Romanul mitic, tradiionalist: Baltagul, de Mihail

Sadoveanu
Rezumat
Capitolul I
Autorul prezinta o legenda: la inceputul lumii, Dumnezeu ,,a pus
randuiala" diferitelor neamuri cate ceva (tiganilor ,,sa cante la cetera";
nemtilor le-a ,,dat surubul" ). Moldovenii de la munte au sosit la urma
datorita locurilor greu accesibile unde traiesc, si Domnul nu mai are ce sa
le dea : ,,Dragi imi sunteti dar n-am ce va face. Ramaneti cu ce aveti. Nu
va mai pot da intr- adaos decat o inima usoara , sa va bucurati cu al
vostru. Sa va para toate bune; sa vie la voi cel cu cetera si cel cu bautura;
si s-aveti muieri frumoase si iubete". Legenda o spunea Nechifor Lipan,
cioban foarte la mestesugul oieritului", din muntii Tarcaului de langa apa
Moldovei, care plecase toamna la Dorna sa cumpere oi si nu venise la
timp. Fiul sau, Gheorghita, era plecat cu oile la apa Jijiei, unde le dusese
pentru a le lasa la iernat, iar acasa au ramas Vitoria Lipan, sotia lui
Nechifor si Minodora,fiica lor.Minodora primeste o carte postala cu versuri
de dragoste din sat, de la fiul dascaluluidin sat, dar Vitoria nu accepta
relatia, caci nu dorea ca fiica ei sa isi schimbe starea sociala. In somn
femeia are un semn rau despre soarta sotului: il vede ,,calare cu spatele
intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape".

Capitolul II
Se produce un alt semn: cocosul canta oe prispa casei intors catre inafara,
un semn de plecare,spune Vitoria. Mama isi anunta fiica despre intentia
despre intentia de a o casatori cu ,,un roman asezat cu casa noua in sat si
cu oi in munte".
Capitolul III
Vitoria se adreseaza parintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o indeamna
sa astepte, caci el crede ca sotul ei intarzie dintr-o pricina oarecare. La
aceasta, femeia spune ca Nechifor ,, poate zabovi, o zi, doua cu lautari si
petrecere; ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie
ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata"
Capitolul IV
Sotia incearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda,
vrajitoarea satului, convinsa fiind ca batrana il are in slujba ei ,,pe cel cu
nume urat", ascuns poate in catelusa vrajitoarei. Batrana ii ghiceste in
carti:,,una cu ochi verzi si cu sprancene imbinate" il retine langa ea pe
barbat, dar Vitoria nu prea crede.

Capitolul V
Vitoria se pronunta despre capacitatea vrajitoarei : ,,Acum am inteles ca
demonul acela daca-l are, e un prost. Ori ii prost, ori n-are nici o putere,
de-o lasa pe dansa amarata, calica si lipsita de toate". Revine acasa
Gheorghita de la Jijia, dar mama sa isi da seama ca este inca prea crud si
nu poate sa lase pe seama lui sarcina descoperirii ce s-a intamplat cu
sotul ei, dupa cum intentionase. ,,Totusi - isi spunea in sinea ei - va gasi un
mica mintea ei sa ajute si bratul lui sa lucreze". Gandindu-se la sotul ei,
intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete. ,,S-ar fi cuvenit sa-I fie
rusine, caci avea copii mari; insa nu marturisea asta nimanui, decat numai
siesi, noptilor si greierului de vara". Se pregateste sa plece a doua zi la
Piatra Neamt, impreuna cu Gheorghita care, aranjand sani si caii, ,,se
gandea la multe lucruri bune peste care a avut el stapanire in munte cat a
fost copil. Paraul cu bulboanele au fost ale lui. Potecile la zmeura si mai
sus la afine, cand ocolea asa de bunavoie umbland dupa turmele
ciobanilor. Povestile la stana, sara, cand invaluie focul, limbi sub
spranceana padurii". Mama ii confirma sentimentul desprinderii de
copilarie (,,Intelege ca jucariile au stat. De-acutrebuie sa te arati barbat").
Pe drum Victoria intra la manastirea Bistrita, se inchina Sfintei Ana,
primeste sfat de la parintele staret Visarion (,, S-asteptam. Sfanta Ana are
sa puie cuvant la scaunul Imparatiei celei mari. Iar in acelasi timp
dumneata dute la stapanirea pamanteasca in Piatra".)
Capitolul VI
La Piatra Neamt Vitoria se adreseaza prefectului, care o admira (,,Nu mai
era tanara dar avea o frumusete neobisnuita in privire".) Dupa ce isi
spune pasul, este sfatuita sa intocmeasca o jalba, dar ea nu crede ca-i va
fi folositoare, daca sotul ei a fost ucis, caci ,,intr-asa imprejurare adevarat
ca nimenea nu poate descoperi lesul mortului, daca nu e lumina de sus ca
sa arate", gandea Vitoria. Pe ea Sfanta Ana o indruma, va spune la
intoarcerea in sat parintelui Daniil. Pe Minodora, mama ei o duce la
manastirea Varatec unde sora mamei traieste ca si calugarita si o lasa
acolopentru o perioada cat ea si Gheorghita vor lipsi de acasa.
Capitolul VII
Inainte de plecare,Vitoria a luat sfanta impartasanie, dar ,,Nimeni, dintre
poporanii de fata nu cunostea intelesul acelei impartasanii. Se curatise de
orice ganduri, dorinti si doruri inafara de scopui neclintit". Pentru a avea
banii necesari, vinde domnului David, crasmar, hangiu si negustor,evreu
din Calugareni, cunoscut de Nechifor si chemat de domnul Iordan
crasmarul din sat, in acest scop, piei de miei si branza, cu trizeci si opt de
mii de lei. Lucrurile mai valoroase din casa sunt lasate la parintele Daniil,
iar vitele din gospodarie in grija argatului Mitrea. Ea pleaca, impreuna cu
Gheorghita si cu negustorul, in ziua de vineri, 10 martie. Pe langa cele

necesare pentru drum, Vitoria a luat cu sine si o pusca a sotului ei, iar
Gheorghita un baltag, faurit special pentru drum, blagoslovit.
Capitolul VIII
Cei trei fac popas in Bicaz la un han, de unde afla ca Nechifor (,, - Era om
vrednic si fudul, zise Donea hangiul; nu se uita la parale, numai sa aiba el
toate dupa gustul lui".) trecuse pe acolo catre Dorna, dar hangiul nu l-a
vazut venind inapoi. Drept pretext al intrebarilor puse, domnul David da o
datorie pe care ar fi avut-o Nechifor catre Vitoria, care nu a spus ca ii este
sotie acestuia. Despre curajul sotului ei, femeia relateaza: ,,Odata, venind
noi de la Piatra, pe cand eram grea cu Gheorghita acesta, ne-au iesit
inainte oameni manjiti cu funingine. Au ridicat ciomegele asupra noastra
si au strigat sa lepadam paralele pe care le avem si merindele pe care le
purtam. Se suisera spre noi dintr-o rapa, la un corn de drum, pe inserat.
Nechifor avea baltag. Numai si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat
pletele s-a inhatat baltagul. Atata a strigat: << Mai slabanogilor, eu pe voi
va palesc in numele Tatalui si va pravalesc cu piciorul in rapa.>> Aceia au
ferit de dupa niste ciritei si s-au dus." Acasa la domnul David, de la sotia
acestuia (negustorul fiind plecat atunci) Vitoria afla ca Nechifor trecuse
toamna singur spre Dorna. Merge mai departe cu Gheorghita, iar in satul
Farcasa s-a pornit vant rece, fapt socotit de mama semn ca trebuie sa
opreasca acolo.
Capitolul IX
In Farcasa ii, mos Pricop, de la care Vitoria afla ca sotul ei oprise acolo
pentru potcovirea calului sau, in drum spre Dorna.
Capitolul X
Locuitorii muntilor Moldovei ,,stau ei in fata soarelui - arata autorul - de
cantec, de prietinie." Pe drum, la Borca Vitoria si Gheorghita intalnesc un
botez - femeia oierului a trebuit ,, sa descalece, sa intre la lehuza si sa-i
puie rodiu sub perna un costei de bucatele de zahar si pe fruntea
crestinului celui nou o hartie de douazeci de lei." Ceva mai departe, pe
ghiata de pe apa Bistritei, ii opreste un alai de nuntasi, care ,,au intins
plosca si-au ridicat pistoalele. Ori beau - zic acestia - in cinste feciorului de
imparat si a slavitei doamnei mirese, ori ii omoara acolo pe loc." Iar ei se
coAjunsi in Vatra Dornei afla ,,la o cantelarie", de la slujbasul de acolo ce
isi consultase registrele ca Nechifor cumparase, in noiembrie, trei sute de
oi. Din aceste vanduse, slujbasul o suta de oi altor doi gospodari, care nu
avusesera de unde sa mai cumpere, si plecase impreuna cu ei si cu toate
cele trei sute de oi.
Capitolul XI
,,La marginea celei din urma Dorne" Vitoria Lipan afla de la un crasmar ca
sotul cei poposise acolo ,,catra Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril",
impreuna cu doi ciobani, dintre care ,,Unul era mai putintel la trup - spune

crasmarul - si negricios ca mine. Celalalt mai voinic decat toti si radea des
si tare. Avea buza de sus despicata ca la iepure." Vitoria indicand
semnalmentele sotului ei, mai ales caciula brumarie pe care el o purta;
merge pe urmele lui ,,din semn in semn adica, din crasma in crasma."
Mama si fiul fac un nou popas dupa ce trec de satul Sabasa, peste
muntele Stanisoara, in satul Suha, unde crasmarul, Iorgu Vasiliu, isi aduce
aminte trecerea turmei de trei sute de oi, dar fiind insotita numai de doi
stapani, fapt confirmat si de sotia lui, ce adauga ca ,,Era unul mare cu
buza de sus crapata ca la iepure si altul mititel si negricios." Afla de la
Iorgu Vasiliu ca cei doi sunt locuitori dintr-un sat apropiat si ca cel voinic
se nimeste Calistrat Bogza. Pentru femeia oierului disparut incepe ,,sa se
faca lumina. La Sabasa fusera trei, la Suha Nechifor Lipan nu mai era."
Capitolul XII
Sotia domnului Vasiliu, cucoana Maria, da Vitoriei alte informatii: ciobanul
mai mic de statura se numeste Ilie Cutui si ambii sunt locuitori ai satului
Doi Meri. Iar ambii, Bogza si Cutui ,, - Nu mai pot de bine. L-ea cazut din
cer avere." La sugestia femeii crasmarului, Bogza si Cutui sunt invitati,
,,pentru o chestie mare", zice ea, la primarie, printr-un argat de la crasma.
In cursul intalnirii ce a urmat, Vitoria adopta o masca umila, intrebandui
pe cei doi despre imprejurarile despartirii lor de Necifor Lipan. Calistrat
Bogza raspunde - pe muntele Stanisoara, la locul numit Crucea Talienilor,
el si Cutui i-au platit lui Nechifor Lipan cele doua sute de oi, dupa care
ciobanul de la Tarcau a pornit pe drum inapoi, dar ,,sa nu se fi saturat el
de vechi, si sa fi cautat nou." Reveniti la Sabasa, Vitoria si Gheorghita
opresc la carciuma domnului Toma, carciumar cu care femeia se
imprieteneste ca si cu sotia lui, Catrina. Vitoria porneste prin Sabasa si il
recunoaste pe Lupu, cainele sotului, intr-o gospodarie.
Capitolul XIII
Gospodarul care il tinuse pe Lupu ii relateaza femeii despre drumurile
multe pe care le facuse cainele in munte, pentru a-si cauta stapanul. Dupa
ce plateste o recompensa, ea il i-a cu sine. Vitoria crede ca acest gand, de
a cauta cainele, ii venise ,,de la Nechifor Lipan. El - se intelegea lesne - nu
mai era intre vii cu trupul. Dar sufletul lui se intorsese spre dansa si-i
dadea indemnuri." Intre timp, in Suha apar banuieli despre o posibila
vinovatie a lui Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Este deja primavara si Vitoria
simte, pornita pe Stanisoara in cautarea ramasitelor sotului, ca ,,trupul ei
ar fi vrut sa cante si sa inmugureasca; simtea intrand in el soare si
bucurie, dar in acelasi timp se ofilea in ea totul grabnic, precum clopoteii
pe care ii tinea in degete si care pierisera." Cainele, care o insotea
asemeni fiului, isi conduce stapanii intr-o prapastie. Nechifor ,,era acolo,
insa imputinat de dintii fiarelelor. Scheletul calului curatit de carne, sub
tarnita si poclazi zacea mai incolo." Iar craniul uman purta urma de baltag.
Capitolul XIV

Privind resturile pamantesti ale tatalui, Gheorghita ,,plangea ca un copil

mic, cu ochii mititei si buzele rasfrante." Dar mama lui ,,avea in ea o
putere noua, care-i razbea in toate miscarile si in priviri." Gheorghita
ramane sa vegheze, in timp ce Vitoria merge in sat dupa ajutoare. A treia
zi soseste subprefectul Anastase Balmez, pentru cercetari asupra cauzelor
mortii, constata moartea violenta si o asculta pe Vitoria Lipan; care ii
sugereaza sa intrebe pe ciobanii ce i-au ajutat pe Bogza si Cutui sa aduca
oile de la Dorna daca stiu de vanzarea de oi.
Capitolul XV
In timpul interogatoriului la care ii supune, in Suha, pe Bogza si Cutui,
subprefectul primeste raspunsurile date Vitoriei in timpul discutiei cu ei de
la primarie. Femeia ii invita pe subprefect si pe cei doi ciobani la
inmormantare, dupa care isi marturiseste sotiei domnului Vasiliu
durerea: ,,eu, draga cucoana Marie, am trait pe lumea asta numai pentru
omul acela al meu si am fost multamita si inflorita cu dansul. Iar de-acum
imi mai raman putine zile cu nor." Ramasitele pamantesti ale lui Lipan
sunt ingropate in cimitirul din Suha.
Capitolul XVI
Are loc praznicul de dupa inmormantare, la casa domnului Toma. In timpul
careia Vitoria Lipan ii cere lui Calistrat Bogza sa-i dea baltagul sau lui
Gheorghita pentru ca flacaul sa-l admire, fiind arma frumoasa. Apoi spune
cum a fost ucis barbatul ei (,,Eu n-am fost de fata, dar stiu, mi-a spus
Lipan cat am stat cu dansul, atatea nopti, in rapa."): urca muntele
Stanisoara impreuna cu alti doi tovarasi, unul a mers inainte pe culme sa
vada daca nu vine cineva iar celalalt l-a lovit cu baltagul in cap pe la spate
si l-a impins in vale cu cal cu tot. Calistrat Bogza se infurie, caci se simtea
invinuit (,,-Destul! racni omul, destul!"), iar Gheorghita il loveste cu
baltagul in frunte si da drumul cainelui, ce il musca de gat. Simtind ca va
muri ciobanul recunoaste crima sa si a lui Ilie Cutui. Vitoria ii spune fiului
ce va face in continuare: platesc ceva trebui, vor pleca sa isi recupereze
turma furata, vor face parastasele cuvenite mortului si o vor lua pe
Minodora de la manastire.Dar mama tot nu este de acord sa isi
casatoreasca fata cu feciorul dascalului.

Argumentare

Semnificaia titlului

Tema

Rezumat pe scurt

Caracterizarea personajelor

Relaia dintre Vitoria i Gheorghi Lipan

Perspectiva narativ

Roman realist, tradiional.

BALTAGUL
de Mihail Sadoveanu
- argumentare roman interbelic/realist

Opera literara Baltagul de Mihail Sadoveanu a fost publicat n perioada

interbelic (1930) si este o capodoper a prozei romnesti, ndeosebi
pentru concizia, dinamismul si armonia compozitiei.
Ca specie literara, Baltagul este un roman, adica o specie a genului epic
n proza, cu actiune mai complicata si de mai mare ntindere decat a
celorlalte specii epice, desfasurat, de regula, pe mai multe planuri, cu
personaje numeroase, cu caractere complexe, evidentiate treptat, pe
masura ce se desfasoara actiunea. Romanul ofera o imagine ampla si
profunda asupra vietii, cu o varietate de tipuri umane si cu puternice
conflicte sociale, morale si psihologice.
Fiind o opera epica, Baltagul are narator, actiune si personaje, prin
intermediul carora autorul isi exprima in mod indirect propriile sale
sentimente. Modul de expunere predominant este naratiunea mbinat cu
descrierea, cu dialogul si cu monologul interior. Constructia epica este
bazat pe naratiunea obiectiva in care comportamentul, sentimentele si
gandurile eroinei sunt prezentate din perspectiva unui povestitor
omniscient. Omniscienta este un tip de perspectiva narativa in care
naratorul are o perceptie ilimitata. El cunoaste totul despre lumea pe care
o prezinta, dar si despre framantarile interioare ale personajelor acestei
lumi.
Compozitie. Romanul preia nucleul epic al baladei populare Miorita pe
care il dezvolta intr-o naratiune densa, structurata in 16 capitole, avand in
centrul ei tema cautarii si a cunoasterii adevarului.
Actiunea romanului este plasata la confluenta dintre lumea patriarhala
a satului moldovenesc de munte si universul orasului invadat de
elementele noii civilizatii a inceputului de secol al XX-lea. Fiind o opera
epica, romanul plaseaza intamplarile intr-un anumit timp si spatiu.
Actiunea se deruleaza de toamna, cand Nechifor Lipan pleaca la Dorna
dupa oi, pana primavara, cand Vitoria ii descopera trupul neinsufletit.
Perimetrul actiunii este destul de vast si cuprinde tinuturi de munte, de la
Magura Tarcaului, zona Dornelor si a Bistritei, pana in cele de campie, la
Cristesti, in Baltile Jijiei.
Intamplarile din roman se desfasoara pe momente ale
subiectului. Expozitiunea infatiseaza cadrul general al actiunii si o parte
dintre personaje. La sfarsitul unei toamne, Vitoria Lipan, sotia unui oier de
pe Valea Tarcaului, este ingrijorata ca barbatul ei, Nechifor Lipan, intarzie
sa se intoarca acasa. Ea cauta sfat la parintele Danila si la baba Maranda,
vrajitoarea satului. Unele vise si presimtiri o conving ca Nechifor a murit si
de aceea il cheama acasa pe Gheorghita, feciorul ei. In cele din urma, se

hotaraste sa piece in cautarea sotului ei, moment ce

constituie intriga romanului. Calatoria si cautarea sunt prezentate
in desfasurarea actiunii. Urmarind drumul obisnuit al oierilor, Vitoria si
Gheorghita pleaca din Magura Tarcaului pe urmele lui Lipan. Ei trec pe la
Bicaz, pe la Calugareni, prin Farcasa si Borca, pe la Cruci, apoi trec prin
Tara Dornelor si ajung in cele din urma la Vatra Dornei. Aici afla ca
Nechifor a cumparat trei sute de oi si si-a continuat drumul pe Neagra,
impreuna cu alti doi oieri carora le-a vandut o parte din oi. Vitoria
reconstituie drumul parcurs de Nechifor si ale insotitorii lui. De la acestia,
ea afla ca Nechifor, dupa ce le-a vandut lor oile, s-ar fi mtors din drum.
Continuand cautarea Vitoria descopera cainele sotului ei, Lupu, si cu
ajutorul acestuia gaseste intr-o rapa cadavrul lui Nechifor. Ea se adreseaza
autoritatilor spre a cerceta victima. Apoi Vitoria pregateste inmormantarea
lui Lipan dupa datina, dar isi continua investigatiile, fund convinsa ca sotul
ei nu a fost ucis de necunoscuti, ci de cei doi insotitori.
Actiunea atinge punctul culminant in timpul praznicului funerar, cand,
intr-o atmosfera de angoas, Vitoria Lipan reface cu exactitate scenariul
crimei, obligandu-i pe ucigasi sa se tradeze si sa-si recunoasca fapta in
fata celor prezenti. Deznodamantul romanului este foarte lapidar si
infatiseaza gandul Vitoriei de a indeplini toate datinile funerare si apoi,
spune ea, ,,ne-om intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate
am lasat."
Numarul mare de personaje este o alta trasatura specifica romanului. In
Baltagul exista personaje principale (Vitoria, alaturi de care se afla
Nechifor Lipan si Gheorghita), personaje secundare, precum si personaje
episodice. Aceste personaje au o importanta deosebita in desfasurarea
evenimentelor, contribuind la descoperirea adevarului.
Vitoria Lipan este personajul principal al romanului. Figura ei se impune
puternic de-a lungul intregului roman, eroina devenind un tip
reprezentativ al femeii voluntare si hotarte.
Caracterizarea directa a personajului principal este realizata de autor, de
alte personaje sau de personajul insusi (autocaracterizarea), iar
caracterizarea indirecta rezultata din faptele, comportamentul, gandurile
si framantarile personajului, precum si din mediul in care traieste, din
limbaj si din numele pe care il poarta.
Portretul fizic cucereste prin frumusete si farmec. De la inceputul
naratiunii aflam ca Vitoria, nevasta lui Nechifor Lipan, un oier de pe Valea
Tarcaului, este o femeie in plina maturitate care isi pastreaza inca
frumusetea. Autorul foloseste epitetul, enumeratia si metafora pentru a-i

infatisa portretui: avea ochi caprii, in care se rasfrangea lumina castanie

a parului", iar ,,acei ochi aprigi si inca tineri cautau zari necunoscute".
Vitoria este o femeie hotarata, priceputa si harnica. Ea stie sa conduca o
gospodarie, este intreprinzatoare, se tocmeste cu iscusinta unui negustor
si are un deosebit simt practic. Mama a doi copii, Vitoria e grijulie si
vegheaza cu dragoste asupra cresterii si educatiei lor. li invata sa respecte
datina i sa fie priceputi in ale gospodariei.
Relatiile ei cu celelalte personaje (cu domnul David, cu subprefectul
Anastasie Balmez, cu Hie Cutui si cu Calistrat Bogza) dovedesc o
inteligenta vie, o darzenie si o vointa de neinfrant. Drumul pe care il
parcurge cu Gheorghita, de la Magura la Vatra Dornei, la Sabasa si la
Suha, are semnificatii diverse si ilustreaza un vechi si frecvent motiv in
literatura romana motivul calatoriei, al drumului.
Vitoria Lipan este un personaj complex, ea fiind aparatoarea unei traditii
stravechi - o femeie sensibila si capabila de iubire, apropiata de natura,
careia ii cunoaste semnele. Ea este nu numai o exponenta a unei clase
sociale si a unui mediu, ci, dupa afirmatia criticului literar George
Clinescu, ,,Vitoria e un Hamlet feminin care banuieste cu metoda,
cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand
dovada s-a facut, da drumul razbunarii".
Actiunea este liniara si se desfasoara pe mai multe planuri narative.
Unul, retrospectiv, in care sunt aduse intamplari petrecute in trecut iar un
alt plan prezinta intamplarile in desfasurarea lor.
Caracterul monografic al romanului este dat de prezentarea diverselor
aspecte monografice ale satului romnesc traditional: traditii legate de
marile momente din viata omului (nasterea, nunta, nmormntarea),
obiceiuri, relatii de familie. Prin intermediul actiunii si al personajelor,
Mihail Sadoveanu ofera o imagine ampla si profunda a vietii, trasatura
specifica romanului. Astfel el zugraveste modul de viata patriarhal al
oamenilor de la munte, unde obiceiurile si traditiile sunt pastrate cu
sfintenie. Pe de alta parte, romanul lui Sadoveanu prezinta lumea orasului
de la sfarsitui secolului al XlX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Complexitatea lumii descrise si a personajelor, determina in
roman conflicte sociale, morale si psihologice, fapt ce a condus la
receptarea romanului Baltagul in diverse feluri. El este considerat ca fiind
in acelasi timp, unroman monografic, roman mitic, roman initiatic,
roman politist dar, totodat si roman al unei mari iubiri care
impresioneaza prin discretia si daruirea cu care aceasta este traita in
imprejurari dramatice.

Toate aceste trsturi tem, construirea personajelor n relatie cu mediul

n care triesc, tehnica detaliului, stilul sobru si impersonal, obiectivitatea
perspectivei narative, veridicitate conduc la concluzia c opera literar
Baltagul de Mihail Sadoveanu este un roman realist de tip obiectiv, care se
nscrie, prin valoarea sa, n seria capodoperelor literaturii romne.