Furnica

Dinspre vale i grbit

Cu pai mici trece-o furnic.
Urc greu cci e slbit
i de-un timp cam btrnic!

De copii i-aminte iar,

C-a muncit i pentru ei
S le fac la toi dar
Rost i cas cu temei.

Gfie i nduete
Cu gruntele ce-l car,
La rstimpuri mai oprete
Cci e greu din cale-afar.

Doipe copilai avuse

i toi doipe i-au trit,
Dar ce ru i mai pruse
Cnd de ei s-a desprit!

Prin nisip i pietricele,

Pn crare s-o forma,
Alte furnici tinerele
Fug de zor ncolo-ncoa.

Cci nu vrur s rmn

C-aa-i soarta: viaa-i umblet.
i-au lsat-o pe btrn
Singur, cu doru-n suflet.

Toate car i-s grbite

S trudeasc ct e var,
C de o veni iar frigul
Nu mai pot s ias-afar.

Slobozi s-nece amarul

Din ai ei ochi de btrn
Dou lacrimi ca cristalul
Ce se scurser-n rn.

ntre frunze mici i fine

Bun st ca-ntre zbrele
i-i aduce-aminte bine
C i ea a fost ca ele.

Slt bobu ce-i al ei

i-o porni alene iar,
S ajung la bordei
Pn cnd s-o lsa sear.

i aminte chiar c-odat

ntr-o zi ploioas tare
apte bobi i o salat
A crat ea n spinare.