Poezii

Si de-un timp cam batranica !

Aspiratie

Gafaie si naduseste
Cu grauntele ce-l cara
La rastimpuri mai opreste
Caci e greu din cale-afara.

Totul in jur a fals Olimp,

E prea usor, e prea senin,
Traiesc si n-as vrea sa devin
Fugar, ratacitor prin timp.
Culori putine, fond inchis,
Condei batran de-atat oftat
Care de ani n-a mai pictat
Totu-i real si parca-i vis.
Petale cad lang-al lor trunchi,
Lumina pala, pom carunt
Pe cam putine flori mai sunt
Pe care sa le-aduni manunchi.
De ce e totu-atat de trist ?
De ce cad frunze si-arde foc ?
De ce sunt eu, de ce sa joc
Al vietii rol? Nu sunt artist!
As vrea sac red c-am adormit:
Prin plete sa-mi suiere vant,
S-alerg descult prin praf, sa cant
Si-n veci sa nu mai fiu trezit !
Sa rad la soare si la flori
Sa-nvat sa plang fara durere
Sa-nvat la dau camd mi se cere
Sa stiu s-aleg intre culori.
In sufletu-mi sa-ncapa tot :
Iubire, mila, dor, mister,
Sa pot ierta fara sa cer,
O, Doamne, ce n-as da sa pot !
15 iunie 1996
++++++++++++++++++++++++++

Prin nisip si pietricele

Pan carare s-o forma
Alte furnici tinerele
Fug de zor incolo-ncoa.
Toate cara sis grabite
Sa trudeascas cat e vara
Ce de o veni iar frigul
Nu mai pot sa iasa-afara.
Intre frunze mici si fine
Buni sta catre zabrele
Si-si aduce aminte bine
Ca si ea a fost ca ele
Isi aminte chiar c-odata
Intr-o zi ploioasa tare
Sapte bobi si o salata
A carat ea in spinare
De copii si-aminte iara
c-a muncit si pentru ei
sa le faca la toti dara
rost si casa cu temei
doispe colipasi avuse
si toti doispe i-au trait
si ce rau ii mai paruse
cand de ei s-a despartit
caci nu vrura sa ramana
c-asa-i soarta : viata-i umbret
si-au lasat-o pe batrana
singura, cu doru-n suflet.

Furnica
Dinspre vale si grabita
Cu pasi mici trece-o furnica.
Urca greu caci e slabita

Slobozii sa-nece amarul

Din ai ei ochi de batrana
Doua lacrimi ca cristalul
Ce se scursera-n tarana

Salta babu ce-i al ei

Si-o porni alene iara
Sa ajungga la bordei
Pana cand s-o lasa seara.
+++++++++++++++++++++++++++++
Tu esti tu, iar eu...
Tu esti visul de iubire
Ce-l visez chiar de-i al tau
De-o sa plang sanu te mire
m-am trezit si-mi pare rau.
Tu esti floarea din campie
Ce-o culeg cu intristare
De-o sa pland sa nu se stie
Ca iubesc o fata-floare.
Tu esti raza de la soare
Ce ma-mbraca cu bland foc
De-o sa plang te-ntrebi tu aore
Sau imi dai o raza-n loc ?
Tu esti frunza din copacul
Vesnic verde-n asta lume
De-o sa plang imi sti-vei leacul
Aste-i boli fara de nume ?
Tu esti clipa la masura
Fara cap, fara sfarsit
De-o sa plang sa taci din gura
Plang ca sunt nefericit.
Ce sunt eu ? Nici nu conteaza
Bun saur au tot lut cu seu.
O grija de rog pastreaza
Sa nu plang, sa rad mereu !
Oct 1996
+++++++++++++++++++++++++++++
Doar o clipa
Doar o clipa-ti cer iubit-o
Din trairea-ti visatoare

Un sarut si-o alba floare

Rana-n suflet au largit-o.
Doar o unda de iubire
Sa-mi presari in gand si vis
Ochiul eu sa-l am inchis
Sa visez, sa-mi ies din fire.
Doar o vorba sa-mi rostesti
Calda vie si senina
Chiar sfarsitul de-o sa vina
Nu-mi pasa de ma iubesti.
Doar o magaiere fina
Ca un strop de apa pala
Lunecand peste-o petala
Sa o simt pe trup, divina.
Doar o dulce sarutare
Sa depui pe a mea gura
Si de-o fi sa n-am masura
Nu ma cearta! Da-mi crezare!
+++++++++++++++++++++++
Visul
Trec lumini si nu le vezi.
Nopti de vise, vis de noapte
Soapte moi, rostite soapte
Ce te-ndeamna sa visezi.
Zbor de ripi, fulgi cazand
Raze din culori suave
Trupuri cu miscari suave
Si intruna surazand.
Buimacit, far-a gandi
Clipesti des, inghiti in sec.
Fluturi albi prin fata-ti trec
Si nimic nu poti opri.
Si-atunci inima nebuna
Prinde a pulsa mai tare
Ea te pune la-ncercare
Iar tu stii ce vrea sa spuna.

Si te lasi in voia-i lina

Alergand dupa imagini
Clipe trec ca niste pagini
Ale cartii de lumina.
Rupi o floare din campia
Care-ti mangaie piciorul
O mirosi si simti fiorul
Unui dor ce scalda glia.
Vezi copaci cu frunza: cata!
Si le simti suflarea vie
Clipa pare-o vesnicie
Dintre frunze izvorata.
In privire-ti joaca focuri
Cercuri de lumini se-arata
Te cuprind si-apoi te poarta
Peste umbre, peste locuri
Zbori cu fluturi laolalta
Si cu pasari calatoare
Atingi stele cazatoare
Ce surad pe boltanalta.
Apoi iarasi prind sa fuga
Cele trupuri miscatoare
Ce-ti zambesc intrebatoare
Par ca roaga. Si ce ruga?!
Dantuiesc si cant in hora
Fluturand a lor mantie
Mintea biata nu mai stie
Ce-i un veac sau ce-i o ora.
Plete sidefii le joaca
Ca un lan de spice-n vant
Totu-n jur i-atat de sfant
Acum joc, acuma pleaca
Si ah, Doamne, ce dorinta
Prinde-atuncea sa te-nfiere
Doar o dulce mangaiere
Peste-un trup de-asa fiinta !

Si-ntinzi mana ticaloasa

Prada cele-i mangaiesri
Nu ajungi, dar tot mai ceri:
Ce dorinta pacatoasa !
Si plutind la brat cu luna
Clipe trec imagini zboara
Si-atunci cum sa nu te doara
Cand le vezi ca trec intruna.
Dintre flori si iarba deasa
Un palat maret se-arata
In fereastra-i sta o fata
Dar ce fata ? O craiasa !
Ochii-i sunt margaritare
Pletele un val de aur
Impletit cu flori de laur
Si un trup divin e oare ?
Canta, plange si ofteaza
Lacrimi, dor si vers se leaga
Si chiar lumea asta-ntreaga
Langa ea nici nu conteaza
Deci ti-e clar : esti print de-ndata
Cel din basmele cu zane
Ai si cal nu-ti mai ramen
Decat s-o salvezi pe fata.
Si scoti palosul din teaca
Strangi din fraie si dai pinten
Calul se avanta sprinten
Peste zmeul rau sa treaca
Dar clipind un pic mai tare
Ai zarit [erdeaua trasa
Din fereastra de la casa
Si ce rau, ce rau iti pare !
Unde-i fata din palat ?
Unde-s fluturi, pasarele
Si copaci, si flori, si stele?
Cine oare le-a furat ?
Sunt in lumea cea bizara

Din iluzii si din soapte

Parc-ai plange, dar la noapte
Cine-o sa viseze oare ?
+++++++++++++++++++++++++
Uneori
Uneori ma-ntalnesc cu-amintiri din
trecut
Uneori le intreb de ce trec si dispar
Uneori ma gandesc cate-n viat-am
pierdut
Si nu pot a lentorce pentr-o clipa macar.
Uneori ma-ntristez cand ma vad tecator
Uneori as dori sa am aripi sa zbor
Uneori nu-mi doresc decat clipa ce
moare
Uneori chiar zambesc , alta dtaa ma
doare.
Uneori ce-i frumos ni se pare sublim
Uneori nici nu stim cum s-alegem mai
drept
Uneori ce avem prea putin pretuim
Uneori nu gandim chiar atat de-ntelept.
Uneori chiar si frunza se tanguie trist
Uneori si copacul o cheama-napoi
Uneori e doar scena iar eu sunt artist
Uneori nu conteaza nici frunza nici noi.
Uneori plang cu lacrimi un vis implinit
Uneori nu-mi ajunge ce am si mai cer
Uneori ma topesc intr-un bland asfintit
Uneori multe vise apun apoi pier.
Uneori chiar si geana se-nchide mai greu
Uneori nici chiar mana nu mai vrea sa
te=asculte
Uneori avem insa si noi Dumnezeu
Uneori e iubire si sunt zambete multe.
+++++++++++++++++++++++++
Toamna iubirii

Ploua
Caci era toamna si tarziu
Plangea
Salcamul nostru-acum pustiu.
Ceream
O clipa tandra de demult
Doream
Inca o data sa te-ascult.
Gandeam
La jocul nostru din trecut
Speram
Ca totul inca nu-i pierdut.
Cadea
O frunza care-ngalbenise
Plangea
Copacul ce o zamislise.
Sperasem
Macar in vis s-apari mereu
Uitasem
Ca sunt doar om si nor si eu.
Iubirea
Ca o petala ruginise
Menirea
Unui destin se implinise.
Venea
Ecou de-amor din departari
Parea
Chemare dulce-ntre chjemari
In gand
Ma ratacisem printre zari
Mergand
Pe-atatea sute de carari.
Iubirea
Bancuta draga parasise
Privirea
Fara iubire se-ofilise.

Strigasem
Pasind prin frunze si noroi
Chemasem
Iubirea sa vina-napoi
Dar drumul
Era din ce in ce mai lung
Iar fumul
Ma-mpiedica sa o ajung.
De-atunci
Alerg mereu. Unde? nu stiu.
Ajung
Dar e mereu mult prea tarziu.
Doar gandul
Mai spera-n van ca intr-o zi
Rugamdu-l
Batranul drum te-o darui
E toamna,
Si frunze cad, e vant si ploi
Inseamna
c-a mai trecut un an din noi.
++++++++++++++++++++