Blestem - Nicolae LABIS

Nicicand durerea-n timp nu se ingroapa.

La Marasesti, sub ploaia ca un plans,
In santul plin de sange si cu apa,
Bunicul meu privirile si-a stins.
Vestit-au surda-i trecere in moarte
Obuzele nemtesti cu foc pagan,
Si foc pagan si schije iuti si sparte
I-au infundat obuzele- plaman.

Pe campul Turzii, parjolit de sete,

Reinverzit de trupuri de soldati,
Lasat-a tata-n sunet de trompeta
Purtarea barbateasca-a unui brat.
Eu n-am sa uit scrisoarea lui vreodata,
Parca si-acum in palme o mai strang Scrisoarea lui slova tremurata,
Ce-a scris-o in spital cu bratul stang!
Sange la fel cu sangele ce bate
In tampla mea, pe camp de lupta-a curs A curs prin bratul zdrentuit al tatii,
Prin inima bunicului a curs,
Si-a fumegat apoi sub bolti de zare
Fum alb, bogat, cu palpait contur,
Ce s-a-mpletit pe cer cu fumul mare
Zbucnit din Maidanek si Oradour.
Amanti ai mortii, cunoscut vi-i voua
Ca tata are inc-un brat intreg,
Ca tefere mi-s mainile-amandoua
Si gandurile mele inteleg.
Vi-i cunoscut - Germania mai are
Destui copii nascuti spre a trai.
Doriti distrugerea ingrozitoare,
Pamantu-n plans si-n scrum a-l potopi?
Eu va blestem in numele durerii
Ce-a ros in noi cu aspru ei acizi;
Va palmuiasca manecile goale,
Zbatute-n vand, a mii de invalizi,
Bucatele va sangereaze-n gura
Si groza sa va ciocaneasca-n usi!
Sa va framante visele, cu ura,
Scheletele flacailor rapusi!
Eu va blestem in numele vietii
Pe care-o ducem demni si indarjiti:
Sa nu puteti ura, sa nu iubiti!
Sa nu puteti sa radeti, nici sa plangeti,
Sa n-aveti noapte si nici zi cu soare,
Sa n-auziti nici sa rostiti cuvant,
Sa duceti traiul pulberii hoinare
Si-al nourilor fugariti de vant!

Cand peste nepasarea gropii voastre

Uitarea-si va asterne sur zabun,
Abia atunci au sa se ostoiasca
Maniile blestemului ce-l spun!