Lucian Blaga

Lucian Blaga, poet, dramaturg i filozof, s-a nscut la 9 mai 1895, n satul Lncrm din judeul Alba, sat
ce poart-n nume "sunetele lacrimei.
Copilria sa a stat, dup cum el nsui mrturisete, "sub semnul unei fabuloase absene a
cuvntului, autodefinindu-se "mut ca o lebd, deoarece viitorul poet nu a vorbit pn la vrsta de patru
ani.
Fiu de preot, Isidor Blaga despre care afl de la fraii lui c "era de o exuberan i de o volubilitate
deosebit de simpatic, este al noulea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va
pomeni n scrierile sale ca pe "o fiin primar ("eine Urmutter).
i face studiile primare la coala german din Sebe-Alba, urmate de liceul "Andrei aguna, din
Braov i de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se nscrie pentru a evita nrolarea n
armata austro-ungar. Absolvent (n 1920) a Universitii din Viena.
n 1919 Sextil Pucariu i public Poemele luminii, mai nti Glasul Bucovinei i Lamura, apoi n
volum. Dup terminarea studiilor, se stabilete la Cluj.
Este membru fondator al revistei Gndirea (aprut n 1921), de care se desparte n 1942, i
nfiineaz la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).
nc din primii ani ai liceului, Blaga se impune ateniei colegilor. "La cursuri, mi aduc aminte c uimea pe
profesori cu originalitatea rspunsurilor pe care le va da.

i n vreme ce clasa i ndrepta admiraia spre muchii atletici ai unor colegi, bnuiam n sclipirea ochilor
un joc de flcri deasupra unei comori i va aminti mai trziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia
Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, n ara noastr, 1935.
n 1910 debuteaz n Tribuna din Braov cu poezia "Pe rm", urmat de cea intitulat "Noapte" i
este ales preedinte al societii literare din coal.
"ncepuse s-l pasioneze problemele de tiin i filozofie" atest aceleai Amintiri.
Ne vorbea despre planeta Marte, ncerca s ne dovedeasc existena vieii acolo.
Cu timpul era pasionat mai mult de problemele filozofice (Conta, Schopenhauer, Hffding, Bergson).
O lung perioad (1926-1939), va lucra n diplomaie, fiind, succesiv, ataat de pres i consilier la
legaiile Romniei din Varovia, Praga, Berna i Viena, ministru plenipo-teniar la Lisabona.
i continu activitatea literar i tiinific, publicnd n tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice
i piese de teatru.
n 1936 este ales membru al Academiei Romne. ntre 1939 i 1948 este profesor la Catedra de
filozofia culturii a Universitii din Cluj, apoi cercettor la Institutul de Istorie i Filozofie din Cluj (19491953) i la Secia de istorie literar i folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959).
Dup 1943, nu mai public nici un volum de versuri originale, dei continu d lucreze.
Abia n 1962, opera sa reintr n circuitul public. Inaugurat cu Poemele luminii (1919), opera poetic
antum a lui Blaga cuprinde, pn n 1943, nc ase volume: Paii profetului (1921), n marea
trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpna apelor (1933), La curile dorului(1938), Nebnuitele
trepte (1943).
Poeziile ne publicate n timpul vieii au fost grupate de autor n patru cicluri: Vrsta de fier 19401944, Corbii de cenu, Cntecul focului, Ce aude unicornul (volumul Poezii 1962).
Poezie de cunoatere, construit pe marile antinomii universale (lumin/ntuneric, iubire/moarte, individ/cosmos) i avnd ca tem central misterul existenei, creaia sa liric evolueaz dinspre elanurile
vitaliste spre "tristeea metafizic i dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasic a
expresiei.
Dramaturgia, alctuit din poeme dramatice, pornete de la miturile i legendele autohtone sau de la
evenimente ale istoriei i culturii naionale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meterul
Manole (1927), Cruciada copiilor (1930),Avram Iancu (1934), Daria, Fapta i nvierea (1925), Arca lui
Noe (1944), Anton Pann(1965)).
Opera filozofic este organizat n patru trilogii (a cunoaterii, a culturii, a valorilor i trilogia cosmologic
(Filozofia stilului (1924), Cunoaterea luciferic (1933),Spaiul mioritic (1936), Geneza i sensul
culturii (1937)). Cteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) i eseuri, alturi de memorialistica
din Hronicul i cntecul vrstelor i de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum,
i lucrarea
Pietre pentru templul meu (1919), ntregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personaliti ale
culturii romne moderne.
Crezul artistic al lui Blaga este motto-ul: "Cteodat, datoria noastr n faa unui adevrat mister nu
e s-l lmurim, ci s-l adncim aa de mult, nct s-l prefacem ntr-un mister i mai mare. (Pietre pentru
templul meu)
Se stinge din via la 6 mai 1961 i este nmormntat n satul natal, Lancrm, unul dintre cei mai
mari poei pe care i-a avut poporul romn i care v dinui venic prin operele sale, care dovedesc
puterea geniului romnesc.
"Avea n el un farmec ciudat. nti tcerile lui care erau foarte expresive. Avea, pe urm, nite ochi
demonici [] i concentra toat fiina n privire. S-a scris despre el c se iubea foarte mult poate i
pentru c era, n fond, un timid, un delicat, un introvertit, totui, care era foarte iubit, foarte simpatizat
(erban Cioculescu, Un poet de talia lui Blaga n-o s mai fie n Romnia pn ce vei nchide dumneata
ochii.)
"Sete de lumin fug de lumin, sete de tcere aspiraie la cuvnt, tendine ambivalente
constituie mareele, fluxul i refluxul acestui univers poetic [] Acest trm este un continent al
sensibilitii, al sufletescului, al spaiului psihic. Blaga e poetul animei n venic frmntare, ntr-un
continuu efort de autorevelare i de autodepire. Desigur, nu nelegem prin anima doar domeniul
tririlor subiective ale poetului, ci acela al unor experiene depind aceast subiectivitate. Lucian Blaga
nu este poetul unor aventuri existeniale, ci ale unor experiene eseniale.

Crbuul de aram
Din belugul de verdea
crbuul de aram
vine din turntoria
verii, s-l lum n seam.

printre vreascuri se avnt,

s arate c-i din lumea
celor ce nu prea cuvnt.
Prinse veste de viaa
ce se-ncinge, rug, n umbra

Zgomotos ca o reptil

unde ne-am ntins, tu basmul,

eu ardorile i undra.

i de gze fr numr.
Crbuul de aram
s-a oprit pe caldu-i umr.

Crbu te ia cu iure.
Te ncearc pe la glezne.
l alungi, el vine iari.
Pe-alt parte e mai lesne.

Mic? St s-nchege gnduri?

Se destinde? Se descal?
Parc-ar ti c de pe umr
numai zborul mai nal.

Ca suveica rndunica
ese pnzele de var.
Ah, ce cald e! Va s plou
ecvatorial pe sear.

i o ia ctre stpnul
iulie, cuptorul - astru,
s ne duc fericirea
spre uitare n albastru.

Susur mare de lcuste

Din copilria mea

Pteam cu alii gtele-n ariniti.
Cu gngurit de aur mi venea cte-un boboc
i mi prindea cu prietenie-n cioc
sfrcul urechii
i plopii tremurau strvechii.

rzimat pe coate.
i-mi mai aduc aminte
ntr-un lan de cnep
o sperietoare pestri de paseri
se sprijinea
n par, ca vnturi s-o alinte.

Cnd toropit priveam prin gene

cum boii se micau prin flori de snziene
pe sub slcii,
m miram c ei nu vd
cu vrful coarnelor ca melcii,
i boii - boii-i rumegau cldura pe sub slcii.

Ciorchine de turbri avea cercei,

o vrabie-i fcuse cuib n plria ei.
Rdeau copiii toi de ea,
dar mie mi-era mil
i-o iubeam.
i singur socoteam: ea mi-e aproapele
i o iubeam.
i m credeam un mucenic.

Cnd m trnteam n pajite pe spate

cu ochii ctre bolta n senin,
m-nchipuiam ntins cu foalele pe cer,
lin

Din copilaria mea

~ comentariu literar ~
Poezia "Din copilaria mea", de Lucian Blaga, face parte din volumul de versuri "Pasii profetului",
aparut in 1921.
Si in aceasta poezie, intoarcerea catre natura, catre starile primare, are loc n poezia blagiana sub forma
reactualizarii mitului copilariei, a "varstei de aur" a fiintei umane n care aceasta nu s-a diferentiat nca de
restul lumii nconjuratoare, cu care comunica direct.
Copilaria ca mit este "originea", starea de puritate incipienta n care existenta se desfasoara nca la un
stadiu aproape embrionar, fara framantari de constiinta problematizanta, fara patimi dureroase.
Aceeasi dorinta de reanviere a eului-copil e prezenta n "Leaganul", unde poetul, mult mai dramatic
de aceasta data, "obosit de prea mult suflet", "de primaveri, / de trandafiri, / de tinerete / si de ras", cu alte
cuvinte obosit de ruperea unitatii afective n o multime de trairi fragmentate, se cauta pe sine n "leaganul
batran" ca prunc.
Copilaria este polul opus "Marginii" blagiene, ca simbol al sfarsitului, al prabusirii de suflet din alte poezii
(Vezi "Un om s-apleaca peste margine" n marea trecere).
Este varsta unui paradis bucolic si rustic, plin de o vraja nedestramata de cuvinte, n care fiintele vorbesc
toate un limbaj "de aur", ntelegndu-se peste granitele regnurilor: "Cu gangurit de aur... un boboc / ...mi
prindea cu prietenie-n cioc / sfarcul urechii" imagine de un gratios bucolic desavarsit, n care omul
poate asculta o taina spusa la ureche n limba pasareasca.
Dobitoacele sunt toate paradisiace, simturile sau organele de simt se pot permuta (boii ar putea
vedea cu varful coarnelor, ca melcii), cerul si pamantul, susul si josul se pot inversa.
Umanitatea diferentiata de acest paradis este Un fel de divinitate bufa: "O sperietoare pestrita de paseri /
se sprijinea / n par ca vantul s-o alinte. / Ciorchine de turbari avea cercei, / O vrabie-si facuse cuib n
palaria ei".
Paradisul pasaresc si bate joc de "sperietoarea de pasari".
Tot ce nu apartine acestei lumi unitare este luat n deradere.
Poetul-copil simte o adanca compatimire pentru aceasta divinitate tragica cu chip uman caricat (poate un
reflex al maturitatii varstei de mai tarziu ?) si ar vrea sa fie un "mucenic" al ei.

Singura forma de martiriu cunoscuta de aceasta varsta ar fi vitalitatea debordanta si bufa, nsufletirea n
deradere a simbolurilor-sperietori, jocul de-a mucenicia fata de ele.

Carabusul de arama
~ comentariu literar ~
Lucian Blaga este cunoscut, in general, ca poet filozof. Numele lui se leaga indeobste de poezia
filozofica, de poezia ca mijloc de cunoastere a universului cu toate minunile sale. E cunoscut ca poetul
care-si alege expresionismul drept formula poetica cea mai potrivita spiritului sau. Printre trasaturile
expresionismului blagian descifram culorile aprinse, tehnica picturalului, imprumutate din arta lui Van
Gogh, precum si marea vitalitate a naturii; sunt trasaturi pe care le regasim in "Carabusul de arama".
Metalul este potrivit pentru a picta trasatura esentiala - culoarea aprinsa a acestei vietati inofensive. Este
culoarea pe care arama o dobandeste in timpul prelucrarii sale in turnatorie. Cuvantul apartine poetului si
se aplica culorii acestei insecte, care vine din ""turnatoria verii".
Rosul aramei poate face un contrast coloristic cu verdele vegetal; carabusul vine din "belsugul de
verdeata". Hiperbola face din aceasta gaza o fiinta ce se vrea luata in seama "Zgomotos ca o reptila/
Printre vreascuri se avanta".
Natura palpita de viata, si tocmai viata il atrage, viata ce se-ncinge, rug in umbra."
Mic cum e, nu se teme de om, ci il cauta mereu. Din nou poetul foloseste hiperbola amplificand forta cu
care gaza nu se da dusa din preajma vietii: "Carabus te ia cu iures,/ Te incearca pe la glezne/ Il alungi, el
vine iarasi..." De fapt el isi inscrie existenta in "iuresul vietii alaturi de alte vietati "din lumea/ celor ce nu
prea cuvanta".
E o lume diversa in continua activitate: "Ca suveica randunica/ tese panzele de vara" sau "Susur
mare de lacuste/ si de gaze fara numar". El cauta insa apropierea omului: "Carabusul de arama/ s-a oprit
pe caldu-ti umar". Simtind intimitatea umana se comporta ca si acesta "Misca? Sta sa-nchege ganduri?/
Se destinde? Se descalta?".
Devine un mesager al acestui prieten al sau, ducand gandurile si sentimentele acestuia fericirea "spre
uitare in albastru".
Umanizandu-l, prezentandu-l in culori vii, poetul apropie copiilor imaginea acestei gaze. Le este
deci usor sa inteleaga infatsarea ei, cu ajutorul culorilor vii si contrastele in care il picteaza poetul. Ei
inteleg astfel ca iubeste omul si nu se sperie de el si ca este o vietate a zilelor de vara, ca si randunica,
iubind vegetatia abundenta ploaia calda ca la ecuator ("Ah ce cald e! Va sa ploua ecuatorial pe seara"), si
mai ales caldura insasi. Zburand din preajma omului, el "...o ia catre stapanul/ Iulie, cuptorul..."
Versificatia ajuta la intelegerea si memorarea cu usurinta
Versurile au 9 si 8 silabe, rima este incrucisata Ritmul si rima ii confera o anumita muzicalitate.

Hronicul si cantecul varstelor

~ comentariu literar ~
Lucian Blaga este unul dintre cei mai moderni poeti ai perioadei interbelice, filozof si eseist.
Este un text nonfictionar in care este evocata tema familiei.
Este o lucrare cu caracter autobiografic, memorialista, in care poetul reconstituie principalele evenimente
ale vietii, mediul in care si-a trait copilaria, imaginea parintilor si a fratilor si imaginea satului.
Naratiunea se realizeaza la persoana I ceea ce confera credibilitate, autenticitate faptelor narate.
Exista si o dimensiune emotionala, evocatoare a celor intamplate in realitate.
Tema familiei se regaseste in acest text prin prezentarea parintilor si a altor membri ai familiei si prin
oferirea unor date autobiografice.
Aspecte autobiografice."Inceputurtile mele stau sub semnul unei fabuloase absente a cuvantului"
Lucian Blaga ne ofera date importante despre sine- mutenia in care alunecase pana la varsta de 4
ani si care consta intr-o fabuloasa absenta a cuvantului.
Explicatiile care le da poetul acestei absente cuvantului: prelungirea unei stari embrionare dincolo de
firesc si o nefireasca luciditate ce s-a asezat intre el si cuvant.
"Cuvantul meu nu era cuvant,
cuvantul meu nu insemna nimic"
"Implinisem aproape 4 ani si inca nu pronuntasem nici un cuvant nici cuvintele de baza ale vieti "mama"
si "tata".
Lumina cu care ochii raspundeau la intrebari era poate mai vie si mai intelegatoare decat la alti
copii.
Mama cuprinsa de ingrijorare si neliniste dar traind speranta unei deslegari, m-a dus la un vechi
prieten al familiei-un medic care m-a consultat spunandu-i "copilul este intreg". Mama facuse ultima
incercare sa-l ademeneasca in sfera sunetului indemnandu-l sa vorbeasca.
A doua zi dupa o noapte de zbucium copilul incepuse sa vorbeasca fara truncheri si fara stalciri ale
cuvintelor.
Casa parinteasca, imaginea familiei
-era al 9-lea copil in casa parinteasca,

-Letitia sora cea mai mare intre frati era casatorita,

-sora Letitia avea o slabiciune aproape materna fata de fratele cel mai mic manifestand o atitudine de
intelegere si o iubire materna, fata de fratior. "La intoarcere sora mea m-a luat in brate si m-a sarutat cu
putere".
(P.S.Dintre scrierile postume ale lui Lucian Blaga"Hronicul si cantecul varstelor" este cea mai inter
esanta carte pentru istoricul si critical literar.
Raportata la universul copilariei si al adolescentei , la scolile pe care le-a urmat aceasta scriere isi defineste prin ea insasi deosebita insemnatate.
O prima parte din ''Hronic'' se refera la varsta fragedei copilarii.
E descrisa apoi casa parinteasca : '' o
cladire veche destul de masiva in asemanare cu celelalte case dimprejur.''.
Tatal poetului fusese elev al gimnaziului sasesc din Sebes, apoi al liceului Bruckenthal din Sibiu.
Era un om intreprinzator, deschis civilizatiei, incercand sa introduca in sat inlesniciri tehnice,
nu fara impotriviri locale. Desi preot, tatal ''era un libercugetator'' si de o exuberanta deosebit de simpatica. Il pasiona literatura universala :
citea pe Kant, Schopenhauer sau pe David Strauss. Acasa '' era calm si rar la vorba,
dar nu ursuz''.
Mama era ''fara multa scoala, cu instincte materne si feminine preistoricein sensul deplinatatii vitale, grele, masive''.
Nu avea cunostinte folclorice deosebit de bogate dar traia intr-o lume croita pe masura celei folcl
orice, Fiinta impersonala, fara gand intors asupra ei insasi,
mama era substanta activa in jurul careia luau infatisare palpabila toate randuielile vietii noastre,
Evocarea primilor ani de scoala, la Sebes - Alba,
departe de casa parinteasca duce la unele schite ale lui Slavici,
dar si la Amintirile din copilarie ale lui Creanga. Totusi poetul marturiseste peste decenii ''
niciodata scoala si inima n-aveau sa se-ntalneasca''.
In aceste cateva cuvinte este sintetizata drama tuturor copiilor despartiti de mediul lor funciar.
Nu toate paginile Hronicului sunt la fel de interesante.
Unele se pierd in detalieri de circumstante prea putin semnificative, de ordin intim,
pe alocuri prozaic.
Dincolo de aceste pierderi cantecul varstelor acestui prim patrar al vietii lui Blaga constitue o lect
ura din cele mai emotionante in care poetul se cauta inapoi peste timp.)