Viata la metru!

Ne intrebam adesea, ce este viata? Unde si cum incepe, unde

si cand se termina? Care este rostul meu, al fiecaruia dintre
noi, in aceasta calatorie numita viata? De ce trebuie sa
pierdem ca sa ne putem bucura de victorii, de ce trebuie sa
cadem ca sa invatam sa ne ridicam? De ce stim mereu cum
trebuia sa procedam dupa ce evenimentele se consuma? De
ce cautam raspunsuri?
Mi-am adresat mereu aceste intrebari si altele asemenea de-a
lungul existentei mele. Privind in urma, mi-am dat seama ca
viata mea a fost mai degraba un carusel, cu multe suisuri si
coborasuri. Am trait experiente de pe urma carora am
incercat sa trag invataminte. Caut si acum aspunsuri. Cred ca
nu mi-am adresat, inca, intrebarile potrivite.
Am zis ca viata este despre visuri. Visul meu din copilarie a
fost sa devin actor. Am fost indragostit de idea de a juca in
filme, de a interpreta eroul principal, care se lupta cu raul si
invinge intotdeauna, care ii ajuta pe nevoiasi. Bine, trebuie sa
recunosc ca unul dintre motive era si speranta ca, o data
ajuns actor, voi putea saruta toate actritele frumoase. Nu a
fost sa fie!
Am zis ca viata este despre radacina copacului care se inalta
tacut si drept catre cer. Am crescut. Toata copilaria din timpul
vacantelor scolare, de la clasele primare pana aproape de
facultate, mi-am petrecut-o la tara. Numai cine a avut bunici
la tara stie cat de norocos a fost si ce poveste extraordinara a
putut scrie in cartea vietii. Ajunsesem flacaiandru si
mergeam la hore in sat / Si stateam cu mandra-n poarta
pana-n zori la sarutat, scriam intr-o poezie personala de pe
vremea liceului. Am cochetat o vreme cu condeiul si mi-am
impletit existenta cu speranta ca voi ajunge un mare scriitor.
Am fost, pentru mai bine de 2 ani, jurnalist si credeam ca miam gasit vocatia. Insa nu a fost sa fie nici de data aceasta!
Am zis atunci ca viata este despre destin. Pur si simplu esti
menit sa faci ceva anume. Si, iata-ma din nou in cautare de
raspunsuri! In locuri in care destinul mi-a purtat pasii. Iar
pasii m-au dus, intr-o dimineata racoroasa de primavara de la
inceputul anilor 2000, intr-o cafenea eleganta de pe o strada
cocheta a Bucurestilor. Ma intalneam cu un domn senior,
roman la origine, dar care traise toata viata numai prin
strainatate si fusese, de-a lungul carierei sale, de la gradinar
si ospatar la evaluator de obiecte de arta si vice-presedinte de
banca. Veneam dupa o perioada de cateva luni in care nu
avusesem niciun job, iar increderea in propria persoana era
la cote foarte joase. M-a intrebat ce imi doresc. Bani!, i-am
raspuns. Mi-a zis ca daca vreau sa am bani, trebuie sa sa ma
desprind de lumea artistica si sa intru in lumea financiara,
intr-o companie de asigurari sau o banca. Eu in banca?, mam intrebat mirat. Nu am nicio pregatire de specialitate si
sunt atatea persoane bine pregatite, mult mai potrivite decat
mine pentru acest job!. Mi-a spus atunci un lucru pe care,

spre rusinea mea, l-am uitat o data cu trecerea timpului: Nu

te gandi la ce au altii de oferit, gandeste-te ca ceea ce ai tu de
oferit este unic!. Am 13 ani de banca si, pe langa faptul ca nu
am mai multi bani, inca nu ma simt implinit profesional.
M-am gandit ca viata este despre alegeri. Intr-un fel sau altul,
suntem rezultatul alegerilor pe care le facem. O vreme am
crezut ca destinul ne arunca-n drum toate intamplarile vietii.
Dar nu este asa! Noi ne cream destinul si ne croim viitorul in
fiecare secunda prin alegerile pe care le facem. Daca eu
alegeam sa nu fiu acum, aici, as fi fost cu siguranta in alta
parte, facand parte dintr-un alt viitor. Poate as fi fost la birou,
poate as fi fost acasa, cu familia, iar voi ati fi trait acum un
viitor fara Florian, in calitate de vorbitor. Wow! Va sa zica
prin alegerile mele pot influenta, in mod indirect si intr-o
mica masura, viitorul celor din jurul meu!
Am luat-o mereu de la capat. Nu mi-a fost frica de inceputuri,
pentru ca nu-i asa? inceputurile sunt cele mai grele, dar si
cele mai frumoase! Am realizat ca viata nu este despre a cauta
explicatii, ci despre a trai cu intensitate fiecare moment. Am
vazut ca viata se poate curma tragic si pe neasteptate. Am
invatat ca lucrurile nu se schimba peste noapte. E nevoie de
timp si dedicare, e nevoie de munca. Multa munca! Ambitie!
Sacrificiu! Am realizat ca viata nu este despre a privi in urma,
ci despre a merge inainte. Despre ce ai de gand sa faci chiar
din acest moment. Primim in fiecare dimineata de la
Dumnezeu 86.400 de secunde. Ce facem cu ele, depinde
numai de noi insine.
Aveti fiecare pe scaun cate un metru. Aceasta este viata
voastra. Putin probabil sa aveti nevoie de mai multi ani decat
cei 100 de pe aceasta panglica. Potrivit datelor INS, speranta
de viata la barbati este de 71 de ani si 78 ani la femei. Acum,
va rog sa rupeti de la unitatea 71 (baietii) si de la 78 (fetele)
si aruncati partea cu diferenta pana la 100. S-ar putea sa
traiesti mai mult de atat, dar statistic vorbind, pana acolo se
intinde metrul tau. Priveste putin panglica! Poate aceasta este
firul vietii tale. Impatureste in doua panglica sa vezi daca,
statistic vorbind, esti in prima parte a vietii sau ai trecut de
jumatatea ei. Pentru a merge mai departe te rog sa rupi anii
care s-au scurs de la nastere pana la varsta ta actuala: sunt
traiti deja, sunt istorie. Nu mai poti schimba aceasta parte
indiferent de cei vei face. Ceea ce ti-a ramas este o
reprezentare simpla a vietii tale de la momentul actual si
pana la sfarsitul zilelor tale. Finalul s-ar putea sa vina mai
devreme sau mai tarziu.
Daca ar fi sa rezum prezentarea mea din aceasta seara la o
singura fraza, aceea ar fi: Voi ce aveti de gand sa faceti cu
centimetri de viata care v-au ramas?
Multumesc!