Ploaie n luna lui Marte - Nichita Stanescu

Ploua infernal,
i noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau n luna lui Marte.
Pereii odaii erau
nelinitii, sub desene n cret.
Sufletele noastre dansau
nevzute-ntr-o lume concret.
O s te plou pe aripi, spuneai,
plou cu globuri pe glob i prin vreme.
Nu-i nimic, i spuneam, Lorelei,
mie-mi plou zborul, cu pene.
i m-nlam. i nu mai stiam unde-mi
lsasem n lume odaia.
Tu m strigai din urm: rspunde-mi, rspunde-mi,
cine-s mai frumoi: oamenii?... ploaia?...
Ploua infernal, ploaie de tot nebuneasc,
i noi ne iubeam prin mansarde.
N-a mai fi vrut s se sfreasc
niciodat-acea lun-a lui Marte.