BASMUL CULT

POVESTEA LUI HARAP-ALB

ION CREANGA
CARACTERIZAREA PERSONAJULUI
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga este un basm cult publicat in revista
Convorbiri literarein anul 1877.
Basmul cult este o specie narativa ampla, o naraiune pluriepisodica, cu numeroase
personaje purttoare ale unor valori simbolice. Aciunea basmului implica prezenta
fabulosului si este supusa unor aciuni convenionale, care infatiseaza parcurgerea drumului
maturizrii de ctre erou.
Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb sunt oameni, dar si fiinte
himerice cu comportament omenesc, dupa cum afirma criticul literar george Calinescu in
Estetica basmului.
Tema basmului este lupta binelui mpotriva rului, ncheiata prin triumful binelui.
Concret, eroul parcurge o aventura eroica imaginara, un drum al maturizrii, pentru
dobndirea unor valori morale si etice. Caracterul de bildungsroman al operei se realizeaza
atat la nivelul temei cat si al motivelor narative: superioritatea mezinului, calatoria,
supunerea prin viclesug, muncile, demascarea raufacatorului, pedeapsa, casatoria.
Naraiunea la persoana a III-a este realizata de un narator omniscient, dar nu si
obiectiv, deoarece intervine adesea prin comentarii sau reflecii. Poate fi observata in basm
atitudinea fata de eroul naiv a naratorului si a personajelor, care par a cunoate dinainte
scenariul calatoriei vzute si la ritualul de iniiere. Fabulosul face ca elementele supranaturale
sa nu provoace spaima sau uimire, nici personajelor, nici auditoriului, care accepta de la
nceput convenia basmului.
In incipit, coordonatele aciunii sunt vagi, prin atemporalitatea si aspatialitatea
conveniei: amu cic era odata intr-o tara un crai, care avea trei feciori; Si craiul acela mai
avea un frate mai mare. Care era imparat intr-o alta tara mai ndeprtata. Reperele spaiale
sugereaz dificultatea aventurii eroului, care trebuie sa ajung de la un capt la celalalt al
lumii. El paraseste lumea cunoscuta si trece dincolo, in lumea necunoscuta, ca sa devina
imparat.
Actiunea basmului implica prezenta fabulosului si este supusa unor stereotipii
conventionale, care infatiseaza parcurgerea drumului maturizarii de catre erou.
Actiunea se desfasoara linear; succesiunea secventelor narative este redata
cronologic, prin inlantuire.
Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti
narative, etape ale drumului initiatic: etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea
craiului-fiul craiului, mezinul, parcurgerea drumului initiatic Harap-Alb, rasplata
imparatul.
Harap-Alb este personajul principal si eponim al basmului, protagonistul, intruchipare
a binelui, dar este un erou atipic de basm, deoarece este complet lipsit de insusiri
supranaturale si este construit realist, ca fiinta complexa, care invata din greseli si
progreseaza. De aceea este personaj rotund, si nu plat, iesind din stereotipia superioritatii
mezinului. Este personaj tridimensional, caci iese din tipar, surprinde, ca atunci cand ii da
calului cu fraul in cap sau rade impreuna cu ceilalti de Gerila, in casa de arama.
Numele Harap-Alb semnifica sclav- harap, rob de origine nobila, dar si conditia de
invatacel, faptul de a fi supus initierii, transformarii. Anterior acestui statut, a fost fecior de
crai, mezinul, apoi dupa dezlegarea de juramant, devine imparat.

Statutul initial al personajului este de neinitiat. El traieste intr-un orizont al inocentei,

justificata prin tineretea sa: e lipsit de experienta vietii. Desi are calitati umane deosebite,
acestea nu sunt actualizate de la inceput, ci si le descopera prin intermediul probelor la care
este supus.
Ceea ce ii lipseste feciorului de crai, lipsit de puteri supranaturale, este cunoasterea de
oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparenta acestora, puterea de a cantari cu drept de
echilibru ceea ce e sinceritate si ceea ce e prefacatorie in faptele, in infatisarea, in vorbele
celorlalti. Inocenta si credulitatea nu sunt defecte, ci doar caracteristici ale tanarului
neexperimentat. Spre a deveni imparat, el trebuie sa treaca cat mai multe probe si sa
dovedeasca o serie de calitati, printre care distingerea adevarului dincolo de aparente este una
importanta.
Dovezi ale naivitatii sunt in scena intalnirii cu Sfanta Duminica, sub chipul unei
batrane cersetoare, in alegerea calului nazdravan si, dincolo de spatiul protector al casei
parintesti, intalnirea cu Spanul si scena coborarii in fantana, cand feciorul de crai isi pierde
insemnele originii, i se schimba numele, devine rob, punctul cel mai de jos in care l-a adus
lipsa de experienta.
Astfel, eroul naiv are de invatat de la multi pedagogi pe care ii intalneste la
inceputul drumului sau pedagogul bun Sf. Duminica, pedagogul rau-Spanul, pedagogul
rezervat, car eintervine doar in cazuri speciale- calul.
Aparitia acestor initiatori evidentiaza, pe langa naivitatea personajului, alte trasaturi
morale latente ale acestuia : bunatatea, onestitatea, prietenia. Eroul de basm fiind o
intruchipare a binelui, iar Harap-Alb fiind un erou atipic, lipsit de insusiri supranaturale,
aceste trasaturi morale sunt atuurile sale in confruntarea cu raul.
Primele fapte ale feciorului de crai, intalnirile cu initiatorii sai, Sf. Duminica, calul si
Spanul, pun in lumina naivitatea, lipsa de experienta, incapacitatea de a distinge adevarul de
aparenta. Daca la curtea craiului se trecea mai usor peste asta, dincolo de spatiul protector al
casei, lipsa de maturitate relevata in secventa coborarii in fantana. Eroul este inselat de Span,
devine rob, isi primeste numele de Harap-Alb si este pus in situatia de a trece prin incercari
dificile, de fapt probe de initiere.
Daca naivitatea se inscrie in codul ritual al initierii prin care trece fiul craiului,
bunatatea este calitatea innascuta care provoaca transformarea personajului. El trece proba
milosteniei, daruindui Sf Duminica, care apare sub chipul unei batrane cersetoare, un banut.
Milostenia ii este rasplatita, fiindca batrana il invata cum sa-si induplece tatal ca sa-l lase sa
plece la drum pentru a deveni succesorul la tron al unchiului sau, Imparatul-Verde. Astfel
cersetoarea ii spune sa ii ceara armele si hainele cu care tatal sau a fost mire, iar calul sa-l
aleaga punand in mijlocul hergheliei p tava cu jaratec.
Drumul initierii este o calatorie inspre sine, spre a releva calitatile latente ale fiintei.
Manifestarea lor se produce in traversarea incercarilor, a probelor la care este supus de Span
si de imparatul Ros.
Spanul ii cere sa aduca salati din Gradina Ursului, pielea cu pietre pretioase din
Padurea Cerbului si pe fata imparatului Ros. In trecerea primelor doua probe, Harap-Alb isi
demonstreaza curajul si destoinicia, ca si ascultarea fata de Sf Duminica, pentru ca ea ii da
obiectele magice necesare si il sfatuieste cum sa procedeze.
Aducerea fetei imparatului Ros presupune trecerea altor probe, unde este sprijinit de
adjuvanti si donatori. Aceste personaje il ajuta in trecerea probelor de la curtea imparatului
Ros pentru ca mai intai el si-a dovedit genrozitatea si indemanarea, prin intalnirea cu roiul de
albine, bunatatea si curajul, prin intalnirea cu nunta de furnici, prietenia fata de Gerila,
Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila.

Ultima proba presupune alte serii de probe, prin care Imparatul Ros tinde sa
indeparteze ceata de petitori ( casa de arama, ospatul, alegerea macului de nisip) ca si acelea
care o vizeaza direct pe fata ( fuga nocturna a fetei transformata in pasare, ghicitul dublului,
proba impusa de fata: aducerea a trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat
muntii in capete.
Pentru erou, aducerea fetei de imparat la Span este cea mai dificila incercare, pt ca pe
drum se indragosteste de ea, dar onest, isi respecta juramantul facut si nu-i marturiseste
adevarata sa identitate.
Fata, o farmazoana, cunoaste insa adevarul si il demasca pe Span, car eil acuza pe
Harap-Alb ca ar fi divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta, il dezleaga de juramant,
semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului s-a sfarsit. Calul este acela care distruge
intruchiparea raului.
Inviat de fata, cu ajutorul obiectelor magice aduse de cal, eroul reintra in posesia
palosului si primeste recompensa: pe fata imparatului Ros si imparatia. Nunta si schimbarea
statutului social confirma maturizarea eroului.
Trecerea protagonistului prin incercari dificile, ca si experienta conditiei umilitoare de
rob la dispozitia unui stapan nedrept, contureaza sensul didactic al basmului.
Consider ca drumul initierii fiului de crai este o caltorie spre sine. Pentru a-si desavrsi
destinul el trebuie sa treaca mai multe probe. Eroul basmului, Harap-Alb, contrazice
asteptarile cititorului de basme, intrucat acesta nu are puteri supranaturale si nici insusiri
exceptionale. El are calitati si defecte sugerate si de oximoronul din numele sau. Prin trecerea
probelor la care este supus, fiul cel mic va dobandi calitatile necesare unui viitor imparat. Din
acest punct de vedere, basmul poate fi considerat un bildungsroman.
Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul lui Fat-Frumos din
basmele populare, caci evolutia sa reflecta conceptia despre lume a scriitorului, prin
umanizarea fantasticului. Protagonistul este o intruchipare a omului de soi, care
travereseaza o serie de probe, invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pt a merita sa
devina imparat.