Crioterapia este o metoda terapeutica frecvent utilizata pentru tratarea a diverse leziuni benigne si maligne.

Mecanismul distrugerii in crioterapie il constituie necroza care rezulta in urma congelarii si decongelarii celulelor.

Efectele adverse ale crioterapiei sunt de obicei minore si de scurta durata. In ultima perioada foarte multi
dermatologi practica crioterapia. Avantajele generale ale crioterapiei sunt faptul ca tehnica este facila, costurile
sunt scazute si rezultatele cosmetice sunt destul de bune.

Critoterapie in tratarea cancerului de piele

Tipurile de cancer de piele care au celule bazale superficiale si boala bowen pot fi tratate cu ajutorul crioterapiei.
Posibilitatea recidivei pentru carcinomul primar cu celule bazale variaza in functie de modalitatea de tratament.

Procentele recurentei pot fi mai mici cu 7.5% in cazul in care tehnica este aplicata in urma unor decizii rationale.
In urma studiilor se considera ca recurenta a fost intalnita in proportie de 10.1% in cazul exciziei chirurgicale,
7.7% in cazul chiuretajului si electrocauterizarii, 8.7% in cazul radioterapiei si 8.7% in cazul metodelor non-Mohs.

Mecanism de actiune

Mecanismul de actiune poate fi impartit in crioterapie in trei faze:

1.

Faza de trasfer de caldura

2.

Distrugerea celulelor

3.

Inflamatia.

1. Transferul caldurii

Mecanismul prin care crioterapia distruge celulele vizate este prin transferul rapid de caldura de la aparatele
utilizate in timpul tehnicii, la piele. Cel mai des, pentru criogenare este folosit azotul lichid care are un punct de
fierbere la -196 grade celsius. Rata de transfer a caldurii depinde de diferenta de temperatura dintre piele si
azotul lichid.

Cand crioterapia foloseste tehnica pulverizarii, azotul lichid este aplicat direct pe piele si va avea loc evaporarea
(cauzata de transferul termic) care are loc atunci cand caldura din piele este rapid transferata azotului lichid.
Acest proces determina evaporarea azotului lichid aproape imediat.

2. Distrugerea celulelor

Prejudicierea celulelor apare in timpul dezghetarii dupa ce celulele sunt inghetate. Din cauza conditiilor
hiperosmotice intracelulare, cristalele de gheata nu se formeaza pana la -5-10 grade. Transformarea apei in
gheata concentreaza substantele extracelulare rezulate in urma dizolvarii si rezultand un gradient osmotic in
membrana celulei care va provoca prejudicii in continuare.

Congelarea rapida si dezghetarea lenta maximizeaza distrugerea tesuturilor celulelor epiteliale si este cel mai
rapid tratament pentru afectiunile maligne. Fibroblastii produc colagen mai putin dupa o dezghetare rapida. Prin
urmare, un dezghet rapid poate fi recomandat pentru tratamentul leziunilor benigne sau cheloide in zonele
predispuse la cicatrici.

Efectele congelarii pot fi vazute atunci cand o friptura este decongelata. Sucurile care sunt observate dupa ce
friptura este complet decongelata reprezinta lichidul intracelular care se scurge din cauza deteriorarii peretelui
celular. Temperatura scazuta asigura prejudicii serioase si accentueaza concentratia intracelulara de electoliti.

Keratinocitele trebuie sa fie congelate la -50 de grade pentru ca distrugerea sa fie optima. Melanocitele sunt
delicate si necesita doar o temperatura de -5 grade celsius pentru distrugere. Acest fapt este motivul pentru care
apare hipopigmentarea in urma crioterapiei la persoanele cu piele mai inchisa la culoare.

Tipurile de cancer de piele cu leziuni maligne necesita o temperatura de -50 de grade celsius, in timp ce pentru
distrugerea leziunilor benigne este recomandata o temperatura de -20-25 de grade celsius.

3. Inflamatia

Ultimul raspuns la crioterapie este inflamatia care de obicei este observata sub forma eritemului si edemului.
Inflamatia este rapunsul la moartea celulelor si ajuta la distrugerea celulelor locale. Crioterapia determina
separarea membranei de baza, rezultand formarea pustulelor.