Aceste lambouri au fost descrise pentru prima data in 1981 de catre Ponten (citat de 1), care Ie-a utilizat

sub
forma de lambouri pediculate proximal la gamba. Posibilitatea de utilizare a unor astfel de lambouri la
gamba, cu un raport lungime/latime depasind 2,5/1 si cu risc minim de necroza a facut ca ele sa fie
denumite "superlambouri\".

Tipul A

Cuprinde lambourile pediculate vascularizate de mai multe perforante fascio-cutanate care le abordeaza la
nilul pediculului; axul lung al acestor lambouri este paralel cu directia principala a plexului arterial fascial.
Zona donatoare pentru astfel de lambouri este considerata a fi numai gamba.

Tipul B

Se refera la lambourile vascularizate de o singura perforanta fascio-cutanata de calibru moderat si care pot fi
folosite ca lambouri pediculate sau lambouri libere.
Printre acestea se numara: lamboul brahial medial, lamboul antebrahial cubital anterior, lamboul safen,
lamboul parascapular, lamboul medial al coapsei, lamboul lateral al coapsei, lamboul pe-ronier. si lambourile
din acest tip pot fi prelevate pe pedicul subcutanat, cel mai utilizat in acest sens fiind lamboul fasciocutanat
peronier pe pedicul subcutanat distal.
Tipul C
Cuprinde lambourile vascularizate prin multiple perforante ce il abordeaza pe toata lungimea sa si care
provin dintr-o artera profunda situata la nilul unui sept muscular. Aceste lambouri pot fi utilizate sub forma
insulara sau ca transfer liber; cel mai cunoscut lambou de acest tip este lamboul antebrahial radial. Astfel de
lambouri mai pot fi prelevate la nilul fetei laterale a bratului - pe baza arterei colaterale mijlocii sau a arterei
colaterale radial - si la nilul gambei - pe baza arterei peroniere.
O mentiune in plus pentru faptul ca lambourile din aceasta categorie pot fi utilizate si ca grefon vascular,
prin sutura pediculului la ambele capete.

Tipul D

Lambourile din acest grup sunt lambouri compozite osteo-musculo-cutanate utilizate in special sub forma de
transfer liber sau ca lambouri insulare.In aceasta categorie sunt cuprinse lambourile radial, cu radius si
peronier, cu peroneu.

Clasificarea lambourilor fascio-cutanate

Cormack si Lamberty (1) au clasificat lambourile fascio-cutanate in 4 mari grupe in functie de modul de
vascularizatie:

Lamboul scapular

Utilizat pentru prima data de Gilbert lamboul scapular liber este vascularizat de ramura terminala orizontala
a arterei circumflexe scapulare.
Artera circumflexa scapulara trece dinspre anterior spre posterior prin trigonul birondotricipital in imediata
cinatate a marginii laterale a scapulei; la acest nil da ramuri musculare si cele doua ramuri cutanate:
orizontala si parascapulara. Ramura orizontala se indreapta spre medial, fiind paralela cu spina scapulei.
Punctul de emergenta al arterei se poate sili dupa formula Dcm = (L - 2 cm)/2, in ere D este distanta intre
spina si polul inferior al scapulei (4).
Drenajul nos este asigurat prin doua ne comitante dintre care una poate atinge diametrul de 2-3 mm.
Lamboul este de forma eliptica si are urmatoarele limite (. 27):

. lateral, un punct situat la 2 cm proximal de axila;

. medial, un punct situat la minimum 2 cm lateral de apofizele spinoase;

. proximal, la 2 cm inferior de spina scapulei;

. distal, la 2 cm superior de polul inferior al scapulei.

Dimensiunile lamboului pot fi de 10/16-21 cm. De regula nu se depaseste latimea de 10 cm pentru ca zona
donatoare sa poata fi inchisa prin sutura directa.
Dupa circumscrierea lamboului printr-o incizie prelungita supero-lateral, se evidentiaza si izoleaza initial
pediculul vascular, dupa care se incepe disectia subfasciala a lamboului dinspre medial spre lateral (4, 120,
149, 156). Pediculul vascular, al carui diametru este de cea. 2,5-3,5 mm, poate aa o lungime de pana la 7-l0
cm.