Eseu despre tema si viziunea despre lume .

Nichita Stanescu

Dupa Mihai Eminescu in secolul 19 si Tudor Arghezi in perioada interbelica,Nichita Stanescu ar fi

cel de-al 3-lea pilon de existenta al poeziei romanesti.
Poetul isi face debutul in 1960,cu volumul “Sensul iubirii”,apartinand astfel generatiei ’60.Este asa-
numita generatie neomodernista.Scriitorii acestei generatii isi iau ca model poetii modernisti
interbelici,cei care ilustreaza modernismul canonic,teiretizat de criticul Eugen Lovinescu.
Nichita Stanescu este recunoscut ca cel mai important poet la generatiei neomoderniste ,prin faptul ca
lirica lui aduce o modificare esentiala in intelegerea poeziei.Raportul eu-lume-text se configureaza
intr-un imaginar liric de o mare noutate.
“Dintre toate artele-marturisea Nichita stanescu-niciuna nu foloseste un material atat de abstract ca
literatura.Totodata cuvintele reprezinta partea cea mai rezistenta a biologiei umane.Ele supravietuiesc .
Prin ele,insul capata nemurire,capata viata fara de moarte”

Purificate sau golite de intelesul din comunicarea obisnuita,cuvintele devin in poeziile lui Nichita
Stanescu un izvor de sensuri noi,care particularizeaza un mod cu totul su cu totul nou de a
privi,intelege si interpreteaza lumea:viziunea lirica stanesciana.
O poezie reprezentativa pentru aceasta viziune aparte asupra lumii este cea intitulata
“Catre Galateea”.Este o poezie din vol “Dreptul la timp” din 1965,incadrandu-se in cea de-a doua
etapa de creatie lirica.
Titlul poeziei este o sintagma nominala in care se afla un nume propriu feminin.cu trimitere la o
informatie culturala de factura mitica :sculptorul Pygmalion din insula Creta s-a indragostit de propria
sa creatie-o sculptura feminina de o rara frumusete-care a fost insufletita de Afrodita,astfel incat
Galateea va deveni iubita si sotia asrtistului.

Din aceste informatii culturale se cristalizeaza cateva trasaturi generice prin care Galateea devine un
simbol,frumusetea feminina deosebita care o singularizeaza;puterea si forta de seductie a frumusetii
feminine;relatia opera de arta-artist;relatia arta-viata. Mai concentrat spus,Galateea este simbolul
cultural al operei de arta care,prin desavarsirea sa,poate depasi zona pur estetica a artei si
insufletindu-se ,intra in zona mai cuprinzatoare a vietii.

Aceasta relatie dramatica arta-viata este sensul cel mai clar valorificat de Nichita in poemul
sau.Deci,inca din titlu,poemul se divedeste a fi o “”ars poetica”

Caracterul neomodernist al acestei arte poetice apare in inversarea de roluri:artistul implora creatia sa-i
dea viata.

Ca arta poetica expresiva(cu focalizare pe eul liric),poemul evidentiaza un creator ce-si constientizeaza
dramatic apartenenta exclusiva la propria creatie.De natura feminina aceasta are darul suprem al
nasterii-pe care eul il implora-(laitmotivul “si ma rog de tine”,gestul ingenuncherii,imperativul
“naste-ma”)

Una dintre trasaturile artei moderne este delimitarea eu empiric-eu textual ;in propria sa creatie, eul
artistic modern primeste o identitate anume,diferita de cea empirica.Poetul simte aceasta noua
identitate fie ca insuficienta,fie ca dormica de alte nenumarate identitati.
Dramaticul “naste-ma” se refera tocmai la aceasta problema si la dorinta lui de a o depasi.

Neomodernistul Nichita Stanescu aduce printr-o estetica expresiva aceasta tema a creatorului modern
care fiinteaza numai in propria lui creatie,