NEUROPSIHOLOGIA SOMNULUI

Somnul este o stare fiziologica perioadica, reversibila, caracterizata prin abolirea

constiintei, inactivitate comportamentala (somatomotorie), diminuarea metabolismului si
reactivitatii.
Viata normala impune o alternanta adecvata a starii de veghe-somn, dependenta de
varsta si conditiile individuale. Nou-nascutul doarme aproape tot timpul. Apoi durata
somnului scade, mai ales pe seama somnului de zi. Incepand cu al doilea an si pana la
varsta scolara se stabilizeaza perioada somnului nocturn, iar de la varsta de 13 ani,
somnul de noapte ajunge la aproximativ 8 ore. La batrani durata somnului se reduce la 6
ore. Urmarind raportul veghe-somn in functie de varsta se constata ca daca la sugar
pentru o ora de veghe se consemneaza 2 ore de somn, la adult o ora de veghe necesita o
jumatate de ora de somn.
Ciclul veghe-somn reprezinta pentru organism o unitate de masura pe baza careia isi
masoara timpul propriu. Au loc optimizari in cursul ontogenezei, in functie de conditiile
concrete ale mediului fizic, familial si social.
In cadrul acestui proces de optimizare se incadreaza si plasticitatea ciclului somn-veghe
in functie de activitatea fizica si intelectuala, conditii de viata, variatii neperiodice ale
proramului de lucru, etc.
O influenta deosebita asupra ciclului somn-veghe au emotiile si durerea, legate de
sistemul limbic, capabile de a modifica ritmul, durata si eficienta acestuia.
Somnul rezulta ca urmare a unor fenomene complexe, in cadrul carora deosebim o
componenta pasiva si una active.
Componenta pasiva este rezultatul intreruperii starii de veghe din cauza procesului de
oboseala progresiva a neuronilor solicitati continuu, ceea ce determina scaderea
excitabilitatii lor si implicit scaderea afluxului sensorial al scoartei cerebrale cu
dezactivarea acesteia.
Componenta activa are la baza o serie de formatiuni nervoase responsabile de inducerea
si intretinerea somnului.

S-au descries doua tipuri coportamentale de somn: somnul lent si somnul paradoxal.
Somnul lent
Somnul lent sau somnul cu unde lente, dupa tipul undelor EEG corespunzator acestuia,
constituie, in medie 78 82% din somnul comportamental la omul adult. Se mai
numeste si somnul NREM (non-rapid eye movement), neinsotit de miscari rapide ale
globilor oculari.
In timpul somnului lent se produc o serie de modificari functionale:
- respiratorii: scaderea frecventei respiratiilor si a ventilatiei pulmonare;
- circulatorii: bradicardie, scaderea usoara a tensiunii arteriale (prin scaderea volumului
sanguine si vasodilatatie), scaderea debitului cardiac, dar cu cresterea ursoara a debitului
sanguine cerebral;
- endocrine: reducerea secretiei hormonale, cu exceptia hormonului somatotrop care se
secreta in cantitate mai mare;
- metabolice: reducerea metabolismului energic (scade consumul de oxigen cu
aproximativ 10% din valoarea bazala), hipotermie;
- sanguine: scaderea volemiei, cresterea numarului de eozinofile, usoara crestere a
presiunii partiale a CO2 ;

- urinare: scaderea fluxului urinar

- neuro-musculare: diminuarea tonusului vegetative simpatico si cresterea tonusului
parasimpatico-vagal, reducerea tnuslui muschilor scheletici (facies imobil, relaxarea
muschilor posturali in primul rand a muschilor cefei, cat si ai muschilor masticatori),
inchiderea pleoapelor, mioza, pozitia divergenta superioara a globilor oculari.

Electroenecefalografic, somnului lent i s-au descries patru stadii. Premergator somnului

exista o stare de tranzitie dintre veghe si somn caracterizata prin somnolenta si scurte
perioade de abolire a starii vigile, iar electroenecefalografic se constata o rarire a
frecventei ritmului alfa, cu cresterea amplitudinii si tendinta la sincronizare, cat si scurte
perioade cu ritm alfa lent, hipovolant.
Stadiul I somn lent superficial: traseu EEG hipovoltat plat cu unde de 5 6 Hz.
Stimulii senzriali fac sa reaparapentru scurt timp ritmul alfa.
Stadiul II somn lent superficial, cu unde plate de 4 -5 Hz care cresc apoi descresc in
aplitudine). Daca se face o stimulare Sonora se evoca o succesiune de unde numite
complexul K (grupuri polifazice formate din una sau mai multe unde lente negative
bifazice, care declanseaza dupa ele o serie de unde rapide de 11 13 Hz, indeosebi pe
vertex).
Stadiul III somn lent profound, cu unde de 1 -3 Hz, pe care fond apar fusuri de somn
si a complexelor K.
Stadiul IV somn lent profund, cu unde de 0,5 1 Hz, foarte ample, fara complexe K
Mecanismele responsabile de producerea somnului lent sunt dependente in mod special
de formatiunea reticulate, care, prin sistemul reticulat ascendant activator (SRAA),
genereaza si intretine tonusul cortical, asigurand gradarea controlului starii vigile si a
constientei. In producerea somnului lent sunt implicate si structuri cu functii hipnogene
ale caror activare temporara induc in mod activ perioade de somn. Structurile hipnogene
mai sunt denumite sincronizatoare, prin faptul ca induc pe EEG unde sincrone
caracteristice somnului.
Structuri hipnogene sincronizatoare:
a. Formatiunea reticulara ponto-bulbara, actioneaza prin inhibarea SRAA si prin activarea
structurilor sincronizante diencefalo-corticale
b. Talamusul, intervine prin sistemul sincronizant talamo-cortical.
c. Nucleul caudat, actioneaza prin intermediul talamuslui nespecific, fiind responsabil in
acelasi timp si de diminuarea tonusului cortical.
d. Structurile limbice si hipotalamusul anterior actioneaza prin regiunea preoptica ale
carei eferente sunt destinate zonelor bulbare sincronizatoare
e. Cortexul cerebral, atat paleo- cat si neocortexul, in interrelatiile cu talamusul,
actioneaza asupra sistemelor reticulate de reglare a starilor de veghe si de somn

Somnul lent poate fi indus si de stimuli senzitivo-senzoriali: stimuli intermitenti auditivi

sau vizuali, stimuli de joasa frecventa ale unor zone cutanate sau musculare. De
asemenea si unele aferente vegetative induc somn: stimularea presoreceptorilor gastrici
(in cazul stomacului plin), stimularea presoreceptorilor sino-carotidieni (in caz de
hipertensiune), si au ca mecanism antrenarea progresiva a structurilor sincronizante
bulbare prin colateralele cailor sensitive.
Exista un mecanism biochimic al somnului in care este implicat serotonina. Neuronii
serotoninergici din rafeul trunchiului cerebral, in special prin proiectile lor limbice, sunt

responsabili de declansarea si intreruperea somnului lent. Scaderea concentratiei

cerebrale de serotonina induce insomnie.
Somnul paradoxal
Somnul paradoxal sau somnul cu unde rapide sau somnul REM (rapid eye movement)
alterneaza cu perioadele de somn lent, corespunzand cu perioadele onirice (de vise).
Alternanta perioadelor de somn lent cu cele de somn paradoxal este mai rapida la nounascuti decat la adult. De altfel la sugar faza paradoxala a somnului este predominanta,
reprezentand 60-70% din durata totala a somnului, in timp ce la adulti scade la 22% iar
la batrani la 13c- 18%. Episoadele de somn rapid apar la omul adult, in medie ceva mai
scurte in prima parte a noptii si avand tendinta de a deveni mai lungi spre dimineata.
Aspectele comportamentale ale somnului paradoxal:
-

atonie musculara si areflexie somatica

miscari rapide oculare, cu o frecventa de 60 70 pe minut, associate in salve
mioza, dar uneori dilatatie pupilara fazica
tresariri, miscari bruste somatice, secuse clonice ale trunchiului si membrelor
mari variatii tensionale si ale frecventei cardiace
respiratie neregulata, cu frecventa variabila si cu perioade de aplnee
erectie peniana

Electroenecefalografic, somnul paradoxal este caracterizat prin unde ceva mai rapide
decat in somnul lent, de 2 6 Hz, cu voltaj redus si ocazional cu ritm alfa. Structurile
responsabile de producerea somnului paradoxal se gasesc in formatiunea reticulate
pontina. Din aceasta cauza somnul paradoxal se mai numeste si somn rombencefalic.
Caile ascendente care asigura activitatea corticala in cursul somnului paradoxal au traseul
formatiunea reticulate-hipotalamus-hipocamp (componenta a structurii trunchi cerebral
sistem limbic)
Privarea moderata de somn, desi nu evidentiaza tulburari ale homeostaziilor generale si
ale mediului intern, se manifesta printr-o reactivitatate adaptativa mai putin eficienta. In
schimb, la persoanele private de somn un timp mai indelungat s-au evidentiat o serie de
modificari comportamentale manifestate prin diminuarea performantelor sau/si marirea
cheltuielii de efort necesara executiei. Sunt afectate in special solicitarile de lunga durata.
Adesea se consemneaza iritabilitate, anomalii de perceptie, iar in caz de prelungire a
lipsei de somn tendinte psihotice. In unele cazuri apar tulburari vegetative cu rasunet
asupra ritmului cardiac, tensiuni arteriale, respiratiei.
In ceea ce priveste rolul biologic al celor doua tipuri de somn, somnul lent reprezinta o
veritabila perioada de odihna pentru organism, dar numai partial pentru creier. Somnul
lent are un rol reparator, odihnitor, restaurator si fortifiant; joaca o importanta functie in
cresterea si reinnoirea tesuturilor corporale in general si un deosebit rol in sinteza
proteica. Somnul paradoxal este indispensabil pentru restaurarea ionica, metabolica si
proteinica a neuronului, pentru stabilizarea memoriei de lunga si de scurta durata.
Cele doua satri de somn detin un important rol, prin dinamica constelatiei monoaminelor
cerebrale, in modularea comportamentului afectiv si motor.