Ion Minulescu

Celei care minte

Eu tiu c-ai s m-neli chiar mine...
Dar fiindc azi mi te dai toat,
Am s te iert E vechi pcatul
i nu eti prima vinovat!...
n cinstea ta,
Cea mai frumoas din toate fetele ce mint,
Am ars miresme-otrvitoare n trepieduri de argint,
n pat i-am presrat garoafe
i maci Tot flori nsngerate i cu parfum de brad ptat-am dantela pernelor curate,
Iar n covorul din perete ca i-ntr-o glastr am nfipt
Trei ramuri verzi de lmi
i-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iat,
Bate miezul nopii...
E ora cnd amanii,-alt'dat,
Sorbeau cu-amantele-mpreun otrava binecuvntat...
Deci vino,
Vino i desprinde-i din pieptenul de filde prul,
nfinge-i n priviri Minciuna
i-n caldul buzei Adevrul
i spune-mi:
Dintre ci avur norocul s te aib-aa
Ci au murit
i ci blesteam de-a nu te fi putut uita?...
Eu tiu c-ai s m-neli chiar mine...
Dar fiindc azi mi te dai toat.
Am s te iert E vechi pcatul
i nu eti prima vinovat!...
Deci nu-i cer vorbe-mperecheate de srutri,
Nu-i cer s-mi spui

Nimic din tot ce-ai spus la alii,

Ci tot ce n-ai spus nimnui.
i nu-i cer patima nebun i fr de sfrit,
Nu-i cer
Nimic din ce poetul palid
Cerete-n veci de veci, stingher,
Voi doar s-mi schimbi de poi o clip
Din irul clipelor la fel,
S-mi torni n suflet nfinitul unui pahar de hidromel,
n pr s-mi mpleteti cununa de laur verde
i n priviri
S-mi mpietreti pe veci minciuna neprihnitelor iubiri.
i-aa tcui Ca dou umbre, trntii pe maldrul de flori S-ncepem slujba-n miez de noapte
i mine s-o sfrim n zori!