Cum iti spui numele?

Se spune ca fiecare om are trei nume: numele de familie - pe care l-a

mostenit, numele propriu - pe care i l-au dat parintii si renumele, pe
care si-l face singur. Oricum ar suna numele nostru suntem
indragostiti de el si tresarim plini de emotie atunci cand il auzim. Mai
mult decat atat, specialistii in onomastic disciplina lingvistic care
studiaza originea, formarea i evoluia numelor proprii sunt de
parere ca numele noastre poarta un strop din esenta personalitatii
proprii.
Cand vine insa vorba despre cum ne rostim numele in cadrul unor
prezentari, facilitate de cunostinte comune sau in dialoguri unu-launu, lucrurile nu mai sunt atat de simple precum crede lumea, vorba
reclamei. Sigur, sunt multe stiluri si moduri de a ne prezenta. In cele
ce urmeaza ma voi rezuma insa doar la cateva.
Stilul timid si nesigur: Sunt Florian Vasile! (pauza) Imi cer scuze daca
va deranjez! Nu ai nicio sansa sa iti faci prieteni noi cu aceasta
abordare! Nici varianta cu terminatia numelui pe o tonalitate
crescatoare nu este mai stralucita: Sunt Ilie Dobrin? Adica nu mai stii
cine esti? La naiba, este numele tau si nu ucizi pe nimeni daca il
rostesti cu voce tare, clar si la modul firesc: Sunt Sorin Giurescu!
Apoi vine stilul ingamfat si indolent. Lucrez intr-o banca comerciala
si, prin natura muncii mele, ma intalnesc des cu directori generali de
companii mici si mijlocii. De multe ori, mici si mijlocii sunt si
abilitatile de relationare ale personajelor care conduc firmele in
cauza, pentru ca dupa ce, in prealabil, ai agreat cu el o ora si ai si
confirmat-o telefonic inainte, domnul in cauza intarzie vreo 15-20
minute la intalnire, intra furtunos si pana ajunge la scaunul sau
directorial iti tuna: Buna ziua! Calomfirescu sunt! Ba, m-ati
innebunit voi astia cu bancile voastre. Zii repede ca am treaba de nu
ma vad! Fifi, adu doua cafele urgent si pregateste-mi si raportul de la
Chemical Plant ca domnul termina repede, nu-i asa?
Nu prea e asa, domnule Calomfirescu! E adevarat ca ati muncit,
poate, din greu sa aduceti firma acolo unde este, dar ca sa o
mentineti pe pozitie e nevoie de mult mai mult. Ca poate nefericitul
ala de la banca mai cunoaste alte 20-30 de firme din exact acelasi
domeniu de activitate, care ti-ar putea fi clienti sau furnizori, si
vorba romanului: news travel fast! Nu stii niciodata ce si cum?!
Raman insa fidel credintei populare ca Oamenii cu adevarat mari
sunt simpli, iar simplitatea lor te face sa te simti egal cu ei.
Ajungem la stilul colocvial, de sueta metrolitana, care pune accentul
pe numele mic, de botez, in detrimentul celui de familie: nea Gica,
de la croitorie; doamna Geta de la administratie; domnul Catalin, cu
paharul plin. Desi eticheta in afaceri, transpusa si in viata de zi cu zi,
impune stilul protocolar, mai elegant, de utilizare a numelui de
familie in prezentari: Domnul Georgescu, Doamna Constantinescu,
stilul colocvial este din ce in ce mai utilizat in conversatiile cotidiene:
Imi renovam apartamentul si cautam o echipa de muncitori seriosi,
care sa nu imi secatuiasca bugetul. Imi sun un prieten:
- Man, recomanda-mi si mie te rog o echipa de zugravi de incredere,
care sa faca treaba buna.
- Da, noteaza: 0727.456.765, e seful de echipa, un tip extraordinar!
- Cum il cheama? intreb.
- Nea Costica, zice amicul meu.
- Nea Costica si mai cum? insist eu.

- Eh, nu stiu, domnu Costica, te descurci tu.

Il sun pe domnu Costica:
- Alo! Buna ziua!
Raspunde: Buna ziua!
- Ma numesc Florian Vasile si am numarul dvs. de telefon de la
George Postelnicu, i-ati renovat garsoniera acum 2 luni. Stabilesc cu
omul toate detaliile (timp, lucrari executate, materiale, manopera,
pret) si dau sa inchei conversatia:
- Stiti, George mi-a spus ca va numiti Costica. Daca-mi permiteti,
Costica si mai cum?
El, dupa o scurta ezitare:
- Eh, lasati, spuneti-mi Costica!
Eu nimic, vorba aia: protocolul, obisnuinta - insist:
- Totusi, stiti, imi este mai usor sa retin numele de familie, plus ca e
mai potrivit in conversatii
La care el:
- Bine, notati?
- Notez!
- Va zic pe litere!
- Pe litere notez!
- Bine, atunci! H-U-L-! (rasete)
Dupa care eu inchei apoteotic:
- Atunci ramane pe miercuri, domnu Costica!
Vorbind despre protocol si eticheta, specialistii in comunicare (mai
ales cei de peste ocean) recomanda ca atunci cand iti spui numele,
pentru a arunca in conversatie o samanta de vorba, este bine sa
adaugi si ceva despre tine sau despre pregatirea ta, pentru a facilita
dialogul: Matei Grigorescu, biolog de profesie! Sau Cristiana
Cristescu, pasionata de timbre! Sau Antonius Branzovenescu,
profesor de fizica cuantica!
Sigur, nu este bine sa exagerati cu aceste adaugiri. Imaginati-va ce
figura ar afisa o doamna eleganta la o receptie fastuoasa daca v-ati
apropia de dumneaei si v-ati prezenta: Sunt Popa Popescu-Rautu,
specialist in determinarea parametrilor unei functii de eficienta prin
metoda verosimilatii maxime.
Pentru a concluziona:
- prezentati-va intotdeauna cu formula: nume mic apoi nume de
familie
- folositi o tonalitate medie, insa energica
- vorbiti rar, cu claritate
- priviti in ochi interlocutorul, intindeti mana cu fermitate, aplecativa usor spre inainte si zambiti
Numele meu este Florian Vasile si ma bucur ca avem in comun un
club: TM Idest!
Va multumesc!