Inflatie

Dezechilibru de ansamblu al economiei care consta in aparitia sau cresterea discrepantei dintre
masa monetara si oferta de bunuri fata de situatia existenta anterior.
Procesul poate fi sesizat prin doua tendinte majore strans legate intre ele:
- cresterea generalizata a preturilor, si
- scaderea puterii de cumparare a banilor.
Deflatie
Regresie intr-un ciclu economic cauzata de diverse circumstante sau de politicile
guvernamentale. Deflatia este opusa inflatiei, si este caracterizata prin:
1. cresterea puterii de cumparare a cumparatorilor din cauza scaderii preturilor;
2. scaderea salariilor sau incetinirea cresterii acestora, din cauza scaderii nivelului de somaj;
3. scaderea disponibilitatii creditelor din cauza dobanzilor ridicate sau a unei politici monetare
restrictive;
4. scaderea importurilor din cauza lipsei cererii.
Guvernele pornesc deflatia in general pentru a imbunatati balanta de plati sau pentru a
preveni supraincalzirea economiei prin accelerarea inflatiei.
Deflatia este creata fie prin cresterea taxelor sau ratelor dobanzilor, fie prin reducerea
cheltuielilor guvernamentale.
Efectele deflatiei sunt in general opuse celor ale inflatiei. Totusi, in timp ce inflatia poate sa duca
(sau nu) la un nivel mai ridicat al productiei si mai scazut al somajului, deflatia intotdeauna va
duce la un nivel mai scazut al productiei si o crestere a somajului.
Balanta de incasari si plati
Situatie recapitulativa si periodica ce regrupeaza intr-un moment dat totalurile si soldurile
conturilor creditoare si debitoare, destinate sa se echilibreze intr-o perioada de timp, in general
un an, in vederea aprecierii sintetice a rezultatelor.
Balanta comerciala
Tablou statistico-economic in care se inscriu si prin care se compara importul si exportul de
marfuri ale unei tari, pe o perioada de timp determinata, de regula un an.
Din punctul de vedere al sferei de cuprindere, balanta comerciala poate fi:
- generala, atunci cand cuprinde ansamblul relatiilor comerciale externe ale unei tari, sau
- partiala, daca se refera la relatiile de import si export cu o alta tara sau un grup de tari.
Din punctul de vedere al rezultatelor relatiilor comerciale externe, poate fi:
- activa (excedentara) daca exportul depaseste importul,
- pasiva (deficitara) daca importul depaseste exportul, si
- echilibrata (soldata) cand acestea sunt egale.
In ansamblu balanta comerciala poate fi activa, dar pe tari poate fi excedentara sau
deficitara.
In balanta comerciala, gruparea marfurilor importate si exportate difera - mai mult sau mai putin
- de la o tara la alta. Totusi, pe baza unei intelegeri internationale, s-a utilizat mult timp
clasificarea "Conventiei de la Bruxelles" (31 decembrie 1913). in prezent se foloseste tot mai mult
"Clasificarea tip a comertului international" (CTCI sau SITC).
Pentru analiza balantei comercialeeste necesar sa se tina seama de preturile folosite si de
mecanismul formarii lor. Balanta comerciala constituie una dintre cele mai importante parti ale
balantei de plati externe.
Balanta de lichiditati
Situatie comparativa a incasarilor banesti si a platilor exigibile la un moment dat sau intr-o
perioada.
Balanta de lichiditati se intocmeste la nivelul societatii comerciale, al bancii sau al trezoreriei in

scopul stabilirii existentei resurselor banesti efective necesare pentru efectuarea platilor in
perioada respectiva. In cazul inexistentei acestor resurse sau al insuficientei lor, se depisteaza
posibilitatile de constituire a acestora, asigurandu-se derularea normala a fluxurilor reale si
fluxurilor monetare, corespunzatoare ca dimensiune si ca structura.
Balanta de plati externe
Sinonim - Balanta de plati
Instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o
tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o anumita perioada, de
obicei un an.
Fundamentata pe principiul contabilitatii in partida dubla, balanta de plati externe - denumita
de regula balanta de plati, cuprinde in activul ei incasarile, adica creantele exigibile in
perioada respectiva, iar pasivul ei platile, adica datoriile exigibile in aceeasi perioada, indiferent
daca operatiunile comerciale sau financiare care le-au generat au fost executate in aceasta
perioada sau intr-una anterioara.
Balanta de plati externe se intocmeste global, bilateral sau regional, respectiv pentru relatiile
unei tari cu celelalte tari ale lumii, pentru relatiile ei cu o alta tara sau pentru relatiile ei cu un
anumit grup de tari.
In scopul asigurarii comparabilitatii internationale, posturile din balanta de plati externe se pot
structura in doua grupe:
- Grupa I, numita Balanta Curenta (sau Contul Curent), include:
a) balanta comerciala;
b) balanta servicilor;
c) balanta veniturilor;
d) balanta transferurilor unilaterale;
- Grupa II, numita Balanta miscarilor de capital (sau Contul de Capital) include:
a) balanta miscarilor de capital pe termen scurt;
b) balanta miscarilor de capital pe termen lung;
c) balanta rezervelor valutare internationale.
Balanta platilor
Contul care recapituleaza ansamblul tranzactiilor (comerciale, financiare, servicii) unei tari cu
celelalte.
Aceasta se compune din:
- balanta operatiunilor curente (balanta comerciala, servicii, venituri din capitaluri), si
- balanta miscarilor de capital.
Criza financiara
Situatie in care cererea de bani este mai mare decat oferta (disponibilul) de bani. Aceasta
inseamna ca lichiditatea este rapid evaporata deoarece banii disponibili sunt retrasi din banci,
fortand astfel bancile fie sa vanda propriile active si investitii, pentru a-si acoperi necesitatile, sau
sa colapseze.
Criza financiara poate duce la o criza economica.
Criza economica
Situatie in care economia unei tari trece brusc printr-o scadere a fortei sale, scadere adusa de
regula de o criza financiara.
O economie ce trece printr-o criza economica va experimenta aproape sigur o scadere a PIB
(Produs Intern Brut), o evaporare a lichiditatilor si o crestere / scadere a preturilor din cauza unei
inflatii / deflatii.

Crizele economice pot lua forma unei stagflatii, unei recesiuni sau unei depresii economice, si
uneori poate duce la colaps economic.
Recesiune
Forma severa de criza economica. Declin general al nivelului activitatii economice si al cresterii
economice, caracterizat prin somaj, devalorizare, inflatie, scadere a nivelului de trai.
Biroul National de Cercetare Economica din SUA (NBER) defineste recesiunea ca un declin
semnificativ al activitatii economice in intreaga societate, ce dureaza mai mult de cateva luni,
declin vizibil prin scaderea produsului intern brut (PIB), a veniturilor reale ale populatiei, a
numarului de angajati din economie, a productiei industriale si a vanzarilor cu amanuntul (en
detail) si cu ridicata (en gros, angro).
O recesiune mai indelungata duce la depresiune economica.
O regula acceptata de majoritatea analistilor este ca se considera a fi recesiune in cazul in
care cresterea produsului intern brut (PIB - gross domestic product - GDP) este negativa mai mult
de doua sau mai multe trimestre. Cu toate acestea, regula nu poate fi aplicata catorva dintre
recesiunile inregistrate oficial in SUA de Biroul National de Cercetare Economica (NBER).
Colaps economic
Incetinire brusca si dramatica a activitatii economice, ducand la o cadere brutala a preturilor si
in consecinta la un nivel ridicat al somajului. Colapsul economic poate fi consecinta unei crize
economice.

Produs Intern Brut

Abreviat - PIB
Principalul agregat macroeconomic al sistemului contabil national ce exprima valoarea
adaugata bruta a bunurilor si serviciilor ajunse in ultimul stadiu al circuitului economic, care au
fost produse in interiorul unei tari de catre agentii economici autohtoni si straini intr-o anumita
perioada de timp, de regula un an.
Vezi si Produs final.
Produs Intern Net
Agregat macroeconomic de rezultate care se calculeaza prin deducerea consumului de
capital fix din produsul intern brut.
Produs National Brut
Abreviat - PNB
Reprezinta valoarea bunurilor produse si serviciilor prestate in interiorul tarii, intr-o perioada de
timp, de regula un an, la care se adauga soldul (pozitiv sau negativ) dintre valoarea bunurilor si
serviciilor produse de agentii economiei nationale in afara granitelor tarii si valoarea bunurilor si
serviciilor produse de agentii straini in interiorul granitelor nationale.
Profit
Indicator sintetic ce reprezinta venitul sau castigul obtinut ca urmare a unei activitati eficiente
din punct de vedere economic. Venitul total minus costul total.
Generic vorbind, reprezinta beneficiul obtinut ca rezultat al investirii de capital.
In sens larg, soldul (diferenta) ramas(a) dupa deducerea cheltuielilor efectuate de catre un
agent economic din veniturile astfel obtinute.
In sens restrans, acea forma (importanta) a produsului net care se autonomizeaza in procesul de

repartizare si utilizare a unei parti din valoarea nou creata la nivel microeconomic. Are natura
unui venit.
Profit brut
Diferenta dintre incasarile totale brute si totalul cheltuielilor unei intreprinderi (inclusiv obligatiile
fiscale din TVA).
Profit din exploatare
Profitul din exploatare = marja bruta + alte venituri din exploatare - costuri de distributie cheltuieli administrative - alte cheltuieli de exploatare.
Profit dupa impozitare
Profitul dupa impozitare = profitul inainte de impozitare - cheltuieli cu impozitul pe profit
Profit impozabil
Conform normelor legale in vigoare, profitul impozabil este profitul ce se determina ca diferenta
intre veniturile din livrarea bunurilor mobile, a bunurilor imobiliare pentru care s-a transferat
dreptul de proprietate, servicii prestate si lucrari executate, inclusiv din castiguri din orice sursa, si
cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, dintr-un an fiscal, la care se adauga
cheltuielile nedeductibile.
Impozitul pe profit se percepe asupra profitului impozabil.
Profit inainte de impozitare
Profitul inainte de impozitare = profitul din exploatare - costuri financiare + venituri din
intreprinderile asociate
Profit nerepartizat
Profitul ce ramane dupa plata impozitelor care nu este platit ca dividende.
Reprezinta investitii provenite din profitul societatii comerciale si participa la finantarea
capitalului.
Profit net
Partea din profit ce ramane din profitul brut din care se scad valoarea impozitului pe profit si
dividendele cuvenite societatilor si actionarilor.
Profit net al activitatii curente
Profitul net al activitatii curente = profitul dupa impozitare - interes minoritar
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli
Provizionul pentru riscuri si cheltuieli reprezinta un pasiv cu exigibilitate sau valoare incerta. Sunt
destinate acoperirii de riscuri si cheltuieli pe care evenimente survenite sau in curs de
desfasurare le fac probabile si al caror obiect este determinat cu precizie, dar a caror realizare
este incerta.
Sunt obligatorii, si sunt partial sau integral deductibile, chiar nedeductibile (gradul de
deductibilitate depinzand de natura si marimea lor, precum si de opinia fundamentata - sau nu
- a controlorului fiscal).
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie pentru elemente cum sunt:
a) litigiile, amenzile si penalitatile, despagubirile, daunele si alte datorii incerte;
b) cheltuielile legate de activitatea de service in perioada de garantie si alte cheltuieli privind
garantia acordata clientilor;
c) alte provizioane.

Contabilitatea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli se tine pe feluri, in functie de natura si

scopul sau obiectul pentru care au fost constituite.
Un provizion pentru riscuri si cheltuieli va fi inregistrat in contabilitate daca sunt indeplinite
cumulativ urmatoarele conditii:
(a) exista o obligatie curenta generata de un eveniment anterior;
(b) este probabila efectuarea unor plati pentru onorarea obligatiei respective; si
(c) suma poate fi estimata.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli trebuie sa fie strict corelate cu riscurile si cheltuielile
estimate.
Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor.
Pentru stabilirea existentei unei obligatii curente la data bilantului, se vor lua in considerare toate
informatiile disponibile.
Valoarea recunoscuta ca provizion trebuie sa constituie cea mai buna estimare la data
bilantului a costurilor necesare stingerii obligatiei curente.
Daca se estimeaza ca o parte sau toate cheltuielile legate de un provizion vor fi rambursate de
catre o terta parte, rambursarea trebuie recunoscuta numai in momentul in care este sigur ca
va fi primita. Rambursarea trebuie considerata ca un activ separat.
Provizioanele vor fi revizuite la data fiecarui bilant si ajustate pentru a reflecta cea mai buna
estimare curenta, in cazul in care pentru stingerea unei obligatii nu mai este probabila o iesire
de resurse, provizionul trebuie anulat.
Nu vor fi recunoscute provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare.
Castigurile rezultate din cedarea preconizata a activelor nu trebuie luate in considerare in
evaluarea unui provizion.
Vezi Ordinul ministrului finantelor nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementarilor
contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 279
bis din 25 aprilie 2002.
Provizion
1. Fonduri constituite intr-o perioada de gestiune, pe seama cheltuielilor, cu scopul acoperirii
riscurilor si a pierderilor posibile datorita deprecierii bunurilor si a cresterii obligatiilor.
2. Sursa constituita pe seama cheltuielilor, pentru acoperirea unei pierderi sau cheltuieli cu
caracter probabil.
3. Post din pasivul bilantului alimentat cu prelevari din profit si destinat acoperirii riscurilor viitoare.
Titlu
Act sau fapt juridic constituind temeiul unui drept subiectiv invocat de catre o persoana; inscrisul
constatator al acestui temei.
Inscris constatator al unor valori negociabile la bursa (spre exemplu, un titlu la purtator).
Titlu de credit
Document negociabil, inscris constitutiv de drepturi (cambie, bilet la ordin etc.) emis de o
institutie bancara sau de credit, care confera proprietarului sau un drept de creanta, precis
determinat, mentionat in cuprinsul lui, respectiv dreptul de a primi sau transmite o suma de bani
la un anumit termen sau la vedere, intr-o localitate din tara sau din strainatate, stabilita de parti.
Titlu de valoare
Sinonim - hartie de valoare
Inscris, semnat, transmisibil si negociabil, care face obiectul tranzactiilor financiare si a carui
proprietate confera drept de asociere sau de creanta (spre exemplu actiunile, obligatiunile
etc).

Titluri de participare
Titlurile de participare reprezinta drepturile sub forma de actiuni si alte titluri cu venit variabil
detinute de o societate in capitalul altor societati comerciale, a caror detinere pe o perioada
indelungata este considerata utila acesteia.
Posesia durabila este estimata utila mai ales pentru ca ea permite sa se exercite o influenta
asupra societatii emitente si sa se asigure controlul activitatii acesteia.
Titlurile de participare detinute in capitalul intreprinderilor asociate intr-o proportie de 20-50%
asigura posibilitatea exercitarii unei influente semnificative.
La inventar, evaluarea titlurilor de participare, cotate sau necotate, se face la valoarea lor de
utilitate numita valoare de uzaj.
Vezi si Imobilizari financiare.
Titluri de plasament
Titlurile de plasament reprezinta actiunile proprii rascumparate, actiunile achizitionate,
obligatiunile emise si rascumparate, obligatiunile achizitionate si alte titluri de plasament
achizitionate in vederea realizarii unui profit intr-un termen scurt.
Din punct de vedere contabil, in structura titurilor de plasament sunt cuprinse:
- actiuni (cotate sau necotate);
- obligatiuni (cotate sau necotate);
- bonuri de tezaur si bonuri de casa pe termen scurt;
- actiuni si obligatiuni emise si rascumparate de intreprindere;
- titlurile de creanta negociabile.
Sunt active circulante.
Spre deosebire de titlurile de participare, titlurile de plasament reprezinta cel mult 10% din
capitalul societatii emitente, atunci cand imbraca forma actiunilor.
Chiar daca, in bilantul contabil, ele sunt reprezentate de un singur post, contabilitatea curenta
trebuie sa faca distinctie intre plasamentele care confera un drept de proprietate (actiunile) si
cele care confera pur si simplu un drept de creanta 8spre exemplu, obligatiunile).
Titlurile de plasament trebuie distinse de efectele comerciale. Desi, ca si efectele comerciale,
ele sunt titluri negociabile, totusi, emisiunea lor se face pe categorii de titluri, care confera
titularilor drepturi identice; in plus, ele au, de obicei, o scadenta mai lunga.
Intreprinderea cumparatoare de titluri de plasament cauta:
- fie utilizarea temporara a unei parti din disponibilitatile sale, in vederea conservarii valorii
trezoreriei;
- fie rentabilizarea plasamentelor sale, prin cresterea veniturilor percepute (dividende, dobanzi)
si/sau prin realizarea unui plus de valoare, cu ocazia revanzarii.
Plasamentele nu au ca obiect asigurarea unei influente particulare asupra societatii emitente.
Ele pot fi tranzitorii sau permenante, pot avea sau nu un caracter speculativ.
La intrarea in unitate, titlurile de plasament se evalueaza la costul de achizitie, prin care se
intelege pretul de cumparare, sau la valoarea stabilita potrivit contractelor.
Cheltuielile accesorii de cumparare a titlurilor de plasament, cum sunt comisioanele si alte
cheltuieli similare, se inregistreaza direct in cheltuielile exercitiului.
Vezi Ordinul ministrului finantelor nr. 306 din 26 februarie 2002 pentru aprobarea Reglementarilor
contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, publicat in Monitorul Oficial nr. 279
bis din 25 aprilie 2002.
Vezi si Contabilitatea trezoreriei.