Nisipul aleilor dearte,

mbrind pantofii ti albi, va tresri...

La revederea celei venite de departe
Copacii vor zmbi...
Ferestrele-mi nchise se vor deschide iar,
i-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb mrgritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte cald de mai.
Cnd vei veni,
"Olimpia" din cadru-i i va surde iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
i mutele covoare, pe jos, vor tresri...
Demonul nebuniei va cobor din nou
Pe-albastrele sofale
i albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru,
Iar noi,
Sub ocrotirea tcutelor perdele,
Postum ca i-ngropaii de vii, ntr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad i de cinabru.
i-apoi...
Va fi ntr-o sear poate ca i-alte seri.
Va fi
O sear de octombre cu palpitri discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
i regrete...
Vai!... cea din urm sear cnd tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamn pe sfrite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batist Simbolul despririi...
i-atta tot...
i-apoi
Nu va mai fi nimica,