HIDROTERAPIA

In pantecul amniotic al apei se ascund tainele acestei lumi: secretul sanatatii si al imbatranirii. De
ce apa din corpul sugarilor este alcalina si cea din cel al batranilor - acida? Cine separa viata de
moarte? Studiul apei a devenit astazi o prioritate mondiala. Industria medicamentelor si marile
firme de cosmetice pun la bataie sume aiuritoare pentru a-i dezlega tainele. Nici o incercare,
oricat de trasnita ar fi, nu e lasata deoparte. Trecuta prin diferite campuri electrice sau magnetice,
apa capata niste proprietati incredibile: stimuleaza sau inhiba procese biologice. Asta deschide
noi cai de vindecare a cancerului sau ofera cu adevarat o arma de lupta impotriva batranetii.
Vom incerca sa va prezentam pe scurt modul in care putem beneficia de o parte dintre calitatile
terapeutice ale apei, anume de apa utilizata in cura externa. Vom aborda anumite aspecte legate
de modalitatile de actiune si efectele apei in diferite stari de agregare si diferite tipuri de aplicatii,
fara a epuiza intreaga paleta de proceduri posibile, nici profunzimile mecanismelor intime de
actiune ale acestora.

Parte generala Consideratii teoretice

Definitie

Definitia si domeniul hidroterapiei au variat, atat in epoca empirismului, cat si in perioada

studiilor stiintifice.
Prin hidroterapie (hydrosz = apa, grecesc) se intelege aplicarea metodica a apei de diferite
temperaturi si stari de agregare (solida, lichida, gazoasa), direct (bai de diferite temperaturi, bai
medicinale, dusuri, afuziuni, turnari) sau prin intermediul unor materiale sau obiecte (comprese,
impachetari, frictiuni, spalari, periaje), in scop terapeutic si profilactic.
La inceputurile hidroterapiei se intrebuinta numai apa simpla, ulterior fiind adaugate si alte
ingrediente: bioxidul de carbon, hidrogen sulfurat, diferite saruri minerale, substante vegetale,
esente de rasinoase, decocturi de plante medicinale, etc.
Hidroterapia este o terapie nespecifica, deoarece cu acelasi agent excitant se pot obtine rezultate
deosebite, uneori chiar diametral opuse. Putem actiona cu acelasi agent in sensul cresterii
reactivitatii organismului, sau in sensul scaderii ei. Astfel, putem spune ca hidroterapia este o
terapie nespecifica deoarece:
a) cu diferite forme de energie fizica putem sa obtinem aceleasi reactii de raspuns din partea
organismului;
b) cu aceeasi forma de energie putem sa obtinem reactii diferite, adesea contradictorii, in raport
cu dozarea excitantului si cu reactivitatea bolnavului.
Apa poate fi utilizata pentru :

proprietatile ei fizice factorul termic si factorul de presiune (prin cele doua

componente: presiunea hidrostatica si descarcarea in apa);
proprietatile biochimice ale substantelor continute, care induc diverse reactii biologice si
terapeutice.

Hidroterapia se suprapune in mare masura peste domeniul termoterapiei si se intersecteaza cu

electroterapia (baile galvanice, aplicatiile de ultrasunete in apa), kinetoterapia
(hidrokinetoterapia), termoterapia uscata (sauna finlandeza), fito si aromoterapia ( baile de
plante) etc.

Apa importanta ei pentru om

Apa curata spala pata de cerneala de pe maini, spala rana sangeranda iar vara, cand dupa o zi de
munca obositoare, ne spalam pe fata cu apa rece, avem senzatia ca reanviem. Ea ne racoreste, ne
invioreaza si ne intareste.
Apa vindeca toate bolile curabile, intrucat ea:
1) dizolva elementele care imbolnavesc sangele;
2) indeparteaza ce a fost dizolvat, curatind sangele;
3) normalizeaza circulatia sanguina;
4) invioreaza si intareste trupul slabit.
Sebastian Kneipp [3.]
Multe secole, apa a fost considerata un element chimic.
In 1781, fizicianul englez H. Cavendish a aratat ca apa se formeaza prin explozia unui amestec
de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scanteii electrice.
In 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizand pentru prima oara sinteza cantitativa a apei. S-a
stabilit atunci ca 2g de hidrogen se combina cu 16g oxigen pentru a da 18g apa.
In 1805, Humboldt si Gay-Lussac au aratat ca apa este formata din doua volume de hidrogen si
un volum de oxigen.
Apa naturala consta in amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei
trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora genereaza 18 specii de molecule
de apa. Apa pura este intotdeauna un amestec de apa usoara (H2O) si de cantitati extrem de mici
de apa grea (D2O) si apa hipergrea (T2O).
Proprietatile fizice si chimice ce rezulta din compozitia si aranjarea spatiala a moleculelor de apa
explica proprietile apei naturale. Molecula de apa prezinta un puternic moment de dipol electric,
motiv pentru care apa este un foarte bun solvent, si nu numai. In stare de vapori, apa este formata
din molecule neasociate, dar in stare de lichid si gheata, moleculele de apa sunt asociate prin
punti de hidrogen. Polaritatea moleculei de apa explica atat fenomenele legate de organizarea
supramoleculara a moleculelor de apa, cat si dispersia ionica sau moleculara a substantelor
dizolvate in apa.
Toate formele de via cunoscute depind de ap. Apa este o parte vital in multe din
procesele metabolismului din interiorul organismului. Cantiti semnificative de ap sunt
utilizate de organism in digestia hranei. (Not: unele bacterii i semine de plante pot intra intr-o
stare criptobiotic pentru o perioad nedeterminat, atunci cnd sunt deshidratate, ca apoi s
revin la via cnd reajung ntr-un mediu umed)
Aproape 72% din masa corpului uman fr grsimi este ap. Pentru o bun funcionare,
corpul necesit ntre doi i apte litri de ap pe zi pentru a evita deshidratarea, cantitatea exact
depinznd de nivelul de activitate, temperatur, umiditate, etc. Nu este cunoscut cu exactitate
cantitatea de ap necesar a fi consumat de o persoan sntoas. Oricum, pentru cei care nu au
probleme de rinichi este dificil s bea prea mult ap, dar periculos s bea prea puin, mai ales

ntr-un ambient cald i umed sau n timpul exerciiilor fizice. Se ntmpl totui ca oamenii s
consume mult mai mult ap n timpul exerciiilor fizice dect este necesar, expunndu-se astfel
riscului de intoxicaie cu ap, care de cele mai multe ori este fatal.
"Obligativitatea" consumrii a opt pahare de ap pe zi de o persoan, nu este argumentat
tiinific.
Dieteticienii i nutriionitii spun c aceasta este cantitatea de ap recomandat a fi consumat pe
zi - n englez RDI (Recommended Daily Intake). Ultimele rapoarte referitoare la regimul
alimentar ale Consiliului Naional de Cercetare (National Research Council) recomand un
consum pentru femei de 2,7 litri de ap n total (incluznd i sursele de ap din alimente) i,
respectiv, 3,7 litri pentru brbai. Apa se pierde din organism prin urin i fecale, prin
transpiraie i prin respiraie (expiraie de vapori).
Corpul uman are nevoie de ap care nu conine prea mult sare sau alte impuriti. Printre
impuritile frecvent ntlnite se numr chimicalele i/sau bacterii periculoase (cum ar fi crypto
sporidium). Unele substane sunt ns acceptabile i chiar necesare ca i prezen n ap pentru
intensificarea gustului i pentru asigurarea necesarului de electrolii.
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprieti indispensabile proliferrii vieii, care
o deosebesc de celelalte substane. Apa i ndeplinete acest rol, permind compuilor organici
s reacioneze n moduri care s permit n cele din urm replicarea. Este un bun solvent i are o
tensiune superficial ridicat, permind astfel micarea compuilor organici i a organismelor
vii. Apa proaspt are densitatea maxim la 4C, aceast densitate scznd pe msur ce apa se
rcete, se nclzete sau nghea. Fiind o molecul polar stabil dominant n atmosfer, joac
un rol important n absorbia radiaiei infraroii, crucial n cadrul efectului de ser, fr de care
temperatura medie la suprafaa Terrei ar fi de -18 Celsius. Apa are de asemenea o cldur
specific neobinuit de mare, care joac mai multe roluri n reglarea climatului global i regional,
precum Curentul Golfului, permind existena vieii. Deoarece absoarbe foarte mult infraroiile,
are o foarte uoar nuan albastr, datorit eliminrii unei mici cantiti de lumin roie care o
traverseaz. Culoarea albastr poate fi observat numai cnd apa este n cantitate mare, de
exemplu n lacuri, mri sau oceane.
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, i
dizolv multe tipuri de substane, precum diferite sruri i zahrul, i faciliteaz reaciile chimice
ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe.
Unele substane ns nu se amestec cu apa, cum e de exemplu petrolul, i alte substane
hidrofobe. Membranele celulare, compuse din lipide i proteine, profit de aceast proprietate,
controlnd interaciunea dintre ele i mediul extern. Acest lucru este uurat de tensiunea
superficial a apei.
Picturile de ap sunt stabile datorit tensiunii superficiale mari datorat puternicelor
fore intermoleculare numite fore de coeziune. Acest lucru este evident atunci cnd mici cantiti
de ap ajung pe o suprafa insolubil, precum polietena: apa rmne sub form de picturi.
Totui, pe sticl extrem de curat apa formeaz o pelicul subire deoarece forele dintre
moleculele de ap i de sticl (forele de adeziune) sunt mai mari dect forele de coeziune. Acest
lucru este foarte important n cadrul transpiraiei plantelor.
n celulele i organitele biologice, apa se afl n contact cu suprafeele membranoase
proteice care sunt hidrofile, adic prezint o puternic atracie pentru ap. Langmuir a observat o
puternic for de respingere ntre suprafeele hidrofile. Pentru a deshidrata suprafeele hidrofile
este necesar un efort deosebit pentru nvingerea acestor fore, numite fore de hidraie. Aceste
fore sunt foarte puternice, dar valoarea lor scade rapid pe distane mai mici de un nanometru.

Importana lor n biologie a fost studiat de Parsegian. Prezint importan n special atunci cnd
celulele sunt deshidratate prin expunerea la atmosfer uscat sau la nghe
extracelular.
O proprietate simpl, dar unic i extrem de important pentru mediu, este c n forma sa
solid, de ghea, plutete pe lichid. Forma solid a apei are o densitate mai mic dect a apei
lichide, datorit geometriei punilor de hidrogen care se formeaz doar la temperaturi mai joase.
Apa proaspt este cel mai dens la 4C, i se va scufunda prin convecie pe msur ce se rcete
la acea temperatur, iar dac se rcete n continuare se va ridica. Datorit aceste proprieti, apa
de adncime va fi mai cald dect apa ngheat, de suprafa, astfel nct gheaa se va forma
ncepnd de la suprafa i se va extinde n jos, iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va
rmne constant la 4C. Astfel, fundul unui lac, mare sau ocean este practic izolat de frig,
permind supravieuirea speciilor de animale.
Dei acest comportament poate prea banal, trebuie subliniat c aproape toate celelalte
substane chimice sunt mai dense n stare solid i nghea de la fund spre suprafa.
Viaa pe Pmnt a evoluat i s-a adaptat acestor proprieti ale apei. Existena formelor
solid, lichid i gazoas ale apei pe Pmnt a reprezentat un factor important pentru colonizarea
diferitelor medii ale planetei de ctre forme de via adaptate variatelor, i adesea extremelor,
condiii de via.
Din punct de vedere religios, apa este considerat purificatoare n majoritatea religiilor,
incluznd hinduismul, cretinismul, islamismul, iudaismul i intoismul. Spre exemplu, botezul
n bisericile cretine este fcut cu ap. Cretinismul, iudaismul i islamismul au susinut
importana apei pentru tratament, sntate i curenie.
Pentru crestinism, apa raului Iordan, unde Iisus l-a botezat pe Ioan, este un simbol important. In
ritualul botezului, ceremonia cufundrii n apa insoita de citirea pasajelor din Biblie este
eseniala. Locul sacru al botezului iniial, de pe malul estic al raului Iordan, este si in prezent
folosit, atat pentru oficierea ceremoniei botezului, cat i ca loc de pelerinaj, pentru mii de turiti
din lumea intreaga.
Iudaismul subliniaza, in Vechiul Testament, importanta apei in curatenie.
Astfel se pot exemplifica pasajele de genul stropeste-i cu apa iertrii, Aaron i fiii si trebuie
s o foloseasc pentru a spla minile i picioarele lor, sau simboluri ca Mikvah, baia sacr a
femeilor. De asemenea era cunoscut i folosit puterea apei din Marea Moart, existnd mrturii
nc din timpul lui Herod cel Mare (73-4 .e.n.), rege al iudeilor i a reginei Egiptului, Cleopatra
(69-30 .e.n.).
Islamismul, pune accentul n Coran pe folosirea apei pentru curenie i sntate. naintea celor
cinci rugciuni zilnice, musulmanii trebuie s-i spele pri ale corpului - faa, braele, minile,
capul i picioarele. Apa de la izvorul Zamzam, din Mecca, este considerat de toi musulmanii
binecuvntat i cu putere de vindecare pentru multe boli. n Hadith, Profetul Mahomed spune:
Apa de la Zamzam este binecuvantata, ea este hrana si leac pentru durere.
In natura, apa se gaseste din abundenta, in toate starile de agregare:
" in stare lichida (forma in care acopera 2/3 din suprafata pamantului; sub forma de mari, oceane,
rauri, fluvii, ape
subterane);
" in stare solida (formeaza calote
glaciare);
" in stare gazoasa (atmosfera contine o cantitate considerabila de apa, sub forma de vapori de
apa, invizibili).
Apa urmeaza un anume circuit in natura: caldura soarelui determina evaporarea apei de suprafata
- vaporii rezultati se ridica in atmosfera; daca in atmosfera saturata cu vapori de apa apare o
scadere a temperaturii, parte din vaporii condensati iau forma de nori, ceata, ploaie, zapada sau

grindina.
In anotimpurile calde, dar cu nopti racoroase se depune roua, iar daca temperatura solului este
sub 0 C, se depune bruma. Apele ajunse la nivelul solului sau cele ce rezulta din topirea
zapezilor, in parte umplu din nou lacurile, raurile, fluviile, marile si oceanele. Alta parte strabate
straturile de pamant, la diferite adancimi, formand apele freatice. Apa subterana poate reaparea la
suprafata, fie prin izvoare, fie extrasa prin fantani, puturi sau sonde.
In cadrul acestui mare circuit natural se disting circuite secundare, dintre care, importanta
deosebita prezinta circuitul biologic. Acesta consta in patrunderea apei in organismele vii si
redarea ei in circuitul natural prin respiratie, transpiratie si moartea organismelor. Distingem si
un circuit apa-om-apa care se refera la interventia activitatii omului in circuitul natural.
In natura nu exista apa pura; date fiind interactiunile cu mediul ea contine gaze, substante
minerale si organice dizolvate in suspensie. Chiar apa de ploaie, care ar trebui sa fie cea mai
curata apa naturala (devenita astfel printr-o distilare naturala), poate prezenta dizolvate anumite
impuritati de tipul: dioxid de carbon(CO2), amoniac (NH3) sau chiar hidrogen sulfurat (H2S),
dioxid de sulf (SO2)- ca urmare a contactului prelungit cu aerul.
In regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare. Specialistii au calculat
ca in peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un hectar, pe parcursul unui an, contine 8 kg
acid azotic (HNO3). In Brazilia, 50g apa la m3 de ceata contine 15-18 mg acid carbonic
(H2CO3) si 19 mg acid azotic (HNO3). Este o apa acida ce ataca rocile.
Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin cantitati
mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza izvoare de ape
minerale.
Se spune ca, atunci cand evreii insetati au traversat desertul Sinai, Moise a lovit cu toiagul sau o
stanca si apa a tasnit. De la Moise la radiestezisti a fost un drum extrem de lung. Prin radiestezie,
termen intens uzitat in ultima perioada, se intelege capacitatea unei persoane de a percepe
actiunea campului electric si magnetic emis de o panza de ape subterane, de zacaminte - in
special feroase.
Factorii determinanti ai efectului terapeutic al apei precum: termalitate, prezenta gazelor
dizolvate (O2, CO2, H2S, CH4, N2, gaze rare), prezenta unor substante de natura minerala sau
organica (hormoni, antibiotice) permit utilizarea acestor ape in tratarea unei game foarte largi de
afectiuni ale aparatului cardio-vascular, locomotor, anemii, boli ale sistemului nervos si boli
endocrine.

Ca sa rezumam,caracteristicile cele mai importante ale apei sunt :

Densitatea maxima (0,999) se obtine la +3,980 C, la limita intre starea lichida si cea de solid
a apei;
Cresterea de volum la inghet, odata cu scaderea greutatii;
Tensiunea superficiala foarte ridicata;
Caldura specifica mare 4,18J.g-l; capacitatea mare a apei de a inmagazina caldura contribuie
la reglarea; temperaturii in tot mediul terestru, apa actionand ca un acumulator;
Caldura latenta de topire e considerabila;
Constanta dielectrica mare;
Conductibilitate termica mare;

 Putere de ionizare remarcabila;

Din punct de vedere chimic, apa prezinta aproape toate legaturile chimice posibile: legaturi
van der Waals (de orientare, de inductie), legaturi de hidrogen, legaturi ionice, legaturi covalente
coordinative (donor-acceptor);
Proprietati oxido-reducatoare, permite reactii acid-baza, si reactii de complexificare de aici:
reactii de hidroliza, tamponare, hidratare, cataliza; Putere de dizolvare mare, inclusiv in ce
priveste gazele cu care vine in contact;
Capacitate de combinare mare;
Capacitati hidrodinamice si magnetice speciale;
Capacitate de disociere mica, de aici si ph-ul neutru (7);
Apa este cel mai bun solvent, are capacitatea de a dizolva practic toate substantele;
Reactiile biochimice, care constituie caramizile metabolismului oricarui organism viu, au loc
doar in solutii apoase.

Scurt istoric al hidroterapiei

Evolutia hidroterapiei s-a facut in etape ce se pot urmari istoric, pornindu-se de la

conceptia mistica a cultului pentru ape termale de catre populatia primitiva din timpurile
stravechi, trecand printr-o faza de dezvoltare empirica, raspandindu-se tot mai mult si trecand din
stadiul observatiei empirice in cel de cercetare experimentala, cunoscand apoi o etapa de declin
in evul mediu, datorita prohibitiei si epidemiilor de boli contagioase, urmand, paralel cu celelalte
stiinte, sa se dezvolte stiintific pe baza de cercetari clinice si fiziologice, iar astazi, avand o baza
stiintifica de explicare a mecanismului de actiune, constituie o metoda de tratament de care
medicina actuala nu se mai poate lipsi fara a prejudicia interesul suferinzilor,.

cele mai tulburatoare povesti populare sunt legate de apele despartitoare ale celor doua
taramuri: apa mortii si apa tineretii fara batranete si a vietii fara de sfarsit.
Toate culturile au folosit apa nu numai ca aliment vital, ci si ca medicament demult
consacrat in cura externa sau interna.

Date din cartile indiene anii 1500 i.e.n.

Date din cartile egiptene anii 528 i.e.n.

Apele termale au fost folosite in scop curativ mai ales de greci.

Hipocrate (460-375 i.e.n.) stabileste indicatiile corecte ale hidroterapiei empirice in

Corpus Hipocraticum. El scrie despre acest remediu natural, recunoscand fortele
tamaduitoare ale apei si subliniind rolul izvoarelor calde, precum si rolul actiunii lor
asupra organismului.

Romanii preiau de la greci cultul pentru un corp curat si sanatos. Romanii, care au
imprumutat foarte multe elemente din cultura greaca, au adoptat si utilizarea apelor termale,
carora le-au dat apoi o dezvoltare deosebita. Constructiile gigante de izvoare calde Diocletianus
din Roma au fost incapatoare pentru 3000 de oameni. n expansiunea sa n Europa, Imperiul

roman a realizat, n Italia, Spania, Frana i chiar n Romnia, adevrate opere de art, acolo unde
existau ape termale i minerale. O dovad gritoare, n acest sens, este i staiunea din vechea
Dacie, Bile Herculane. Este una din puinele staiuni balneare construite de romani care i mai
pstreaz i azi funcia de alt dat. Istoricii au stabilit c bazele acestei staiuni au fost puse de
nsui mpratul Traian, cuceritorul Daciei, n perioada 102-117 e.n. Numele actual al staiunii
vine de la eroul-zeu Hercule, considerat n mitologia roman drept patron al izvoarelor termale i
simbol al puterii. n cei aproape 165 de ani de stpnire roman, staiunea Herculane ajunsese s
fie cunoscut n ntregul Imperiu Roman.

Vestitele bai romane exista si azi in Italia, Franta, Germania, Austria cat si in Romania
(Geoagiu, Victoria, Baile Herculane, etc). In peste 1000 de palate de baie prevazute cu
cazi de ape termale la temperaturi diferite s-au efectuat masaje si gimnastica. Baia a
reprezentat si locul distractiei in Baldea Mixta.[2.]
Cornelius Celsius prezinta utilizarea bailor cu diferite fierturi si uleiuri.

Galenus descrie efectul apei calde si reci asupra corpului.

Plinius a putut sa scrie: Timp de 600 de ani, romanii n-au cunoscut altceva decat baile
lor .[1]

Inainte chiar de invazia romana, galii cunosteau calitatea apelor minerale - s-au gasit mici
altare construite de acestia in preajma unor astfel de izvoare. In statiunile termale din
Masivul Central, Alpi sau Pirinei s-au gasit urme ale vechilor captari galo-romane si
piscine uriase.

Avicenna continua traditia hipocratica,in Orientul Mijlociu. Tamaduitorii arabi au adoptat

si recomandat folosirea apei in vindecarea bolilor. Abu Baker Al Razi (841-926) i
majoritatea celorlali, foloseau apa rece n tratarea pojarului.

Spania a beneficiat de civilizaia arab i, mai ales din secolul al aptelea, au nceput s
apar bi n regiunea Andalusiei.

In intunecatul ev mediu, bantuit de razboaie si molime, apa era vazuta ca un posibil

pericol, sursa de boala, cam in toata Europa.

n Anglia, baia reprezenta o preocupare doar pentru personalul religios.

In perioada mai sus amintita, in bolnitele manastiresti din Tarile Romane, apa tratata prin
rugaciune era folosita in cura externa si interna pentru purificarea trupului si linistirea
sufletului.

Izvoarele calde din Polonia au nceput s fie vizitate din 1137.

primele date despre folosirea saunei finlandeze in scop terapeutic dateza din secolul XIV.
[5.]

In sec. 16-19 urmeaza o perioada de inflorire a hidroterapiei in Germania, Franta, Anglia.

Din secolul al saptesprezecelea, n Europa devin faimoase, pentru apele lor cu puteri
tamaduitoare, cateva locuri ca: Montecatini i Lucca in Italia; Varna in Bulgaria; Vichy si

BourbonLancy n Franta; Epsom i Tunbridge n Anglia. Tot din aceasta perioada

provine i originea cuvantului statiune balneara ( n englez spa), ce are legtur cu
belgianul Collin le Loup, un fierar ce in 1326 a mers la izvorul Espa de lng Liege, n
sudul Belgiei, aproape de granita cu Germania, pentru a-si tamadui corpul de boli. Espa,
n limbajul valon, inseamna fantana.

Dr. Siegmund Hahn(1664-1742) si fiul sau au aplicat bai, dusuri, spalari si cura de baut.

Vincent Priessnitz (1799-1851) infiinteaza primul institut de hidroterapie in Grafenberg

foloseste empiric apa, cu rezultate spectaculoase. Compresele speciale descoperite de el ii
poarta si acum numele.

Botkin si Ostroumov, ca si marele chirurg Pirogov (1864), au accentuat asupra

rezultatelor bune obtinute prin hidroterapie in raniri si traumatisme ale nervilor periferici,
ca si in numeroase alte afectiuni.

Sebastian Kneipp (1821-1879) pune bazele hidroterapiei contrastante, la Worishofen,

sistematizand metodele precedente in peste 100 de moduri de terapie.

Winternitz infiinteaza la Facultatea de Medicina din Viena, prima catedra de hidroterapie.

El este fondatorul hidroterapiei stiintifice.

Winternitz publica in 1877 tratatul de Hidroterapie pe baze fiziologice si clinice.

Dupa 1840 functioneaza in Europa peste 600 de stabilimente de hidroterapie, in

Germania, Belgia, Anglia, Rusia, Franta, Romania.

Louis Fleury stabileste legile si preceptele hidroterapiei in Traite pratique

dHydrotherapie, care apare la Paris in 4 editii: 1852, 1855, 1856, 1875.

Primul balneolog roman din imperiul austro-ungar care a practicat doar aceasta
specialitate este Dr. Ion Hozan(1846-1909), elev al lui Priessnitz. Aduce noutati in
tramentele balneare ale bolilor reumatice, nervoase si metabolice.

Lucrarea de hidroterapie stiintifica a doctorului Baiulescu de la Brasov, tiparita la

Bucuresti, cuprindea tot ceea ce medicina si tehnica hidroterapica produsesera pana
atunci.

George Pastia scrie Hidroterapia ca mijloc curativ in bolile nervoase, in 1897.

Societatea de Hidrologie si Climatologie, fondata in 1922, si organul ei oficial Revista

de Hidrologie si Climatologie au avut un rol stimulent si propagator al hidroterapiei in
tara noastra.

Promotor al hidroterapiei in Transilvania este Dr. Marius Sturza, elev al lui Hozan. El
infiinteaza prima catedra de Balneofizioterapie din Romania, la Cluj, in 1931, pune
bazele invatamantului tratamentului cu agenti fizici, accentuand pe elaborarea unei
metodologii de tratament stiintific in hidroterapie. Din 1949 apar catedre de
balneofizioterapie in toata tara.

Lowman (1924), Lausson (1931) si Leroy pun bazele kinetoterapiei subacvale.

Hidroterapia azi prezentare generala

Organismul uman functioneaza ca un sistem biocibernetic deschis, cu autoreglare si control de

tip feedback. Homeostazia organismului se mentine si se restabileste ca raspuns la modificarile
mediului.Cura hidroterapeutica, prin insumarea efectelor excitantilor folositi, duce la
normalizarea, optimizarea reactivitatii organismului. Repetarea sistematica, ritmica pe durata a
2-4 saptamani a procedurilor, duce la un nou echilibru neurovegetativ.
In functie de energia introdusa in organism putem distinge:

hidroterapia clasica (Winternitz utilizarea metodica a apei la diferite temperaturi,

eventual completat cu interventii mecanice (presiune, frictiune, periaj);
termoterapia utilizarea caldurii prin bai de namol, parafina, sauna, nisip, etc ... si a
recelui, crioterapia (sub 10 C);
mecanoterapia utilizeaza energia mecanica hidrostatica si hidrodinamica a apei,
exercitiile active si pasive, tractiunile, masajul si ultrasunetul in apa;
o

ca urmare a utilizarii concomitente a diferitelor energii:

hidrogalvanoterapia

hidromasajul

hidrokinetoterapia

[1.]
Dupa cum mentionam in cele de mai sus, in momentul de fata, organismul uman e privit ca un
sistem cibernetic ce functioneaza si se regleaza prin mecanisme de tip feedback, sistem deschis,
in permanenta relatie de schimb cu mediul inconjurator, schimb ce implica materie, energie si
informatie. Se trece treptat de la viziunea pacientului ce asteapta pasiv ca diversele tratamente
sa-si exercite efectele asupra lui, la o imagine a unui pacient ce conlucreaza activ cu echipa
medicala si cu agentii terapeuticiin sine, in vederea atingerii scopului final al actului medical,
are, el insusi, isi deplaseaza orientarea dinspre curativ inspre profilactic. Odata cu cresterea
duratei vietii si a inmultirii cazurilor de maladie cronica degenerativa si invalidanta trecem spre
recuperarea suferinzilor in vederea reintegrarii rapide a acestora in familie si in societate.
Spre deosebire de hidroterapia clasica, unde accentul se punea pe actiunea factorului termic, in
hidroterapia contemporana, devine din ce in ce mai importanta actiunea factorului mecanic
aplicat pasiv (valuri, jeturi de apa, bule de aer sau alte gaze), si activ (hidrokinetoterapie, sau
combinatii de diferite metode de balneofizioterapie ( ultrasunete in apa, vibroterapie in apa,
cromoterapie in apa, aromoterapie in apa).
Prima componenta a corpului uman care ia contact cu apa in cadrul procedurilor de hidroterapie
este tegumentul.
Tegumentul
Pielea reprezinta veriga de legatura intre mediul intern si cel extern al organismului, si este
primul organ influentat de hidroterapie.
Principalele proprietati ale pielii sunt:

Capacitatea de a receptiona pielea reprezinta un imens camp receptor pentru stimuli:

tactili, termici, durerosi, de presiune si vibratie (si electrici si uneori si chimici); pe cale
reflexa obtinem reactii vasculare, vasomotorii, secretoare, trofice;
Capacitatea de a influenta schimburile de caldura si termoreglarea; capacitatea de a
influenta repartitia sangelui;
Capacitatea de a influenta schimburile minerale:
o

Prin modularea eliminarii de substante minerale si acizi aflati in straturile

superficiale ale tegumentului;

Prin capacitatea de a absorbi anumite gaze si substante chimice anorganice si

organice cu actiune locala si generala; 1% din schimburile de gaze respiratorii se
realizeaza prin piele;

Capacitatea de a participa in procesele de imunitate;

Baza fiziologica a hidroterapiei o reprezinta relatiile nervoase si vasculare dintre teritoriile

cutanate, viscere si sistemul nervos central al organismului.
Pielea este bogata in terminatii nervoase; organele interne au proiectii metamerice la nivelul
pielii, si nu numai. De ex. stomacul are proiectie ce se intinde de la al 5-lea la al 9-lea segment
medular dorsal, mai ales spre stanga; proiectia cailor biliare si a ficatului- in segmentele 7-10,
predominant spre dreapta. Se stie ca mai exista astfel de proiectii pe talpa, palme, pavilionul
urechii.
Trebuie cunoscut echilibrul dintre reactiile vasomotorii de la nivelul pieleii si cele de la nivelul
organelor interne: vasodilatatia cutanata antreneaza o decongestionare in planurile profunde ale
corpului. Exista o relatie directa intre reactiile vasomotorii ale jumatatii superioare a
organismului si cele ale jumatatii inferioare. La nivel cerebral, reactiile vasomotorii le urmeaza
pe cele de la nivelul pielii.[6.]
Reactia in hidroterapie - La pacientii cu stare biologica corespunzatoare dar
neantrenati, vom respecta principiul progresivitatii privind durata si intensitatea stimularilor, in
corelatie cu cresterea capacitatii de adaptare.
O reactie buna la cura hidroterapeutica se exprima prin stare de vioiciune, cresterea functiilor
neuropsihice, capacitate dinamica crescuta, euforie, cresterea apetitului, confort termic,
tegumente calde.
O reactie nefavorabila se traduce prin stare de oboseala, astenie, agitatie, cefalee, insomnii,
exacerbarea simptomatologiei, cresterea tensiunii arteriale si a pulsului, piloerectie, racirea
pieleii si paloare, prin spasme vasculare periferice.[1.].
Aceasta reactie trebuie diferentiata de reactia balneara, cu acentuarea simptomatologiei si mici
subfebrilitati, care poate insoti cura de hidroterapie, dar care are o evolutie fazica.[7.]
In functie de disponibilitatile adaptative termoreglatorii s-a remarcat existenta a doua tipuri de
indivizi umani:

Tipul A/microkinetic la expunerea la rece aceste persoane prezinta un tegument palid

marmorat, chiar cianotic, extremitati reci, modificari cardiovasculare si vegetative,

tulburari de somn; la procedurile hiperterme adaptarea este slaba, cu vasoplegie

prelungita si risc de colaps. Acesti indivizi au nevoie de un antrenament termic care sa-i
creasca nivelul reactiilor adaptative termice, prin proceduri alternante contrastante. Se
incepe cu o aplicatie calda si se termina cu rece. Alternanta se realizeaza de 10 -12 ori, 23 minute de aplicatie calda fiind urmata de o aplicatie rece de 1-2 minute, utilizand initial
diferente mici de temperatura (de ex. dif. 32-36 grade C), marind apoi diferenta din ce in
ce mai mult (pana la 40-15 grade C). Aceasta alternanta determina un fel de gimnastica
vasculara, un joc de vasodilatatie cu vasoconstrictie, cu rol tonic si trofic.[7.]
Tipul microkinetic, vagoton, introvertit, hipoergic, trofotrop se caracterizeaza prin
raspunsul vascular de intensitate mica, instalat lent, dar durabil. Acest tip are extremitatile reci,
este acropoikilotermic cu predominanta vasoconstrictiei periferice. Temperatura extremitatilor se
apropie de cea a mediului.
Culoarea tegumentului la stimulare intensa devine marmorata, patata (reintoarcerea venoasa
lenta) cu inrosire tardiva (spre exemplu: la o baie fierbinte la un astfel de pacient, inrosirea
tegumentului apare dupa 10-15 minute). Efectul hipertermizant este redus, temperatura centrala
creste putin si revine la normal prin mecanism sudoripar. Reactia sudoripara este pusa in valoare
foarte repede cu efect de scadere a temperaturii centrale.
La suprasolicitare termica exista tendinta la hipotonie, colaps si staza venoasa pasiva.
In baie hiperterma ascendenta aceste persoane au tulburari circulatorii.
La acesti pacienti se evita: procedurile hipertermizante de nivel inalt pentru pericolul colapsului
si scaderii TA. Nu facem aplicatii reci pe extremitati reci, neincalzite in prealabil.
Se recomanda, deci, proceduri blande, lente, prelungite, progresive, ascendente; preincalzirea
inaintea aplicatiilor reci este obligatorie (pentru lichidarea deficitului caloric mare). [1. pag.97]

Tipul B/macrokinetic la acestia expunerea la temperaturi scazute e urmata de reactii

adaptative tegumentare rapide de buna calitate, cu stare de confort psihic, fara tulburari
de somn, fara modificari cardiovasculare notabile; la expunerea la proceduri hiperterme
adaptarea vasculara este, de asemenea, rapida, cu echilibrare hemodinamica suficienta.
Aceste persoane au o toleranta buna fata de hidrotermoterapia contrastanta.

Tipul macrokinetic, simpaticoton, extrovertit, hiperergic, ergotrop are reactii rapide,

intense, puternice, dar de scurta durata. El are extremitati calde cu tendinta la vasodilatatie.
Temperatura cutanata periferica se afla la valori apropiate de temperatura centrala.
La stimulare termica in baia fierbinte el prezinta senzatie de durere, piele de gasca si la urma
se instaleaza hiperemie uniforma intensa.
Aplicatiile reci vor determina vasodilatatie, nu numai locala, ci si generala.
La acesti pacienti vom evita hidroterapia puternica care poate duce la reactii circulatorii
nefavorabile. Pot fi decompensate hipertensivii, cei cu afectiuni vasculare periferice, cu infarct
miocardic, cu tromboflebita. Bolnavii nevrotici suporta greu solicitarea termica.[1.]

Tipul mijlociu oscilant, se afla intre extreme. El are o reactie dermo-vasculara buna,
nivelul de adaptare acceptabil. [1.]

5. Proprietatile apei
5.1. Proprietati fizice
5.1.1. Termice
Apa constituie unul din mediile fizice cele mai potrivite pentru excitatiile termice, datorita
proprietatilor sale fizice deosebit de favorabile, si datorita faptului ca este usor accesibila
oriunde.

Apa are o capacitate termica mare. Cantitatea de caldura necesara incalzirii cu un grad
a unui kilogram de apa este suficienta pentru a incalzi cu un grad 33 de kilograme de
mercur sau 8 kilograme de fier. Capacitatea calorica a apei este deci de atarea ori mai
mare ca a mercurului sau a fierului. Exprimat altfel, inseamna ca, folosind cantitati mici
de apa, putem transporta cantitati mari de energie calorica.
Termoconductibilitatea apei (capacitatea ei de a transmite energie calorica) este mare,
adica, in unitatea de timp, apa cedeaza sau primeste o cantitate mare de caldura.
Termoconductibilitatea apei este de 25 de ori mai mare decat a aerului. Astfel se explica
de ce, la o temperatura de 50 de grade organismul poate rezista, pe cand apa cu aceeasi
temperatura produce arsuri.
Capacitatea termica si termoconductibilitatea mare a apei conditioneaza si temperatura
de indiferenta mare a apei pentru corpul omenesc, care este destul de apropiata de
temperatura tegumentelor.

Temperatura indiferenta (asupra organismului) a unui mediu fizic extern este aceea care
nu produce senzatie de frig sau de cald. Ea depinde de proprietatile mediului fizic si de
temperatura tegumentelor.
Temperatura de indiferenta a apei este (in medie) de 34 35 de grade si este
conditionata de starea de nutritie a organismului si de irigatia tegumentului.
La stabilirea temperaturii de indiferenta e importanta si consecutivitatea actiunii
termice. Dupa o baie fierbinte, baia de temperatura indiferenta produce senzatie de rece, pe cand
dupa o baie rece, cea de temperatura indiferenta produce senzatie de cald.
Orice temperatura mai mare sau mai mica decat temperatura de indiferenta a mediului
fizic respectiv exercita asupra organismului o actiune excitanta, la care organismul raspunde
printr-o reactie complicata.
Factorul cel mai activ in hidroterapie este cel termic. Excitantul termic produce fie aport mare de
caldura din afara, fie provoaca o accentuata pierdere de caldura organismului. Astfel, principala
functie interesata este termoreglarea. Excitatiile termice pot ajunge la centrii nervosi superiori ai
termoreglarii pe mai multe cai:

pe calea receptorilor tegumentari excitatiile se transmit sub forma impulsului nervos,

prin maduva, spre etajele superioare ale sistemului nervos, pana la partea anterioara a
tuberculului optic. Aici fibrele se impart in doua: o parte intra in tuberculul cenusiu
(centru principal neurovegetativ), prin intermediul caruia se produce asa zisa reglare
reflexa inferioara, iar altele merg spre scoarta cerebrala, asigurand astfel posibilitatea
crearii senzatiilor de temperatura.

prin substante hormonale si umorale rolul cel mai important il au hormonii tiroidei,
hipofizei si glandelor suprarenale.

pe calea temperaturii modificate a sangelui.

Factorul termic caldura directa produce cele mai intense reactii din partea organismului prin:
a) energia termica o forma de energie kineto-moleculara miscarea atomica si moleculara
(Brown), care realizeaza un aport de caldura cu declansarea termocirculatiei, termoreglarii pana
la destabilizarea acesteia cu aparitia hipertermiei; la cresterea temperaturii centrale (Tc) peste
37,3C cresc frecventele impulsurilor neuronilor termosensibili din hipotalamusul anterior, aria
preoptica centru clasic termolitic, care va inhiba hipotalamusul posterior centrul clasic
termogenetic;
b) excitantul termic variatia energiei produce senzatie termica declansand termoreactia prin
stimularea termoreceptorilor, care trimit impulsuri pe cale reflexa catre hipotalamusul posterior,
centrul unic integrator, responsabil cu mentinerea homeostaziei termice, functionand ca un
termostat cu set point (37,1-37,2C) termoreactia modifica set point-ul hipotalamic.
Mentinerea homeostaziei centrale este asigurata cu solicitare minima in zona de indiferenta
termica. Aportul crescut de caldura din exterior solicita termoliza, expunerea la rece va solicita
termogeneza.
Hipertermia = cresterea Tc peste 40C. Caldura provine din mediul extern. Nu este vorba de
febra artificiala. In cazul febrei comandate de creier, care poate depasi 40 grade C, se accelereaza
procesele metabolice si pulsul. Febra se prelungeste ore intregi sau zile pentru eliminarea
virusurilor sau bacteriilor si va fi urmata de epuizarea organismului. La Tc peste 41 42 grade C
apar tulburari ale SNC, convulsii.
Recele inhiband hipotalamusul anterior cu dezinhibitia hipotalamusului posterior activeaza
centrul motor primar (nucleul rosu) al frisonului, realizand prin eferentatia somatica cresterea
tonusului postural si frisonul termic. Activitatea musculara netremuranda este intens
termogenetica.
Hipotermia = scaderea Tc sub 30C cu epuizarea mecanismelor termoreglarii datorita, fie
termolizei nelimitate, fie reducerii termogenezei, fara tremuraturi. Scade consumul de oxigen. Ea
se instaleaza in cazul expunerii la aer rece (sub 15 grade C) sau la imersiune in apa la limita
suportabilitatii (24-22 grade C); in aceste conditii coaja nu mai poate mentine homeostazia
miezului.
Zona de confort termic fiziologic (indiferenta, neutralitate) este considerata:
Tmediu = 20-21 grade C (imbracat);
= 26-28 grade C (dezbracat, la aer);
= 34-35-36 grade C (in apa);
= 38 b grade C (sub parafina).
[ 1.]
Sisteme de termoreglare interna:

Organ, tesut, functie

Vascularizatie periferica

Termoliza

Termogeneza

Vasodilatatie

Vasoconstrictie

Musculatura
Metabolismul
Glandele sudoripare

Scaderea tonusului
Scade
Cresterea secretiei

Cresterea tonusului
Creste
Scaderea secretiei

Din punct de vedere termic, corpul homeotermelor se comporta ca si cum ar fi alcatuit din doua
componente:

miezul, reprezentat de zona centrala, a organelor interne, unde temperatura este constanta
la 37-37,3 grade C, ca protectie pentru procesele enzimatice sensibile la variatiile
termice;
coaja zona periferica (piele, masele musculare superficiale), ce sufera influenta directa
a variatiilor termice ale mediului extern, si a carui temperatura si regim circulator se
modifica in functie de temperatura mediului ambiant (polul frigului e reprezentat de scrot
si haluce).

Zona termica in care organismul uman primeste minimum de informatie termica la

contactul cu apa se situeaza la valori de 34-35 grade C.[7. pag. 68]
In functie de valorile excitantului termic, procedurile de hidroterapie se pot clasifica
in:

Hidroterapie indiferenta valorile termice in jur de 35 grade C fiind apropiate de cele ale
cojii, nu declanseaza mecanisme de termoreglare, nu produc nici senzatie de rece, nici de
cald, efectul lor general este unul de punere in repaus, de sedare. Se recomanda in
afectiunile ce au ca fond tulburari neurovegetative.
Hidroterapia calda apa are temperaturi mai mari de 35 grade C., termoreactia produsa e
direct proportionala cu diferenta de temperatura intre tegument si apa. Se declanseaza
mecanisme de termoliza, antrenand functii importante ale organismului (circulatorie,
respiratorie); se folosesc temperaturi de 36-37,5 grade C bai calde blande, cu efect
sedativ moderat, miorelaxant, decontracturant si vasculotrop [7.pag.68], si de pana la 40
44 grade C in baile ascendente (imersia se face la 35 grade C, se creste apoi din 2 in
doua minute temperatura apei cu cate un grad, urmarind cresterea temperaturii centrale
pana la 38 grade C) [7] si hiperpiretice, in aplicatii generale si locale, in scop curativ si de
recuperare.

Aplicatile locale de hidroterapie calda intereseaza suprafete restranse ale corpului, nu

declanseaza mecanismele generale de termoreglare,determina acumulari de caldura in tesuturile
superficiale si profunde subiacente. Au efect direct asupra peretilor vasculari, pot declansa reactii
reflexe de axon limitate la zona adiacenta si cu caracter segmentar, metameric; se indica in scop
curativ si de recuperare.

Hidroterapia rece foloseste apa la temperaturi sub cea de indiferenta, aplicat

pe tegumentele neincalzite in prealabil, la care se pot asocia excitanti mecanici. Exista
proceduri reci: racoroase (18-22 grade C), reci ( 10-15 grade C), aplicatii de gheata
( crioterapie). [7. pag. 69].

Sub forma de afuziuni, frictiuni, mersul prin apa de rau, se indica in scopul calirii organismului si
pentru efectul asupra circulatiei periferice de intoarcere si efectele locale analgetice si
antiinflamatorii.

Hidroterapia contrastanta se alterneaza factorul termic cald cu cel rece se indica in

scop profilactic, realizand in final imbunatatirea proceselor adaptative ale organismului la
variatiile termice ale mediului extern si a predispozitiei spre tulburari de circulatie, pentru
corijarea dereglarilor functionale, circulatorii, constitutionale pe fond hiporeactiv, in
afectiuni cu metabolism intarziat.[5.]

Termoreactia - reprezinta proprietatea organismului de a sesiza senzatiile de cald si rece

la contactul cu un excitant termic.
Termoreceptorii cutanati pentru rece corpusculii Krause sunt numerosi si situati
superficial (la 0,17 mm adancime in tegument), iar pragul lor de excitare este scaderea
temperaturii cu 0,004 gradeC pe o durata de 2 secunde. Sunt activi sub 30 grade C, inactivi la 40
grade C, reintra in activitate la 45 de grade, de unde si senzatia paradoxala de rece la unele
aplicatii hiperterme, cu aparitia vasoconstristiei cutanate, fenomen reversibil.
Receptorii pentru cald corpusculii Ruffini sunt situati la o profunzime medie (0,3
mm) si sunt excitati de o crestere a temperaturii de 0,001 cu o durata de 3 secunde. Au un
maxim de activitate intre 38 si 43 de grade C. Sub aceste valori activitatea lor diminueaza
progresiv, ajungand nula la temperaturi sub 20 grade C. Excitatia lor determina pe cale reflexa
vasodilatatie periferica.[5.]
In conditii patologice pot apare tulburari ale sensibilitatii termice.
In conditii speciale, in cazul actiunii unor stimuli termici care pot provoca leziuni
tisulare, sunt stimulati si receptorii pentru durere (la temperaturi de sub -10 grade C, si la
temperaturi mai mari de +50 grade C). [8.].
Pielea este un receptor termic complex prin receptorii continuti, dar intervine in
termoreglare si prin alte componente: reteaua vasculara a pielii, care poate inmagazina pana la
1/3 din sangele circulant; glandele sudoripare, tesutul adipos, care nu permite transferul de
caldura; grupele populationale celulare de tip mastocite, care sunt rezervoare de substante
biologic active ca histamina, serotonina, substanta P, cu rol de hormon local si de molecule mesaj
cu actiune la distanta. [7.]
Termoreglarea -reprezinta complexul de mecanisme prin care organismul uman isi
mentine homeostazia termica la nivelul nucleului central. Temperatura extremitatilor (cojii)
variaza dependent de cea a mediului ambiant, intre anumite limite. Termoreglarea se realizeaza
prin mecanisme fizice si chimice.
a. Termoreglarea chimica detremina cresterea sau scaderea temperaturii corpului prin
cresterea sau diminuarea producerii de caldura de catre organism, prin anumite procese
metabolice.
Scaderea temperaturii mediului sub 30 grade C (temperatura critica) declanseaza termogeneza
(producerea de caldura).
Centrul termogenezei, situat in hipotalamusul posterior, primeste informatiile termice de
la termoreceptorii cutanati si de la nivelul mucoaselor, le integreaza si declanseaza reactiile de

adaptare la frig, pe 3 cai:

a. simpatico-adrenergica- determinand vasoconstrictia cutanata, erectia firelor de
par dar si o
importanta intensificare a metabolismului;
b. adreno-hipofizara determina secretia de ACTH si TSH;
c. somatica declanseaza frisonul termic.
Cresterea temperaturii mediului ambiant deasupra celei de 30 de gradeC este
receptionata la nivel cutanat si direct la nivelul vaselor de sange ce iriga hipotalamusul anterior
(aria preoptica) unde se afla centrul termolizei. Pe cale eferenta colinergica se determina
intensificarea secretiei sudorifice, declansand racirea evaporativa. Vasodilatatia cutanata cu
cresterea debitului circulator si marirea frecventei respiratorii duc la intensificarea cheltuielilor
energetice.
b. Termoreglarea fizica reprezinta reglarea schimburilor calorice cu mediul extern si se
realizeaza prin:

iradiere se poate pierde pana la 60% din caldura corporala; pielea emite radiati
electromagnetice din zona infrarosie, cu o lungime de unda de 5-20 microni, care
sunt absorbite de elementele mediului ambiant;
conductia directa pierderi de caldura de pana la 3%, caldura care se transmite
direct, din aproape in aproape, corpurilor cu temperatura mai joasa cu care vine in
contact organismul aici imbracamintea intervine ca un izolator termic; daca
elementele in contact se misca unele fata de celelalte, conductia este mai rapida;

convectia realizeza pana la 12% din pierderile de caldura.

Convectia externa favorizeaza deplasarea ascendenta a aerului incalzit

de la nivelul pielii si inlocuiea lui cu aer mai rece

Convectia interna favorizeaza dirijarea fluxului caloric de la centrul mai

cald spre periferia mai rece, prin antrenarea debitului circulator.

Evaporarea pierderea de caldura odata cu evaporarea apei eliminate prin piele si

mucoasa respiratorie, reprezinta principala modalitate de racorire a pielii.

Transferul de energie termica se realizeaza mai rapid sau mai incet, in functie de
temperatura pielii, cea a aplicatorului, conductivitatea termica specifica a agentului
termoconductor, suprafata zonei de tratat, nivelul de irigatie sanguina al zonei. [9.]
Mecanismele de termoreglare solicita aparatul cardiovascular pentru transportul energiei
calorice, si intr-un sens si in celalalt.
Actiunea factorului termic la imersia in apa
Sub actiunea factorului rece, temperatura cutanata scade brusc in primul minut. In
urmatoarele 2 minute scade mai lent, apoi se mentine constanta. Restabilirea temperaturii
cutanate dupa incetarea actiunii excitantului rece sa face rapid. In 20 30 de minute, temperatura
revine la normal.
Sub actiunea stimulului cald, temperatura cutanata creste. Dupa indepartarea stimulului
cald, temperatura pielii revine la normal. Scaderea cea mai marcata are loc in primele 2-3
minute.

Cresterea temperaturii tesuturilor e cu atat mai rapida, cu cat tesutul e mai superficial si
stratul adipos subcutan e mai slab reprezentat.
Stimulul rece determina sinteza si eliberarea de histamina din piele, pe cand stimulul cald
elibereaza acetilcolina din structurile nervoase, pe cale reflexa.[10.]

5.1.2. Mecanice
Tactul, presiunea si vibratile sunt tratate de obicei ca senzatii separate, desi sunt determinate de
intensitati diferite ale aceluiasi stimul de baza. Diferentierea intre aceste senzatii este datorata
faptului ca senatia tactila este, in general, rezultatul stimularii receptorilor specifici din tegument
sau din tesuturile subiacente, senzatia de presiune este generata de deformarea tesuturilor
profunde, iar senzatia de vibratie apare ca urmare a semnalelor repetitive rapide declansate de
distorsiunea mecanica a suprafetei tegumentare.[8.]
Receptorii
Mecanoreceptorii sunt stimulati de deformarile mecanice proprii sau ale celulelor adiacente. Sau descris 6 tipuri de receptori pentru tact, dar este posibil sa existe mai multe.
o
o

terminatii nervoase libere din derm si epiderm, raspund la presiuni foarte

usoare;
corpusculii Meissner din derm, dau capacitatea de a sesiza caracteristicile
spatiale ale obiectelor; se adapteaza foarte rapid; sunt sensibili la atingeri foarte
fine si la vibratiile de frecventa joasa (pana la 80 cicli/sec.)

discurile Merkel din derm, sunt stimulati de atingerile puternice prezinta

adaptare partiala si foarte lenta;

terminatiile nervoase amielinice din jurul foliculilor pilosi, sesizeaza miscarile de

indoire, chiar foarte fine, ale firelor de par, si se adapteaza rapid, sesizeaza doar
miscarile obiectelor care actioneaza la suprafata parului;

corpusculii Ruffini situati profund in hipoderm, receptioneaza si stimuli tactili si

de presiune, in afara de cei termici; se adapteaza foarte putin, sesizeaza
deformarile puternice, continue si prelungite ale tegumentului;

corpusculii Paccini situati in tesutul subcutanat, dar si in muschi si articulatii, se

adapteaza foarte rapid, fiind stimulati numai de miscarile foarte rapide si vibratiile
de frecventa mare (peste 400-500 cicli/sec).

Pragul de sensibilitate al mecanoreceptorilor este dependent de structura si situatia receptorului,

de modalitatea de stimulare, precum si de temperatura. Pragul este mai scazut la 37 grade C, si
creste daca temperatura creste sau scade. Informatiile sunt prelucrate la nivel talamic si transmise
la cortex, in zona parietala, in zona somatosenzoriala I si II. Sensibilitatea tactila poate fi
exagerata (hiperestezie) sau diminuata (hipoestezie) in anumite conditii patologice.[8.]

Mecanica organismului uman scufundat in apa se supune unor legi fizice universale:

PRESIUNEA HIDROSTATICA este presiunea exercitata de un lichid aflat in echilibru

datorita greutatii lui. Valoarea presiunii hidrostatice la adancimea h intr-un fluid de
densitate constanta se poate calcula cu ajutorul relatiei: p= rgh. Fluidele sunt considerate
in echilibru daca fiecare portiune a lor este in repaus relativ fata de peretii recipientului in
care se afla. Fluidele exercita forte de apasare orientate perpendicular pe peretii
recipientului si pe fiecare dintre suprafetele corpurilor aflate in interiorul lor indiferent de
orientarea acestora. In interiorul unui lichid in echilibru fiecare patura serveste ca suport
pentru cele de deasupra ei si de aceea sufera o presiune cu atat mai mare , cu cat este mai
departe de suprafata libera.
PRINCIPIUL FUNDAMENTAL AL HIDROSTATICII: diferenta presiunilor din doua
puncte ale unui lichid aflat in echilibru este direct proportionala cu diferenta de nivel la
care se afla cele doua puncte.

LEGEA LUI PASCAL: Presiunea exercitata din exterior pe o portiune din suprafata
unui lichid aflata in repaus, intr-un vas inchis ermetic, se transmite prin lichid in toate
directiile si cu aceeasi marime asupra peretilor vasului in care se afla lichidul.

LEGEA LUI ARHIMEDE: orice corp scufundat intr-un lichid este impins de jos in sus
de o forta egala si de semn contrar celei cu care acesta patrunde in lichid.

Actiunea factorului mecanic la imersia in apa - La imersia in apa, organismul suporta :

Actiunea de impingere in sus (conform Legii lui Arhimede). Organismul reactioneaza

impotriva acestei impingeri din apa prin cresterea frecventei cardiacecreterea amplitudinii
respiratiilor si marirea debitului pe minut.
Presiunea hidrostatica se exercita asupra corpului avand efect asupra partilor
compresibile ale organismului cavitatile si circulatia venoasa) si determina importante
modificari ale regimului circulatiei sanguine si limfatice, modificari ale respiratiei si ale
metabolismului general.
Hidroterapia influenteaza repartitia sangelui, troficitatea pielii si a componentelor
sistemului vascular si are importante efecte la nivelul sistemului nervos vegetativ si
somatic.

a. Rolul presiunii hidrostatice

Presiunea exercitata de un lichid asupra unui corp imersat este egala cu

greutatea coloanei de lichid dislocate de acel corp. Aceasta presiune este
direct proportionala cu profunzimea imersiei si densitatea lichidului si se
exercita in mod egal in toate directiile. Forta cu care corpul este impins de
jos in sus si dislocuieste un volum egal de lichid este forta lui Arhimede,
care se aplica in centrul de greutate al volumului de lichid dislocuit, si nu
in centrul de greutate al corpului imersat. actiunea de impingere in sus a

organismului cufundat in apa (dupa legea lui Archimede) duce la o

diminuare evidenta a greutatii partilor inmuiate. O persoana de 70 de kg.
Cufundata in apa dulce cantareste numai 7,9 kg. In apa sarata concentrata
pierde si acesta greutate, capatand una negativa de 2.8 kg, ceea ce
inseamna ca pluteste cu o impingere de 2.8 kg, motiv pentru care, chiar si
aparatul locomotor suferind (atrofii si hipotrofii musculare) poate sa
efectueze sub apa miscari care in aer sunt imposibil de efectuat.
presiunea hidrostatica se adauga efectului mecanic de impingere si se
exercita asupra partilor compresibile ale organismului, asupra cavitatilor si
circulatiei venoase, ducand la modificari in activitatea cardiaca, a
circulatiei si respiratiei.

a) asupra toracelui - presiunea hidrostatica produce o compresiune care duce la micsorarea cutiei
toracice si la cresterea presiunii intratoracice. Circumferinta toracelui scade cu 1 3,6 cm., iar
presiunea intrapleurala creste cu 2,2 10 cm H2O, in functie de inaltimea coloanei de apa din
baie.
Cresterea presiunii intratoracice se datoreaza atat compresiunii exercitate pe torace, cat si
impingerii in sus a diafragmului.
b) asupra presiunii intraabdominale se produce o crestere proportionala cu inaltimea coloanei si
densitatea apei. In apa simpla, in pozitie verticala, presiunea intraabdominala creste de la 18 mm
Hg (nivelul apei la simfiza pubiana) pana la 33 mm Hg (cand nivelul ajunge la inaltimea
omoplatului).
Sub actiunea presiunii hidrostatice din baile complete, circumferinta abdomenului scade cu 2,7
6,5 cm (ceea ce observa si inotatorii in mare sau in lacurile sarate, carora chilotii le devin prea
largi).
Presiunea intraabdominala crescuta determina la randul ei o intoarcere crescuta a sangelui venos
din abdomen spre inima.
c) asupra extremitatilor se produce o micsorare a volumului, mai ales a membrelor
inferioare, cu 0,6 3,1 %.La extremitati nu se observa o crestere a presiunii venoase, deoarece
sangele este impins spre inima.
d) asupra respiratiei datorita presiunii intratoracice crescute, scade tensiunea tesutului
elastic pulmonar, facandu-l sa ajunga in stare de echilibru normal al elasticitatii lui. Ca urmare,
se ajunge la o scadere a umplerii cu sange si a continutului aerian a tesutului pulmonar. Aceasta
scadere apare imediat ce nivelul apei atinge ombilicul.
In afara influentei asupra mecanicii respiratiei, presiunea hidrostatica influenteaza si marimea
schimburilor gazoase. Volumul respirator pe minut scade cu 1-2 litri (aproximativ 20 %), iar
amplitudinea scade cu 50-100 cm. Cu toate acestea, frecventa respiratiei este usor scazuta.
e) asupra circulatiei se observa cresterea presiunii venoase in vena cubitala, jugulara,
femurala, cava inferioara si superioara, cu 4-8 cm de apa. Modificarile presiunii venoase se
produc atat in venele intra, cat si in cele extratoracice si ele sunt proportionale cu cresterea
nivelului apei.
Cu toate ca presiunea venoasa este crescuta, circulatia de intoarcere spre inima nu creste mult.
Usoara marire a circulatiei de intoarcere tine mai mult de modificarile ritmului si amplitudinii
respiratiei sau a distributiei sangelui in organism, decat de compresiunea extremitatilor, care
joaca un rol foarte mic. Numai in bai mari, sau in bazine (in care bolnavii stau in pozitie
verticala), actiunea presoare a coloanei de apa asupra membrelor inferioare este atat de mare,

incat presiunea hidrostatica (care se micsoreaza cu cat urcam spre inima) ajuta circulatia venoasa
de intoarcere si influenteaza munca inimii.
f) asupra tensiunii arteriale tensiunea maxima scade mai mult decat cea minima;
diferentele de tensiune tin insa mai mult de sistemul nervos al persoanelor, decat de presiunea
hidrostatica.
g) asupra pulsului initial creste, ca urmare a travaliului impotriva impingerii apei, apoi
se rareste, ca urmare a actiunii sedative asupra centrilor nervosi superiori.
h) asupra metabolismului general usor modificat, datorita modificarilor produse asupra
respiratiei si circulatiei.
i) asupra diurezei creste in orice baie indiferenta, mai ales la inceputul ei si este
proportionala cu cresterea coloanei de apa ce apasa pe abdomen.[1.]
Daca densitatea corpului este inferioara densitatii lichidului in care este imersat, corpul pluteste .
In apa, corpul uman pluteste in masa de lichid, avand densitatea un pic mai mare decat a apei
(dens.apa=1 g/cm2; dens.corp uman= 1,03 g/cm2). Imersia corpului uman in apa este urmata de
modificarea greutatii relative a acestuia, de o reducere sau descarcare, in functie de nivelul
imersiei:

imersia pana la nivelul gambelor 95 % din greutatea la sec ramane;

imersia pana la jumatatea coapselor 80%;

imersia pana la linia trohanteriana 66%;

imersia pana in zona ombilicala 50%;

imersia pana la linia mamelonara 33%;

imersia pana in cervicala 7%. [7.]

Miscarea in apa declanseaza rezistenta hidrodinamica.

b.Rolul rezistentei hidrodinamice
Apa opune rezistenta la miscarea corpului ca intreg sau a diferitelor sale segmente. Aceasta
rezistenta este direct proportionala cu suprafata segmentului deplasat, cu viteza cu care acesta se
deplaseaza, cu vascozitatea solutiei folosite.[7.]
La anumite proceduri de hidroterapie se adauga si alti stimuli mecanici: stimularea receptorilor
cutanati de presiune si tactili se realizeaza cu jeturi de apa cu presiune, cu ajutorul bulelor de aer
sau alte gaze, precum si cu alte mijloace mecanice cu peria sau prin masaj, in procedurile
combinate. Se obtine un puternic efect trofic la nivelul pielii si al tesuturilor subiacente,
stimularea circulatiei periferice si un efect de stimulare a SRAA la procedurile de scurta durata.
Efectul se potate inversa la aplicatiile lungi.
Presiunea hidrostatica si actiunea de frecare a apei pe piele sunt percepute de pacient si au
valoare de stimuli exteroceptivi, care pot completa eventuala insuficienta a receptorilor
proprioceptivi si ajuta la perceptia miscarii si a pozitiei corpului in spatiu (simtul kinestezic). [7.]
In orice procedura hidroterapeutica actioneaza pe langa excitantul principal termic si un excitant
mecanic, care depinde de presiunea apei, de inaltimea coloanei de lichid din baie, de inaltimea de
la care cade asupra corpului si de greutatea masei volumului de apa.

Excitantul mecanic se exercita aproape constant cu ocazia aplicarii procedurilor hidroterapeutice.

Pentru intensificarea reactiilor de raspuns, excitantul mecanic se adauga si intentionat. Excitatiile
mecanice sunt produse de: presiunea dusurilor, miscarea apei din baie (valuri), percutiunea,
frictiunile, periatul, bulele gazoase, curentul de aer.
Factori mecanici adaugati procedurilor (majoritatea artificiali):

factori mecanici datorati diverselor miscari ale apei (valuri artificiale/naturale, dusuri de
diferite forme si directii);
diferite manopere aplicate artificial (percutii, frictiuni umede/uscate, pe teritorii
limitate/pe toata suprafata, periatul uscat/in baie);

factori mecanici produsi prin diferite bule de gaze (aer, oxigen, CO2);

actiuni mecanice produse de miscarea aerului (natural prin expunerea pacientilor la

vant, artificial-prin vantuirea unui cearceaf in jurul pacientului).

5.1.3. Electrice
Combinatia avantajoasa electro-hidroterapeutica dateaza din secolul al XIX-lea (Streger,
Steve, Stanger). Ea intruneste efectele benefice vasculoactive pe sistemul circulator general si
efectele sedative, relaxante asupra SNC ale ambelor componente. Ea actioneaza la nivelul
endorfinei si ACTH-ului.
O greeal des ntlnit este aceea c apa este un bun conductor de electricitate. Toate
proprietile electrice ale apei se datoreaz ionilor srurilor minerale dizolvate n ea i dioxidului
de carbon dizolvat n ea. Apa prezint auto-ionizare (dou molecule de ap se transform ntr-un
anion de hidroxid i un cation de hidroniu) ns doar la un nivel aproape imperceptibil.
Conductibilitatea electrica a apei cu rol foarte important remarcat de Hille, se datoreaza
compozitiei minerale, adica prezentei ionilor purtatori de sarcini electrice. Apa de conducta, apa
minerala sau adaosul de saruri in concentratie activa de 2 g de NaCl la litru creste capacitatea de
conducere a apei.
Substantele anorganice au o conductibilitate mai buna (calciu, sulf, natriu, clor). Prin
aceste ingrediente sau medicamente adaugate creste atat actiunea curentului cat si capacitatea de
conducere si difuziune prin piele.
Schnee (Karlsbad) a observat actiunea de accelerare a fluxului sanguin din mica circulatie
spre inima, circulatia de intoarcere a sangelul venos din plamani si din membrele superioare si
transportul sangelui arterial catre sistemul portal, sub influenta galvanizarii descendente.
Galvanizarea ascendenta accelereaza circulatia venoasa de la extremitatile inferioare si de
la organele sistemului portal catre inima, transportul arterial catre plamani si extremitatile
superioare si transportul venos de la inima catre plamani.
Curentul electric in aplicatie generala va avea efecte complexe asupra SNC prin suprafata
mare de tegument prevazut cu fibre nervoase senzitive si motorii. Influenteaza de asemenea
circulatia sistemica prin intermediul SNV, realizat prin fibre vegetative motorii (scade
hiperreactivitatea simpatica).
[1.]

Diferitele forme de energie a acestor factori fizici, actionand asupra tegumentelor, produc printrun mecanism neuro-reflector o reactie de raspuns a organismului. Excitatia receptorilor din
tegumente produce impulsuri nervoase, care ajung pe caile centripete la sistemul nervos central,
unde iau nastere impulsuri de raspuns, care sunt dirijate pe caile centrifuge asupra unei serii de
sisteme, organe si functiuni ale organismului. Modificarile functionale ale acestor organe si
sisteme, in totalitatea lor, constituie reactia de raspuns a organismului in intregime, la actiunea
factorilor ce au actionat asupra tegumentelor.

5.2. Proprietati chimice actiunea biologica a apei si a unor substante chimice

folosite in hidroterapie
Apa este chimic un tampon ce neutralizeaza sarurile si bazele, dizolva totul, dilueaza, si,
in acelasi timp, reprezinta un mediu ideal pentru desfasurarea a diverse tipuri de reactii chimice,
si inlesneste actiunea diversilor excitanti chimici asupra organismului, prin crearea unei legaturi
intime intre tegument si substanta de aplicat, aflata intr-un mediu ce il simuleaza intr-o masura
mai mare sau mai mica pe cel intern al organismului.
Excitatia chimica se produce in hidroterapie prin introducerea in apa a diferitelor
substante cu actiuni stimulante sau iritante. Se folosesc mult decocturi de plante medicinale (flori
de fan, musetel, frunze de nuc, de brad, etc), care actioneaza mai ales prin uleiurile eterice ce
contin si care excita nervii senzitivi si vegetativi. Unele au efect astringent (coada de stejar), iar
altele (hrean, mustar) au o actiune puternic iritanta asupra tegumentului. Se pot dizolva in baie si
diverse substante chimice sau medicamentoase cu actiuni si indicatii terapeutice speciale (soda,
sapun de potasiu, etc).
[2.
Pielea este permeabila in ambele sensuri pentru o serie de substante chimice. Respiram si
prin piele (1% din schimburile de gaze respiratorii se desfasoara aici), prin piele se elimina apa
metabolica si anumiti metaboliti mai mult sau mai putin toxici, feromoni, etc.
In piele patrund o serie de substante chimice simple si complexe, minerale sau organice cu
actiune locala sau la distanta, in alte zone ale corpului, si care pot influenta organismul ca intreg.
Tegumentul uman se comporta ca o imensa membrana biologica permeabila, polarizata negativ
pe fata externa (spre mediul inconjurator) si pozitiv spre interiorul corpului. Difuzia substantelor
polarizate electric va urma gradientul electric natural. La difuziune se adauga fenomene de
osmoza. Factorul mecanic supraadaugat unei proceduri de hidroterapie influenteaza pozitiv
transportul transepitelial de substante. Transportul se realizeaza prin canaliculele glandelor din
piele si prin spatiile intercelulare. O parte din substantele din solutia utilizata sunt absorbite in
celulele tegumentului, influentand metabolismul acestora ( oxigenul stimuleaza metabolismul
celular, iodul, bromul influenteaza local si la distanta, sulful intra in compunerea unor structuri
de membrana importante, etc.).

Efectele fiziologice si terapeutice ale procedurilor de hidroterapie

Actiunea apei, ca vector al excitantului termic, se bazeaza pe capacitatea calorica

mare, pe conductibilitatea calorica mare si pe usurinta cu care poate fi aplicata, la diferitele
temperaturi, asupra tegumentului.
In conditii normale, temperatura medie a pielii este de 33-34 de grade, iar apa la
aceasta temperatura nu provoaca nici o senzatie de caldura sau de raceala. Modul de aplicare a
procedurilor de hidroterapie modifica perceperea temperaturii apei. Mediul cald sau rece da
senzatii cu atat mai accentuate, cu cat atinge suprafete mai mari ale pielii. Aceeasi temperatura a
apei este resimtita altfel daca se introduce in baie un deget, o mana, antebratul sau intregul corp.
Pe de alta parte, raceala este perceputa mai repede in unitatea de timp decat caldura.
In afara de efectele excitatiilor termice si mecanice din hidroterapie, care se rasfrang
asupra organelor interne, in tegument se produc si actiuni de natura biologica si biochimica.
In orice procedura hidroterapica se actioneaza prin temperatura, prin presiune si prin
modificarea proceselor osmotice. Toate aceste actiuni au ca rezultat modificari umorale cu
degradari celulare, din continutul carora o serie de substante proteice intra in circulatia sanguina.
Dupa indeplinirea actiunii lor biologice si dupa participarea lor la metabolismul azotat, sunt
eliminate ca derivate ale acestuia sub forma de uree, acid uric, creatinina, etc.
In hidroterapie, prin procedurile termice si mecanice, ca o parte a reactiei generale a
organismului, se produce o reactie vasculara cutanata (dermica), o vasodilatatie cu rol si
importanta deosebita pentru toate efectele pe care contam in tratamentul hidroterapic, servind ca
indicator pentru individualizarea tratamentului. Fara aparitia acestei reactii, rezultatele sunt
nesigure.
Fenomenele reactiei vasculare sunt produse, in parte de substante chimice care deriva
din degradarea celulara, in parte prin interventia nervilor vegetativi, cu efecte vasodilatatoare
asemanatoare celor produse de histamina si acetilcolina.

Actiunea procedurilor hidrotermoterapeutice asupra diferitelor sisteme, organe si

functiuni ale organismului

A. Actiunea asupra tegumentului

Pielea reprezinta veriga de legatura intre mediul intern si cel extern al organismului si este primul
organ influentat de hidroterapie.
Principalele proprietati ale pielii sunt:

Capacitatea de a receptiona pielea reprezinta un imens camp receptor pentru stimuli:

tactili, termici, durerosi, de presiune si vibratie (electrici si uneori si chimici); pe cale
reflexa obtinem reactii vasculare, vasomotorii, secretoare, trofice;
Capacitatea de a influenta schimburile de caldura si termoreglarea;

Capacitatea de a influenta repartitia sangelui;

Capacitatea de a influenta schimburile minerale:

o

Prin modularea eliminarii de substante minerale si acizi aflati in straturile

superficiale ale tegumentului;

Prin capacitatea de a absorbi anumite gaze si substante chimice anorganice si

organice cu actiune locala si generala;

Capacitatea de a participa in procesele de imunitate.

B. Actiunea asupra sistemului nervos

Nervii senzitivi periferici, sub actiunea excitantilor reci, reactioneaza intr-o prima faza
printr-o usoara si scurta crestere a sensibilitatii, care duce la cresterea facultatii de percepere a
excitantilor. Daca actiunea receleui este mai indelungata, sensibilitatea nervilor periferici incepe
sa scada si poate merge pana la anestezie.
Caldura aplicata timp indelungat creste excitabilitatea nervilor, iar caldura de lunga durata
diminueaza sensibilitatea nervoasa fara sa ajunga la anestezie, cum se intampla in cazul aplicarii
agentului termic rece. Este cunoscuta actiunea sedativa a caldurii constante asupra durerilor din
nevralgii si nevrite.
La pacientii cu sistem neuro-vegetativ echilibrat - procedurile calde sunt vagotonizante.
Cele hiperterme sunt simpaticotonizante.
Caldura si recele aplicate scurt timp cresc excitabilitatea nervilor senzitivi periferici si a
SNC.[10.]
La pacientii cu distonie neuro-vegetativa pot apare reactii neprevazute.
La pacientii cu hipersimpaticotonie vom prefera procedurile de intensitate blanda si medie, care
induc in mod normal parasimpaticotonie si inhibitie corticala ( bai caldute, bai ascendente, bai cu
plante, bai cu aer comprimat, dus filiform cu presiune mica) .[1.]
C. Actiunea asupra aparatului circulator
In general, in baia calda, se produce o inrosire a pielii, ca urmare a vasodilatatiei
reactive, iar in baia rece se produce vasoconstrictie. Reactia la cald sau la rece depinde de gradul
temperaturilor respective. Astfel, baile foarte fierbinti produc vasoconstrictie si piele de gaina, cu
modificari in organism (precum cele reci), iar baile foarte reci produc vasodilatatie cu caracter de
hiperemie activa sau pasiva.

Reactia dermo-vasculara:

- sub actiunea excitatiei reci se produce la nivelul pielii o reactie care evolueaza in trei faze:

faza I - o faza de vasoconstrictie, care dureaza, la persoanele cu sensibilitate normala,

aproximativ 1-2 minute, faza in care pielea devine palida si anemica;
faza II - de vasodilatatie a arteriolelor, capilarelor si venulelor, cu pielea calda de culoare
roz-rosiatica;
faza III, de staza - daca actiunea excitatiei continua, aspectul se modifica, pielea devine
violacee si rece. In acesta faza capilarele raman dilatate (vasodilatatie) si concomitent
arteriolele si venulele contractate (vasoconstrictie).

- sub actiunea bailor calde generale (37 41 grade C) apar: faza I de vasoconstrictie, scurta
(20-30 secunde); faza II de hiperemie, foarte scurta; faza III de hiperemie pasiva,
caracterizata prin aparitia culorii rosii a tegumentului.[Tyercha pag.271]
o

Circulatia musculaturii predominant nutritiva e reglata umoral preponderent.

Aici apare vasodilatatie prin descarcarea de catecolamine, metaboliti ca
adenozina, CO2, K, H2, Mg.
Circulatia regionala - vasodilatatia cutanata (mecanism catecolaminic) nu
produce scaderea mare a tensiunii arteriale si colaps datorita mobilizari sangelui
din depozitele organelor abdominale. Teritoriul cutanat intra in vasodilatatie in
timp ce teritoriul splanhnic intra in vasoconstrictie ( circulatia splenica, renala,
hepatica, intestinala si pulmonara) prin mecanism compensator ( reglaj simpaticoadrenergic). In timpul vasoconstrictiei cutanate apare fenomenul invers.

Adaptarea pompei cardiace.- procedurile calde cresc frecventa cardiaca si

debitul bataie, datorita amplificarii intoarcerii venoase.. Cresterea debitului
circulator de 46 ori fata de valorile de repaus reprezinta o solicitare deosebita
pentru aparatul circulator.Tensiunea arteriala sistolica la inceput scade usor, apoi
evine la normal sau creste putin. Tensiunea diastolica are tendinta de scadere de la
inceput cu 50-55 mmHg. Solicitarea cordului creste cu 30%, dar lucrul mecanic al
inimii se reduce cu 30%, prin scaderea rezistentei periferice cu o treime.

Adaptarea circulatiei organelor vitale circulatia renala se regleaza prin debitul

glomerular. Circulatia coronariana are adaptabilitate limitata. Miocardul are
metabolism aerob.

Vasoconstrictia coronariana este nefiziologica. Pot apare accidente de tip ischemic. Circulatia
cerebrala este autonoma si fixa. Ea este ultima supapa care cedeaza la solicitarile termoreglatorii,
prin aparitia anoxiei.[1. pag. 40-46]
o

Rezistenta vasculara periferica scade proportional in timpul procedurilor calde,

si creste in timpul celor reci.[10. pag. 271]

D. Actiunea asupra sangelui

Sub actiunea excitantilor hidroterapici, mai ales a factorului termic, se produc in sange o
serie de modificari fizice, chimice si morfologice.
In baia calda se produce o diluare a sangelui, iar in baia rece o concentrare a acestuia.
Concentrarea sangelui in baia rece se produce in scopul impiedicarii pierderilor de caldura.
a.Procedurile generale reci:

Cresc numarul hematiilor si leucocitelor; creste Hb

Scad coagulabilitatea;

Se acidifiaza sangele

Se concentreaza sangele.

b. Procedurile calde:

Scad numarul hematiilor si leucocitelor, scade Hb;

Creste coagulabilitatea;

Creste alcaloza prin scaderea CO2 datorita hiperventilatiei;

Se dilueaza sangele.[10.]

E. Actiunea asupra respiratiei si schimburilor de gaze

Excitatiile termice produc asupra ritmului si amplitudinii respiratiei modificari reflexe,
declansate de piele si de organele interne, in cadrul mecanismului complex al termoreglarii.
O aplicatie rece sau fierbinte de scurta durata pe regiuni intinse ale pielii sau asupra
unor regiuni deosebit de sensibile, produc in primul moment o respiratie profunda, apoi o oprire
scurta in inspiratie, dupa care urmeaza respiratii sacadate., superficiale si neregulate, asemanator
unei stari de anoxemie. Urmeaza apoi o marire a frecventei si amplitudinii pentru ca acestea sa
capate apoi din nou caracter normal.
Procedurile calde determina pe cale nervoasa reflexa respiratie profunda, scaderea pCO2 in
aerul alveolar, hiperpnee, tahipnee moderata. Nevoile de oxigen cresc cu 10-20%.
Procedurile reci cresc O2 absorbit si CO2 eliminat, ca urmare a antrenarii termogenezei
chimice. Creste volumul respirator.[10.]
Cele mai sensibile regiuni pentru actiuni reflexe asupra respiratiei prin proceduri locale
sunt: zona cervicala (ceafa), regiunea dorsala superioara, abdomenul si toracele.
Baile ascendente partiale produc o respiratie profunda si rara, care influenteaza favorabil
circulatia.
Mecanica respiratorie influenteaza prin intermediul diafragmului circulatia abdominala,
in special pe cea a ficatului.

F. Actiunea asupra aparatului digestiv si renal.

Procedurile calde determina cresterea tonusului gastric si intestinal, hiperemia mucoaselor. La

cei cu disfunctii digestive caldura are efecte relaxante, antispastice. Aplicatiile reci au efecte
contrare.
Procedurile calde determina cresterea diurezei si a eliminarii de acid uric si amoniac.
Hipertermia in faza II-a produce vasoconstrictie renala cu scaderea diurezei, in scopul mentinerii
echilibrului electrolitic. .[1. pag. 40-46]

G. Actiunea asupra musculaturii striate si netede

Actiunea excitatiilor termice asupra musculaturii nu se poate separa de actiunea asupra
nervilor periferici motori cu care formeaza o unitate functionala. De asemenea, e greu de
separat actiunea excitantului termic, de cel mecanic, cu care actioneaza concomitent.
Procedurile reci de scurta durata aplicate pe tegument produc o marire a tonusului
muscular, care se manifesta atat la locul de aplicatie, cat si la distanta.
Procedurile reci si scurte actioneaza inviorator si au un rol stimulant asupra organismului
obosit.
Daca durata de aplicatie a excitatiei reci este de lunga durata, tonusul creste spre o
rigiditate si contractura a musculaturii, cu caracter tonico-clonic si tremuraturi de diferite
intensitati.
Procedurile calde produc la inceput o scurta crestere a tonusului musculaturii, dupa care
urmeaza o relaxare.
Baile calde de 36-38 grade C cu actiune calmanta asupra sistemului nervos produc o
scadere a tonusului muscular. Ele inlatura spasmele musculaturii striate si netede, ceea ce explica
efectul bun in hemiplegie, pareze si paralizii spastice.
In stare normala, aplicatiile calde pe pielea abdomenului, dar si baia calda, produc o
crestere a tonusului gastric si intestinal, precum si o marire a vitezei peristaltice, insotita de o
hiperemie a mucoaselor. Excitatiile reci locale sau sub forma de bai au efecte contrare.
Preincalzirea muschiului inaintea exercitiilor fizice asigura o perfuzare sanguina mai buna a
acestuia, pregatirea tesuturilor pentru kinetoterapie prin efecte elasticizante, fibrolitice,
decontracturante si termoanalgezie. [1. pag.72] La scaderea temperaturii mediului, performantele
contractile scad, colagenul devine din ce in ce mai vascos, elasticitatea structurilor articulare si
periarticulare se reduce. [1. pag. 40-46]

H. Actiunea asupra schimburilor de caldura si termoreglarii

Mentinerea constanta a temperaturii organismului este o functie fiziologica extrem de
importanta. La mentinerea constantei termice participa o serie de sisteme ale caror functii sunt
declansate, dirijate si coordonate de sistemul nervos in intregimea lui, inclusiv de activitatea
reflex conditionata a scoartei cerebrale.
Orice excitant termic din medul exterior, mai mare sau mai mic decat temperatura de
indiferenta, declanseaza, prin excitarea tremoreceptorilor, functia de termoreglare.
Termoreglarea chimica, adica reglarea producerii de caldura, actioneaza ori de cate ori

temperatura organismului tinde sa scada. Ea declanseaza intensificarea proceselor metabolice din

organism, in primul rand din musculatura scheletica si din ficat.
Termoreglarea fizica, adica reglarea pierderii de caldura, priveste schimburile calorice
dintre organism si mediu. Schimburile de caldura se fac prin convectie, radiatie si evaporare.[ 2.]

I. Actiunea asupra metabolismului

Modificarile produse de agentii termici si mecanici asupra metabolismului sunt in stransa
interdependenta cu celelalte modificari produse in organism.
Procedurile cu temperatura de indiferenta, sau cele cuprinse in asa zisa zona
metabolica indiferenta (35-37 grade C) si de durata obisnuita (10-15 minute) nu modifica
metabolismul persoanelor sanatoase. Ele influenteaza insa favorabil metabolismul suferinzilor
slabiti sau metabolismul covalescentilor.
Procedurile calde de intensitate mijlocie (36-37 grade C) pot produce chiar usoare
scaderi ale metabolismului.
Sub influenta bailor caldute se observa o intensificare atat a proceselor de asimilatie, cat
si a celor de dezasimilatie, cu actiune favorabila si asupra altor functii ale organismului.
Procedurile reci, chiar si cele de scurta durata, aplicate sub forma de frictiuni complete
sau dusuri generale, produc o foarte accentuata crestere a metabolismului.
Modificarile metabolice produse de procedurile reci si calde de scurta durata revin la
normal la putin timp dupa incetarea procedurilor. [2.]
Procedurile reci de durata scurta, cele calde si in special daca sunt insotite de manevre excitante
mecanice, determina cresteri ale intensitatii proceselor metabolice. In sange creste concentratia
calciului si scade sodiul. Dupa proceduri ( in special dupa cele hiperterme) se elimina prin urina
fosfati, sulfati, cloruri.[10. pag. 274]

Actiunea asupra glandelor endocrine

Caldura antreneaza functiile glandelor endocrine. In hiperfunctile tiroidiene se obtin ameliorari

evidente.Diferitele mecanisme vegetative dereglate se reechilibreaza. Hipofunctia glandelor
sexuale se amelioreaza. Suprarenalele elimina mai multi 17-cetosteroizi. La diabetici,
procedurile calde scad toleranta la glucide. Se amplifica procesele de asimilatie si de
dezasimilatie. .[1. pag. 40-46]

7. Clasificarea procedurilor de hidroterapie

Se poate face dupa mai multe criterii:

In functie de marimea suprafetei de corp interesata avem:

Proceduri generale

Proceduri partiale

In functie de temperatura apei folosite avem:

o

Proceduri hiperterme

Proceduri calde

Proceduri la temperatura de indiferenta

Proceduri reci

Proceduri de crioterapie

In functie de factorul supraadaugat avem:

o

Cu factor chimic adaugat:

Baile cu substante chimice

Baile de plante

Baile cu ape minerale

Baile cu namol

Cu factor electric adaugat baile galvanice; unii autori spun ca se pot folosi si
alte tipuri de curent de frecventa joasa.

Cu factor mecanic adaugat:

Proceduri cu jeturi de apa fara presiune

Proceduri cu jet de apa cu presiune

Proceduri cu valuri

Proceduri cu bule de gaze

Proceduri cu peria

Proceduri combinate cu masaj manual

Hidrokinetoterapie

In functie de existenta sau lipsa imersiei avem

o

Bai proceduri cu imersie partiala sau totala

Dusuri, afuziuni, spalari, frictiuni, dusul masaj proceduri fara imersie

In functie de gradul de participare al pacientului:

o

Proceduri fara participare activa a pacientului

Proceduri cu participare activa a pacientului hidrokinetoterapia

Parte speciala Aplicatii practice hidroterapeutice

Pasii unei proceduri de hidroterapie

Vom parcurge pe scurt pasii unei aplicatii de hidroterapie, absolut necesari pentru o buna
desfasurare a procedurii si pentru obtinerea unui efect benefic in urma acesteia.

Pregatirea spatiilor si a materialelor necesare

Instalatiile sunt verificate, trebuie sa fie in stare buna de functionare si sa corespunda
cerintelor igienico-sanitare.

Prevenirea infectiilor trebuie sa fie o preocupare permanenta a asistentilor de BFT.

Trebuie avuti in vedere factorii ce pot suprasolicita mecanismele de termoreglare in mod

inutil: umiditatea aerului, care limiteaza procesele de evaporare, viteza vantului, care
favorizeaza pierderile de caldura.

Nu faceti solutiile, infuziile prea concentrate, din exces de zel suprasolicitati organismul
Materialele necesare vor fi enumerate la fiecare procedura in parte.

Pregatirea pacientului

Pregatirea fizica:

Inainte de orice aplicatie, pacientul va fi examinat pentru a sesiza starea sa, eventualele afectiuni
intercurente care impun amanarea, intreruperea unei proceduri sau oprirea curei. Inainte de orice
aplicatie, pacientul va fi examinat pentru a sesiza starea sa, eventualele afectiuni intercurente
care impun amanarea, intreruperea unei proceduri sau oprirea curei. pentru ca aparatul
cardiovascular si cel respirator sunt antrenate cu precadere in procedurile de hidroterapie, este
necesar sa se aiba in vedere ca acestea sa aiba rezerve energetice suficiente .
Se testeaza reactia individuala dermo-vasculara prin proba Dalmadi se apasa cu degetul pe
tegument. Se produce o pata alba care va dispare in 2-5 secunde de la decomprimare.[1. pag. 97]

Pregatirea psihica a a pacientului - explicam pacientului ce urmeaza sa se intample, in ce

consta si ce efecte are; il ajutam sa capete incredere ca poate suporta procedura si ca va
avea de beneficiat de pe urma acesteia. I se explica modul de comportare in timpul si
dupa procedura.

Se executa aplicatia propriu-zisa. Se urmeaza toti pasii tehnicii de aplicare a procedurii.

Se supravegheaza permanent pacientul. Se comunica permanent cu pacientul. La aparitia
oricarei ameteli, frison, palpitatii sau alte stari neplacute, se intrerupe aplicatia.

Dupa procedurile fierbinti, calde, intens diaforetice, aplicarea unei proceduri de racire
este obligatorie. Astfel creste eficacitatea procedurii aplicate, se previne reactia
nefavorabila, se previne atonia vasculara periferica. Se fac spalari sau dus rece la
temperatura de 20 grade C 20 de secunde.

Actiunea procedurii poate fi prelungita prin o impachetare generala uscata. Reactia

pacientului poate fi stimulata sau atenuata prin procedee scurte (frictiuni, periaj, masaj).

Dupa procedura, pacientul se va sterge bine si se va odihni in conditi de confort termic,

macar 10-15 minute.[1. pag.100]

Reorganizarea locului de munca

2. Reguli de aplicare si contraindicatii generale

2.1. Reguli de aplicare
o
o

Atat baile partiale cat si cele generale se fac dupa o baie de igiena corporala, prin
care se indeparteaza sebumul si resturile celulare moarte de pe tegument.
Apa se aduce la o temperatura confortabila organismului, pentru a permite
realizarea unei vasodilatatii importante periferice, cu absorbtia principiilor active
din extractul vegetal.

Baile generale sunt proceduri majore. E de preferat sa se fac doar in cursul primei
jumatati a zilei, pana in pranz.

Se indica o distanta de cel putin jumatate de ora dupa micul dejun putin
consistent, sau la 23 ore dupa un mic dejun mai copios. Inainte de baie, pacientul
trebuie sa si goleasca intestinul si vezica urinara.

Se evita aplicatia dupa un efort fizic prelungit, nopti nedormite, colici, la

menstruatie, dupa stari de tensiune nervoasa deosebita, consumde alcool sau alte
droguri, precum si aglomerarea de proceduri in timp scurt.

pentru acomodare, pacientul trebuie sa se aseze in cada incet; in cada, trebuie sa

stea linistit, comod, cu sprijin la picioare si la cap.

Inainte de a intra, verificati temperatura apei din cada.

Chiar daca totul pare OK, e preferabil sa fie cineva in apropierea pacientului si sa
il supravegheze, mai mult sau mai putin discret.

La aparitia oricarei ameteli, frison, palpitatii sau alte stari neplacute, se intrerupe
aplicatia.

Nu faceti infuziile prea concentrate, din exces de zel suprasolicitati organismul.

Dupa baie, pacientul se sterge bine si se va odihni in conditi de confort termic,

macar 10-15 minute.

Trebuie avuti in vedere factorii ce pot suprasolicita mecanismele de termoreglare

in mod inutil: umiditatea aerului, care limiteaza procesele de evaporare, viteza
vantului, care favorizeaza pierderile de caldura.

Pentru ca aparatul cardiovascular si cel respirator sunt antrenate cu precadere in

procedurile de hidroterapie, este necesar sa se aiba in vedere ca acestea sa aiba
rezerve energetice suficiente nu se primesc la tratament pacientii cu insuficiente
cardiocirculatorii si respiratorii mari.[5.]

2.2. Contraindicatii generale:

Nu se primesc la tratament pacientii cu insuficiente cardiocirculatorii, respiratorii, renale mari
[ 5.], hepatite cronice evolutive, afectiuni infecto-contagioase, febrile, fragilitate vasculara
accentuata, solutii de continuitate ale tegumentelor, alergii la substantele folosite,
criosensibilitate accentuata, pacientii cu stari casectice si cei cu anumite psihoze.
Femeile gravide, varstnicii si cei cu organismul slabit au toleranta mica fata de solicitari.[1.pag.
96]

Proceduri de hidroterapie

Ne vom referi in cele ce urmeaza la proceduri de hidroterapie cu aplicabilitate generala. Exista

tehnici de hidroterapie speciala, asupra carora nu vom insista. De asemenea, nu vom insista
asupra problemelor legate de apele minerale si nici de cura helio-marina si termo-crioterapie,
acestea facand obiectul unor cursuri viitoare. Vom urmari procedurile ce utilizeaza apa in stare

lichida, apoi pe cele ce utilizeaza apa in stare gazoasa, apoi pe cele ce utilizeaza apa in stare
solida.

Proceduri ce utilizeaza apa sub forma lichida

Ne vom referi, in cele ce urmeaza, la proceduri are folosesc apa simpla si proceduri de
hidroterapie la care avem un factor supraadaugat de tip chimic, electric, mecanic.

a. Proceduri de hidroterapie simple

In cazul acestor proceduri, efectul terapeutic se datoreaza in principal factorului termic si,
secundar, efectului mecanic.

Spalari si afuziuni

a.)Spalarile
Definitie: proceduri cu actiune moderata, bazata in special pe actiunea factorului termic.
Clasificare: In functie de temperatura pot fi reci (18-22 grade C), calde si alternante;
In functie de regiune pot fi partiale ( la extremitatile superioare, inferioare, jumatea superioara
sau inferioara a corpului) sau complete.
Materiale necesare: pat, patura, prosop, galeata de apa, termometru baie.
Tehnica: Pacientul impachetat uscat, se descopera zona indicata si se spala cu un prosop inmuiat
in apa, cu miscari lungi, de 5-6 ori, apoi se sterge cu cearsaful uscat de pe pat. Se acopera zona.
Efecte: asemenea frictiunilor, excitatia sistemului nervos, stimularea circulatiei, tonifierea
aparatului neuro-muscular, actiune sedativa generala, regleaza somnul, dar efectele sunt mai
blande.
Indicatii: la pacientii foarte slabiti in urma unor boli, la cei hiperreactivi, in stari febrile. Se
folosesc a proceduri de racire dupa aplicatii calde, pentru a restabili tonusul vascular, si pentru a
transforma vasodilatatia paralitica in hiperemie activa. [10. ]
b.)Afuziunile
Definitie: proiectarea fara presiune a unor coloane de apa asupra diverselor regiuni ale corpului.
Clasificare: in functie de temperatura avem afuziuni reci (18-20 grade C) si alternante ( 38-42 cu
18-22 grade C); in functie de zona de aplicatie sunt partiale( la picioare, la genunchi, la coapse,
inferioare, la brate, superioare, la spate, la ceafa.) si generale ( generale si fulger).
Materiale necesare: 2 furtunuri lungi de 1,5 m, cu diametrul de 3-5 cm, o baterie de apa calda si
rece, un gratar de lemn; daca nu avem retea de apa putem folosi stropitoarea de gradina, fara
rozeta.
Tehnica: Se executa varsarea apei (jet fara presiune) de la distal spre proximal, urcand pe fata

interna si coborand pe cea externa pe zona tratata, cu pacientul in picioare, pe gratarul de lemn.
Efecte: termic la cele calde, gimnastica vasculara la cele alternante. Afuziunile superioare
determina stimularea proceselor metabolice, stimularea locala a circulatiei, tonifiaza musculatura
si stimuleza peristaltismul intestinal. Afuziunile inferioare determina decongestionarea temporara
a circulatiei cerebrale si a organelor pelvine si abdominale.
Indicatii: staze circulatorii periferice, varice, acrocianoza, pareze si paralizii stari depresive,
surmenaj fizic si intelectual, aderente pleuale si pericardice, astm bronsic. [10. pag. 315-317]

Comprese

Definitie: aplicarea de bucati de panza inmuiate in apa la diferite temperaturi pe diferite zone ale
corpului.
Clasificare:

In functie de temperatura avem comprese reci, calde, alternante, stimulante, cu aburi.

In functie de regiunea de tratat avem comprse la cap, la gat, la ceafa, la torace, la
abdomen, la trunchi, genitala, la gambe, longhete.

Tehnica de aplicare:
Reguli: compresa trebuie sa fie aplicata intim pe tegument, sa nu lase sa patrunda aer intre ea si
tegument; nu trebuie sa fie aplicate prea strans, pentru a nu produce tulburari de circulatie; se
aplica doar pe tegument sanatos, fara solutii de continuitate sau semne de infectie locala; daca o
compresa stimulanta nu se incalzeste dupa 10 minute de aplicatie, sau provoaca frisoane, se
intrerupe aplicatia.
a.) Compresele reci :
Materiale necesare: bucati de panza de diferite marimi si forme, galeata cu apa rece, pat, ceas
semnalizator.
Tehnica: compresa inmuiata in apa rece se stoarce si se impatureste de 5-6 ori, apoi se aplica pe
zona interesata. Se schimba din 5 in 5 minute.
Efecte: vasoconstrictor, antihemoragic, antiinflamator, antitermic.
Indicatii:
La cap in congestii cerebrale, hemoragii cerebrale, meningite, protectie in procedurile
hiperterme.
La gat inflamatii acute ale regiunii amigdaliene, flegmoane, laringite, difterie.
La torace hemoptizii, procese acute ale organelor din cutia toracica, bronsite, congestii
pulmonare, pneumonii.
Precordiale aritmii functionale, miocardite insotite de tahicardie, contraindicata in leziuni
miocardice avansate.
La abdomen inflamatii acute ale organelor abdominale sau hemoragii abdominale.
b.) Comprese calde:
Materiale necesare: aceleasi si un termometru. Temperatura apei va fi de 38-43 grade C pentru
compresele calde si de 45-55 pentru cele fierbinti.

Tehnica: aceeasi. Durata totala de aplicare este de 20 60 90 minute.

Efecte : antispastic, analgezic, hiperemiant, resorbtiv ( mai ales in inflamatii cronice).
Indicatii:
La cap- in nevralgii acute si cronice, migrene, dureri reumatismale locale.
La gat in inflamatii amigdaliene insotite de edem si cianoza.
La trunchi in mialgii si nevralgii intercostale cronice, bronsite si pleurite cronice,
La abdomen in colici hepatice sau intestinale, inflamatii cronice in sfera genitala.
c.) Comprese alternante:
Materiale necesare : aceleasi
Tehnica: se aplica o compresa calde (40-50 grade C) timp de 2-3 minute, apoi, pe aceeasi zona o
compresa rece (12-16 grade C) timp de -2 minute. Se alterneaza de 5-6 ori.
Efecte : stimularea circulatiei sanguine, tonifierea sistemului neuro-muscular local.
Indicatii : profilactice.
d.) Comprese stimulante Priessnitz :
Materiale necesare:2 bucati de panza de forma asemanatoare, una dintr-un material mai des,
mai mare; o galeata cu apa la temperatura camerei.
Tehnica: bucata mai mica de panza se inmoaie in apa, se stoarce si se aplica pe piele. Peste ea se
aplica a doua, uscata ( sa depaseasca cu 2-3 cm pe cea umeda). Timp aplicare 2-6 ore.
Efecte: stimularea activitatii nervoase si circulatorii pe zona de tratat.
Indicatii :
La torace in bronsite acute si cronice, pleurezii, TBC pulmonara, pneumopatii diverse, stari
febrile, mialgii, nevralgii.
La abdomen si sfera genitala hemoroizi, orhite, vulvite, alte inflamatii acute.
La gambe astenie nervoasa, insomnii, flebite, varice, afectiuni congestive ale creierului.
Longhete ( se infasoara fiecare deget si antebratul) in artrite.

Impachetari

Definitie: invelirea partiala sau completa a corpului conform unei anumite tehnici.
Clasificare : exista impachetari umede, uscate, cu namol, etc. Ne vom ocupa, in cadrul acestui
curs, de impachetarile umede.
Definitie: Impachetarile umede constau in invelirea cu un cearsaf inmuiat in apa la 18- 20 grade
C, bine stors, peste care se aplica o patura.
Materiale necesare: pat, o patura mare de lana, un cearsaf mare, un cearsaf obisnuit, o galeata
apa rece, termometru baie, ceas.
Tehnica: patura de lana pe pat, intinsa, pacientul impachetat rapid in cearsaful inmuiat si stors.
Compresa rece pe frunte. Durata 60-80 minute, dupacare dse aplica o procedura de racire
Efecte: se datoreaza factorului termic. Raspunsul organismului are 3 faze:
Faza I de excitatie (datorat a contactului pielii cu cearsaful rece, senzatie de frig,
vasoconstrictie, respiratie profunda accelerata usor, temperatura creste usor) 1-3 minute, apoi
vasodilatatie periferica activa,creste viteza sangelui prin vase, apare senzatia de caldura placuta,
stimuleaza catabolismul ( dureaza pana la egalizarea temperaturilor corpului si ambalajului) faza

dureaza in total 10-15 minute, si are efect tonifiant; Faza II cearsaful se incalzeste in
continuare, dilatatie a vaselor cutanate, rarirea pulsului si a respiratiei, caldura placuta, tendinta
la somn( se mentine pana la 50 de minute);
Faza III caldura se acumuleaza, bolnavul transpira abundent, procedura a devenit hiperterma si
excitanta pentru SN, pulsul si respiratia se accelereaza (50-90 minute).
Indicatii: cele de scurta durata (10-15 minute) antitermice la pacientii febrili, si ca procedura
de tonifiere in astenii, depresii, stimularea generala a unui metabolism lenes; cele de durata
medie (20-50 minute) au efect calmant, sunt indicate celor obositi, cu insomnii si ticuri; cele de
lunga durata (50-90 minute) la cei cu tulburari metabolice, obezitate, guta, intoxicati cu metale
grele, unele polinevrite, neuromiozite.[10 pag.300]
[cu o impachetare umeda completa, modificand numai durata, putem obtine o actiune de excitare
a sistemului nervos, sau una de inhibitie, ce poate merge pana la somn].

Dusuri

Definitie: aplicarea apei sub forma de jet, proiectat cu sau fara presiune, la temperaturi diferite
asupra corpului pacientului, in aer sau in imersie in apa. Exista diferite aplicatii, sub forma de
dus sul, rozeta, evantai,, filiform, in functie de dispozitivul folosit pentru proiectarea apei.
Dusurile calde asigura un aport mai mic de caldura decat o baie la aceeasi temperatura, in schimb
aduc in plus frictiunea mecanica produsa de apa proiectat cu presiune asupra unor fasii de
tegument care practic, beneficiaza pe rand de jetul de apa. [1. pag. 53]
a.)Dusurile rozeta
Materiale necesare, tehnica: jetul de apa este proiectat prin intermediul unui dispozitiv tip
rozeta (cu suprafata ciuruita, obtinand practic mai multe jeturi filiforme.

Dusurile rozeta reci:

- se utilizeaza apa la temperatura de 18-20 grade C;

Durata procedurii variaza intre 5-15 minute;
Efecte: ca urmare a presiunii si temperaturii utilizate au efect excitant asupra sistemului nervos;
Indicatii: dintre indicatiile utilizarii acestuia putem aminti: neuroastenii depresive, anemii, etc
- este o procedura reconfortanta ce poate fi utilizata si in scop preventiv in cazul predispozitiei
la afectiuni catarale ale cailor respiratorii.

Dusurile rozeta calde:

- se utilizeaza apa la temperatura de 38-40 grade C, sau chiar dusuri fierbinti de 45 grade C;
Efecte: cele fierbinti de durata mai lunga au actiune calmanta asupra sistemului nervos; cele cu
durata scurta de aplicare au efect excitant.
b.)Dusul scotian:
Materiale necesare: se practica cu ajutorul a doua tuburi de cauciuc, mobile si orizontale,
prevazute cu capete mecanice de ingustare a coloanei, asemanatoare furtunului de gradina;

- T apa calda = 40 - 45 grade C;

- T apa rece = 18 - 20 grade C;
Tehnica : bolnavul este asezat in fata dusului, la o distanta de 2-4 m, in raport cu presiunea
coloanei de apa,
care este de 1,5 2 atmosfere ;

se aplica pe regiunea prescris ape fisa de tratament la inceput coloana de apa calda,
timp de 10-15 secunde, ulterior coloana de aer rece, timp de 5-10 secunde, alternativ, de 2
4 ori ;
se evita regiunea sanilor la femei si scrotul la barbati [5.]

Efecte : are actiune excitanta asupra sistemului nervos; tonizeaza sistemul neuromuscular si
activeaza foarte intens circulatia.
Indicatii: profilactic pentru calirea organismului, regleaza deficitele functionale privind
reactivitatea la factorii termici, obezitate, hipotiroidie.[5.]

Contraindicatiile dusurilor:
o Debilitati fizice avansate;
o

Nevroze si psihoze agitante;

Fragilitate vasculara (se evita aplicarea dusurilor reci si alternante cu presiune

mare);

Hipersensibiitate cutanata;

Arterioscleroza generalizata (mai ales cea cerebrala);

Precautie deosebita in cazul aplicarii dusurilor, mai ales reci, la copiii mici si la
gravide.

Baile simple

Baile sunt cele mai solicitante proceduri in hidroterapie. Ele sunt de mai multe feluri:
simple (cu apa obisnuita); medicamentoase, cu diferite substante (sare, iod, sulf etc); complete
sau partiale (de maini, picioare, sezut); la temperatura de indiferenta (34 - 35), calde (38 - 40)
sau reci (sub 22). Reamintim ca baile actioneaza prin cei trei factori: termic, chimic si mecanic
(presiunea hidrostatica presiunea de jos in sus, miscarea apei in
baie). In functie de
suprafata de tegument cu care vin in contact se diferentiaza in baie generala si baie partiala.
a.)Baile generale
Definitie: proceduri de hidroterapie care se practica cu apa simpla la diferite temperaturi avand
la baza actiunea cumulata a excitantului termic si mecanic (de diferite intensitati).

Baia generala constituie un tratament solicitant pentru organism. Gradul de solicitare este
dependent de incarcarea termica si cantitatea de apa folosita.
Baia generala este inclusa in categoria tratamentelor majore si se indica cu respectarea
anumitor reguli:

Se administreaza in cursul diminetii;

Se administreaza la cel putin ora dupa micul dejun;

Nu se aplica dupa eforturi prelungite (de munca sau sportive);

Nu se aplica dupa nopti fara somn, in stari de tensiune nervoasa;

Aparitia senzatiei de ameteala, palpitatii, frison impune intreruperea imediata a

procedurii;

Dupa baie este obligatorie o perioada de odihna de minimum 15 minute.[5., pag.14]

Nu va fi aplicata in numar prea mare si succesiv una dupa alta;

Se va aplica la un interval de cel putin 2 ore fata de o alta procedura majora;

Se va aplica dupa golirea vezicii si intestinului. [1, pag.96]

Clasificare: - in functie de temperatura apei pot fi:

bai de temperatura indiferenta

(T=34-35 C);
bai sub temperatura de indiferenta (T<34 C) racoroase (28-32 C) si
reci (18-22C);

bai peste temperatura de indiferenta (T=36-40 C) calde si fierbinti;

in functie de durata de aplicare pot fi :

Bai de scurta durata (t < 5 minute) ;

Bai de durata medie (t = 10-20 minute) ;

Bai de lunga durata (t > 20 minute).

[2.]

Materiale necesare : cada mare de faianta cu o capacitate de cel putin 250 de litri,
termometru de baie, perna din material plastic sau cauciuc pentru cap, dispozitiv de sprijin pentru
picioare, ceas semnalizator, cearceaf.
Tehnica de aplicare : Dupa ce este cada pregatita (umpluta cu apa la temperatura
corespunzatoare aplicatiei dorite), bolnavul este invitat sa se aseze incet in baie, astfel incat apa
sa ii acopere umerii (sau, daca este indicat un nivel inferior necesar al apei in prescriptia
medicala, acesta se va respecta) ; acesta este rugat sa stea linistit, sa gaseasca o pozitie comoda
si i se vor aplica acestuia comprese reci pe frunte (pentru evitarea congestiei cerebrale) in cazul
in care apa baii are o temperatura prea ridicata. Dupa baie bolnavul se va sterge cu cearceaful, se
va imbraca si se va odihni 10-15 minute.

Efect:
- Baile indiferente (34 - 35C) au un efect sedativ, relaxant, avand o actiune de inviorare si
tonifiere, de unde si indicatile acestora in tratarea bolilor aparatului locomotor, nevrozelor,
nevritelor, nevralgiilor, boala hipertonica in faza neurogena, aceasta fiind o procedura
reconfortanta in starile de oboseala fizica,etc. Factorii pe care isi bazeaza actiunea baile de
indiferenta sunt presiunea hidrostatica si, in mai mica masura factorul termic. Excitatia provocata
de masa de apa asupra organismului se executa prin intermediul circulatiei cutanate si se traduce
printr-o usoara accelerare a batailor inimii si o crestere a numarului de respiratii.
- Baile sub temperatura de indiferenta (racoroase si reci)
o

la intrarea bolnavului in baie, in contact cu apa rece, are loc un vasospasm cutanat, motiv
pentru care pierderile de caldura din organism diminueaza, creste TA, iar bataile inimii
devin mai intense si mai accelerate. Se produce o excitatie a sistemul nervos;
urmeaza apoi faza reactiva, care apare cu atat mai repede cu cat temperatura apei este mai
scazuta. Vasele cutanate se dilata, rezultand o hiperemie activa, cu pierdere de caldura (cu
atat mai intensa cu cat temperatura este mai coborata);

Pierderile de caldura stimuleaza metabolismul, intensificand producerea de caldura.

Vasodilatatia face sa scada TA si duce la rarirea contractiilor inimii.
Putem deosebi:

baile reci complete in cada, piscina sau bazin (T<15C, 10-30-60 secunde) se aplica de
regula dupa o procedura termica, se recomanda bolnavului sa realizeze miscari repezi in
timpul baii, iar la sfarsit sa se stearga rapid cu un cearceaf uscat si sa se frictioneze.
Factorul termic este puternic excitant. [2, pag. 327]
baie cu imersiune rece (Tapa = 15-18C) - 4 persoane apuca capetele cearceafului pe care
este asezat bolnavul in decubit dorsal, il ridica si-l introduc in apa timp de 3-10 secunde,
apoi aceeasi perioada de timp il tin deasupra apei, dupa care se reia aceasta operatie de 35 ori. La sfarsit, bolnavul este sters repede, invelit in patura si lasat sa se odihneasca.
(Indicatii: boli infectioase cu febra, astenie nervoasa, dupa procedurile de termoterapie,
ca procedura reconfortanta in starile de astenie fizica). [2, pag. 327]

baie cu apa curgatoare;

halbbad (baie de jumatate) (T=32C, 3-5minute) are la baza actiunea excitantului rece,
asociat cu a celui mecanic (frictiune, turnari de apa). Se umple vana cu apa pana la h=2030 cm, apa trebuie sa acopere inferioara a bolnavului pana la ombilic; fizioterapeutul,
cu ajutorul unui vas de 1-1 litri, face 10-15 turnari repezi asupra spatelui si umerilor
bolnavului. Apoi se executa frictiuni rapide cu apa, pe spate si pe partile laterale ale
toracelui (in directia: vertical, de sus in jos si invers). Se repeta manevra si asupra partii
anterioare a corpului (abdomenul se frictioneaza circular in sensul evacuarii intestinale).
Frictiunile se fac sub apa. [2, pag. 328]

- Baile peste temperatura de indiferenta (calde si fierbinti)

o

provoaca reactii dermovasculare foarte importante;

sub actiunea bailor calde generale are loc o vasodilatatie periferica insotita de
accentuarea su accelerarea circulatiei, cresterea debitului sanguin;

baile ce depasesc 40C au o actiune net excitanta asupra sistemului nervos,

cardiovascular si asupra metabolismului;

- Baile calde se indica sub forma de:

bai simple (T=36-37C, durata: 15-30-60 de minute);

Factorul activ este cel termic si presiunea hidrostatica a apei actiune antispastica si sedativa
generala. (Indicatii : prurit, nevralgii, insomnie, etc) [Dinculescu, pag.331]
- Baia calda de 36C efecte: reactii dermovasculare importante, vasodilatatie periferica,
cresterea moderata a debitului circulator sistemic.
- Baia calda de 37C - este bine suportata si nu solicita sistemul cardio circulator. Cresterea
debitului circulator sistemic se produce progresiv, mai ales prin impiedicarea eliminarii caldurii
metabolice, inchiderea supapei reprezentata de gradientul extern intre tegument si mediu.
[Krausz, pag. 48]

bai kinetoterapeutice (T=36-37-38C, durata: 20-30 de minute);

bai cu masaj (T=36-39C, durata variaza in functie de regiunea unde se realizeaza
masajul).

- Baile fierbinti se practica sub forma de:

bai ascendente complete (piretoterapice) (valori crescute progresiv de la 35-41-43C,

durata:

1-1 ora). Se efectueaza intr-o cada cu 300 litri de apa, se urmareste valoarea temperaturii
centrale a pacientului, cu un termometru sublingual, care poate ajunge pana la 38-38,5C.
[Berlescu, pag.14]
Mod de actiune: vasodilatatie tegumentara si musculara ce duce la supraincalzirea organismului,
din cauza pierderilor mici de caldura (care au loc numai la nivelul regiunilor neacoperite fata,
capul, partea superioara a pieptului). Supraincalzirea duce la cresterea oxidatiilor, ce are drept
consecinta cresterea metabolismului. Se produce si excitatia sistemului nervos si cardiovascular.
(Indicatii: boli reumatismale cronice, nevralgii si nevrite cronice, obezitate, intoxicatii cronice,
astm bronsic). [2, pag.332]

bai simple fierbinti (5-10 minute) se folosesc in Japonia si China;

o au efecte excitante puternice;
o

cele scurte (de 1 minut) au efecte calmante.

b.)Baile partiale

Se impart:

in functie de temperatura in: reci, calde, alternante si ascendente (Hauffe).

in functie de regiunea corpului pe care se aplica: baile de maini, baile de picioare si
baile de sezut.

- Baile reci de maini se efectueaza la o T<15C;

Tehnica: se utilizeaza vane mici de forma ovala sau un lighean mai adanc; bolnavul este asezat
comod pe un scaun si este invitat sa introduca ambele mainile in vana, in asa fel incat apa sa
acopere mainile si antebratele pana peste cot.
Efect: cele de scurta durata (1-2 minute) = actiune decongestionanta asupra organelor toracice si
asupra creierului; cele de lunga durata (5-10 minute) = actiune antiinflamatoare si antisudorala.
[10,pag.333]
- Baile calde de maini se efectueaza cu apa de 38-40C iar cele fierbinti cu apa de 40-45C, cu
o durata de 10-20 minute. Aceeasi tehnica.
Efect: vasodilatatie periferica si influenteaza reflex circulatia coronariana, inlaturand spasmul
muscular; determina tot pe cale reflexa o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor.
Indicatii: angina pectorala, astm bronsic, boli reumatismale subacute si cronice, cu localizare
predominanta pe articulatiile membrelor superioare.[10. pag.333]
- Baile alternante de maini
Tehnica: se executa in doua vane potrivite, una cu apa calda la T=40 C, o a doua cu apa la
T=15-18 C. Se introduc la inceput mainile in apa calda, 2-3 minute, pana la aparitia reactiei
dermo-vasculare, apoi in apa rece, timp de 20-30 secunde. Se repeta manevra de 3-5 ori,
terminandu-se obligatoriu cu baia rece.
Efect: se bazeaza pe alternanta factorului termic, cald si rece, care activeaza circulatia periferica
si decongestioneaza organele toracice.
Indicatii: tulburari vasimotorii locale, acrocianoza, transpiratii, atrofii musculare, pareze si
paralizii, tonifierea musculaturii.[10,pag.333]
- Baile ascendente de maini (Hauffe)
Definitie: Bai partiale ascendente, pentru extremitati.
Tehnica: Imersia se face initial la 35-36 grade C. Se creste temperatura baii la 43-45 grade C.
Efect: Induce o reactie reflexa de tip termocirculator general, cu conditia ca pacientul sa fie
izolat termic, pentru a favoriza cresterea temperaturii centrale, iar la 37,3 grade C se declanseaza
termoliza, determinand o vasodilatatie cutanata importanta. Poate produce vasodilatatie reflexa la
distanta. Se obtin concomitent efecte consensuale cu vasodilatatie coronariana si vasoconstrictie
in teritoriul splanhnic [7.].
Indicatii: arterioscleroza, scleroza miocardului, astm bronsic, etc.
- Baile reci de picioare T<15C; timp de 1-2 minute.
Tehnica: se folosesc vane speciale, pacientul este pozitionat comod pe scaun si introduce
picioarele in apa in asa fel incat nivelul acesteia sa fie pana la un lat de palma sub genunchi.[10]

- Baile calde de picioare T=35-40 C; timp de 10-15-20 minute.

Tehnica: se folosesc vane speciale, pacientul este pozitionat comod pe scaun si introduce
picioarele in apa in asa fel incat nivelul acesteia sa fie pana la un lat de palma sub genunchi.
- Baile alternante de picioare
Tehnica:sunt utilizate doua vane, una cu apa calda la T=38-42 C, cealalta cu apa rece T=18-20
C. Se introduc la inceput picioarele in apa calda, 2-3 minute, pana la aparitia reactiei dermovasculare, apoi in apa rece, timp de 20-30 secunde. Se repeta manevra de 3-5 ori, terminandu-se
obligatoriu cu baia rece.
- Baile ascendente de picioare (Hauffe)
Definitie: Bai partiale ascendente, pentru extremitati.
Tehnica: Imersia se face initial la 35-36 grade C. Se creste temperatura baii la 43-45 grade C.
Efect: Induce o reactie reflexa de tip termocirculator general, cu conditia ca pacientul sa fie
izolat termic, pentru a favoriza cresterea temperaturii centrale, iar la 37,3 grade C se declanseaza
termoliza, determinand o vasodilatatie cutanata importanta. Poate produce vasodilatatie reflexa la
distanta. Se obtin concomitent efecte consensuale cu vasodilatatie coronariana si vasoconstrictie
in teritoriul splanhnic [7. pag. 69].
- Baia de sezut
Definitie: Metoda de hidrotermoterapie cu aplicare partiala, avand la baza actiunea factorului
termic cald sau rece.
Materiale necesare: o baie in forma speciala
Tehnica: pacientul se aseaza in cada, cu apa pana la nivelul ombilicului; picioarele se sprijina pe
un scaun mic, asezat in fata baii. Pacientul esre acoperit cu un cearsaf si cu o patura.
Baia se poate face la temperatura de 18-20 grade C pe o duarat de 1-5 minute, sau la temperatura
de 26-32 grade C, pe o durata de 10-15 minute.
Indicatii: constipatia atona, hemoroizi sangaranzi, insomnii, cistita. Colica renala, prostatita
cronica.
[5.]

Proceduri de hidroterapie cu efect electric

Baile electrice

Baia galvanica reprezinta o metoda de electroterapie si hidroterapie combinate, bazata pe

folosirea proprietatilor curentului electric galvanic aplicat pe o suprafata mare de tegument, prin
intermediul apei [5.]
Se pot face bai galvanice celulare (unicelulare, bicelulare, tricelulare, patru celulare) si generale.
Unii autori indica si folosirea altor curenti electrici de frecventa joasa, pe langa cel galvanic
( curent electric continuu constant).
a.)Baile galvanice 4-celulare ( Schnee)

Materiale necesare:
- electrostimulatorul (genereaza curent galvanic sau/si neofaradic; este prevazut cu 4 borne,
permite stabilirea polaritatii si intrarea sau iesirea din circuit a fiecarei celule; amplitudinea,
frecventa si intensitatea curentului sunt programabile);
- ansamblul de celule (cadite pentru membrele superioare si membrele inferioare), dotate cu
electrozi speciali de carbine racordati la bornele de emisie ale electrostimulatorului;
- racordul la apa calda si apa rece;
- componente auxiliare: scaun reglabil, etajera metalica pentru electro-generator, gratar din lemn.
Tehnica de aplicare: se conecteaza electrostimulatorul la reteaua electrica.Unii autori
recomanda pornirea electrostimulatorului inainte de intrarea pacientului in vane. Pacientul este
asezat pe scaun, apoi se inroduc membrele in caditele corespunzatoare, folosind mecanismele de
reglare a pozitiei caditelor in vederea obtinerii unei pozitii cat mai confortabile. Se stabileste
polaritatea fiecarei cadite, combinatia cranio (+) caudala (-) asigura o aplicatie descendenta
longitudinala, combinatia inversa - o aplicatie longitudinala ascendenta; exista si aplicatii
transversale, cu + pe membrele de o parte a corpului si _ pe cele de pe partea opusa, precum si
posibilitatea combinarii aplicatiei in cadite cu electrozi ficsi obisnuiti de electroterapie pe zone
emerse, precum si aplicatii bi, tri sau monocelulare.
Programam timpul aplicatiei
Programam tipul curentului folosit.
Stabilim intensitatea curentului crescand incet (pas de 1mA), pana la aparitia senzariei de
furnicatura, urzicatura usoara daca pacientul nu are tulburari de sensibilitate.Daca pacientul
este hipoestezic, fixam intensitatea de lucru sub zona de prag a sensibilitatii cutanate a acestuia.
Densitatea curentului pe fiecare zona expusa poate fi modificata schimband nivelul de imersie a
membrului respective.
Pacientul va sta nemiscat in timpul aplicatiei, nu se va adauga sau scoate apa din celule ( cadite)
in timpul aplicatiei.
La terminarea aplicatiei se va reduce treptat intensitatea curentului, pana la 0.[1.] [11.]

b.) Baia galvanica generala (Stangerbad)

Metoda de electroterapie, bazata pe folosirea proprietatilor curentului galvanic pus in
contact cu o suprafata importanta de piele, prin intermediul apei. [5. pag.21]
Materiale necesare:

cada din material plastic izolant cu capacitate de 700 litri (acril, PVC) prevazuta
cu 8-9 electrozi din grafit sau crom nichel, conectati in peretii cazii, 3 pe partile
laterale, unul cranial (la nivelul regiunii cervico-cefalice) si altul caudal (la nivelul
plantelor);
racordul la apa calda si apa rece;

apa la temperatura de indiferenta de 34-37C;

panoul de comanda sensul curentului poate fi dirijat in multiple variante intre

electrozi: descendent (polul pozitiv la cap), ascendent (polul pozitiv la picioare),

transversal (cu polaritatea pozitiva sau negativa fixata de partea dreapta sau de
partea stanga) sau in diagonala. [11, pag.135]
Tehnica de aplicare: se umple cada cu apa la 36-37 C, dupa care incercam temperatura apei
prin introducerea mainii in cada, controlam de asemenea prezenta curentului electric, dupa care
oprim aparatul si invitam bolnavul in cada.. Se actioneaza comutatorul general si se manevreaza
lent comutatorul pentru dozarea progresiva a intensitatii curentului dupa prescriptia medicului
si in functie de senzatia resimtita de pacient (senzatia semnalata de pacient este cea de
furnicatura, usoara caldura, intepatura). O intensitate de curent usor peste pragul senzitiv, intre
300-1200 mA, este bine suportata, fara pericolul arsurii.[ 1. pag.124]
Se fixeaza durata procedurii la 15-20-30 minute, din care 10 minute partea generala, urmata de
tratament special pe segmentul afectat.
Dupa baie urmeaza repaus de 15-20 minute.
Alte proceduri se distanteaza la 2-3 ore.
Se fac 2-3 bai saptamanale, in total 6-12 sedinte.
Efectul: actiunea acestor bai rezulta din efectul termomecanic al apei, efectul electric al
curentului, cel chimic produs de ingredientele adaugate. Pentru o mai buna eficienta terapeutica
se pot adauga diferite ingrediente farmaceutice sau extracte de plante.[11]
Indicatii: distonii neurovegetative circulatorii, HTA (stadiile I si II), vasospasticitate, afectiuni
neuro-musculare, tulburari ale circulatiei de intoarcere veno-limfatica, suferinte ginecologice
cronice nespecifice, tulburari de menopauza, sindroame neurastenice, nevralgii, etc.
Contraindicatii: decompensarile cardio-vasculare si tulburarile de ritm cardiac.

Proceduri de hidroterapie cu efect chimic

i. Cataplasme
Definitie: aplicarea pe diverse regiuni de diverse substante de natura organica sau anorganica, la
o anumita temperatura.
Clasificare : exista cataplasme umede si uscate. Pot fi reci sau calde.
Cataplasmele umede:
Materiale necesare: substante organice sau plante medicinale care capata aspect pastos dupa
prelucrarea cu putina apa (miez de paine, tarate, seminte de in, faina, musetel, flori de fan,
malva, menta, althaea, mustar, hrean, namol, lut), 2 bucati de panza sau un saculet, o sursa de
caldura.
Tehnica : preparatul cald se pune in saculet (sau intre bucatile de panza), se uniformizeaza ( strat
de 2-4 cm), se aplica. Se acopera cu panza uscata.
Efectele cataplasmelor : hiperemizant si resorbtiv, antispastic si analgezic. La acestea se adaug
efectele uleiurilor eterice specifice.[10.pag. 292]

Bai cu plante medicinale

Baile de plante sunt la indemana oricui. Se pot aplica si in locuinta personala, in scop profilactic,
curativ si de recuperare, pentru efectele benefice asupra intregului organism ale extractelor de
plante medicinale folosite.
Definitie. Baia de plante consta din mentinerea in imersie a unei parti sau a intregului organism
intr-o solutie ce contine un extract apos de plante medicinale.
Mod de actiune
In cazul bailor medicinale, pe langa factorul mecanic si cel termic actioneaza si factorul chimic
reprezentat de complexul de substante organice volatile si nevolatile si substante anorganice,
saruri minerale pe care il obtinem din plantele medicinale.
Actiunea factorului chimic
La realizarea acestuia concura efectele uleiurilor eterice, taninurilor, tanantilor, acidului silicic si
salicilic, rasinilor si ale altor substante chimice cu efecte specifice, continute in plantele
medicinale.
Clasificarea bailor de plante se poate face tinand cont de mai multe criterii:

In functie de suprafata de corp interesata :

o partiale - in probleme locale de ordin trofic;
o

generale in probleme ale SNC, metabolice, circulatorii generale, reumatice,

profilactic;

In functie de durata :
o

de scurta durata - 5 minute ulcere varicoase, rani deschise;

de durata medie majoritatea bailor de plante;

de durata lunga in profilaxie, afectiuni reumatice cronice;

In functie de temperatura :
o

la temperatura de indiferenta sau mai reci in inflamatii acute si probleme trofice,

in special bai partiale;

la temperatura putin mai mare decat cea de indiferenta in afectiuni cronice, bai
generale;

In functie de preparatul fitoterapic folosit:

o

cu extract apos in:

infuzie;

decoct;

extract total concentrate.

cu ulei esential dizolvat (5-10%) in alcool concentrat;

In functie de complexitatea retetei folosite:

o

bai dintr-o singura planta;

bai din amestecuri complexe de plante;

In functie de partea din planta folosita :

o

bai cu flori si frunze musetel, menta, fan, pin, valeriana, rozmarin,

levantica,nuc;

bai cu fructe castan, nuc;

bai cu coaja salcie, stejar;

bai cu radacina acorus calamus, tataneasa;

bai cu extract din toata planta coada calului;

In functie de efectul urmarit :

o

in baile partiale se urmaresc efecte : resorbtiv, calmant, antiinflamator,

antimicotic, antiseptic, antiputrific, astringent, revulsiv, de favorizare a proliferarii
tisulare;

in baile generale se urmaresc efectele : sedativ, antialergic, calmant, hipereminat,

antiinflamator, dezodorizant, de crestere a rezistentei capilarelor, impiedica
formarea trombozelor (castanul).

Tehnica:
Pasii aplicatiei:

Pregatirea materialelor necesare :

Pregatirea incaperii - temperatura aerului 22-23grade C, sala aerisita, fara mirosuri
supraadaugate, fara zgomote;

Pregatirea vanei: cada de baie, lighean sau cadita pentru cele partiale; spalata si
dezinfectata, fara ciobituri si alte defectiuni ce pot cauza raniri sau disconfort;

Termometru de baie;

Perna de plastic;

Dispozitiv pentru picioare ;prosop, pat, haine calduroase.

Pregatirea extractului: pt. infuzie 50g 1Kg planta in 5 l apa, oparita;pt. decoct se fierbe
30 minute; extract propriuzis 100-200 grame;

Pregatirea propriuzisa a baii : se toarna extractul in apa pregatita la 35-36 grade C;

Pregatirea fizica si psihica a pacientului.
Imersia;

Baia propriuzisa 20 de minute la cea generala;

Pacientul se odihneste dupa baie;

Reorganizarea locului de munca.

Contraindicatii : in afara de starile alergice la una dintra substantele active din extract,
contraindicatiile sunt cele generale pentru hidroterapie (la aplicatiile generale) insuficientele
decompensate, HTA, starile casectice, anumite psihoze.
Indicatii

Baile generale sunt indicate in :

o Afectiuni ale SNC si periferic :

nevralgii, nevrite, astenii, nevroze (musetel si menta);

Afectiuni tip nevroza cardiaca (pin, molid, brad, levantica, valeriana);

Tulburari vaso-spastice si hemipareze (rozmarin, fan);

Polinevrite (musetel, menta, mustar);

Pareze de nerv periferic (ghiocel, dumbravnic, iarba grasa, macris);

Afectiuni reumatice :

Mialgii, afectiuni degenerative reumatice (musetel, menta, malt);

Poliartrite (mustar);

Sokolski Bouillaud (frasin, fan, castan);

Spondilita (frasin, salcie, ienupar, tataneasa, trifoi rosu, trestie, stuf);

Artroze (mustar, lujer de rosii, frunze de coacaz);

PSH ( muguri de pin, soc, mustar, rosii, urzica, boz, ulm, brusture,
cicoare);

Afectiuni endocrine :

Hipertiroidism (pin, coada calului, sanziene);

Afectiuni dermatologice : eczeme, alergii (stejar);

Afectiuni digestive enterocolite spastice neurogene (mustar, gastrite hiperacide (

brad);

Afectiuni circulatorii:

Endocardita postreumatica (fan, castan);

Hipertensiune arteriala (menta);

Arterita (rozmarin);

Baile partiale sunt indicate in:

o

Afectiuni circulatorii : ulcer varicos (bai cu tataneasa, salvie, coada soricelului),

hemoroizi (salvie, stejar, musetel tataneasa);

Afectiuni ginecologice: prostatita, hipertrofie de prostata ( tataneasa, musetel,

urzica moarta alba, galbenele, busuioc);

Afectiuni dermatologice : clavus (salcie, maces); seboree ( stejar, nuc, soc,

tataneasa);

Rani necicatrizate ( patlagina, cetraria, musetel, tataneasa).

Fara sa avem pretentia ca am epuizat acest subiect, speram ca v-am adus in atentie aceasta
procedura complexa de tratament, care se afla la granita hidroterapiei cu fitoterapia si
aromoterapia si care in prezent este insuficient exploatata.

Bai cu substante chimice

In aceasta categorie intra procedurile cu ape minerale si cu substante artificiale in solutie apoasa.
Hidroterapia cu ape minerale
Compozitia chimica a apelor reprezinta un factor important terapeutic cu valoare sedativa,
antialgica si de stimulare a circulatiei.[7.]
Suferintele reumatismale degenerative sau sechelele posttaumatice sunt tratate cu ape sulfuroase
sodice, sulfuroase calcice, sulfuroase mixte,sulfatate calcice, cloruro-sodice, oligometalice,
bicarbonatate sodice si cu namoluri.
Sechelele neurologice sunt tratate cu ape sulfatate calcice,oligometalice si clorurate sodice.
Apele minerale se pot utiliza in cura externa sub forma de bai generale sau partiale, dus subacval,
aerosoli (vapori), amestecuri cu peloide, care acumuleaza caldura si o cedeaza substratului
cutanat producand o vasodilatatie importanta.[7.]
a.) Apele carbogazoase in cura externa
Efectele terapeutice ale bailor minerale carbogazoase se bazeaza pe actiunea CO2 si mai putin pe
actiunea farmacodinamica a sarurilor minerale din apele minerale. Se obtine o excitatie rezultata
din contrastul simultan si in continua miscare dintre faza apoasa si cea gazoasa din baia
minerala.Suprafata pielii se acopera cu bule mici de gaz, care, atingand o anumita dimensiune, se

desprind, in locul lor luand nastere alte bule.

Apa si CO2 au conductibilitati termice diferite. Se decalanseaza astfel stimuli simultani de rece
si cald. CO2 se absoarbe prin piele.
Efecte:

se reduce sensibilitatea receptorilor termici pentru rece si creste cea a reeptorilor pentru
cald;
creste fluxul sanguin arteriolar din piele; se imbunatateste circulatia periferica;

efect hipotermizant ( baia se face la t sub cea de indiferenta);

resorbtia proceselor inflamatorii din anexitele cronice;

Indicatii: afectiunile cardiovasculare, afectiuni inflamatorii cronice.[13.]

b. )Apele minerale clorurate sodice in cura externa

Sunt folosite apele hipertone, concentrate, care contin calciu, magneziu, sulfati, brom, iod.
Baile sarate isi exercita actiunea asupra organismului prin factorii mecanici, care variaza direct
proportional cu concentratia apei in saruri minerale. Factorul termic contribuie la activarea
circulatiei sanguine si la relaxarea musculara.
- Baile cu saruri - Au actiune hiperemianta, resorbtiva. .[1. pag. 53]
Efecte:

usurarea miscarilor in apa; daca un om de 70 Kg e imersat in apa dulce, el cantareste doar

7,2 Kg, iar in apa sarata va cantari doar 2,8 Kg;
in piele se formeaza o manta de sare ( clorura de sodiu se absoarbe in piele, e eliminata in
timp prin urina), care atrage apa din mediul ambiant, facand pielea sa devina turgescenta;

pe cai nervoase au efect vagotonic si endocrin modifica reactivitatea organsimului si

schimburile nutritive- metabolice.[ 13. pag. 42]

iodul amelioreaza circulatia periferica,scade presiunea arteriala medie, amelioreaza

indicii de lucru ai cordului, activeaza transportul de ioni de H in lantul respirator celular;
mobilizeaza colesterina din peretii vaselor; stimuleaza catabolismul; contribuie la
resorbtia inflamatiilor;

bromul inlocuieste, dupa absorbtie, clorul din spatiile extracelulare, influentand alaturi
de magneziu metabolismul celulelor neuronale;

Indicatii: afectiuni reumatismale cronice (scade uricemia si colesterolemia), afectiuni

ginecologice inflamatorii si de degenerescenta, apele iodurate sunt indicate la obezi si
hipotiroidieni; magneziul desensibilizeaza si sedeaza sistemul nervos vegetativ.
c.) Apele minerale sulfuroase in cura externa
La aceste aplicatii actioneaza simultan factorul termic, miscarea corpului sau a diferitelor sale
segmente in conditii speciale hidrodinamice, si factorul chimic. Compusii cu sulf difuzeaza rapid

in piele si cresc capacitatea reducatoare a pielii. Excitabilitatea receptorilor cutanati se modifica.

Efecte:

Vasodilatatie cutanata;
Stimularea metabolismuluiu celular local;

Efect cheratolitic si desensibilizant;

Efect antihistaminic;

Reechilibrarea tonusului vegetativ.

Indicatii: afectiunile cronice reumatismale (profilactic si curativ), afectiuni dermatologice

(eczeme cronice, urticarii, dermatoze), alergii, afectiuni digestive.[ 13. pag 50-53]

Bai cu bule de gaze

Baile cu bule de gaz sunt proceduri ce combina factorul chimic cu cel mecanic special dat de
formarea, miscarea ascendenta, adsorbtia pe suprafata tegumentului si spargerea bulelor de gaz;
sunt bai cu temperatura de neutralitate termica.
Mecanism de actiune: In aceste bai, coloana de apa este fractionata prin interpunerea bulelor de
gaz, care scad presiunea hidrostatica. In acest timp, temoconductibilitatea apei este modificata
foarte putin prin valoarea medie a termoconductibilitatii gazului. Bulele de gaz se distribuie
uniform pe tegument unde produc micromasaj si microexplozii cu stimularea receptorilor tactili.
La acesti stimuli microtactili se suprapun modularile mozaicale termice (contactul cu apa si cu
bula de gaz, cu conductibilitati diferite). Componentele chimice ale bulelor vor modula
programele locale informationale prin eliberarea de factori autoacizi.
Din acest punct de vedere, bulele de gaz de CO2 au cel mai important impact, determinand o
vasodilatatie tegumentara accentuata, mai ales dupa absorbtia CO2.
Mecanismele de actiune ale bailor cu bule stau la baza indicatiilor terapeutice.
Indicatii:

Hiperreactivitate nervoasa;
Stari de agitatie neuropsihica;

Iritabilitate nervoasa;

Neuroastenii cu insomnii;

Distonii neurovegetative predominant ergotrope;

Spasme vasculare;

Hipertensiune neurogena.

In aceste suferinte, indicatia se bazeaza pe actiunea sedativa semnificativa asupra intregului

sistem nervos.
La baile cu bule de oxigen, pe langa efectul mecanic exercitat asupra circulatiei cutanate din
zona ischemiata, acesta actioneaza si prin ameliorarea oxigenarii tesuturilor ischemiate, oxigenul
fiind un gaz care se resoarbe prin piele. Si acesta are efecte de reglare vegetativa.
- Baia cu dioxid de carbon - reproduce artificial baia cu ape carbogazoase naturale.
Baia se face la temperatura de indiferenta. Este o procedura hipotermizanta. Bulele au presiune
de 0,5-1 atmosfera.[5.]
Efecte: imbunatateste circulatia periferica,are efect digitalic, inotrop pozitiv, se obtine antrenarea
economiei inimii fara solicitari energetice.
Indicatii: afectiuni cardiace si circulatorii periferice (Raynaud, arterita), fara tulburari trofice.
[ 1.pag. 53], hipertensiune arteriala esential [5.]
- Baia cu bule de aer comprimat, oxigen, azot bulele de gaze actioneaza prin micromasaj.
Baia se face la temperatura de indiferenta. Coloana de apa este fractionata prin interpunerea
bulelor de gaz.
Efecte: excitatia mecanica fina a bulelor are efect sedativ, bland, reconfortant. In baia cu oxigen,
oxigenul absorbit prin piele oxigeneaza tesuturile ischemiate si are efecte de reglare vegetativa. .[
1. pag. 53]

d. Proceduri de hidroterapie cu efect mecanic special

Frictiunile

Definitie:proceduri cu actiune tonifianta, a caror actiune se bazeaza pe efectul termic combinat

cu cel mecanic.
Clasificare: In functie de temperatura sunt reci si alternante; in functie de suprafata interesata
sunt partiale sau complete.
Materiale necesare: pat, patura, cearsaf, prosop 10cm/70cm, o galeata cu apa, termometru baie.
Tehnica : pacientul este impachetat uscat. Se lasa descoperit doar segmentul pe care actionam.
Cu prosopul inmuiat si stors acoperim zona interesata, apoi, peste prosop, frictionam zona, pana
cand se incalzeste prosopul. Apoi invelim cu cearsaf uscat zona si frictionam din nou.
Efecte: excitatia sistemului nervos, stimularea circulatiei, tonifierea aparatului neuro-muscular,
actiune sedativa generala, regleaza somnul.
Indicatii: obezitatea, diateza urica, emfizem pulmonar,surmenajul, asteniile nervoase, bronsite
cronice, convalescente dupa boli febrile, stari febrile nediagnosticate; frictiunile alternante sunt
indicate in atrofii musculare, redori articulare, pareze, paralizii.[10.]

Baia cu peria

Are la baza actiunea excitantului termic rece (moderat) (T=33-34C, 3-5 minute) si a
celui mecanic (intens). Intr-o vana cu apa se executa rapid, cu ajutorul unei perii de par mare si
aspru, perieri sub apa ale tuturor segmentelor corpului, de cate doua ori, in ordinea urmatoare:
spate, torace anterior si lateral, abdomenul circular (de la drepta bolnavului spre stanga),
membrele superioare, membrele inferioare, regiunea fesiera. (Indicatii: tulburari circulatorii
functionale, adaptare defectuoasa constitutionala la factorii termici, nevroza astenica). [5.,
pag.15]
iii. Hidromasajul masajul si apa
Apa se poate proiecta pe tegumentul pacientului sub forma de dus subacvatic sau dus sub forma
de jet.
a.)Dusul subacval:

procedura de hidroterapie mult solicitata si apreciata de pacienti;

Materiale necesare: se desfasoara in cazi de baie speciale, cu apa la T=36-38C;

Tehnica: se foloseste un jet de apa calda, sub presiune (0,8-1,5 atm), furnizat de o pompa
speciala, incorporata la unul din capetele cazii (sau de la un utilaj cu pompa, separat, mobilizabil
pe roti, langa cada);

jetul de apa sub presiune se proiecteaza in cada, in interiorul apei, la cca. 10-15 cm de
suprafata corporala, sub un unghi de aproximativ 45 de grade;
actiunea acestei proceduri se produce prin factorul termic si prin factorul mecanic,
reprezentat de masaj hidric (masaj puternic si nedureros);

Durata: aproximativ 15 minute pentru o aplicatie generala. Se pot face si aplicatii regionale.
Actiunea variaza cu temperatura (intre 30-38 grade C), presiunea jetului (2-4 Kg/cm2) si forma
de aplicare. Jetul trebuie sa fie tangential si inclinat cu suprafata de tratat. Tubul de emisie a
jetului se plaseaza la distanta de pacient pentru a nu determina o senzatie neplacuta (arsura,
piscatura). Se pot obtine efecte asemanatoare cu cele masajului clasic:
- Efleurage mai mult sau mai putin profund, longitudinal;
- Petrisaj, transversal sau framantare;
- Presiuni alternative sau vibratii, asociind jetul cu solicitarea mecanica manuala.
Efecte: Procedura bine tolerata, agreata de pacienti, are efect antialgic, decontracturant, de
defibrozare a tesutului conjunctiv; aceasta procedura are efecte multiple asupra tuturor grupelor
musculare ale corpului: tonizare a unor muschi hipotoni; de relaxare a unor muschi contractati;
de imbunatatire a circulatiei periferice; efect tonic general cu stimularea circulatiei;
imbunatatirea tranzitului intestinal.
Are efect vasculoactiv periferic si permite drenajul venolimfatic. Are aceleasi contraindicatii ca
masajul.[1. pag. 62]
Indicatii: recuperarea functionale in afectiuni ale aparatului locomotor, de natura reumatismala,
posttraumatica, neurologica, varice in stadiul incipient, constipatie habituala, etc.[5.]

b.) Dusul sub forma de jet, cu presiune:

Efect: Temperatura apei determina efecte diferentiate:
Intre 20-30 grade C efect tonifiant;
Intre 35-38 grade C aplicatie calda, cu efect relaxant-sedativ;
Aplicatie alternanta de cald-rece cu efect vasomotor si tonic general.
Factorii care intervin in aceasta procedura sunt variabili. In unele aplicatii presiunea este ridicata
(3-15 Kg/cm2), alterneaza, se induc efecte de stimulare intensa a circulatiei si efecte de tip
miorelaxant sedativ. La presiuni mai mari, dusul se aplica de la o distanta de 5 metri, in sensul
circulatiei venoase si se evita zonele fragile ( fata, sanii, organele genitale, axila, fosa poplitee).
[7. pag 63-64]
c.) Baia tip Jacuzzi
Primul produs al companiei Jacuzzi a fost o baie cu jeturi de apa pentru masaj. Denumirea este in
mod obisnuit folosita pentru a ne referi la orice baie cu jeturi de apa cu presiune. Sloganul
companiei este : "Jacuzzi: Water that moves you." - Apa care va misca.[14.]
d.) Baia de vartej baia cu curenti turbionari
Necesita un motor care produce curenti turbionari de apa. Se executa pe membre, in general.
Efecte :Are efect miotonizant, vasculoactiv si reconfortant.
e.) Dus masajul
Consta in realizarea unui masaj sub actiunea concomitenta a unor dusuri verticale.
Efecte: tonizant, stimulant general ( sau relaxant) si vasculoactiv, datorat actiunii concomitente a
masajului si a dusurilor verticale. Ritmul, intensitatea manevrelor, temperatura apei se adapteaza
in functie de indicatii.
[1. pag. 62]
f.) Masajul sub apa
Efecte:combina efectele masajului cu cele ale bailor calde partiale sau generale. Elementul de
imersie adaugat masajului potenteaza efectele analgetice, antiedematoase, decontracturante si
contribuie la reechilibrarea psiho-emotionala. .[1. pag. 63]
g.) Aqua vibromasajul
Vibratiile mecanice reglabile ca amplitudine si frecventa declanseaza reflexul tonic vibrator,
controlat de centri supraspinali.
Efectul este acela de facilitare a muschiului vibrat. .[1. pag. 63]
h.) Baia cu valuri
Are la baza actiunea factorului termic rece moderat, excitant, si a celui mecanic.
Tehnica: intr-o vana mare sau piscina, un dispozitiv special produce valuri; apa are 28-32 grade
C.
Durata: 3-4 minute.
Indicatii: oboseala fizica, surmenaj intelectual, nevroza astenica.[5.]

iv.Hidrokinetoterapia miscarea si apa

Apa reprezinta un mediu de facilitare pentru programele de kinetoterapie (hidrokinetoterapie
sau kinebalneoterapie).
Avantajele hidrokinetoterapiei:

efectul psihologic pozitiv- imersia in apa este urmata in general de o stare de confort
psihic sau chiar de euforie ( mai accentuata la copii), reactie psihica ce poate fi explicata
si prin efectul de facilitare a mobilitatii diferitelor segmente in apa, pacientul
experimentand o stare de confort si incredere;
efectul termic al imersiei in apa nu este de neglijat :
o

baia calda provoaca vasodilatatie periferica, scaderea tensiunii arteriale, tahicardie

si cresterea travaliului cardiac, insotite de scadere a nivelului tonusului muscular
si scaderea nivelului sensibilitatii periferice, cu modificarea perceptiei durerii;

baia rece provoaca efecte musculare si cardiace inverse, urmate de efect tonifiant
muscular si general.

posibilitatea de a schimba progresiv nivelul de imersie, deci si nivelul de solicitare

mecanica;

posibilitatea de asistenta la mobilizarea activa; cand forta musculara este foarte slaba, in
apa este posibila miscarea activa nerealizabila la sec, deoarece sunt necesare doar o parte
din unitatile motorii pentru realizarea unei miscari;

utilizarea de flotoare permite sustinerea a o parte sau a intregului organism;

imersia faciliteaza circulatia de intoarcere la nivelul membrelor inferioare;

presiunea hidrostatica favorizeaza o mai buna perceptie a pozitiei membrelor, fenomen

ajutat si de diversii stimuli produsi in apa.

avantajul rezistentei hidrodinamice concomitent cu actiunea presiunii hidrostatice

actioneaza si rezistenta hidrostatica, apa opunand rezistenta la incercarea de a deplasa
corpul imersat acest parametru se poate cuantifica, obtinandu-se pentru fiecare situatie
in parte o solicitare variabila, in functie de particularitatile fiziopatologice existente.

Avantajele imersiei in apa din acest punct de vedere sunt:

o
o

o miscare foarte lenta intampina o rezistenta nesemnificativa;

miscarile rapide provoaca o rezistenta importanta din partea apei;

la cresterea suprafetelor de contact cu apa, creste si travaliul muscular

opozitia la un curent de apa permite realizarea de lucru mecanic in conditii de

izometrie, fara mobilizarea articulara. [7.]

Reguli de aplicare: apa trebuie mentinuta la temperatura de 35 -36 grade C in bazinele de

recuperare, temperaturi la care pacientul beneficiaza de efectele miorelaxante si antialgice,
solicitarea aparatului cardiovascular este limitata. Baile cu temperaturi de 26 31 de grade sunt
utilizate pentru programe de exercitii, iar cele cu 18 26 de grade sunt rezervate piscinelor
sportive.[7.]
Hidrokinetoterapia marina beneficiaza de conditii speciale, combinandu-se cu talasoterapia
(terapie ce utilizeaza diferite elemente ale mediului marin apa marii, radiatia solara, nisipul,
namolul marin, curentii de aer). Salinitatea crescuta a apei marii ( ce contine clorura de magneziu
si potasiu, sulfat de magneziu si de calciu, ioduri si bromuri, cantitati importante de clorura de
sodiu), care ii confera acesteia o densitate superioara apei dulci si mai mare decat densitatea
corpului uman 1,035) faciliteaza o plutire importanta si o descarcare mai mare de greutate.[7.]
Programele de hidrokinetoterapie se grupeaza in trei categorii:

exercitii de incarcare progresiva in bazine de mers cu adancime variabila, se foloseste

forta lui Arhimede ca element de facilitare; se obtine recuperarea precoce a
ortostatismului si mersului; recuperarea in caz de politraumatisme; recuperarea la
pacientii cu orteze; nivelul de imersie se scade progresiv, crescand solicitarea
organismului.
exercitii de mobilizare in apa exercitii de tip activ, facilitate de forta hidrostatica si
franate de rezistenta hidrodinamica se obtine conservarea si refacerea mobilitatii
articulare si exersarea musculaturii deficitare; mobilizarea pasiva in apa beneficiaza si de
efectul analgetic al factorului termic; realizarea decoaptatiei articulare, fie mecanic (sold,
coloana), fie manual (umar, pumn), decoaptatie cu alunecare (tehnica Menell), sau
intinderi musculare; realizarea de posturari in apa; exercitii globale, care permit
dezvoltarea unor miscari de tip intermediar, ineteresand mai multe articulatii si o
solicitare musculara medie

exercitii de recuperare neuro-motorie reprogramarea sistemului neuro-muscular este

necesara inca din perioada in care receptorii proprioceptivi sunt silentiosi. [Nica]; se
obtin: reeducarea controlului automat al stabilitatii articulare, reeducarea tulburarilor de
echilibru si coordonare.[7.]

programe de inot.

Proceduri ce utilizeaza apa sub forma gazoasa

Compresele cu aburi

Materiale necesare: 2 bucati de flanela, o bucata de panza simpla, o panza impermeabila, o

galeata cu apa la 60- 70 grade C.
Tehnica: o flanela uscata se aplica pe piele.Peste aceasta se aplica o bucata de panza muiata in
apa si bine stoarsa, apoi cealalta flanela. Totul se acopera cu panza impermeabila. Timp aplicare

20-60 minute.
Efecte: resorbtiv, antispastic, analgezic.[10. pag. 288]

Baia de aburi

Definitie: Metoda de hidrotermoterapie cu aplicare partiala sau generala, avand la baza actiunea
unei temperaturi umede ridicate, generate de aburi.
Materiale necesare: un dispozitiv special (dulap) vertical sau orizontal, prevazut cu o conducta
de aburi si un termometru care indica temperatura din interior. Pozitia este sezand sau culcat, cu
capul in exterior si cu inchidere cvasietansa in jurul gatului (cu un cearsaf), care sa impiedice
iesirea aburului din dulap; compresa rece pe frunte si pe ceafa.
Tehnica: temperatura initiala a aburului este de 30-42 grade C, urcand treptat la 50-55 grade C.
Durata : 5-30 minute.
Se aplica apoi o procedura de racire.
Efecte: procedura solicitanta pentru organism, deoarece realizeaza o incarcare termica mare in
conditii de mediu umed, defavorabile termoreglarii.
Indicatii: tratament de calire, cu rol profilactic, procedura de stimulare a unui metabolism
general lent.[ 5. pag. 16]

Sauna finlandeza

Definitie:Metoda speciala de hidrotermoterapie, contrastanta, cu aplicatie generala bazata pe

actiunea excitantului termic contrastant si a celui mecanic.
Sauna, pe langa aspectele igienice si terapeutice in plan fizic, are si un efect psihic important,
determinand o profunda deconectare neuropsihica. Nordicii dedica saunei macar o zip e
saptamana, toata viata.
Materiale necesare:Sauna standard are urmatoarea structura:
- O cabina cu cateva paturi de lemn, a caror extremitate e prevazuta cu un postament ce
permite ca, in pozitia culcat membrele inferioare sa fie mai sus decat nivelul capului. Cabina este
imbracata in lemn de pin sau de mesteacan finlandez, pentru ca apa de condensare sa fie
absorbita, pastrand uscaciunea aerului din interior;
- O sursa de caldura electrica sau foc cu lemne soba tapetata cu material refractar si
acoperita la partea superioara cu granit special car se inroseste repede. Pe aceasta trebuie sa cada,
la anumite intervale de timp, o cantitate de apa menita sa realizeze un jet de vapori.
- Un rezervor cu apa rece, situate deasupra cuptorului, de unde se elibereaza prin robinet, 200300 ml de apa care, ajunsa pe granitul inrosit, se evapora brusc, aburul se raspandeste ca un nor
cald in cabina.
- O camera alaturata, dotata cu dusuri cu apa rece sau piscine, si paturi pentru masaj si
relaxare.
In tarile nordice, multe saune sunt construite in vecinatatea cursurilor de apa sau a lacurilor, ceea
ce permite practicantului ca, dupa sauna propriu-zisa, sa se arunce in apa inghetata sau sa se
rostogoleasca prin zapada.

manusa speciala sau mladite de mesteacan.

Tehnica de aplicare: cuprinde mai multe faze:

o

Faza calda I pacientul dezbracat, este culcat pe patul de lemn cu picioarele

deasupra nivelului capului. Temperatutra in cabina este de 70 grade C; aerul este
uscat. Din cand in cand se provoaca vapori, temperatura creste treptat la 80 grade
C. Se realizeaza conditii de sudoratie puternica.
Dupa 10 minute, se fac frictiuni puternice cu manusa speciala (manusa aspra din
fire de par de cal), sau, dupa metoda clasica, flagelari cu mladite verzi de
mesteacan.

Faza rece se trece in camera alaturata unde se face un dus rece, baie in piscine
sau in lac cu gheata.

Faza calda II se reintra in cabina de lemn si se repeat faza calda timp de 20-30
minute.

Relaxarea se trece in camera alaturata unde, in pozitia culcat, pacientul se

odihneste timp de o ora. Aceasta faza se poate completa cu un masaj general.

cei antrenati pot repeta ciclul de cateva ori.

Efecte:
Datorita hipertermiei temperatura pielii creste, creste si temperatura miezului pana la 38,5-39
grade C, se declanseaza termoliza, apare transpiratie abundenta (se pierd 600-1500 ml apa. Apare
vasodilatatie tegumentara puternica.
Excitantul mecanic determina eliberarea de histamina la nivel cutanat, cu effect vasodilataor
suplimentar.
Pe acest fond vascular special se aplica excitantul rece. Datorita antrenamentului,
vasoconstrictia la rece este mica si nu creeaza senzatia de disconfort.
In faza calda frecventa cardiaca poate creste pana la 100-110/ minut; creste si frecventa
respiratorie.
In faza rece, frecventa cardiaca scade sub 60/ minut.
Se inregistreaza intensificari ale metabolismului, cresteri tranzitorii ale numarului de hematii
circulante si ale VSH.
Efecte psihice: relaxare, stare euforica si senzatie de inviorare.
Indicatii :
- Profilactic: realizeaza calirea organismului prin imbunatatirea mecanismelor adaptative la
schimbarile mediului extern.
- Curativ: in obezitate, guta, predispozitie pentru anumite afectiuni dermatologice ( acne,
furunculoza).
C. Proceduri de hidroterapie ce utilizeaza apa sub forma solida
a. Crioterapia in aplicatii locale
Inca din era glaciara, omul a folosit frigul in avantajul sau. Se pare ca crioterapia reprezinta una
din primele metode din managementul durerii. Frigul actioneaza asupra tesuturilor, organelor,

aparatelor si sistemelor precum si asupra organismului intreg prin racirea rapida (preluarea de
caldura de la acestea) pe care o provoaca.
Dispozitive pentru aplicatii locale mod de aplicare
o

bai partiale reci :

- cu apa rece cu gheata fin maruntita 30 de secunde 20 de minute; urmata de kinetoterapie

- cu apa foarte rece si sare 1kg de sare la 5 l de apa, pregatim solutia cu o ora inainte de
aplicatie, se introduce la frigider, la -3 grade C; 30 s. de imersie.mai multe scufundari in total 5
minute; la intervale de timp se aplica kinetoterapie.
2.
comprese reci :
- cu material textil imbibat cu apa cu gheata frecvent schimbate, 15-30 de minute de
aplicatie in total

masajul cu gheata :
o pe zone reduse in dimensiuni
o

aplicatie :

Statica mai scurta.

Dinamica 5 -10 minute;.are avantajul ca stimuleaza permanent receptorii

dinamici de rece, cat si mecanoreceptorii si presoreceptorii.

Pacientul, in timpul aplicatiei, experimenteaza pe rand :

o senzatie neplacuta, poate chiar dureroasa.

senzatie de incalzire locala, cu durere evidenta, intepaturi.

durere puternica de scurta durata (faza algica)

faza de amorteala analgezie.

Efectele terapeutice ale aplicatiilor locale de crioterapie :

efectul analgezic.
efectul miorelaxant antispastic.

efectul antiinflamator.

efectul antiedematos.

efectul hemostatic.

efectul regenerativ.

Indicatii ale aplicatiilor locale de crioterapie :

inainte si dupa interventii chirurgicale; in traumatologia sportiva; afectiuni musculare :

afectiuni reumatismale :

articulare : artrite, artroze acutizate. Poliartrita reumatoida

periarticulare. miozite,fibromialgii, sindroame miogelotice.

afectiuni neurologice :

nevralgii.

pareze usoare.

hipertonii de tip piramidal.

Nu se aplica persoanelor cu angina pectorala, tensiune oscilanta, pace maker.

Nu se aplica celor cu hemoglobinurie, anemie falciforma.

Nu se aplica persoanelor inconstiente sau afazice, cu care nu se poate comunica.

Nu se aplica celor cu acroscleroza, scleroderma si alte afectiuni insotite de fenomene

distrofice tegumentare.

Nu se aplica persoanelor cu tulburari ale sensibilitatii termice si dureroase:

D. Hidroterapia contrastanta
Omul este o entitate complexa, cu necesitati multiple.
Omul inseamna corp fizic + minte + emotie + spirit + social + economic.
OMS considera imbunatatirea calitatii vietii unul dintre scopurile majore ale medicinei moderne.
Toata gama de conditii imbunatatite de munca si de locuit asigurate omului contemporan prin
dezvoltarea industriala bazata pe mecanizare si automatizare, ca si evolutia tot mai rapida spre
urbanizare, exercita o serie de influente asupra organismului uman, de care medicina trebuie sa
tina seama.
O prima consecinta este reducerea capacitatii de efort, datorita lipsei de solicitare la eforturi
sistematice. Sedentarismul, determinat de conditiile de munca, de transport si de viata, daca nu
este compensat, poate determina aparitia si instalarea sindromului hipokinetic, care consta in
diminuarea maselor musculare, reducerea capacitatii de efort si nu rareori la cresterea in greutate
prin acumularea in exces de tesut adipos.
Sindromul hipokinetic reprezinta factor de risc pentru maladii ale

Sistemului locomotor - tulburari posturale, afectiuni reumatismale degenerative.

Functiei cardiovasculare creste frecventa bolilor cardiovasculare ischemice.

Functiei respiratorii scade capacitatea pulmonara si rata schimburilor de gaze.

Apratului digestiv

Aparatului renal

Sistemului endocrin

Sistemului nervos central

Datorita cresterii duratei medii de viata a crescut si incidenta unor boli netransmisibile cu
caracter degenerativ (bolile cardiovasculare, cancer, BPOC, osteoporoza).
Reducerea contactului omului cu natura, petrecerea timpului in spatii inchise, cu microclimat cu
parametri constanti duce la aparitia sindromului de deconditionare homo domesticus . Si
acest homo domesticus pierde legatura, din ce in ce mai mult, atat cu mediul sau natural de
viata, cat si cu sine insusi.
La acestea se adauga poluarea: chimica, sonica, radiativa, electromagnetica, informationala.
Cum putem contracara efectele acestor demoni ai contemporaneitatii?
Organismul raspunde la stressul produs de conditiile climatice, variatia intensitatii radiatiilor
luminoase, radiatiile radioactive, schimbarea presiunii atmosferice, a temperaturii, a curentilor de
aer, prin solicitarea sistemelor endocrin si nervos, realizandu-se un sindrom de adaptare. Un
stress moderat, urmat de restabilirea echilibrului psihosomatic, este considerat stimulent,
antrenand astfel o vitalizare a organismului si o crestere a capacitatii de reactie si a rezistentei la
factorii de stress.
[13.]
Terapia contrastanta consta in aplicarea succesiva a factorilor termici cald si rece, cu efect de
stimulare a circulatiei, a sistemului nervos de relatie si vegetativ, a sistemului endocrin, cresterea
rezistentei organismului. Includem aici afuziunile alternante, dusurile alternante, baile de soare
urmate de bai de mare sau lac, sauna urmata de baie rece, baia de namol calda urmata de dus
rece, etc.
Alte mijloace de calire a organismului, de stimulare a puterii de aparare a acestuia, recomandate
de Sebastian Kneipp, sunt si:
Plimbarea prin iarba uda timp de 5-10 minute cu picioarele goale, dimineata, intr-o livada
udata de roua sau intr-o apa curgatoare cu o adancime de 10-20 cm, urmata de plimbare pe nisip
sau pietris. Ne oprim cand picioarele s-au uscat si s-au incalzit.
Plimbarea pe pietre ude 3-5 minute, la cei care rezista se poate prelungi fara contraindicatii
pana la 30 minute. Se continua ca la plimbarea prin iarba uda.
Plimbarea prin zapada afanata permisa doar cand intreg corpul este cald, poate dura 30 de
minute.
Calcarea apei ridicati picioarele alternativ in cada cu apa rece 9temperatura sub 15 grade C)
pana la glezne, (mai apoi ridicam nivelul, pana ajungem cu apa pana la genunchi).Dureaza 1-6
minute. Indicatii: migrene, cefalee, picior plat.

4. Masuri de protectia muncii in sectiile de hidroterapie

Se prevede existenta unui grup format din garderoba personalului, camera de dusuri
pentru barbati si femei, instalatii sanitare;

Avand in vedere faptul ca personalul care serveste sectorul balnear lucreaza intr-un mediu
umed si cald, pentru a nu deveni daunator sanatatii se impune a se prevedea anumite
masuri de securitate a muncii legate de igiena vestimentara;
In primul rand se impune ca personalul mediu si auxiliar sa posede, dupa specificul
muncii, un echipament corespunzator, conform normativului;

La intrarea in serviciu, personalul va imbraca echipamentul de protectie (hainele vor fi

depuse la garderoba);

Dupa terminarea programului de lucru, personalului i se va recomanda a face un dus

inainte de a se imbraca cu hainele proprii.

Baile generale si baile partiale:

Prepararea bailor la temperatura indicata se va face inainte de intrarea bolnavului in apa;

Dozarea temperaturii se va face cu termometrul;

La baile ascendente apa fierbinte se va manipula cu atentie pentru a se evita arsurile, atat
de partea personalului tehnic, cat si a pacientilor, utilizandu-se pentru aceasta materiale si
tehnica de lucru adecvate;

Cazile se vor inchide ermetic cu dopuri (pentru a nu se pierde apa);

Cazile prevazute cu robinete defecte (care nu se inchid cum trebuie) vor fi scoase din uz
pana la remedierea problemei;

Gratarul din lemn va fi mentinut intr-o perfecta stare de curatenie si integritate, pentru
evitarea accidentelor;

Personalului tehnic i se recomanda utilizarea sortului de protectie in timpul efectuarii

procedurilor;

Procedurile vor fi executate conform prescriptiei medicale si conform graficului

planificarilor;

Dimensiunile cazilor si inaltimea lor (de la gratarul de protectie din lemn) trebuie sa fie
conform normativelor;

Dupa fiecare procedura vanele vor fi spalate cu apa fierbinte si dezinfectate cu cloramina.

Baile hidroelectrice
Se are in vedere protectia electrica. Se lucreaza cu mainile uscate, nu se uda aparatele si prizele,
nu se ating tevile de apa, calorifer, se pastreaza atmosfera cat se poate de putin umeda.
Dusul subacval

Aparatul se va conecta la retea numai in timpul tratamentului;

Personalul tehnic va controla starea de functionare a aparatului inainte de utilizare; la
orice senzatie electrica la piston sau carcasa, se intrerupe procedura pana la remedierea
defectiunii tehnice;

In timpul tratamentului, personalul tehnic va evita cu strictete atingerea caloriferului sau

a conductelor metalice (acestea trebuie mascate cu paravane sau cutii de lemn);

Bazinul se va spala cu peria dupa fiecare utilizare, dezinfectandu-se cu cloramina.

Reguli generale privind pavilionul ori salile de hidroterapie si functionarea utilajelor

Un pavilion modern de hidroterapie trebuie sa fie o cladire separata, ori situata in

vecinatatea stationarului si legata de acesta printr-un coridor;
Dusumeaua salii trebuie sa fie din mozaic de culoare deschisa, cu o mare panta de
inclinatie spre scurgere si acoperita cu gratare de lemn;

Peretii trebuie acoperiti cu faianta alba pana la minimum 1,80 2 m si restul tencuielii sa
fie vopsit in ulei alb;

Temperatura incaperilor este esentiala pentru aplicarea dozata a excitantilor termici

asupra pielii temperatura aerului nu trebuie sa aiba nici o actiune excitanta asupra
bolnavului, in sala de dezbracat si odihna ea trebuie sa fie in jurul valorii de 20 grade C,
iar in sala de hidroterapie trebuie sa fie in jur de 22-23 grade C;

Ventilatia incaperilor are importanta mare, deoarece umiditatea influenteaza

termoconductibilitatea aerului, care schimba intregul regim al procedurilor;

Alimentarea cu apa rece si fierbinte o problema importanta intr-a sala de hidroterapie;

Scurgerile cazilor si robinetele de umplere trebuie sa fie dimensionate mai mari decat de
obicei (pentru a ajuta la umplerea / golirea lor intr-un timp mai scurt);

In sala de hidroterapie trebuie creata o atmosfera de liniste, odihna si confort pentru

pacient.

Metodologia si tehnica procedurilor hidroterapice:

o

Procedurile hidroterapeutice reci nu se vor aplica la bolnavi cu tegumentele reci;

la acesti bolnavi, reactia dermovasculara (hiperemia activa insotita de cresterea
volumului sangelui circulant si incalzirea tegumentelor) nu se produce este
nevoie ca acestia sa realizeze miscari energice inainte de procedurile reci, sau sa
le fie aplicate inainte scurte proceduri de incalzire (ex: frictiuni uscate);
Inaintea procedurilor generale reci sau calde, bolnavii isi vor spala fata si le vor fi
aplicate comprese reci pe cap si gat, pentru evitarea congestiei cerebrale si a
congestiei retroactive, ce poate apare ca efect reflex hemodinamic;
Dupa procedurile calde, fierbinti si de sudatie, se va aplica o scurta procedura de
racire pentru combaterea relaxarii si atoniei vasculare periferice produse de
caldura (dupa aceasta tonicizare a vaselor, bolnavul trebuie sa capete o senzatie de
caldura placuta si reconfortare daca acesta nu este obtinuta, se recomanda
plimbare in aer liber);

Stergerea bolnavului dupa terminarea procedurii trebuie considerata ca fiind parte

integranta a acesteia, ea putand sa intareasca sau sa anuleze reactia hidroterapica;
astfel: dupa procedurile reci, stergerea se face prin frictiuni puternice peste un
cearceaf dur, incalzit in prealabil; iar la cei cu reactie dermo-vasculara foarte
accentuata si sensibilitate mare a pielii, stergerea se face fara frictiune;

In cazurile rare in care se indica sudatie intensa, dupa procedurile calde sau
fierbinti, se aplica in continuarea acestora o impachetare uscata completa cu
aplicarea compreselor reci pe cap dupa impachetarea uscata se aplica procedura
de racire, prin dusuri, spalare completa sau baie pe jumatate (persoanelor care
suporta greu sudatia, in continuarea procedurii calde, li se va aplica o spalare
completa sau un dus scurt rece pentru tonizarea vaselor si abea dupa aceasta se va
aplica impachetarea uscata completa, iar apoi procedura finala de racire);

Rolul principal in producerea efectului terapeutic, in orice cura hidroterapica, il

are, nu felul procedurii, ci, in primul rand, dozarea excitantilor, care trebuie sa fie
cu atat mai mica, cu cat simptomele bolii sunt mai accentuate (dureri, tumefieri,
subfebrilitati, agitatii, etc) excitatiile prea slabe nu actioneaza nociv, dar nici nu
produc efecte terapeutice, iar excitatiile prea tari, pot duce bolnavul in faza
negativa a reactiei, cu acutizarea fenomenelor patologice generale si locale.

5. Atributiile, competentele si responsabilitatile asistentului medical BFT in hidroterapie

A. ATRIBUTII:
o
o

asigurarea accesului si primirii pacientilor in baza de tratament;

evaluarea starii fizice si psihice a pacientului pentru a stabili daca acesta este apt
sau nu pentru tratamentul BFT in momentul respectiv;

pregatirea fizica si psihica a pacientului pentru aplicarea cu atentie si strictete a

procedurilor BFT specifice;

aplicarea propriu-zisa, cu operativitate si profesionalism, a procedurilor BFT,

conform prescriptiei medicului;

evaluarea starii fizice si psihice a pacientului dupa fiecare procedura si la finalul

sedintei de tratament, dar si la finalul seriei sedintelor de tratament;

asigurarea circuitului intraspitalicesc al pacientului (de la..., pana la... si intre

sectoarele bazei de tratament);

stabilirea orarului procedurilor de tratament in vederea obtinerii unui efect optim

benefic pentru pacient;

supravegherea pacientului pe toata durata tratamentului urmarind modul de

reactie al acestuia, raspunzand cu promtitudine la solicitarile pacientului si

informand medicul si asistentul sef de sectie asupra oricarei solicitari sau

modificari, subiectiva/obiectiva, survenita in timpul tratamaentului;
o

consemnarea procedurilor efectuate in fisa de tratament, asistentul medical BFT

tine evidenta primara a acestora si intocmeste la sfarsitul fiecarei luni graficul de
lucru;

aplicarea cu operativitate si profesionalism a tehnicilor de prim ajutor (lipotimie,

stop cardio-respirator, alte urgente medicale), precum si in caz de accidente
(incendii, electrocutare, inec);

pastrarea secretului profesional asupra identitatii si tratamentului (boala si

ingrijire, conform legii si bunului simt);

este atent la necesitatile particulare ale fiecarui pacient, incercand, pe cat posibil,
satisfacerea acestora nediscriminativ pe criterii de sex, rasa, varsta, nationalitate,
religie, handicap, nivel de trai, cultura si civilizatie;

raspunde cu promtitudine la solicitarile pacientului, fiindu-i interzis sa pretinda

sume de bani ori alte avantaje materiale;

asigura pacientului educatie medico-sanitara, respectiv, invata pacientul:

- cum sa se fereasca de posibilitatea contactarii infectiilor nosocomiale;

- masuri de igiena individuala si colectiva;
- masuri de profilaxie primara si secundara;
- proceduri BFT care pot fi efectuate la domiciliu, in siguranta.
o

asigura pacientului un microclimat optim (temperatura, umiditate, luminozitate,

dezinfectie, dezinsectie, dezodorizare), o pozitie confortabila a pacientului si a
segmentului de tratat in functie de afectiunile concurente si de dotarea bazei de
tratament;
supravegheaza si coordoneaza cadrele auxiliare (infirmiere, ingrijitoare, baiesite,
brancardieri) la a caror instruire profesionala contribuie permanent;

pastreaza, pregateste si controleaza starea de functionare a aparatului, semnaleaza

orice defectiune in vederea remedierii, asigura masuri de securitate specifice
sectiei (legate de utilizarea curentului electric, a apei, a caldurii, a luminii in
diversele ei forme), dar si masuri de prevenire a incendiilor;

verifica si selecteaza mostrele de produse corespunzatoare aparatelor de

fizioterapie care exista in dotarea bazei de tratament.

B. COMPETENTE: asistentul medical de balneofizioterapie are competenta:

de a aplica tehnicile de specialitate de electroterapie, fototerapie,

hidroterapie, balneologie, kinetoterapie;

de a realiza evaluarea starii fizice si psihice a pacientului inainte, in

timpul si dupa terminarea procedurilor de tratament si de a actiona
in consecinta, in acord cu necesitatile specifice;

de a folosi aparatura de specialitate, de a o pastra in stare de

functionare;

de a asigura primul ajutor in caz de urgente medicale si accidente

specifice bazei de tratament;

de a asigura respectarea normelor de profilaxie a infectiilor

nosocomiale;

de a realiza educatie igienico-sanitara si medicala pacientului

si/sau apartinatorilor acestuia, cadrelor auxiliare, asistentilor
medicali BFT debutanti, elevilor si studentilor aflati in stagiu
practic;

de a asigura confortul psihic al pacientului, acestuia fiidu-i indusa

o stare de bine absolut necesara evolutiei pozitive a tratamentului,
care se realizeaza prin inlaturarea anxietatii, cresterea increderii in
fortele proprii si in posibilitatea insanatosirii;

de a-si spori performantele profesionale prin:

studiu individual,

participarea la forme organizate de instruire profesionala,

participarea in colective de cercetare profesionala;

de a poseda: comportament, conduita, tinuta, abilitati de

comunicare, mod de exprimare adecvate in raport cu scopul
urmarit (acela de a determina pacientul sa capete incredere in
asistentul medical BFT si in procedurile efectuate de acesta).

C. RESPONSABILITATI: asistenta BFT

raspunde de buna pastrare si utilizare a aparaturii, utilajelor si instrumentelor din dotare;

raspunde de bunurile aflate in gestiune proprie, se preocupa de pastrarea acestora in
conditii corespunzatoare;

raspunde de aplicarea incorecta sau neglijenta in efectuarea tehnicilor de specialitate;

controleaza si respecta normele de protectia muncii si masurile de paza contra incendiilor.

6. STIATI CA ?

1. apa ar trebui sa se topeasca si sa fiarba la temperaturi mai scazute, care nu exista pe

Pamant. N-ar exista deci pe Pamant nici apa lichida, nici solida, ci doar sub forma de
vapori.
2. La apa, caldura specifica este de zece ori mai mare decat la fier. Apa se incalzeste de
cinci ori mai incet decat nisipul, dar si procesul de racire este lent. Datorita capacitatii
exceptionale a apei de a absorbi caldura, vietatile marine nu sunt niciodata amenintate
nici de o puternica supraincalzire, nici de o racire excesiva.
3. Apa are caldura latenta de vaporizare si caldura latenta de topire foarte mari. Pentru a
evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie de 5,5 ori mai multa caldura dacat pentru a o
fierbe. Daca nu ar exista aceasta proprietate, multe lacuri si rauri ar seca repede pana la
fund si viata din ele ar pieri.
4. Inghetand, apa se dilata cu 9% fata de volumul initial. De aceea gheata este mai usoara
decat apa si se ridica la suprafata; rar un bazin de apa ingheata pana la fund. Gheata care-l
acopera este un bun izolator termic, caci conductibilitatea termica a ghetii, ca si a apei
este foarte mica. Sub un asemenea "cojoc" chiar si iarna in Antarctica animalele marine
nu sufera prea mult de frig.
5. Cand sunt incalzite, toate substantele se dilata, iar la racire se contracta. Este un adevar
recunoscut. Si apa se contracta datorita frigului. Dar... in acest "dar" se afla totul. Se
contracta mereu cand scade temperatura, dar la +4C se atinge limita. De acum inainte
apa incepe sa se dilate din nou, cu toate ca temperatura scade. De aceea apa are densitatea
cea mai mare la +4C. Ca urmare, iarna, racindu-se pana la +4C, ea coboara la fund si
aici se pastreaza in decursul intregului sezon rece (in bazinele cu apa dulce, caci sarurile
marine complica tabloul circulatiei apei). Aceasta anomalie salveaza viata tuturor
vietuitoarelor care ierneaza in rauri, lacuri si helestee.
6. Apa este cel mai bun solvent din lume. Ea dizolva foarte multe substante, ramanand
inerta, fara sa se modifice sub actiunea substantelor pe care le dizolva. Datorita acestei
proprietati apa a putut deveni purtatoarea vietii. Toate solutiile din organismele vii sunt
preparate pe baza de apa. Ele se modifica prea putin in solutie, iar insusi solventul - apa poate fi utilizat in repetate randuri.

Organismul uman este construit din apa in proportie de peste 70 la suta per total.Creierul
are in componenta sa 90 la suta apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a
transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare. De asemenea,
neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90 la suta
apa..
In regiunile tropicale, apa de ploaie are o putere de dizolvare foarte mare. Specialistii au
calculat ca in peninsula Indochina, apa de ploaie ce cade pe un hectar, pe parcursul unui
an, contine 8 kg HNO3. In Brazilia, 50g apa la m3 de ceata contine 15-18 mg H2CO3 si
19 mg HNO3. Este o apa acida ce ataca rocile.

Cea mai variata compozitie dintre toate apele naturale o au apele subterane. Ele contin
cantitati mari de substante solide sau gazoase. Ajunse la suprafata, aceste ape, formeaza
izvoare de ape minerale.

Studiile RMN au evidentiat ca o parte importanta a apei intracelulare prezinta o structura

speciala care ii permite sa joace rolul vital pe care il are in organism. Acest rol vital al
apei intracelulare il joaca apa structurata, ce actioneaza atat ca pricipiu activ, cat si ca
vector al celorlalte principii active in celula vie, normalizand, astfel, echilibrul
termodinamic si biochimic al celulei.

Celebrul grup american Este Lauder a reusit sa obtina o apa biologica activa, tratand
lichidul cu sunete, cu muzica de Wagner si Beethoven. Acelasi concern va cumpara cu
bani grei licenta de producere a apei structurate, inventie a fizicianului roman prof. dr.
Ion Manzatu si a grupului de cercetatori de la Biotehnos, confirmand - fie si indirect - o
opera de pionierat romanesc in domeniu, o munca de peste 25 de ani si o lupta pe masura
cu indiferenta, invidia, ironia, cu nepriceperea. Trecuta prin diferite campuri electrice sau
magnetice, apa capata niste proprietati incredibile: stimuleaza sau inhiba procese
biologice.

In calitatea sa de specialist in fluide, Henri Coanda a descoperit ca fulgii de zapada sunt

vii. Ei au un sistem circulator ca si fiintele vii, format din artere mici, ca niste brate, prin
care circula apa. Apa ingheata spre exterior, dar continua sa circule in interior. El a
descoperit ca la temperaturi sub 0gr.C, atunci cand fulgii se formeaza, viata lor dureaza
atata timp cat apa circula prin artere, iar pe masura ce aceasta circulatie incetineste, fulgii
ingheata si mor. Pe baza acestui fenomen, savantul a considerat fulgii de zapada drept
niste fiinte vii. El a cercetat viata fulgilor de zapada in diferite zone de pe planeta si a
facut descoperiri de importanta vitala in cursul calatoriilor sale, cu consecinte de ordin
practic.

In 1996, japonezul Masaro Emoto a facut un experiment extraordinar pe un lac foarte

poluat, intr-o zona puternic industrializata din Japonia. Citeva mii de oameni s-au rugat,
sa vada ce efect are rugaciunea asupra apei, ce se intimpla cu apa in timpul rugaciunii?
Oamenii s-au adunat in grupuri; unii s-au rugat intr-un templu, altii pe lac, in barci si altii
pe malul lacului. S-a facut si o ceremonie cu luminari, exact ca in ritualurile
crestine. Masaro Emoto a prelevat apa din lac inainte de rugaciune si dupa doua ore de
rugaciune a vazut la miscroscop care era structura apei in ambele situatii. Apa poluata era
formata din particule haotice si stranii, pe cind apa prelevata dupa doua ore de rugaciune
avea structura unor cristale minunate, pure, in forma de flori. Frumusetea si perfectiunea
acestor cristale de apa purificata prin rugaciune este absolut extraordinara. Testele au
mers mai departe si Masaro Emoto s-a intrebat ce durata de viata are apa purificata prin
rugaciune. Constatarea extraordinara a fost aceea ca structura cristalina a apei se
pastreaza si timp de o luna dupa rugaciune.