LOARE ALBASTRA

Iar te-ai cufundat n stele

n nori si-n ceruri nalte?
e nu m-ai uita ncalte,
fletul vietii mele.

zadar ruri de soare

amadesti-n a ta gndire
cmpiile asire
ntunecata mare;

amidele-nvechite
ca-n cer vrful lor mare
u cata n departare
ricirea ta, iubite!

tfel zise mititica,

ulce netezindu-mi parul.
! ea spuse adevarul;
am rs, n-am zis nimica.

Hai n codrul cu verdeata,

nd-izvoare plng n vale,
nca sta sa se pravale
prapastia mareata.

olo-n ochi de padure,

nga balta cea senina
sub trestia cea lina
m sedea n foi de mure.

mi-i spune-atunci povesti

minciuni cu-a ta gurita,
pe-un fir de romanita

Si de-a soarelui caldura

Voi fi rosie ca marul,
Mi-oi desface de-aur parul,
Sa-ti astup cu dnsul gura.

De mi-i da o sarutare,
Nime-n lume n-a s-o stie,
Caci va fi sub palarie
S-apoi cine treaba are!

Cnd prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vara,
Mi-i tinea de subsuoara,
Te-oi tinea de dupa gt.

Pe carare-n bolti de frunze,

Apucnd spre sat n vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,

Vom vorbi-n ntunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?

Inc-o gura si dispare...

Ca un stlp eu stam n luna!
Ce frumoasa, ce nebuna
E albastra-mi, dulce floare!
................................................
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastra
Floare-albastra! floare-albastra!...
Totusi este trist n lume!

i cerca de ma iubesti.