Aspiratie

Totul in jur a fals Olimp,

E prea usor, e prea senin,
Traiesc si n-as vrea sa devin
Fugar, ratacitor prin timp.
Culori putine, fond inchis,
Condei batran de-atat oftat
Care de ani n-a mai pictat
Totu-i real si parca-i vis.
Petale cad lang-al lor trunchi,
Lumina pala, pom carunt
Pe cam putine flori mai sunt
Pe care sa le-aduni manunchi.
De ce e totu-atat de trist ?
De ce cad frunze si-arde foc ?
De ce sunt eu, de ce sa joc
Al vietii rol? Nu sunt artist!
As vrea sa cred c-am adormit:
Prin plete sa-mi suiere vant,
S-alerg descult prin praf, sa cant
Si-n veci sa nu mai fiu trezit !
Sa rad la soare si la flori
Sa-nvat sa plang fara durere
Sa-nvat la dau camd mi se cere
Sa stiu s-aleg intre culori.
In sufletu-mi sa-ncapa tot :
Iubire, mila, dor, mister,
Sa pot ierta fara sa cer,
O, Doamne, ce n-as da sa pot !
15 iunie 1996