WALLACE STE"I.

ENS

359

DIMINEATA DE DUMINECA

I
Co*plicitatea kimonoului, cafeaua
Tirzie, portocalele pe scaunu-nsorit
$i libertatea verde-a unui papagal
Pe-un covora$ se-amesteci impriEtiind
Rdgazul sflnt al unui sacrificiu vechi.
Ea, afipind, vise azd-un Pic, Ei simte sumbra
Nivali a acelei catastrofe
Strdvechi, o umbri grea pe luciul apei.
Verzile-aripi lucind Ei portocalele-atomate
Par lucruri intr-o procesiune-a Inorfii.
Undind pe-o aPA vastd, fdr6 sunet,
Ziua-i o apd vastdo fdri sunet'
l'urtindu-i visitoarele Picioare
Pe fala mdrii, spre tdcuta Palestini,
Domeniu sters de singe Ei rnorminte'

r.i,

fi
De ce qi-ar oferi mdrinimia

morfii?

Ce e divinitatea, dac6-apare
Numai in umbre f6ri grai Ei-n vise?
Nu va g6si ea-n tihna-acestui soare,

In fructele-aromate,-n aripile verzi, qi a1tfel

In ori ce iz qi frumusefe a !6rinii,
Lucruri la fel de vrednice de-a fi
Iubite, cE qi cugetul Ia ceruri?
Divinitatea trebuie s-o simti-n ea:
Patimi de ploi sau sim!fiminte de ninsori,
Mihniri ale singuretefli, sau cumplite
Elanuri cind Pidurea infloreqte,
Fiori pe-un umed drum in- nopli de toamn[;
Atita chin Ei bucurie, amintind
Copacii verii, ramurile iernii.
Iata m6surile qqrtite qufletulqi ei,

WALLA:CE STEVEIVS

360

UI
in nori nepdminteand naEter ,BVrrtia. ,{ :
N-a supt la sin, Ei nici un plai iubit
Zeieqtii sale minli nu i-a dat spaliu
Zeus

Pentru miEcdri solemne qi rotunde.

Umbla-ntre noi, august, precum un rege
L' i i
Mormditor, trecea printre supuEi,
';' . i ' ,
'PinI ce-al nostru singe, virginal,
il;:
Unindu-se cu cerurile-adus-a
Asemenea risplatd-ncit supuqii
Adevirali au desluqit-o, intr-o stea.
i'
GreEi-va singele din noi? Sau fi-va
Un singe-al paradisului? pdmintul
;
Pirea-va oare-alc[tuit in totul
Din paradisul cunoseut de noi?
Cerul va fi mai prietenos decit acum,
O parte chin Ei alti parte trudd ,
.Si-n pas de glorie cu dragostea, nu insi
Aeest nepisdtor hotar albastrlt.

'

:l

':

M
Ea zice: ,,Imi plaee ctnd trezite pdsdri,
Nainte de-a zbura, incearcd Eesul
Cretos, cu tandre intrebdri, dacd-i real;
Dar cfnd mr-s pdsdri, gi-rcest ses fierbinte
'
Nu se intoarc, und,e-i paradisul?
Nu e nici vreun birlog aI profefje_r,
Nici vneo himerd veche din morminte,
Nici subteranele de aur, nici ostrornrl
Melodios, refugiu pentnr duhuri,
, , ,,
Nici sudul vis6tor, nici palmierul
Noros, p-un deal ceresc, ee-a rezist6t' :' ' ",
';
Ca verdele de-Aprilie, sau va dura
Ga-n amintirea ei tre zite pdsdri ,
i , , r ,,.,
Sau ca dorinfa ei de Iunie gi seard,
,i,
Pe eare-o rotunjeqb perfecfiunea
: !,
Unor agile-aripi de rindunicd,,,
;,
!

ll,

WALLACE STEVENS

361

v
Ea ziee: n1ns6-n mulfumire, eu tot, simt
Nevoia unei fericiri nepieritoa,re(.
Moartea e mama frumusefii; numai ea
tr-n st'are sd ne-aduci implinirea
Dorinlelor Ei viselor. Chiar dacd
Ne-azvirle-n cale frunzele uitdrii
Neindoioase, cale a durerii,
Multiple cdi pe care $i-a sunat
Triumful .frazele de bronz, iubirea,
Abia simfita, frageda ei Eoapt6,
Ea seuturd o salcie in soare
Pentru fecioarele-nvElate sd se-arEeze
Cu ochii pironili in iarba stinsd
Din jurul lor. Ea-nvafa fldcdiandrii
S5-ncarce-un talger ne-nsemnat cu prune
$i pere moi. Fecioarele le gusti,
$i fdrd patimd se pierd in frunZe, ffiolrt.

vt
Deci neschimbati'i moartea-n paradis?
Fructul cel copt nu cade niciodatE?
Sau crengile atirn6 veqnic grele-n
Acel vizduh perfect, neschimbitor,
Insi aserneni cu pimiirtul nostru eferner,

j,

Curiuricarercaqi-aici,tfurjescspremdri, .

Dar nu le afld niciod,atS, aceleagi lirmuri

Ce se retrag gi nu se-ating nicicind
Cu-o nerostit5-nfep6tur6 de durere?.
De ce-ai sedi pe-aeele maluri peri,
Stirnind pe coaste-arome iuli de prune?
Vai lor, vor trebui se iroseasci
Culoarea noastr6, lesdtura de mitase
A dupd-amiezii noastre, se ciupeascd
Banala struni a ldutei noastre!
Moartea e mama frumusetii, mistic6,
Iar noue ni se pare cd zdrim
La pieptu-i arzdtor mamele noastre
de pe pimint, cafe-itgteptlnd veghead,

. : .,

.... .:

;.,
'

-1 '

'.:

362

WET;NACE STEVBNS

vfi
Tulburdtor gi suplu, ur cerc de oafrnoi
Clnta-vor orgiac in zori de vard
O zgomotoasi inchinare soarelui,
Nu ca un zrlu, ci oa un zerr posibil,
Gol printre ei, ca un izvor s6lbatie.
Cintec al paradisului va fi,
Din propriul lor singe-ntors la cer;
in cintul lor vor ndvdli, pe rlnd,
Lacul vintos in eare domnul lor se bucur6,
Gopaci ca lngerii, qi dealuri cu ecou
Cintat mult timp pe urmd intre ele.
Nemijlocit cunoastre-vor cereasca
Prietenie-a oamenilor care
Pier Ei a dimine{ilor de vard.
$i de-unde vin qi incotro se-ndreaptd
Roua pe glezna lor mdrturisi-va.
I

vilI
Ea, peste apa fdra zvort) aude
IJn glas strigind: ,,Morrnintu-n Palestina
Nu-i poarta duhurilor cu zdbav6.
E groapa lui Isus, und'e-a zdcut((.
Triim intr-un haotic univers aI soar'elui,
In lanful str6moEesc de nopli qi zile,
In insula singuretetii, liberi,
De ape mari Ei f6rd de scdpare.
Alearge ciute-n munfii noEtri, pitpalacii
Aruncd lip5t brusc in preajma noastrd;
Se eoc dulci fructe in sdlbdticie;
Si in si,ngurdtatea din v6zduhuri,
Spre sear5,-ntimpldtoare cirduri de
Hulubi inscriu nelSmurite unduiri,
In timp ce, tot mai jos in intuneric,
Se-afundd lin pe aripi larg intinse.

\
WALLACE STEVENS

363

PENTRU UN NATNTN FILOZOF LA ROMA

iri

ir

pragul cenrlui, fipturile c trec pe stradd

Devin fapturi cereqti; miqcare maj,estuoasS
A unor oameni micqorindu-se treptat in spafiu,
Cintind, ctt vocea s[ab5, tot mai s'lab6,
Iertare ininteligibili Ei un sfirqit
Roma, ur prag, qi dincolo aceast6 Romd
Mai blinda, Ei-amindou6-n gind asemeni.
E ca gi cum mindria omeneasci-ar face
Din doud paralele-o perspectivb, eare
Se-mparte intre to!i, pe lol qi leghe'
Uqor se sehimbS-n dripi un steag in vint . . .
In zarea simlurilor, lucrurile sumbre
Slnt paji ai bog5liei, lnsd numai
Ai celei intru spirit, dincolo de ochi,
Nu-n sfena lo,r, ci dincolo, nu prea departe,
.,

Sfirgitr-rl omului in cel mai vast imperiu

Al spiritului, maxima cunoagtere-n prezenla
Supremei necu,noagteri. Strigdte de vinzdtori
De ziate se fac murmure, mirosul
un parfum de nepierdut . . .
De farrnacie

Pat,c5r!i,fotoliu,maicitrec1ndinEiruri,'

Lampa ferindu-se de vdz H acestea sint

Izvaarele de fericire-n forma Romei,
O form6-nchis6-ntr-un vechi cerc de forffi,
$i-acestea stind sub umbra unei forme

Unite peste pat qi cirfi, o presimlire

Planind pe scaun, o luminl peste maici,
O tazl, peste candela ce-Ei rupe meq-e
Spre-a fi cuprins6-r1 lucrul

'

WAL,LACE STEVEIfS
Simbolizat de foc: posibilul ceresc.
Gr6ieEte pernii ca Ei cum ai fi tu lnsuti,
tntr-o'Jirnbil negregiE,
Fii orator
- dar
Tu, pe jumdtate adormitul
Fdri emfazd,
Al milei ce-n aceastS-odaie stdplneEte.
AEa,

364

in largul de lumind ne sim[im

Nespus de mici, age, oricare dintire noi

Se vede-n tine, vo:cea Si-o aude
In vocea ta, st5pin qi om aI m,ilei,

Sorbit de-atomii tAi cei mai mdrunti,

Tu somnolezi in adlncimile treziei,
In pahrl cald, qezind pe scaun, $i triind,
funi trdind in doud lumi: pentru intiira
Neobosit, iar pentru ceealaltd sub osindS,
Grdbit de dor spre mirelie prin noianul

Mizeriilor, dar aflind-o totuEi

Doar in mizerie,-n suflarea care surp5;
Adinc poem aI celor obidili qi morfi,
Ca-n stropul ce1 din urmd-al unui singe-adinc
Cdzut din inim6, zdcind al6turi,
Neted ca singele unui imperiu, poate,
Pentru un cetdlean din cer, deqi al Rornei.
Numai discursul sdrdciei ne-ncdlzeqte,
Mai vechi e decit cel. mai vechi discurs in Roma.
Acesta-i tragicul acrent al scenei.

tu, tu spui, fir6-a vorbi, silabe

Sublime-ntre sublime lucruri,
- sirrgur
Inrmlnerabil intre cSpitanii
Cei cruzi: o majestate nudd, dacd vrei,
De cuib de qoi'm Ei bolfi p,6tate-n ploaie.
Iar

Vin sunetele. Itri aauc aminte de cl6diri.

Viafa-n oraE nu sti. $i nici n-ai vrea vreodatl
SA s,tga: ejo prte-a viefii tale din sdaie,

WALLAEE STEVENS

365

Din domuri igi ia patul tdu anhiteetura.

$i clopotele-aduc mereu

solemne nume

+.

In coruri qi refrene, nedorind ca miila

Si fie doar o taini a ticerii,
$i nici ca solitudinea simfirii

Se-ti dea mai mult oa straniile lor acorduri

$i ca ecoul lor care-i un murmur.

E-ur fel de mdirefie absolutd, la sfirgit,

In care tot ce e vizibil s-a mirit, gi totuEi
E doar un pat, u:n scaun, sau un Err de maici,
Teatrul cel rnai rfiast, portal cu stilpi,
Cartea Ei candela-n odaia ta inmiresmatd.
Totald mirefi-B unui edificiu
Total, ce-a fost ales de un inchizi{or
AI edificiilor, pentru sine insuEi
El se opreEte-aici pe prag, cts +r eurn schi{a
Cuvintelor rostite prinde formio

,1l

MARTIAL CADENZA
1

Aseare, abi,a, am vdzut din nou pe boltd jos

Luceaferul, ln prag de iarn5, steaua care
Mereu lneorona-va primivara orizontul spre apus,
Din rlo:u . . . parcd s-a-ntors, parc5 via[a s-ar fi-ntors,
Nu intr-un fiu intlrziat, o alt6 fiicd, un alt loc,
Ci parci ssara ne gdseqte iardqi tineri, incd tineri,
Incd umblind printr-un prezent aI nostru.
;

E parc6-urf. timp c,are llgneEte intr-o lume fara timp,

Ac,easti lume, locu-acesta, strada asta,
FEri de timp: ca, Ei cind tot c e r1-dr avea timp,
Nu e, sau e prin oeea c a fost, e plin de
;

366

WALLACE STEVENS
Tdcerea dinaintea ogtilor, oEti

fari

tobe

Ori trlmbite, cu cipetenii mute, Ei cu arme

In colb, ca stane-ntr-o infringere cumplite.

nI.''''
:

Ce poate-avea aceastd stea cu lumea tn lumin6,

Cu cerul gol de;asupra Angliei, a Franlei,
$i-a frontului german? O desluqeam aparteEa insdgi
Ea, totuqi, e cea ce trebuie sd dSinuie
E timp de-orice trecut aparte, e aparte
De orice viitor, este eternul a tr6i si-a fi,
Eterna rhsufla,re-n mers, e foc statornic,

,;

tv
Prezentul incheiat, prezentul roditor in sine,

Nu simbolul, ci lucrul pentru eare-acesta sH,

Strdlucitorul lucru-n aerul ce nu se schimbi riiciodatS,

Deqi se schimbe. Abia aseari l-am v6zut din nou,
ln prag de iarn6, Ei din nou am hoindrit qi-am povestit,
$i iar6Ei am tr6it, qi-am fost, Ei-am respirat din nou'
$i m-am miEoat, Ei m-am aprins din nolr, o timp din nou inflScdrat,
r

.'

ANECDOTA BORCANULUI
'

A*

plasat un borcan in Tennessee,

era
rotund, pe o culme de deal.
$i
Din cauza lui sdlbdticia lenegd
A n5p6dit in juru-acelui deal.
Salbeticia s-'a-n61[at plni la 1,
Si s-a l6fit in jur, nemaifiind silbaticd
Borcanul, sus pe deal, era rotund
$i nalt qi plin de sine trona-n aer.
:

',

.':

367

WALLACE STEVENS

$i-a-ntins irnpirdlia peste tot.

Borcanul era gri Ei despuiat.
A rezistat tufiEului gi pds6rii,
Cu altceva nimic in Tennessee.

MOAR,TEA UNUI SOTDAT

Vi"g" se contractd, in agteptara mor{ii,

Ca-n anotimpul toamnei.
Soldatul eade.
Ea nu soseEte ca un personaj in treeere,
Impunindu-Ei despdrfirea,
Strigind dupd pomp6.
Moartea e absolutd gi fdrd monumente,
Ca-n anotimput toamnei,
Cind vintul cade,

Cind vintul crade gi, peste ceruri,

Norii iqi vid, cu toate acestea,
De drumul 1or.