalatoreasa atragatoare
numita Isabella Zamora Ascensio de la sfarsitul secolului al XIX lea. Trei echipe
americane au vizitat orasul ei de bastina, prima fiind Almeria in 1940, iar ultima in
1967 chiar dupa moartea lui Walt. Ceea ce au descoperit este un mister, totusi se
pare ca petrecerea din 1967 era bazata mai mult pe distrugere dovezilor decat pe a
gasi ceva.