Metoda Reducerii La Absurd PDF

Cuprins
1 O privire de ansamblu asupra metodei

1.1 Un joc cu jetoane colorate . . . . . . . . . . . . .
1.2 O problema amuzanta . . . . . . . . . . . . . . .
1.3 Scoala lui Pitagora si numerele irationale . . . .
1.4 Cate numere prime exista? . . . . . . . . . . . .
1.5 Conditii necesare si suficiente . . . . . . . . . . .
1.6 O problema celebra, Teorema lui Steiner-Lehmus
1.7 Cateva probleme cu segmente colorate . . . . . .
1.8 Stabiliti daca exista... . . . . . . . . . . . . . . .
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
1
2
3
3
4
4
6
7
9
2 Probleme propuse
11
2.1 Clasele V-VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.2 Clasele VII-VIIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
2.3 Clasele IX-X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18
3 Solutii
25
3.1 Clasele V-VI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
3.2 Clasele VII-VIIII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
3.3 Clasele IX-X . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
In loc de postfat
a
53
iii
Prefat
a
Cartea are un caracter metodic, propunandu-si sa initieze cititorul n utilizarea rationamentului prin reducere la absurd. Metoda reducerii la absurd
este prezenta n matematica scolara ncepand din primele clase gimnaziale. De
obicei, se considera ca aceasta metoda nu ridica probleme deosebite si se nvata
din mers.
Am scris aceasta carte pentru a atrage atentia asupra valorii acestei metode,
care n ciuda aparentei simplitati, permite solutionarea unor probleme frumoase,
dificile, din domenii variate.
Cartea se adreseaza elevilor din gimnaziu si primele clase liceale.
In prima parte se face o prezentare generala a metodei, cu exemple de probleme n care ea se aplica; primele probleme sunt menite sa faciliteze ntelegerea
rationamentului prin reducere la absurd de catre cei mai mici elevi. Din exemplele tratate si comentate nu lipsesc probleme celebre, ca si probleme dificile, n
spiritul concursurilor de matematica.
Partea a doua a cartii contine probleme propuse, iar partea a treia, solutiile
acestora. Pentru usurinta utilizarii materialului, am mpartit problemele n trei
sectiuni: pentru clasele 5-6, pentru clasele 7-8 si pentru clasele 9-10. Desigur
ca aceasta mpartire este orientativa. In cadrul fiecarei sectiuni, am ncercat
o gradare a problemelor. Am nceput cu probleme simple, ce se preteaza a
fi lucrate la clasa, terminand cu probleme de concurs. Marea majoritate a
problemelor au solutii complete. Exista cateva probleme la care nu am dat
solutii, deoarece acestea se rezolva foarte usor, pe baza indicatiei subantelese:
se aplica metoda reducerii la absurd.
Materialul poate fi lucrat la clasa sau la cercul de matematica sau poate
reprezenta obiect de studiu independent, mai ales pentru acei elevi pentru care
matematica a devenit o pasiune.
As dori sa fac unele recomandari elevului care utilizeaza aceasta carte sau
diverse culegeri de probleme si materiale cu caracter metodologic. Cartile de
matematica nu se citesc precum romanele. Daca te marginesti ca dupa ce vezi
enuntului problemei sa te gandesti doar o clipa, spun
and apoi ca problema este
prea grea si te grabesti sa citesti solutia, atunci eficienta acestei activitati este
minima. Citirea enuntului este doar prima etapa, urmat
a apoi de ncercarea de a
ntelege problema n profunzime. Asigura-te ca stapanesti notiunile matematice
la care face referire problema. Cauta sa exprimi problema n limbajul propriu.
Nu exista retete prin care sa ajungi la solutie, dar familiarizarea cu problema este
v
vi
PREFACE
primul pas. Poate fi utila considerarea unor cazuri particulare, realizarea unor
figuri, scheme, considerarea altor probleme care pot avea legatura cu problema
considerata. Dragostea pentru matematica apare atunci cand ai gasit solutia
unei probleme care s-a ncapatanat sa-ti reziste mai mult timp. Consultarea
solutiei publicate n carte trebuie sa fie o etapa ulterioara. Daca ai gasit o
rezolvare, este util sa o compari cu o alta rezolvare; studiul solutiei publicate
trebuie sa te ajute de asemenea la mbunatatirea stilului de redactare a textului
matematic. Chiar in cazul n care nu ai gasit solutia, efortul depus pentru
cautarea ei te face receptiv la ntelegerea solutiei autorului.
Activitatea de rezolvitor nu ar trebui sa se ncheie odat
a cu aflarea solutiei, ci
implica mult mai multe aspecte: ntelegerea solutiei pe etape, dar si n ansamblul
ei, gasirea ideii decisive, ncercarea de a ntelege cum a fost inventata problema si
cum s-ar putea ea generaliza, cum se leaga problema rezolvata de alte probleme.
Inchei cu un cunoscut aforism al fizicianului G.C. Dichtemberg: Ceea ce
ati fost obligati sa descoperiti singuri va lasa n minte o urma pe care o puteti
folosi din nou, atunci cand apare nevoia.
Craiova, 2007
Liliana Niculescu
Capitolul 1
O privire de ansamblu
asupra metodei
O descoperire mare rezolv
a o problem
a mare,
dar exist
a un gr
aunte de descoperire
n solutia oric
arei probleme.
George P
olya
Reducerea la absurd este un procedeu prin care dovedim c

a o propozitie
p este adev
arat
a, n mod indirect, ar
at
and c
a negatia ei, non p, este fals
a.
Demonstratia prin reducere la absurd este numit
a si demonstratie indirect
a.
Practic, pentru a demonstra c
a propozitia p este adev
arat
a, presupunem c
a
ea ar fi fals
a, apoi analiz
and consecintele acestei presupuneri, ar
at
am c
a se
ajunge la un rezultat absurd sau contradictoriu. Contradictia obtinut
a arat
a c
a
p nu poate fi fals
a.
Invers, dac
a avem de demonstrat c
a propozitia p este fals
a, presupunem c
a
ea ar fi adev
arat
a si ar
at
am c
a aceast
a presupunere conduce la o contradictie.
Dup
a George P
olya [13], demonstratia prin reducere la absurd seam
an
a cu
manevra unui orator abil care si combate adversarul folosind arma ironiei:
se preface c
a este de acord cu afirmatia adversarului, adic
a accept
a aceast
a
afirmatie pentru moment si o analizeaz
a, o reliefeaz
a, ar
at
and c
a are consecinte
evident absurde.
Suportul teoretic al metodei reducerii la absurd const
a n urm
atoarele:
Propozitia p este adev
arat
a atunci si numai atunci c
and negatia ei, non
p, este fals
a (vezi tabelul de adev
ar al negatiei; A semnific
a adev
arul iar
F, falsul).
p non p
A F
F A
1
CAPITOLUL 1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA METODEI

Dac
a o propozitie p implic
a o propozitie fals
a, atunci p este fals
a (vezi
tabelul de adev
ar al implicatiei).
p
A
A
F
F
q
A
F
A
F
p q
A
F
A
A
In cazul n care propozitia ce trebuie demonstrat

a este de forma p q (p
este ipoteza iar q, concluzia), demonstratia prin reducere la absurd porneste de
la a presupune c
a implicatia p q este fals
a. Dar, n ce caz o implicatie este
fals
a? C
and ipoteza este adev
arat
a iar concluzia, fals
a. Deci, vom presupune p
adev
arat
a si q fals
a si de aici, printr-un rationament logic, vom ajunge la un
rezultat care contrazice fie ipoteza, fie o axiom
a, fie o teorem
a cunoscut
a.
Vom ilustra ideile de mai sus printr-o serie de probleme rezolvate si comentate, probleme n care metoda reducerii la absurd reprezint
a abordarea cea mai
natural
a sau chiar singura metod
a de rezolvare.
Pentru nceput, pentru a ntelege cum functioneaz
a metoda, vom considera
niste probleme ce nu implic
a notiuni de matematic
a.
1.1
Un joc cu jetoane colorate
La un joc particip
a doi copii, Andrei si Bogdan, mpreun
a cu un conduc
ator
de joc. Acesta le arat
a copiilor trei jetoane (cerculete) din hartie: unul rosu si
doua, albastre. Dupa ce copiii sunt legati la ochi, li se lipeste pe frunte cate un
jeton albastru; jetonul rosu ramas este ascuns, apoi copiilor li se dezleaga ochii.
Conducatorul jocului l ntreaba pe Andrei:
-Ce culoare are jetonul pe care l ai pe frunte?
A raspunde:
-Nu stiu.
Apoi, lui Bogdan i se pune ntrebarea:
-Ce culoare are jetonul de pe fruntea ta?
-Sa ma gandesc, r
aspunde Bogdan.
Dupa putina gandire, Bogdan raspunde:
-Acum stiu. Este albastru.
Cum a judecat Bogdan? Daca jetonul meu ar fi fost rosu, atunci Andrei,
stiind ca un singur jeton este rosu, ar fi tras concluzia c
a al lui este albastru,
deci ar fi dat raspunsul. Dar Andrei a spus ca nu stie. Inseamna ca jetonul meu
nu este rosu, deci este albastru.
Observ
am c
a Bogdan a judecat prin reducere la absurd.
AMUZANTA
1.2. O PROBLEMA
1.2
O problem
a amuzant
a
Cu multi ani n urm

a, a circulat n Europa o problem
a-ghicitoare, pe c
at de
amuzant
a, pe at
at de instructiv
a.
In compartimentul unui tren calatoreau trei doamne; sa le numim A, B si
C. La un moment dat, privindu-se una pe alta, au vazut ca fiecare are fata
manjita (probabil de la funinginea ce intrase pe fereastra deschisa a trenului,
care functiona cu carbuni) si toate trei au izbucnit n ras, crezand ca numai
celelalte doua sunt murdare. La un moment dat, doamna A s-a oprit din ras,
si-a scos din poseta batista si a ncercat sa-si curete fata. Intelesese ca celelalte
rad si de ea.
Cum a judecat? Prin reducere la absurd. Daca fata mea nu ar fi murdara,
atunci B si-ar da seama ca C rade de ea si atunci B n-ar mai rade. Cum B
continua sa rada, nseamna ca si eu sunt murdara pe fata.
1.3
S
coala lui Pitagora si numerele irationale
S
a ne ntoarcem n timp cu aproximativ 2500 de ani, c
and se pare c
a a fost
realizat
a prima demonstratie prin reducere la absurd. Ea apartine matematicianului si filosofului grec Hippasus, reprezentant al S
colii lui Pitagora.
Membrii acestei scoli considerau c
a la baza organiz
arii universului se afl
a
numerele. Prin numere, ei ntelegeau numerele naturale si initial erau convinsi
c
a raportul lungimilor oric
aror dou
a segmente se poate exprima sub forma unui
raport de numere naturale, adic
a, pentru oricare dou
a lungimi, se poate g
asi o
unitate de lungime comun
a.
Hippasus ns
a a dovedit c
a exist
a lungimi pentru care nu se poate g
asi o
unitate comun
a, adic
a exist
a segmente incomensurabile. Mai precis, el a ar
atat
c
a diagonala si latura p
atratului sunt incomensurabile. Folosind
limbajul
de
ast
azi, putem spune c
a Hipassus a demonstrat irationalitatea lui 2.
Hippasus folosea un limbaj geometric.
Incerc
and s
a exprime sub forma unui
raport de numere ntregi raportul dintre diagonala si latura p
atratului, a ajuns
la contradictie. Transcris n limbajul din zilele noastre, rationamentul s
au (pe
care l cunoastem din cartea
lui
Euclid,
Elementele)
este
urm
a
torul:
S
a demonstram ca 2 este irational.
m
Presupunem ca 2 este rational, deci 2 =
, unde m, n N . Putem
n
m
presupune ca fractia
a fost deja simplificata, adica m si n sunt prime ntre
n
m
ele. Din relatia 2 = , rezulta m = 2n2 , deci m este par, adica exista p N
n
astfel ncat m = 2p. Inlocuind, obtinem 2p2 = n2 , deci si n este par. Dar, pe de
alta parte, deoarece m este par iar m si n sunt prime ntre ele, n ar trebui sa
fie
a ca
impar. Cum n nu poate sa fie n acelasi timp si par si impar, nseamn
2 nu poate fi scris ca raport de numere ntregi.
Dup
a modelul demonstratiei irationalit
atii lui 2 se poate demonstra un rezultat
mai general:
Daca n este un numar natural care nu este patrat perfect, atunci n este
irational.
Presupunem ca n este rational, deci exista numerele naturale prime ntre
a
ele a, b astfel ncat n = . Aceasta relatie se scrie a2 = nb2 . Deoarece n nu
b
este patrat perfect, n descompunerea n factori primi ai lui n exista cel putin un
factor prim p care apare la o putere impara. Fie 2m + 1 (unde m N) , puterea
la care apare p, deci n = p2m+1 q, unde q este un numar ntreg nedivizibil cu
p. Din faptul ca a2 se divide cu p2m+1 , rezulta ca a se divide cu pm+1 (aceast
a
afirmatie se probeaz
a tot prin reducere la absurd). Deci a = pm+1 r, unde
r N . Atunci, relatia a2 = nb2 devine p2m+2 r2 = p2m+1 q, de unde q = pr2 ,
contradictie!
1.4
C
ate numere prime exist
a?
O alt
a celebr
a demonstratie prin reducere la absurd apartine lui Euclid (matematician grec care a tr
ait n jurul anului 300 .Hr.). Opera sa cea mai important
a intitulat
a Elementele, reprezint
a un manual care cuprinde toate cunostintele epocii sale n domeniul geometriei si teoriei numerelor, ntr-o constructie
logic
a deductiv
a. Euclid a introdus metoda axiomatic
a n geometrie. Valoarea
acestui manual vechi de 24 de secole este recunoscut
a si n zilele noastre. In
sectiunea a IX-a a c
artii, dedicat
a teoriei numerelor, g
asim urm
atoarea
Teorem
a. Exista o infinitate de numere prime.
Demonstratie. Presupunem ca exista numai un numar finit de numere prime.
Atunci, exista un numar prim p mai mare decat toate celelalte numere prime.
Asezam numerele prime ntr-un sir crescator:
2, 3, 5, 7, 11, . . . , p.
Consideram numarul
q = 2 3 5 ... p + 1.
Cum q este mai mare decat cel mai mare numar prim p, nseamna ca q este
numar compus, deci el se divide cu un numar prim, adica cu unul dintre numerele
2, 3, 5, ..., p. Dar pe de alta parte, se observa ca q da restul 1 la mpartirea cu
fiecare numar prim. Deci, presupunerea ca exista un numar finit de numere
prime ne-a condus la contradictie. Rezulta ca exista o infinitate de numere
prime.
1.5
Conditii necesare si suficiente
De multe ori, c
and avem de demonstrat o propozitie de forma p q, dup
a ce
implicatia direct
a (adica p q) a fost demonstrat
a printr-un procedeu oarecare,
1.5. CONDIT
II NECESARE SI SUFICIENTE
implicatia reciproc
a q p se demonstreaz
a usor prin reducere la absurd, ca n
exemplul urm
ator:
Lema lui Carnot. Fie M, N, P, trei puncte situate respectiv pe laturile
[BC], [CA] si [AB] ale triunghiului ABC. Atunci perpendicularele duse n
M, N, P respectiv pe BC, CA si AB sunt concurente daca si numai daca
M B 2 M C 2 + N C 2 N A2 + P A2 P B 2 = 0.
(1.1)
Solutie. Cunoscnd ca perpendicularele duse n M, N, P pe laturi sunt concurente, notam cu O, punctul lor de intersectie (vezi Figura 1.1) si aplicand
teorema lui Pitagora n triunghiurile OBM, OCM, OCN, OAN, OAP, OBP,
obtinem relatia (1.1).
Figura 1.1
Reciproc, stiind ca are loc relatia (1.1), trebuie sa demonstram ca perpendicucularele duse n M, N, P pe laturi sunt concurente. Daca perpendicularele n
M pe BC si n N pe AC ar fi paralele, ar rezulta ca punctele A, B, C sunt
coliniare, contradictie! Deci perpendicularele n M pe BC si n N pe AC se taie
ntr-un punct pe care l notam cu O. Presupunem ca perpendiculara n P pe
AB nu trece prin O. Fie Q, proiectia lui O pe AB. Q 6= P (vezi Figura 1.2).
Figura 1.2
Folosind implicatia directa (demonstrata mai sus), avem:
M B 2 M C 2 + N C 2 N A2 + QA2 QB 2 = 0.
(1.2)
Din relatiile (1.1) si (1.2) rezulta

P A2 P B 2 = QA2 QB 2 .
Ultima relatie se scrie P A2 (AB P A)
obtinem P A = QA, contradictie!
1.6
= QA2 (AB QA) de unde
O problem
a celebr
a, Teorema lui SteinerLehmus
Printre primele probleme de geometrie pe care le nt

alneste un ncep
ator,
ndat
a ce a studiat cazurile de congruenta
ale triunghiurilor, sunt:
Aratati ca daca un triunghi are doua mediane congruente, atunci triunghiul
este isoscel.
Aratati ca daca un triunghi are doua naltimi congruente, atunci triunghiul
este isoscel.
Este natural s
a ne punem ntrebarea dac
a un enunt asem
an
ator are loc si
pentru bisectoare, adic
a dac
a din congruenta a dou
a bisectoare ale unui triunghi
rezult
a congruenta laturilor corespunz
atoare.
Celebritatea de care se bucur
a problema de mai sus se explic
a probabil prin
contrastul ce exist
a ntre enuntul at
at de simplu si dificultatea deosebit
a a demonstratiei.
Problema a fost formulat
a n anul 1840 de c
atre C.L. Lehmus, care initial
nu avea o solutie. La rugamintea sa, vestitul geometru elvetian Jakob Steiner
s-a concentrat asupra problemei, descoperind n 1844 o demonstratie bazat
a pe
calcul, folosind formula bisectoarei. Apoi, in anul 1850, Lehmus nsusi a g
asit
o alt
a demonstratie.
Faptul c
a enuntul problemei poate fi nteles de orice ncep
ator n geomerie,
a constituit o provocare at
at pentru matematicieni c
at si pentru amatori. Se
cunosc n prezent peste 80 de demonstratii ale acestei teoreme. Exist
a demonstratii directe prin calcul algebric sau trigonometric, ns
a demonstratiile pur geometrice se bazeaz
a pe metoda reducerii la absurd. Chiar si n situatiile n care
s-ar p
area c
a nu s-a folosit aceast
a metod
a, la o analiz
a mai atent
a se vede c
a
argumentatia foloseste rezultate ajut
atoare care la r
andul lor au fost demonstrate
prin reducere la absurd.
Teorema lui Steiner-Lehmus. Daca un triunghi are doua bisectoare congruente, atunci el este isoscel.
Demonstratie. Fie ABC, un triunghi n care bisectoarele BB si CC sunt
congruente (vezi Figura 1.3).

1.7. CATEVA
PROBLEME CU SEGMENTE COLORATE
Figura 1.3
Presupunem ca unghiurile B si C nu sunt congruente. Fara a restrange
generalitatea, putem presupune ca
b < C.
b
B
(1.3)
B C < C B.
(1.4)
Atunci, din triunghiurile B BC si C CB, deducem
Paralela dusa prin B la CC si paralela dusa prin C la AB se taie n D. Patrulaterul BC CD este paralelogram, deci
C B = CD.
(1.5)
Din relatiile (1.4) si (1.5) rezulta B C < CD, de unde deducem ca

DC < DB
C.
\
\
B
(1.6)
Dar BB = CC = BD, de unde

D.
\ = BB
\
BDB
(1.7)
C. Cum BDC
C,
\ < BB
\
\ = BC
\
Adunand relatiile (1.6) si (1.7) rezulta BDC
b
b
C < BB
C, adic
b B , de unde C
b < B,
b
b C < 180 C
\
\
obtinem BC
a 180 B
2
2
n contradictie cu relatia (1.3).
b 6= C
b a condus la o contradictie, deci este falsa.
Presupunerea B
1.7
C
ateva probleme cu segmente colorate
Problema 1. S
ase puncte, dintre care oricare trei sunt necoliniare, sunt unite
doua cate doua prin segmente. Unele segmente se coloreaza cu rosu, iar celelalte
cu albastru. Demonstrati ca exista cel putin un triunghi (cu varfurile n trei
dintre cele sase puncte) cu laturile colorate la fel.
Solutie. Presupunem ca niciunul dintre triunghiuri nu are laturile colorate la

fel. Alegem dintre cele sase puncte unul, pe care l notam cu A. Din A pornesc 5 segmente printre care exista (cel putin) 3 colorate la fel, de exemplu
cu rosu. Notam aceste segmente cu [AB], [AC], [AD]. Deoarece triunghiurile
ABC, ABD si ACD au cate doua laturi rosii, pe baza presupunerii facute la
nceputul rezolvarii, rezulta ca [BC], [BD] si [CD] sunt albastre. Dar atunci triunghiul BCD are toate laturile albastre, n contradictie cu presupunerea facut
a.
Contradictia la care am ajuns dovedeste ca exista triunghiuri cu laturile la fel
colorate.
In problema de mai sus, pentru a demonstra c

a afirmatia p este adev
arat
a
am ar
atat c
a non p implica p. De aici rezult
a c
a non p este fals
a, deci p este
adev
arat
a.
S
a consider
am acum problema urm
atoare:
Problema 2. Aratati ca ntre oricare sase persoane, exista ntotdeauna trei
care sa se cunoasca ntre ele sau trei care nu se cunosc deloc.
Solutie. Putem asocia fiecarei persoane, cate un punct n plan astfel ncat oricare
trei puncte sa fie necoliniare. Convenim sa unim doua puncte printr-un segment
rosu daca persoanele nu se cunosc si printr-un segment albastru daca persoanele
se cunosc. Existenta a trei persoane care nu se cunosc nseamna existenta
unui triunghi rosu. Tot asa, existenta a trei persoane care se cunosc nseamn
a
existenta unui triunghi albastru. Astfel, am aratat ca cele doua probleme sunt
identice, doar limbajul este diferit. Sau, altfel spus, problema cu segmente
reprezinta un model matematic al problemei cu cele sase persoane.
Urm
atoarea problem
a a fost dat
a la a VI-a O.I.M.:
Problema 3. Fiecare membru al unui grup de 17 savanti corespondeaza cu
toti ceilalti. In corespondenta lor este vorba numai despre trei teme. Fiecare
pereche de savanti corespondeaza numai pe o singura tem
a. Demonstrati c
a
exista cel putin trei savanti care corespondeaza pe aceeasi tema.
Solutie. Problema poate fi reformulata astfel (pentru a o ntelege mai bine si a
ne exprima mai usor):
17 puncte, dintre care oricare trei sunt necoliniare, sunt unite doua cate dou
a
prin segmente. Fiecare segment se coloreaza cu rosu, albastru sau verde. Demonstrati ca exista cel putin un triunghi (cu varfurile n trei dintre cele 17 puncte)
cu laturile colorate la fel.
Presupunem ca niciunul dintre triunghiuri nu are laturile colorate la fel.
Alegem dintre cele 17 puncte unul, pe care l notam cu M . Din M pornesc 16
segmente printre care exista 6 colorate la fel (justificarea se face prin reducere la
absurd), de exemplu cu verde. Notam aceste segmente cu M A1 , M A2 , ..., M A6 .
Atunci punctele A1 , A2 , ..., A6 sunt unite prin segmente rosii si albastre. Deci
punctele A1 , A2 , ..., A6 verifica conditiile Problemei 1. Cu aceasta, demonstratia
este ncheiata.
Propunem elevilor s
a rezolve problema urm
atoare:
EXISTA...
1.8. STABILIT
I DACA
Problema 4. 50 de puncte, dintre care oricare trei sunt necoliniare, sunt unite
doua cate doua prin segmente. Fiecare segment se coloreaza cu rosu, albastru,
galben sau verde. Demonstrati c
a exista cel putin un triunghi (cu varfurile n
trei dintre cele 50 de puncte) cu laturile colorate la fel.
1.8
Stabiliti dac
a exist
a...
Int
alnim adesea probleme n care se cere s
a demonstr
am sau s
a infirm
am
existenta unui obiect matematic cu propriet
ati date.
Pentru a demonstra existenta, este suficient s
a d
am exemplu de obiect care
ndeplineste conditiile problemei.
De exemplu, dac
a ni se cere s
a demonstr
am c
a ecuatia x2 + y 2 = z 2 are
cel putin o solutie n numere ntregi, este suficient s
a indic
am tripletul (3, 4, 5) ,
care verific
a ecuatia.
Dac
a se cere s
a demonstr
am c
a nu exist
a obiecte matematice cu propriet
ati
date, metoda reducerii la absurd este de obicei util
a. Iat
a un exemplu:
Demonstrati ca ecuatia
x2 y 2 = 4z + 2
nu are solutii n numere ntregi.
Solutie. Presupunem ca exista triplete (x, y, z) de numere intregi care verifica
ecuatia. Atunci
(x y) (x + y) = 2 (2z + 1) .
Produsul dintre x y si x + y este par, deci unul dintre factori este par. Dar,
daca unul dintre factori este par, atunci si celalalt este par, deoarece suma dintre
x y si x + y este para. Atunci (x y) (x + y) se divide cu 4. Dar 4z + 2 da
restul 2 la mpartirea cu 4. Contradictia la care s-a ajuns dovedeste ca nu exista
solutie (x, y, z) cu x.y.z Z.
Desi n manuale, culegeri de probleme sau reviste g

asim numeroase probleme
al c
aror enunt ncepe cu: Demonstrati c
a exist
a... sau Demonstrati c
a nu
exist
a..., mai apropiate de spiritul cercet
arii matematice sunt problemele n
care r
aspunsul nu este cunoscut dinainte. De exemplu, trebuie s
a stabilim dac
ao
anumit
a ecuatie are solutie. Cum proced
am n acest caz? Presupunem existenta
solutiei si analiz
am diferite propriet
ati legate de solutie, apoi implicatiile acestor
propriet
ati, care pot s
a ne conduc
a fie la g
asirea unei solutii, dac
a exist
a, fie la
o contradictie care dovedeste c
a nu exist
a solutie.
De exemplu:
Stabiliti daca exista numere prime x, y, z astfel ncat
x2 + y 2 + z 2 = 2008.
Solutie. Presupunem ca exista. Cum ecuatia este simetrica n raport cu x, y, z,
putem considera ca x y z.
10
Daca x este diferit de 2, atunci x2 + y 2 + z 2 estei impar, contradictie! Deci

x = 2 si y 2 + z 2 = 2004.
Daca y este mai mare decat 6, el este de forma 6m 1 cu m N (numerele
de forma 6m 2 nu pot fi prime pentru ca se divid cu 2 iar cele de forma 6m + 3
se divid cu 3) . Atunci
y 2 = 36m2 12m + 1,
deci y 2 = M12+1. Analog se arata ca z 2 = M12+1. Atunci y 2 +z 2 = M12+2,

adica y 2 + z 2 nu poate sa fie egal cu 2004 pentru ca 2004 se divide cu 12.
Contradictia la care s-a ajuns arata ca y {2, 3, 5} .
Daca y = 2, avem z 2 = 2000, ecuatie care nu are solutie n N.
Deci raspunsul problemei este negativ.
O ntrebare care se pune n mod natural este: cum ne d
am seama dac
a o
problem
a se preteaz
a a fi rezolvat
a prin reducere la absurd? Nu exist
a reguli n
aceste sens; intuitia sau experienta rezolvitorului poate s
a-l conduc
a n alegerea
judicioas
a a metodei de abordare. C
ateva indicii sunt totusi utile. Metoda reducerii la absurd este de multe ori folositoare dac
a n formularea propozitiei
ce trebuie demonstrat
a intervine o negatie (cuv
antul nu sau un simbol matematic de tipul 6= sau ),
/
sau c
and enuntul problemei contine expresii ca
cel mult sau cel putin.
Metoda reducerii la absurd are o arie de aplicabilitate destul de larg
a, at
at
din punctul de vedere al domeniilor abordate (algebr
a, geometrie, combinatoric
a,
teoria numerelor etc), c
at si din punctul de vedere al gradului de dificultate (de
la simple exercitii scol
aresti la probleme nonstandard si probleme dificile, de
concurs), asa cum se va vedea n problemele ce urmeaz
a. Imp
artirea acestora
pe clase este orientativ
a.
Capitolul 2
Probleme propuse
2.1
Clasele V-VI
1. Suma a trei numere naturale este 2008. Demonstrati ca cel putin unul
dintre numere este mai mare sau egal cu 670.
2. Ioana a citit ntr-o saptamana o carte de 281 de pagini. Stiind ca luni a
citit mai putin de 11 pagini, dovediti ca exista o zi a saptamanii n care a
citit mai mult de 45 de pagini.
3. Demonstrati ca daca
x + y + z < a + b + c,
atunci
x < a sau y < b sau z < c.
4. Demonstrati ca nu exista nici un numar natural care mpartit la 60 sa dea
restul 45 si mpartit la 84 sa dea restul 83.
5. Demonstrati ca daca suma a 100 de numere naturale nenule este 5049,
atunci cel putin doua numere sunt egale.
6. Demonstrati ca nu exista nici un numar natural n asa ncat n, n + 2, n + 6,
n + 14, n + 18 si n + 20 sa fie simultan numere prime.
7. Fie a, b, c, d, e, f, numere naturale astfel ncat
1<a<b<c<d<e<f
si
a + b + c + d + e + f = 48.
Demonstrati ca cel putin unul dintre numere este prim.
11
12
CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

8. Intr-o cutie se afla bile albe si rosii. Stiind ca oricum am extrage cinci bile,
ntre ele se vor afla bile de ambele culori, demonstrati ca numarul bilelor
din cutie nu depaseste 8.
9. In 10 cutii se afla 84 de bile: rosii, galbene, albastre si verzi. Stiind c
a n
fiecare cutie se afla bile de toate culorile, demonstrati ca exista doua cutii
cu acelasi numar de bile.
10. Se considera 13 bile colorate. Aratati ca exista patru bile colorate la fel
sau cinci bile de culori diferite.
11. Generalizati problema precedenta.
12. Consideram patratul de dimensiune 3 3, n casutele caruia este scris
numarul 0:
0 0 0
0 0 0 .
0 0 0
Se ia la ntamplare un patrat de dimensiune 2 2 (alcatuit din doua linii
si doua coloane alaturate ) si se mareste fiecare numar din el cu 1, apoi se
repeta operatia ( se ia din nou un patrat 2 2 si se mareste fiecare num
ar
din el cu 1 ). Stabiliti daca este posibil ca dupa un numar de astfel de
operatii sa obtinem
4
5
9
10 18 12
7
13 6
Olimpiad
a Grecia
13. Aratati ca daca trei numere naturale au proprietatea ca suma oric
aror
doua dintre ele se divide cu 5, atunci fiecare dintre cele trei numere se
divide cu 5.
14. Aratati ca daca suma a doua numere naturale este un numar prim, atunci
numerele sunt prime ntre ele.
15. Fie a si b doua numere naturale, d cel mai mare divizor comun si m, cel
mai mic multiplu comun al lor. Demonstrati ca:
a
b
si sunt prime ntre ele;
d
d
m
m
(b)
si
sunt prime ntre ele.
a
b
(a)
16. Justificati daca exista noua numere naturale prime diferite doua cate dou
a
a caror suma sa fie 125.
G.R
aducan, Olimpiad
a Bucuresti, 1991
13
2.1. CLASELE V-VI
17. Suma a 10 elemente distincte ale multimii N este 62. Aratati ca produsul
lor se divide cu 60.
L. Niculescu, Concurs G. T
iteica
18. Demonstrati ca numarul
n=1+
1
1
1
+
+ ... +
12 123
1 2 ..... 2000
nu este ntreg.
19. Daca a1 , a2 , ..., a2007 sunt numere ntregi si
{a1 , a2 , ..., a2007 } = {b1 , b2 , ...b2007 },
demonstrati ca produsul
P = (a1 b1 ) (a2 b2 ) ... (a2007 b2007 )
este par.
20. Doua numere diferite, din cate 7 cifre, contin fiecare cifrele 1, 2, ..., 7, ntr-o
anumita ordine. Aratati ca niciunul dintre numere nu se divide cu celalalt.
21. Suma a 5 numere naturale nenule este 25. Aflati c.m.m.d.c. al acestor
numere stiind ca cel putin doua dintre ele sunt distincte.
Dorel Mihet, R.M.T.
22. Este posibil ca, folosind fiecare cifra o singura data sa scriem niste numere
naturale a caror suma sa fie 100?
23. Fie a, b, c, d, e, f , numere reale cu proprietatile:
f (a b + c d + e) < 0
a (b c + d e + f ) < 0.
Demonstrati ca af < 0.
24. Se considera 1000 de numere naturale nenule cu proprietatea ca suma
inverselor lor este mai mare sau egala cu 10. Aratati ca cel putin doua
dintre numere sunt egale.
Marian Ionescu, Concurs R.M.T.
25. Demonstrati ca ntre oricare doua puteri naturale consecutive ale lui 3 se
gasesc:
(a) cel putin o putere a lui 2;
(b) cel mult doua puteri ale lui 2.
14

Marius Damian, R.M.T
26. Aratati ca numerele 1, 2, ..., 16 nu pot fi scrise, cate o singura data pe un

cerc, astfel ncat suma oricaror doua numere alaturate sa fie patrat pefect.
Concurs Gheorghe Titeica
27. Fie M un punct pe latura (BC) a triunghiului ABC. Demonstrati ca
AM < max (AB, AC) .
28. In interiorul patratului ABCD se considera punctul M asa ncat
m (M CD) = m (M DC) = 15 .
Figura 2.1
Demonstrati ca triunghiul AM B este echilateral.

29. In triunghiul ABC, notam cu M mijlocul laturii [BC]. Demonstrati c
a:
BC
;
2
BC
(b) unghiul A este obtuz AM <
.
2
(a) unghiul A este ascutit AM >
30. Fie ABCD un patrulater convex n care AB + BD < AC + CD. Demonstrati ca AB < AC.
31. Se dau 10 segmente, avand lungimile cuprinse ntre 1 cm si 54 cm. Demonstrati ca ntre ele exista trei cu care se poate construi un triunghi.
32. O camera dreptunghiulara are dimensiunile de 10m si 7m. In cele patru
colturi ale camerei se afla cate o soba, fiecare ocupand o suprafata patrat
a
cu latura de 1m. Pentru pardosirea camerei se folosesc 22 de placi dreptunghiulare cu dimensiunile de 3m si 1m. Este posibil ca toate placile s
a
se foloseasca fara a fi taiate?
15
2.2. CLASELE VII-VIIII
2.2
Clasele VII-VIIII
1. Demonstrati ca:
(a) daca x, y R {1} , atunci xy x y + 2 R {1} .
(b) daca x, y, z R{1} , atunci xyz xy xz yz +x+y +z R{1} .

2. Demonstrati ca nu exista nicio functie f : R R cu proprietatea
f (x) + f (1 x) = x
pentru orice x R.
3. Fie numerele a, b, c (0, ) astfel ncat a + b, b + c si c + a sunt direct
proportionale cu numerele bc, ca si ab. Demonstrati ca a = b = c.
Nicolae T
al
au, Concursul Ion Ciolac, Craiova, 2004
4. Demonstrati ca oricare ar fi numerele reale a, b, c, d, avem:

(a) max a2 2b, b2 2c , c2 2d, d2 2a 1.
1
(b) min a b2 , b c2 , c d2 , d a2 .
4
5. Demonstrati ca sistemul

x2 + y 2 + z 2 = 1
x + 2y + 3z = 4
nu are solutii n R.
6. Determinati functiile f : R R cu proprietatea f (a + b) f (a b) pentru orice a, b R.
1
7. Demonstrati ca daca numerele reale a, b au proprietatea |a b| pentru
n
orice n N , atunci a = b.
8. Fie A o multime finita de numere reale cu proprietatea
x + |x| A oricare ar fi x A.
Demonstrati ca A (, 0].
9. Demonstrati ca nu exista x, y, z Z asa ncat
x2 2y 2 + 8z 3 = 0.
Olimpiad
a, Austria
16
10. Fie a1 , a2 ,...,a5 si b, numere naturale cu proprietatea:

a21 + a22 + ... + a25 = b2 .
Demonstrati ca nu este posibil ca toate numerele sa fie impare.
Olimpiad
a, Ungaria
p
11. Demonstrati ca pentru orice n N , n + n

/ N.
12. Aratati ca oricare ar fi n Z , numarul n2 + 8n 8 nu se divide cu 144.
Lucian Tutescu
13. Demonstrati ca nu exista n Z astfel ncat N = n2 + 3n + 11 sa se divid

a
cu 25.
14. La o masa circulara de joc sunt 8 jucatori. La un moment dat, se constata ca fiecare jucator mpreuna cu cei doi vecini ai s
ai au un num
ar
impar de fise castigatoare. Dovediti ca fiecare jucator are cel putin o fis
a
castigatoare.
Olimpiada national
a, 2002
15. Fie m, p numere naturale, m > 1, p > 1. Demonstrati ca:
(a) daca 2m + 1 este numar prim, atunci m este o putere a lui 2;
(b) daca 2p 1 este numar prim, atunci p este numar prim.
16. Aflati numerele naturale m, n si x mai mari sau egale cu 2 asa ncat:
2m + 1 = xn .
17. Demonstrati ca pentru orice n N , cel putin unul dintre numerele
n, n + 1, n + 2, ..., 2n
este patrat perfect.
18. Demonstrati ca nu exista nici un numar natural n astfel ncat numerele n
si n2 + 3n + 3 s
a fie simultan cuburi perfecte.
19. Demonstrati ca nu exista x, y N astfel ncat numerele x3 + 3y si y 3 + 3x
sa fie simultan cuburi perfecte.
20. Demonstrati ca nu exista m, n N astfel ncat numerele m2 + 4n si
n2 + 4m sa fie simultan patrate perfecte.
I. Cucurezeanu
21. Fie m si n numere naturale astfel ncat (x + m) (x + n) este patrat perfect
pentru o infinitate de valori ale lui x. Demonstrati ca m = n.
17
22. Aratati ca nu exista n N , n > 1, astfel ncat n + k 2 sa fie patrat perfect

pentru cel putin n valori naturale ale lui k.
V. Zidaru, Olimpiada national
a, 1998
23. Rezolvati n numere ntregi ecuatia:
x4 + 4y 4 = 2z 4 + 8u4 .
24. Aratati ca nu exista o putere a lui 2 astfel ncat permutandu-i cifrele sa
se obtina o alta putere a lui 2.
25. Demonstrati ca nu exista niciun patrat perfect care sa aiba (n sistemul
zecimal) toate cifrele egale (cel putin doua cifre).
26. Fie m, n 1, doua numere naturale astfel ncat
m
6
> 0.
n
Demonstrati ca
m
1
6
>
.
n
2mn
Dumitru Busneag, Concurs Gheorghe Titeica
27. La un concurs, se stie ca n orice grup format din patru participanti, exista
unul care i cunoaste pe ceilalti trei. (Vom considera c
a daca X l cunoaste
pe Y, atunci si Y l cunoaste pe X). Demonstrati ca exista un concurent
care i cunoaste pe toti ceilalti.
28. Coloram numerele 1, 2, ..., 99, unele cu rosu si celelalte cu galben. Notam
cu R, multimea numerelor rosii si cu G, multimea numerelor galbene. Fie
A =
B
C
=
=
{100 + r | r R} ,
{100 + g | g G} ,
{r + g | r R, g G} .
Se stie ca multimile R si G sunt nevide iar A, B, C sunt disjuncte doua

cate doua.
(a) Este posibil ca primele 9 numere sa fie galbene iar 10 sa fie rosu?
(b) Determinati multimile R, G, A, B, C. Cate posibilitati exista?
Claudiu Coand
a, Concurs Ion Ciolac, 2003
29. Demonstrati ca un poligon convex nu poate avea decat cel mult trei unghiuri ascutite.
30. Laturile unui patrulater convex sunt diametrele a patru discuri. Demonstrati ca aceste discuri acopera n ntregime interiorul patrulaterului.
18
31. Exista un triunghi ale carui naltimi au lungimile de 1cm, 2cm si 3cm?
32. Se considera 5 cercuri, dintre care oricare patru au un punct comun.
Demonstrati ca toate cele cinci cercuri au un punct comun.
33. Demonstrati ca oricum s-ar colora planul cu 3 culori, exista (cel putin)
doua puncte la distanta 1, colorate la fel.
34. Demonstrati ca oricum s-ar colora planul cu doua culori, exista un triunghi
echilateral cu toate varfurile colorate la fel.
35. Se dau cinci segmente cu proprietatea ca oricare trei dintre ele pot forma
un triunghi. Demonstrati ca cel putin unul dintre triunghiuri este ascutitunghic.
36. Demonstrati ca nu se pot numerota muchiile unui cub cu numerele 1, 2, . . .,
12 astfel ncat sumele numerelor corespunzatoare celor trei muchii care
ajung n fiecare varf sa fie egale pentru toate cele opt varfuri.
Kvant
37. Demonstrati ca pentru orice tetraedru exista cel putin un varf astfel nc
at
muchiile care pleaca din el pot forma un triunghi.
A X-a O.I.M.
38. Demonstrati ca nu exista nici un poliedru cu 7 muchii.
39. Demonstrati ca n orice poliedru exista cel putin doua fete cu acelasi num
ar
de muchii.
40. Demonstrati ca n orice poliedru exista cel putin doua varfuri din care
pornesc acelasi numar de muchii.
2.3
Clasele IX-X
1. Demonstrati ca:
(a) suma dintre un numar rational si un numar irational este irational
a;
(b) produsul dintre un numar rational nenul si un numar irational este
irationala.
(c) radicalul unui numar irational pozitiv este un numar irational.
2. Demonstrati ca:
(a) 2 + 3 R Q;
(b) 2 + 3 + 5 R Q;
(c) 2 + 3 5 R Q.
19
2.3. CLASELE IX-X

3. Demonstrati ca daca a, b, c sunt numere rationale cu proprietatea
3
3
a + b 2 + c 4 = 0,
atunci a = b = c = 0.
4. Aratati ca orice multime A de numere naturale consecutive cu proprietatea

ca
X 1
<2
a
aA
contine cel mult un patrat perfect.
Cristinel Mortici, Gazeta Matematic
a
5. Demonstrati ca daca a, b, c (0, 1) , atunci
n
o
1
2
2
2
min ab (1 c) , bc (1 a) , ca (1 b)
.
16
6. Fie a, b, c numere reale strict pozitive cu proprietatile:

abc > 1
1 1 1
a+b+c< + +
a b
c
a < b < c.
Demonstrati ca a < 1 < b.
7. Fie A o multime de numere naturale si f : A A, o functie cu proprietatile:
i) exista x0 A astfel nc
at f (x0 ) 6= x0 ;
ii) f (m) f (n) = m n pentru orice m, n A.

Demonstrati ca multimea A este infinita.
Mircea Becheanu, Gazeta Matematic
a
8. Demonstrati ca daca a, b, c sunt numere ntregi impare, atunci ecuatia
ax2 + bx + c = 0 nu are solutii rationale.
9. Demonstrati ca oricare ar fi numerele reale a, b [4, ), cel putin una
dintre ecuatiile
x2 + ax + b
x2 + bx + a
are radacini reale.
= 0
= 0
20
10. Fie x1 si x2 radacinile ecuatiei

x2 6x + 1 = 0
si En = xn1 + xn2 , unde n N. Demonstrati ca pentru orice n natural, En
este numar ntreg nedivizibil cu 5.
11. Demonstrati ca daca a, b, c Z, atunci cel putin una dintre ecuatiile
ax2 + 2bx + 1
bx2 + 2cx + 1
= 0
= 0
cx2 + 2ax + 1
= 0
are radacini reale.

12. Demonstrati ca daca a, b, c sunt numere reale distincte, atunci ecuatiile
ax2 + 2bx + 1
bx2 + 2cx + 1
= 0
= 0
cx2 + 2ax + 1
= 0
nu au nici o rad
acina comuna.
13. Demonstrati ca sistemul

x5 y 3 = 81
10x + 6y = 27
nu admite solutii (x, y) R R.

14. Demonstrati ca nu exista nicio functie f : N N cu proprietatea c
a
f (f (n)) = n + 1 pentru orice n N.
15. Demonstrati ca nu exista nicio functie f : R R definita prin relatia
f (x) = ax2 + bx + c (unde a, b, c R, a 6= 0) care sa ia valori rationale
pentru orice valoare irationala a variabilei.
Olimpiad
a, Republica Moldova
16. Demonstrati ca nu exista functii f, g : R R care sa ndeplineasca simultan urmatoarele conditii:
i) f (f (x) + y) = x + g (y) , pentru orice x, y R;
ii) exista 6= R, si n N , n 2 pentru care

n
1 + g 2 () + g 2 () = 1 + ng 2 () + ng 2 () .
Raluca Ciurcea, Concursul Ion Ciolac, Craiova 2004
21
2.3. CLASELE IX-X

17. Fie f, g : R R, doua functii astfel ncat
g (x) = ax2 + bx + c
unde a 6= 0 si
f (g (x)) = f 2 (x) + 1, x R.
Demonstrati ca ac > 0.
18. Pentru fiecare pereche (a, b) de numere reale strict pozitive, definim multimea
de functii

Fa,b = f : R R | f 2 (x) + f (x) < f ax2 + b , x R .
(a) Aratati ca exista a > 0 si b > 0 astfel ncat Fa,b 6= .
1
(b) Demonstrati ca daca Fa,b 6= , atunci ab > .
4
(c) Demonstrati ca multimea Fa,b nu contine functii strict descrescatoare.
Dan Secl
aman, revista Cardinal
19. Demonstrati ca nu exista functii f : R R astfel ncat functia
g (x) = f (3x + 1) x
sa fie crescatoare iar functia
h (x) = f (5x + 2) x
sa fie descrescatoare.
20. Demonstrati ca nu exista nicio functie f : R R astfel ncat

2 daca x Q
f (f (x)) =
.
0 daca x R Q
21. Demonstrati ca pentru orice numar natural n > 2, ntre n si n! exista cel
putin un numar prim.
22. Rezolvati sistemul
x2 + 2y 2 = u2
2x2 + y 2 = v 2
n multimea numerelor ntregi.

23. Demonstrati ca un numar prim nu se poate scrie n dou
a moduri diferite
ca suma de doua patrate perfecte.
24. Aratati ca nu exista nici un polinom care sa satisfaca relatia:
(X 1) P (X) + XP (X + 1) = 2.
V. Berinde, Concursul Grigore Moisil
22
25. Demonstrati ca polinomul X 4 + 2X 2 + 2X + 2 nu poate fi scris ca produsul

a doua polinoame de forma X 2 + aX + b si X 2 + cX + d unde a, b, c, d Z.
Olimpiad
a, Ungaria
26. Fie k Z si polinomul

P (X) = X 1997 X 1995 + X 2 3kX + 3k + 1.
Aratati ca:
(a) polinomul P (X) nu are radacini ntregi;
(b) numerele P (n) si P (n) + 3 sunt prime ntre ele oricare ar fi n Z.
Stefan Smarandache, Olimpada National
a 1997
27. Fie a, b, c, numere ntregi distincte. Demonstrati ca nu exista nici un
polinom P (X) cu coeficienti ntregi asa ncat
P (a) = b, P (b) = c, P (c) = a.
Olimpiad
a S.U.A.
28. Consideram polinoamele:
P (X) = X 2 X + 2, Q (X) = X 3 5.
Este posibil ca prin adunari, scaderi si nmultiri efectuate cu polinoamele
date sa obtinem n final polinomul T (X) = X 10 + 3X 7 1?
29. Fie f : N N o functie cu proprietatea ca multimea
A = {k N | f (k) k}
este finita. Aratati ca oricare ar fi functia g : N N, multimea
B = {k N | g (f (k)) g (k)
este infinita.
V. Alexandru, Baraj 1990
30. Fiind date 2002 numere ntregi strict pozitive a1 , a2 , ...a2002 astfel nc
at
1
1
1
1
+ 3 + ... + 3
= ,
3
a1
a2
a2002
2
demonstrati ca cel putin trei dintre ele sunt egale.
Problem
a propus
a de Iugoslavia pentru J.B.M.O., 2002
23
2.3. CLASELE IX-X

31. Gasiti toate numerele naturale N cu urmatoarele proprietati:
i) N are exact 16 divizori: 1 = d1 < d2 < ... < d16 = N.
ii) dd5 = (d2 + d4 ) d6 .
J.B.M.O., 2002, propus

a de Ivan Tonov, Bulgaria
32. Demonstrati ca pentru orice poligon, exista doua laturi de lungimi a si b
cu proprietatea
a
1 < 2.
b
33. Fie M o multime de puncte n plan cu proprietatea ca orice punct din
multimea M este mijlocul unui segment ale carui capete apartin de asemenea lui M. Demonstrati ca multimea M este infinita.
34. Demonstrati ca daca o multime finita de puncte n plan are proprietatea
ca orice dreapta care trece prin doua puncte ale multimii mai trece si
printr-un al treilea punct, atunci toate punctele multimii sunt coliniare.
Teorema lui Sylvester-Gallai
35. Demonstrati ca pe cercul de ecuatie x2 + y 2 = 3 nu exista nici un punct
cu ambele coordonate rationale.
36. Se considera multimea

1
A = (x, y) R R | max (|x| , |y|) =
.
2
Demonstrati ca pentru orice functie f : A {1, 2, 3} , exista (x1 , y1 ) A
si (x2 , y2 ) A astfel ncat
2
f (x1 , y1 ) = f (x2 , y2 ) si (x1 x2 ) + (y1 y2 )
65
.
64
Capitolul 3
Solutii
3.1
Clasele V-VI
1. Notam numerele cu a, b, c. Presupunem ca niciunul dintre numere nu este

mai mare sau egal cu 670. Rezulta a 669, b 669, c 669, deci
a + b + c 669 3 = 2007, contradictie!
4. Presupunem ca exista un numar n cu proprietatile din enunt. Notam cu
a si b, caturile celor doua mpartiri. Avem:
n = 60a + 45 = 84b + 83.
Rezulta
60a 84b = 38, adica 2 (15a 21b) = 19.
Dar ultima egalitate este imposibila, pentru ca membrul stang este par
iar cel drept este impar.
5. Daca numerele ar fi distincte, suma lor ar fi
S 1 + 2 + ... + 100 = 5050,
contradictie!
6. Presupunem ca exista n prim asa ncat n + 2, n + 6, n + 14, n + 18 si
n + 20 sa fie prime. Daca n = 2, atunci n + 2 = 4 nu este prim. Daca
n = 3, atunci n + 6 = 9 nu este prim. Daca n = 5, atunci n + 20 = 25
nu este prim. Daca n > 5, n fiind numar prim, nu se divide cu 5, deci
n = 5k + r cu k {1, 2, 3, 4}. Pentru k = 1, n + 14 se divide cu 5; pentru
k = 2, n + 18 se divide cu 5, etc.
7. Presupunem ca niciunul dintre numere nu este prim. Atunci
a + b + c + d + e + f 4 + 6 + 8 + 9 + 10 + 12 = 49,
contradictie!
25
26
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
8. Sunt cel mult 4 bile din fiecare culoare.
9. Fiecare cutie contine cel putin 4 bile. Daca fiecare cutie ar comtine un
numar diferit de bile, atunci numarul total ar fi de cel putin
4 + 5 + 6 + . . . + 13 = 85,
contradictie!
10. In caz contrar, ar exista cel mult 4 culori si cel mult 3 bile din fiecare
culoare, deci n total cel mult 12 bile.
11. Fie mn + 1 bile colorate. Atunci, printre ele exista m + 1 bile colorate la
fel, sau n + 1 bile de culori diferite.
Intr-adevar, dac
a presupunem ca nu exista m + 1 bile colorate la fel, sau
n + 1 bile de culori diferite, nseamna ca exista cel mult n culori si cel mult
m bile din fiecare culoare, deci numarul total de bile este de cel mult mn.
12. Presupunem ca este posibil. Notam
astfel:
a b
d e
g h
numerele din casutele patratului,

c
f .
i
La fiecare operatie, e se mareste cu o unitate. Rezulta ca au avut loc 18

operatii. Pe de alta parte, la fiecare operatie, exact unul dintre numerele
a, c, g, i se mareste cu 1. Deci numarul operatiilor ar trebui sa fie
4 + 9 + 7 + 6 = 26.
Contradictia la care s-a ajuns arata ca raspunsul problemei este negativ.
13. Notam cu r1 , r2 , r3 , resturile mpartirii celor trei numere la 5. Presupunem
ca r1 6= 0. Rezulta r1 + r2 = 5, r1 + r3 = 5 si r2 + r3 = 5, de unde
5
r1 = r2 = r3 = , contradictie! Deci r1 = 0 si rezulta r2 = r3 = 0.
2
15. (a) Notam a = dx, b = dy unde x, y N. Daca x si y ar avea un divizor
comun c > 1, atunci a si b ar avea un divizor comun cd > d , contradictie!
(b) m = a = b, unde , N. Daca si ar avea un divizor comun
m
p > 1, atunci ar rezulta ca
este un multiplu comun al lui a si b, mai
p
mic decat m, contradictie!
16. Presupunem ca exista. Daca printre cele 9 numere s-ar afla numarul 2,
atunci suma ar fi para para, contradictie! Deci suma numerelor este
S 3 + 5 + 7 + 11 + 13 + 17 + 19 + 23 + 29 = 127,
contradictie! Rezulta ca raspunsul problemei este negativ.
27
3.1. CLASELE V-VI
17. Daca unul dintre numere este 0, concluzia este evident

a. Fie acum cazul
numerelor nenule. Aratam ca dintre cele 10 numere cel putin unul se
divide cu 3. In caz contrar, suma lor ar fi
S 1 + 2 + 4 + 5 + 7 + 8 + 10 + 11 + 13 + 14 = 75,
contradictie! Deci cel putin un numar se divide cu 3. Analog se arata ca
cel putin unul dintre numere se divide cu 4 si cel putin unul cu 5.
18. Pentru orice numar natural m, se noteaza
1 2 3 . . . m = m! (citeste m factorial ).
Presupunem ca n Z. Atunci si n 1999! N. Dar
n 1999! = 1999! + ... + 1 +
/ N,
2000
contradictie!
19. Presupunem ca P este impar, deci a1 b1 , a2 b2 , ..., a2007 b2007 sunt
impare. Rezulta ca suma lor S este impara. Dar, pe de alta parte,
S = (a1 + a2 + ... + a2007 ) (b1 + b2 + ... + b2007 ) = 0,
contradictie!
20. 1 + 2 + ... + 7 da restul 1 la mpartirea cu 9, deci orice numar scris cu
cifrele 1, 2, ..., 7 (fiecare cifra o singura data) este de forma M9 + 1. Daca
presupunem ca exista doua astfel de numere care se divid unul pe altul,
nseamna ca exista k, m, n N asa ncat 9k + 1 = m(9n + 1), deci m 1
7654321
se divide cu 9 ceea ce este fals, deoarece 1 < m
< 7.
1234567
21. Fie a1 , a2 , ..., a5 , numerele date si d, cel mai mare divizor comun al lor.
Aratam ca d = 1. Daca presupunem ca d 6= 1, cum d|25, rezulta d 5 si
deoarece d|ai , avem ai 5 pentru orice i {1, 2, 3, 4, 5} . Suma numerelor
fiind 25, nseamna ca toate cele 5 numere sunt egale cu 5, contradictie!
22. Presupunem ca scrierea este posibila. Notam cu s suma zecilor numerelor
considerate iar cu u, suma unitatior. Deci
10s + u = 100.
Dar, pe de alta parte,
u + s = 0 + 1 + 2 + ... + 9 = 45.
Rezulta
10s + 45 s = 100
55
de unde s =
, absurd, deoarece s, fiind suma unor cifre, trebuie sa fie
9
numar natural.
28
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
23. Presupunem ca af 0. Din ipoteza deducem ca a 6= 0 si f 6= 0, deci

af > 0. Daca a > 0 si f > 0, din ipoteza rezulta:
a b + c d + e < 0 si b c + d e + f < 0.
Adunand inegalitatile, gasim a + f < 0, absurd! Analog se trateaza cazul
cand a < 0 si f < 0.
24. Presupunem ca numerele sunt distincte si le notam:
x1 < x2 < ... < x1000 .
Avem x1 1, x2 2, ..., x1000 1000, deci
1
1
1
1
1
1
1
+
+ ... +
1 + + ... +
< 1 + + ... +
=
x1
x2
x1000
2
1000
2
1023

1 1
1
1
1
1
= 1+
+
+
+
...
+
+
...
+
+
...
+
<
2 3
22
23 1
29
210 1
1
1
1
< 1 + 2 + 22 2 + ... + 29 9 = 10,
2
2
2
ceea ce contrazice ipoteza.
25. (a) Presupunem ca ntre 3n si 3n+1 (unde n N) nu se afla nicio putere a
lui 2. Inseamna ca exista m N astfel ncat
2m < 3n < 3n+1 < 2m+1 .
2m+1
3n+1
> n , adica 2 > 3, absurd.
m
2
3
(b) Presupunem ca ntre 3n si 3n+1 (unde n N) se afla mai mult dec
at
doua puteri ale lui 2. Inseamna ca exista m N astfel ncat
Rezulta
3n < 2m < 2m+1 < 2m+2 < 3n+1 .

Rezulta
3n+1
2m+2
> m , adica 3 > 4, absurd.
n
3
2
26. Presupunem ca scrierea este posibila. Notam cu x si y numerele vecine lui

16. Cum x {1, 2, ..., 15} , rezulta x + 16 {17, 18, ..., 31} . x + 16 fiind
patrat perfect, rezulta x + 16 = 25, deci x = 9; analog se arata ca y = 9,
contradictie!
27. Presupunem ca AM max(AB, AC) deci AM AB si AM AC.
b m(AM
b m(AM
\
\
Rezulta m(B)
B) si m(C)
C). Prin adunare, avem
b
b
m(B) + m(C) 180 , absurd!
29
3.1. CLASELE V-VI
Figura 3.1.1
28. Presupunem ca triunghiul AM B nu este echilateral si luam punctul N n

interiorul patratului dat, astfel ncat triunghiul AN B sa fie echilateral.
Figura 3.1.2
\
\
\
\
Se calculeaza masurile unghiurilor N
AD, N
DA, N
DC, N
CD. Punctele
M si N sunt distincte, dar
\
\
\
\
m(M
DC) = m(N
DC) = m(M
CD) = m(N
CD) = 15 ,
contradictie!
BC
. Din AM BM
2
b BAM
b CAM
\ si C
\ de unde prin adunare avem
si AM CM rezulta B
b
b
b
b
B + C A. Rezulta m(A) 90 , ceea ce contrazice ipoteza. Deci AM >
BC
BC
>
. Analog se arata ca daca unghiul A este obtuz, atunci AM <
.
2
2
BC
b nu este ascutit. Daca este
Reciproc, daca AM >
, presupunem ca A
2
BC
BC
drept, atunci AM =
, iar daca este obtuz, atunci AM <
etc.
2
2
29. Stiind ca unghiul A este ascutit, presupunem AM
30
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
Figura 3.1.3
30. Presupunem ca AB AC. Din aceasta relatie si din ipoteza rezult

a
\
\
\
BD < CD, deci BCD < DBC. Din AB AC rezulta si ca ABC
\ Folosind tranzitivitatea, putem scrie:
ACB.
\\
\ < DBC
\ < ABC,
\
ABC
ACB < BCD
absurd!
Figura 3.1.4
31. Notam lungimile segmentelor cu a1 a2 ..... a10 . Presupunem ca nu

exista trei segmente care pot forma un triunghi. Atunci:
a3 a1 + a2 2, a4 a2 + a3 3, a5 a3 + a4 5, a6 8, a7 13,
a8 21, a9 34, a10 55, contradictie.
32. Impartim camera n patrate cu latura de 1m. Coloram toate patratele cu
exceptia celor ocupate de sobe, cu 3 culori (notate 1,2,3), astfel:
1
2
3
1
2
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
3
1
2
1
2
3
1
2
31
Presupunem ca este posibil

a pardosirea camerei fara a taia nici o placa.
Cum fiecare placa cu dimensiunile 1 3 acopera cate un patrat de fiecare
culoare, rezulta ca numarul patratelor colorate cu fiecare culoare este
acelasi. Dar numarand, gasim 23 de patrate n culoarea 1, 23 n culoarea
2 si 20 n culoarea 3. Deci acoperirea nu este posibila fara a taia unele
placi.
3.2
Clasele VII-VIIII
2. Presupunand ca exista o astfel de functie, dam lui x pe rand valorile 0 si

1. Se ajunge la contradictie.
3. Din enunt se obtine:
a2 + ab = b2 + bc = c2 + ac.
Presupunem ca a < b.
Din a2 + ab = b2 + bc rezulta a2 b2 = b (c a) si cum a2 b2 < 0, rezulta
c < a, deci c < b.
Din b2 + bc = c2 + ac rezulta b2 c2 = c (a b) ceea ce este imposibil
pentru ca b2 c2 > 0 iar c (a b) < 0.
Analog se ajunge la contradictie daca presupunem ca a > b. Rezulta a = b.

Inlocuind n relatia a2 b2 = b (c a) , se obtine a = c.
4. (a) Presupunand contrariul, avem
a2 2b < 1, b2 2c < 1, c2 2d < 1, d2 2a < 1,
de unde, prin adunare,
(a 1)2 + (b 1)2 + (c 1)2 + (d 1)2 < 0,
absurd.
5. Daca ar exista solutia (x, y, z), din inegalitatea Cauchy-Schwarz
x2 + y 2 + z 2
ar rezulta 14 16, absurd!

2
12 + 22 + 32 (x + 2y + 3z)
6. Evident, functiile constante ndeplinnesc conditia problemei. Presupunem

ca exista o functie neconstanta f cu proprietatea din enunt. Atunci exista
x1 si x2 astfel ncat f (x1 ) 6= f (x2 ) . Fara a micsora generalitatea, putem
presupune ca f (x1 ) > f (x2 ) . Daca a si b sunt numere reale astfel ncat
a b = x1 si a + b = x2 , avem f (a b) > f (a + b) , contradictie!
32
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
1
, pentru orice
k
n N . Aceast
a afirmatie este fals
a (ntr-adevar, exista numere naturale
1
1
mai mari decat , de exemplu,
+ 1).
k
k
7. Presupunem ca a 6= b si notam k = |a b| > 0, deci n
8. Presupunem ca multimea A nu este inclusa n (, 0], adica A contine si

elemente strict pozitive. Fie a A, a > 0. Din ipoteza rezulta: a + |a| =
= 2a A, 2a+|2a| = 4a A, 4a+|4a| = 8a A s.a.m.d., 2n a A, pentru
orice n N , deci A este infinita, ceea ce contrazice ipoteza. Rezult
a
A (, 0].
9. Presupunem ca exista; x este impar, deci x = 2n + 1, n Z. Inlocuind,
obtinem:
2n2 + 2n + 4z y 2 1 = 0,
deci y este impar. Fie y = 2m + 1, m Z. Rezulta:
n(n + 1) + 2z = 2m(m + 1) + 1,
ceea ce este fals, pentru ca partea stanga este para iar cea dreapta, impar
a.
p
11. Presupunem ca n + n = a N deci n = a2 n N . Rezulta c

a
n = m2 , m N , deci avem succesiv:
m 2 + m = a2 ,
4m2 + 4m + 1 = 4a2 + 1,
(2m + 1 2a)(2m + 1 + 2a) = 1,
2m + 1 2a = 2m + 1 + 2a = 1,
de unde a = 0, contradictie!
12. Presupunem n2 + 8n 8 = 144a, a Z, deci (n + 4)2 = 24(6a + 1); (n + 4)2
se divide cu 3 si fiind patrat perfect, se divide cu 9. Din 9|24(6a+1) rezult
a
3|8(6a + 1), fals!
13. N = (n 1)(n + 4) + 15. Presupunem ca N se divide cu 25, atunci unul
dintre numerele n 1 sau n + 4 se divide cu 5. Dar, cum diferenta celor
doua numere este 5, daca unul se divide cu 5 atunci si celalalt se divide,
deci produsul lor se divide cu 25 si atunci N da restul 15 la mpartirea cu
25, contradictie!
14. Presupunem ca unul dintre jucatori, A, nu are nici o fisa castigatoare ;
atunci unul dintre vecinii lui, notat cu B, are un numar par, iar celalalt,
H, un numar impar. Numim jucatorii n ordine: A, B, C, D, E, F , G,
H. (vezi Figura 3.2.1).
33
Figura 3.2.1
Din enunt rezulta ca lui C i corespunde un numar impar, lui D si E cate

un numar par, lui F un numar impar si lui G, un numar par. Atunci,
jucatorii vecini F, G si H au mpreuna un numar par de fise, contradictie!
15. (a) Presupunem ca m nu se poate scrie ca o putere a lui 2 si atunci
m = 2k n, unde k N si n este un numar impar, n > 1. Rezulta ca
k n
k
2m + 1 = 22 n + 1 = 22
+1
k
se divide cu 22 + 1, ceea ce contrazice faptul ca 2m + 1 este prim.

16. Pentru m = 2, nu exista solutie. Pentru m = 3, gasim x = 3, n = 2.
Presupunem ca exista solutie cu m > 3.
Daca n este par, n = 2k, avem 2m + 1 = x2k deci
2m = (xk 1)(xk + 1).
Rezulta ca exista p, q N asa ncat xk 1 = 2p , xk + 1 = 2q , p + q = m,
q > m. Deci
2 = 2q 2p = 2p (2qp 1),
de unde p = 1, q = 2, m = 3, contradictie!
Daca n este impar, putem scrie:

2m = xn 1 = (x 1) xn1 + xn2 + ... + x + 1 .
Dar cum x este impar, numarul xn1 + xn2 + ... + x + 1 este impar (suma
cu un numar impar de termeni impari) si divide pe 2m deci este egal cu
1, de unde x = 0, contradictie!
Singura solutie este m = x = 3, n = 2.
17. Presupunem ca exista n N astfel ncat niciunul dintre numerele
n, n + 1, ..., 2n
34
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
sa nu fie patrat perfect. Atunci, toate numerele n, n + 1, ..., 2n sunt
cuprinse ntre doua patrate perfecte consecutive, adica exista m N asa
ncat
m2 < n < 2n < (m + 1)2 .
Rezulta
m2 n 1 < 2n + 1 (m + 1)2
de unde
(m + 1)2 m2 (2n + 1) (n 1),
deci 2m + 1 n + 2 > m2 + 2, ceea ce implica (m 1)2 < 0, absurd!
18. Daca n si n2 + 3n + 3 ar fi cuburi perfecte, atunci si produsul lor,

n3 + 3n2 + 3n,
ar fi cub perfect, ceea ce nsa nu este posibil pentru ca n3 + 3n2 + 3n este
3
cuprins ntre doua cuburi perfecte consecutive, n3 si (n + 1) .
19. Presupunem ca exista. Notam x3 +3y = a3 si y 3 +3x = b3 . Avem a3 > x3 ,
deci a > x, de unde a x + 1. Analog b y + 1. Rezulta
x3 + 3y + y 3 + 3x (x + 1)3 + (y + 1)3 ,
adica
0 3x2 + 3y 2 + 2,
contradictie!
20. Presupunem ca exista. Daca m n, avem:
2
n2 < n2 + 4m n2 + 4n < (n + 2)
si cum n2 + 4m este patrat perfect, rezulta n2 + 4m = (n + 1)2 de unde

4m = 2n + 1, absurd! Cazul m > n este analog.
21. Presupunem ca m 6= n si fie de exemplu m < n. Avem
(x + m)2 < (x + m) (x + n) < (x + n)2 .
Prin urmare, daca (x + m) (x + n) este patrat perfect, atunci acest num
ar
poate lua valorile
(x + m + 1)2 , (x + m + 2)2 , ..., (x + n 1)2 ,
adica exista numai un numar finit de valori (cel mult n m 1) ale lui x
pentru care (x + m) (x + n) este patrat perfect, contradictie!
35
22. Presupunem ca exista numarul n N, n > 1, si k1 < k2 < ... < kn N

astfel ncat n + ki2 = a2i cu ai N , i = 1, n. Avem:
n = (a1 k1 )(a1 + k1 ) = (a2 k2 )(a2 + k2 ) = ... = (an kn )(an + kn ).
Deoarece
k1 < k2 < ... < kn ,
rezulta
a1 < a2 < ... < an ,
deci
k1 + a1 < k2 + a2 < ... < kn + an .
Numerele k1 +a1 , k2 +a2 , ..., kn +an sunt divizori distincti ai numarului n,
deci apartin multimii {1, 2, , ..., n}. Rezulta k1 + a1 = 1, deci a1 k1 = n,
1n
de unde k1 =
< 0, absurd!
2
23. Observam ca (0, 0, 0, 0) este solutie. Presupunem ca ar exista o solutie
(x, y, z, u) diferita de solutia nula, unde x, y, z, u Z. Notam cu d, cel
mai mare divizor comun al numerelor x, y, z, u. Atunci x = dx1 , y = dy1 ,
z = dz1 si u = du1 unde x1 , y1 , z1 , u1 sunt numere ntregi. Inlocuind n
ecuatie, gasim
x41 + 4y14 = 2z14 + 8u41 .
Deducem ca x1 este par, deci x1 = 2x2 , unde x2 Z. Inlocuind n ecuatie,
obtinem
8x42 + 2y14 = z14 + 4u41 ,
de unde deducem ca z1 este par. Analog se arata ca y1 si u1 sunt pare,
deci x, y, z, u se divid prin 2d, ceea ce contrazice faptul ca d este cel mai
mare divizor comun al lor.
Deci, singura solutie a ecuatiei este solutia nula.
24. Presupunem ca exista puterile 2m si 2n scrise cu aceleasi cifre, n alta
ordine. Presupunem ca m > n. Numerele 2m si 2n dau resturi egale
la mpartirea cu 9, deci 9 divide 2m 2n = 2n (2mn 1) , de unde
9| (2mn 1) . Dar 2m si 2n au acelasi numar de cifre, deci 2m < 10 2n ,
adica 2mn < 10. Atunci 2mn 1 {1, 2, ..., 8} ; dar n aceasta multime
nu exista numere divizibile cu 9.
25. Presupunem ca exista n N, n 4, astfel ncat n2 are toate cifrele egale.
Daca notam cifra unitatilor lui n cu b, atunci n se poate scrie sub forma
n = 10a + b, deci
n2 = (10a + b)2 = 100a2 + 20ab + b2 .
Folosind aceasta relatie, deducem urmatoarele:
Daca b {1, 9}, atunci n2 se termina cu 1 iar cifra zecilor este para.
36
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
Daca b {4, 6}, atunci n2 se termina cu 6 iar cifra zecilor este impara.
Daca b = 5, atunci n2 se termina cu 5 iar cifra zecilor este para.
Cum n2 are cifra zecilor egala cu cifra unitatilor, singura posibilitate este
n2 = 444...4. Dar, din n2 = 22 111...1 rezulta ca si 111...1 este patrat
perfect, contradictie!
26. Din ipoteza, avem 6n2 > m2 , si cum 6n2 si m2 sunt numere naturale,
rezulta
6n2 m2 + 1.
(3.1)
Presupunem ca 6n2 = m2 + 1. Atunci m nu se divide cu 6.
Daca m = M6 1, atunci m2 + 1 = M6 + 2.
Daca m = M6 2, atunci m2 + 1 = M6 + 5.
Daca m = M6 + 3, atunci m2 + 1 = M6 + 4.
Am aratat ca m2 + 1 nu se divide cu 6, deci
6n2 6= m2 + 1.
Din (3.1) si (3.2) rezulta 6n2 m2 + 2, de unde
m2 + 2
6
.
n
Presupunem ca
m
1
.
n
2mn
Atunci, din (3.3) si (3.4), obtinem prin tranzitivitate
m2 + 2
1
m
+ .
n
2mn
n
6
(3.2)
(3.3)
(3.4)
Dar, ultima inegalitate este echivalenta cu 4m2 1, fals!

27. Presupunem ca niciun concurent nu-i cunoaste pe toti ceilalti, deci exist
a
doi concurenti care nu se cunosc. Ii notam cu A si B. Fie C si D, alti doi
partcipanti. In grupul A, B, C, D exista un participant care i cunoaste
pe ceilalti trei. Acesta nu este nici A nici B, deci este C sau D. F
ar
a
a micsora generalitatea, putem presupune ca este C. Deci, C cunoaste
pe A, B si D. Fie acum un concurent arbitrar, M. In grupul A, B, C, M
exista un participant care i cunoaste pe ceilalti trei. Acesta nu este nici
A nici B, deci este C sau M. Rezulta ca C si M se cunosc. Am ar
atat
ca C cunoaste pe toata lumea, ceea ce contrazice presupunerea facut
a la
nceputul rezolv
arii.
37
28. (a) Presupunem ca este posibil. Daca 99 G, avem pe de o parte, 109 =

= 99 + 10 C iar pe de alt
a parte 109 = 100 + 9 B, ceea ce contrazice
faptul ca B C = .
Daca 99 R, avem pe de o parte 108 = 99 + 9 C iar pe de alta parte
108 = 100 + 8 B ceea ce contrazice faptul ca B C = . Deci, raspunsul
problemei este negativ.
(b) Observam ca A B = si A B = {101, 102, ..., 199} . Din A C =

si B C = rezulta C {1, 2, ..., 100} .
Cazul I: 99 G. Daca presupunem ca 2 R, rezulta 101 C, n

contradictie cu faptul ca C {1, 2, ..., 100} . Deci 2 G. Analog se arata
ca 3, 4, ..., 98 G. Cum R 6= , rezulta R = {1} . Deci G = {2, 3, ..., 99} ,
A = {101} , B = {102, 103, ..., 199} , C = {3, 4, ..., 100} .
Cazul II: 99 R. Analog, obtinem: G = {1} , R = {2, 3, ..., 99}, B =
= {101}, A = {102, 103, ..., 199} , C = {3, 4, ..., 100} .
29. Suma unghiurilor interioare ale poligonului este 180 (n 2), unde n este
numarul laturilor, deci suma unghiurilor exterioare este
180 n 180 (n 2) = 360 .
Daca poligonul ar avea mai mult de 3 unghiuri ascutite, ar exista cel putin
4 unghiuri exterioare obtuze si suma acestora ar depasi 360 .
30. Notam patrulaterul cu ABCD. Presupunem ca exista un punct M situat
n interiorul patrulaterului, dar n exteriorul fiecarui disc. Atunci un\
\
\
\
ghiurile AM
B, BM
C, CM
D si DM
A sunt ascutite, deci suma lor este
mai mica decat 360 , contradictie!
Figura 3.2.2
31. Presupunem ca exista. Notam lungimile laturilor cu a, b, c. Aria este
S=
a
3c
=b= .
2
2
38
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
a a
+ < a, contradictie!
2 3
32. Notam cercurile cu C1 , C2 ,. . . , C5 . Fie M punctul de intersectie al cercurilor
C1 , C2 , C3 si C4 , N punctul de intersectie al cercurilor C1 , C2 , C3 si C5 si
P punctul de intersectie al cercurilor C1 , C2 , C4 si C5 . Presupunem c
a
cele cinci cercuri nu au un punct comun. Atunci punctele M , N , P sunt
distincte si prin ele trec doua cercuri C1 si C2 , ceea ce este absurd.
Rezulta b + c =
33. Presupunem ca nu exista doua puncte la distanta 1, colorate la fel. Atunci,

orice triunghi echilateral de latura 1 are varfurile colorate n cele 3 culori.
Deducem ca orice romb de latura 1, cu un unghi ascutit de 60 are varfurile
corespunzatoare unghiurilor ascutite colorate la fel. Construim doua romburi ABCD si AEF G de latura 1, avand varful A, comun, unghiurile
\ si EAG
[ de cate 60 astfel ncat distanta CF sa fie egala cu 1. (vezi
BAD
Figura 3.2.3).
Figura 3.2.3
Atunci, punctele C si F sunt colorate la fel cu A. Contradictia la care s-a
ajuns arata ca presupunerea facuta a fost falsa.
34. Presupunem ca nu exista un triunghi echilateral cu varfurile colorate la
fel, deci orice triunghi echilateral are doua varfuri de o culoare si unul de
alta culoare. Consideram un hexagon regulat ABCDEF si notam centrul
sau cu O. (vezi Figura 3.2.4).
Figura 3.2.4
39
Pentru usurinta exprimarii, numim cele doua culori, rosu si albastru. Fara
a micsora generalitatea, putem presupune ca O este rosu. Daca toate
varfurile poligonului ar fi albastre, ar exista triunghiul echilateral ACE
cu toate varfurile albastre, n contradictie cu presupunerea facuta; deci
exista un varf rosu, fie acesta, A. Triunghiurile echilaterale AOB si AOF
au varfurile A si O, rosii deci F si B sunt albastre. Atunci, cum triunghiul BDF este echilateral, D este rosu si din triunghiul echilateral
OCD, rezulta ca C este albastru. Notam cu M punctul de intersectie al
dreptelor AB si CD. Triunghiurile BCM si ADM sunt echilaterale si,
oricum ar fi colorat punctul M, unul dintre aceste doua triunghiuri are
varfurile la fel colorate, n contradictie cu presupunerea facuta.
35. Presupunem ca toate triunghiurile ce se formeaza sunt obtuzunghice sau
dreptunghice, deci n fiecare triunghi, patratul laturii celei mai mari este
mai mare sau egal ca suma patratelor celorlalte doua laturi. Notam
lungimile celor cinci segmente cu
a b c d e.
Atunci c2 a2 + b2 , d2 b2 + c2 , e2 c2 + d2 , de unde rezulta

e2 a2 + b2 + b2 + c2 a2 + b2 + 2bc a2 + b2 + 2ab = (a + b)2 ,
adica e a + b, n contradictie cu faptul ca a, b, e pot forma un triunghi.

36. Sa presupunem ca se pot numerota muchiile astfel nc
at sa fie ndeplinita
conditia din enunt. Notam cu S suma care corespunde fiecarui varf. Pentru ca sunt 8 varfuri si fiecare muchie uneste doua varfuri, avem:
8S = 2 (1 + 2 + ... + 12) ,
39
, contradictie!
2
37. Presupunem ca nu exista un varf cu proprietatile din enunt. Fie AD, cea
mai lunga dintre muchiile tetraedrului.
de unde S =
AD, AB si AC nu pot forma un triunghi, deci AD AB + AC.
AD, DB si DC nu pot forma un triunghi, deci AD DB + DC.
Adunand cele doua relatii, obtinem 2AD AB + AC + DB + DC.
Dar, pe de alta parte, din AD < AB + BD si AD < AC + CD, prin

adunare, obtinem 2AD < AB + AC + DB + DC, contradictie.
38. Presupunem ca exista un poliedru cu 7 muchii. Atunci, toate fetele sunt

triunghiulare. Intr-adevar, daca ar exista o fata cu m muchii, m 4,
deoarece din fiecare varf al acestei fete mai pleaca cel putin nca o muchie,
numarul muchiilor ar fi cel putin 8, contradictie! Fie n numarul fetelor.
3n
Numarul muchiilor este
= 7 (pentru ca fiecare fata are trei muchii si
2
14
fiecare muchie apartine la doua fete) deci n =
, absurd!
3
40
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
39. Fie n, numarul fetelor poliedrului. Presupunem ca fiecare fata are un

numar de muchii diferit. Notam cu m1 < m2 < ... < mn numerele care
arata cate muchii au fetele. Avem: m1 3, m2 4,. . . , mn n + 2.
Ar nsemna ca o fata sa se nvecineze cu cel putin n + 2 de alte fete, n
contradictie cu faptul ca numarul total al fetelor este n.
40. Solutie aseman
atoare celei din problema precedent
a.
3.3
Clasele IX-X
2. (a) Presupunem ca 2 + 3 Q; notam a = 2 + 3 si rezulta a2 =
a2 5
Q, contradictie!
= 5 + 2 6, de unde 6 =
2
(b) Presupunem ca 2 + 3 + 5 Q; notam a = 2 + 3 + 5 , de

unde obtinem succesiv:

2
2
5 =
2+ 3 ,
a2 2a 5 = 2 6,
a4 4a3 5 + 20a2 = 24,
a4 + 20a2 24
5=
Q; contradictie!
4a3
(c) Presupunem ca
2 + 3 5 Q; notam a = 2 + 3 5 si obtinem

3
5 = a 2 = a3 3a2 2 + 6a 2 2
a3 + 6a 5
2=
Q; contradictie!
3a2 + 2
3. Inmultim relatia data cu 3 2, si obtinem
3
3
2c + a 2 + b 4 = 0.
Reducand pe 3 4 ntre cele doua relatii, rezulta:

3
ab 2c2 + b2 ac
2 = 0.
de unde
2c2 ab
Q, contradictie!
b2 ac
2
2
Deci b = ac si 2c = ab. Daca presupunem ca a 6= 0, rezulta b 6= 0 si
b2
b4
a
c = , deci 2 2 = ab, de unde 3 2 = Q, contradictie! Rezulta a = 0,
a
a
b
apoi b = 0, c = 0.
Daca presupunem ca b2 ac 6= 0, rezulta
2=
41
3.3. CLASELE IX-X

4. Presupunem ca A contine patratele perfecte k 2 si (k + 1)2 . Atunci
X 1
2k + 2
1
1
1
1
+
= 2,
+
+ ... + q
2
2
2
a
k+1
2
k +1
k +2
k
aA
(k + 1)
contradictie!
n
o
1
2
2
2
, deci
5. Presupunem ca min ab (1 c) , bc (1 a) , ca (1 b) >
16
2
ab (1 c) >
1
1
1
2
2
, bc (1 a) >
, ca (1 b) >
.
16
16
16
Aplicand inegalitatea mediilor, rezulta

1
<
2
q
a + b + (1 c) + (1 c)
4
2
ab (1 c)
,
4
de unde a + b > 2c. Analog b + c > 2a si a + c > 2b. Adunand cele trei
relatii se ajunge la contradictie.
6. Daca presupunem ca a 1, atunci rezulta b > 1, c > 1, deci
a+b+c>3>
1 1 1
+ + ,
a b
c
contradictie! Deci a < 1.

Din ipoteza deducem:
1
1 1 1
1 1
+ b + c < a + b + c < + + < bc + + .
bc
a b
c
b
c
Relatia
1
1 1
+ b + c < bc + +
bc
b
c
este echivalenta cu
(c 1) (b 1) (bc 1) > 0.
Din abc > 1 si a < 1, rezult
a bc > 1, deci (c 1) (b 1) > 0. Deducem ca
b 6= 1. Daca presupunem b < 1, rezulta c < 1, n contradictie cu faptul ca
bc > 1. Deci b > 1.
7. Din ii) avem f (m) m = f (n) n pentru orice m, n A, deci f (n) n
este constanta. Notam f (n) n = k. Presupunem ca multimea A este
finita. Fie a cel mai mic element si b, cel mai mare element al lui A.
Rezulta f (a) a si f (b) b, adica a + k a si b + k b, de unde k = 0.
Atunci f (n) = n, n A, ceea ce contrazice i).
42
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
8. Presupunem ca ecuatia are cel putin o solutie rationala. Atunci =
= b2 4ac este patrat perfect. Dar este impar, deci exista n N astfel
2
ncat b2 4ac = (2n + 1) . Notand b = 2m + 1 relatia devine
4m2 + 4m + 1 4ac = 4n2 + 4n + 1,
de unde ac = m (m + 1) n (n + 1) ; dar aceasta egalitate este imposibil
a
pentru ca ac este impar iar m (m + 1) n (n + 1) este par.
9. Presupunem ca niciuna dintre ecuatii nu are radacini reale. Atunci, avem:
1
2
=
=
a2 4b < 0,
b2 4a < 0.
Rezulta 4b > a2 si 4a > b2 , de unde 16ab > a2 b2 . Cum a si b sunt strict

pozitive, deducem ca 16 > ab, ceea ce contrazice faptul ca a, b [4, ).
10. Din relatiile x21 6x1 + 1 = 0 si x22 6x2 + 1 = 0, deducem
En = 6En1 En2 .
Folosind aceast
a relatie si faptul ca E0 = 2, E1 = 6, prin inductie matematica rezulta c
a En Z oricare ar fi n N. Presupunem ca En se divide
cu 5. Atunci, cum En = 5En1 + En1 En2 , rezulta ca En1 En2
se divide cu 5. Dar En1 En2 = 5En2 En3 , deci En3 se divide
cu 5. Continuand procedeul, rezulta ca En6 se divide cu 5, s.a.m.d. Ar
nsemna ca E0 , E1 sau E2 se divide cu 5, ceea ce este fals.
11. Presupunem ca niciuna dintre ecuatii nu are radacini reale. Atunci
b2 < a, c2 < b, a2 < b,
de unde, prin adunare, a (a 1)+b (b 1)+c (c 1) < 0. Rezulta ca dintre
numerele a (a 1) , b (b 1) , c (c 1) , cel putin unul este strict negativ.
Daca, de exemplu, a (a 1) < 0, rezulta a (0, 1) , n contradictie cu
faptul ca a Z.
12. Presupunem ca ecuatiile au o radacina comuna x0 . Din ax20 + 2bx0 + 1 = 0
2 (c b)
si bx20 + 2cx0 + 1 = 0, tinand seama ca x0 6= 0, obtinem x0 =
.
ab
2 (a c)
Analog, x0 =
. Rezulta
bc
a2 + b2 + c2 = ab + bc + ca
de unde a = b = c, contradictie!
13. Presupunem ca exista o solutie (x, y) R R. Din x5 y 3 = 81, rezult
a c
a
x si y au acelasi semn, iar din 10x + 6y = 27, deducem ca x > 0, y > 0.
Aplicand inegalitatea mediilor pentru numerele x, x, x, x, x, y, y, y, avem
p
5x + 3y
8 x5 y 3 .
8
43
3.3. CLASELE IX-X
27
Cum perechea (x, y) verifica sistemul, rezulta
8 81, adica 27 16 3,
16
ceea ce este fals.
14. Presupunem ca exista o functie cu proprietatea din enunt. Rezulta
f (n + 1) = f (f (f (n))) = f (n) + 1
pentru orice n N. Adunand egalitatile
f (1) =
f (2) =
f (0) + 1
f (1) + 1
.....
f (n) =
f (n 1) + 1
obtinem f (n) = f (0) + n de unde f (f (n)) = f (f (0) + n) = 2f (0) + n.

1
Relatia f (f (n)) = n + 1 implica f (0) = , contradictie!
2
15. Presupunem
a f (x) = ax2 + bx+c cu proprietatea
din enunt.
ca exist
Din f
2 = 2a + b 2 + c Q si f 2 = 2a b 2 + c Q rezulta

f
2 +f 2
2a + c =
Q . Analog, din P
3 Q si P 3
2
Q deducem 3a + c Q; deci a Q, c Q.
Atunci,
din 2a + b 2 + c Q

/ Q, contradictie!
rezulta b = 0. Dar, n acest caz avem f 3 2 = a 3 4 + c
16. Presupunem ca exista functii cu proprietatea din enunt.
Demonstram mai ntai ca g () = g () = 0. Presupunand contrariul,

avem k > 0, unde am notat k = g 2 () + g 2 () . Se arata prin inductie ca
(1 + k)n > 1 + nk pentru orice n N, n > 1, ceea ce contrazice relatia ii).
Deci g () = g () = 0.
Din conditia i), rezulta f (f (x)) = x + g (0) si se arata ca functia f este
injectiva.
Din i) rezulta:
f (f (x) + )
x + g () = x
f (f (x) + )
x + g () = x,
si atunci, din injectivitate, rezulta f (x) + = f (x) + , deci = ,

contradictie!
17. Presupunem ca ac 0. Atunci ecuatia g (x) = x are discriminantul
2
= (b 1) 4ac 0
deci exista x0 R astfel nc
at g (x0 ) = x0 . Rezulta f (x0 ) = f 2 (x0 ) + 1,
imposibil!
44
CAPITOLUL 3. SOLUT
II

18. (a) Pentru f (x) = x, relatia f 2 (x) + f (x) < f ax2 + b devine x2 + x <
< ax2 + b; pentru a = 2 si b = 1, relatia se verifica oricare ar fi x R.
Deci F2,1 6= .
(b) Presupunem ca ab 1/4. Atunci ecuatia ax2 + b = x are cel putin o
radacina reala, fie aceasta x0 . Din relatia f 2 (x0 ) + f (x0 ) < f ax20 + b
rezulta atunci ca f 2 (x0 ) < 0, absurd!
(c) Presupunem ca exista f strict descrescatoare n mult

imea Fa,b . Conform punctului (b), avem ab > 1/4, deci a + b 2 ab > 1. Rezult
a
f (a + b) < f (1) ; dar, din enunt, avem f 2 (1) + f (1) < f (a + b) si atunci
f 2 (1) < 0, absurd!
19. Presupunem ca exista functii cu proprietatile din enunt. Avem
g (5x + 2) = f (15x + 7) 5x 2,
h (3x + 1) = f (15x + 7) 3x 1,
deci functia definita prin u (x) = g (5x + 2) h (3x + 1) = 2x 1 este

descrescatoare. Pe de alta parte, cum functia u este diferenta dintre o
functie crescatoare si o functie descrescatoare, u este crescatoare, contradictie!

20. Presupunem ca exista. Notam f (0) = a si f
2 = b. Avem
f (a) = f (f (0)) = 2,

f (b) = f f
2 = 0,
de unde
f (f (a)) = b si f (f (b)) = a.
(3.5)
Daca a Q, din (3.5) rezulta b = 2. Atunci f (b) = f

2 = b = 2,
n contradictie cu faptul ca f (b) = 0.
Dac
a a R Q, din (3.5) rezulta b = 0 si apoi a = 2. Atunci f (a) =
f
2 = b = 0, n contradictie cu faptul ca f (a) = 2.
21. Presupunem contrariul. Atunci n! 1 este compus, deci are un divizor

prim p, care este cel mult egal cu n. Din faptul ca p {2, 3, ..., n} , rezult
a
ca p divide n!, ceea ce este n contradictie cu faptul ca p divide n! 1.
22. Observam ca (0, 0, 0, 0) este solutie. Presupunem ca exista o solutie
(x0 , y0 , u0 , v0 ) Z4
diferita de solutia nula. Fie d, cel mai mare divizor comun al numerelor
x0 , y0 , u0 , v0 . Atunci x0 = dx1 , y0 = dy1 , u0 = du1 si v0 = dv1 iar
(x1 , y1 , u1 , v1 ) Z4
45
3.3. CLASELE IX-X
verifica sistemul si cel mai mare divizor comun al numerelor x1 , y1 , u1 , v1

este 1.
Daca x1 si y1 sunt pare, rezulta ca si u1 si v1 sunt pare, contradictie!
Daca x1 si y1 sunt impare, atunci x21 + 2y12 este de forma M4 + 3, deci nu
poate fi patrat perfect.
Daca x1 este par si y1 , impar, atunci x21 + 2y12 este de forma M4 + 2, deci
nu poate fi patrat perfect. Analog, daca x1 este impar si y1 , par, atunci
2x21 + y12 nu poate fi patrat perfect.
Deci, singura solutie este cea nula.
23. Presupunem ca exista un numar prim p astfel ncat
p = a2 + b2 = c2 + d2 ,
cu {a, b} 6= {c, d}, unde a, b, c, d N . Evident, p > 2, deci a 6= b si c 6= d.
Putem presupune ca a > b, c > d si a > c si rezulta b < d. Avem

p2 = a2 + b2 c2 + d2 ,
deci p2 poate fi scris sub formele

p2
p
= (ac + bd)2 + (ad bc)2

2
= (ac bd) + (ad + bc) .
(3.6)
(3.7)
Dar
(ac + bd) (ad + bc) = a2 cd + abc2 + abd2 + b2 cd =

= cd a2 + b2 + ab c2 + d2 = p (cd + ab) ,
de unde rezulta ca p divide unul dintre numerele ac + bd sau ad + bc.

Daca p divide ac + bd, fie n N astfel ncat ac + bd = np. Inlocuind n
relatia (3.6), obtinem

2
p2 1 n2 = (ad bc) .

b
a
2
Cum p2 1 n2 0 si (ad bc) 0, rezulta ad = bc, deci = , ceea
c
d
a
b
ce este absurd pentru ca > 1, iar < 1. Analog se ajunge la contradictie
c
d
daca presupunem ca p divide ad + bc.
24. Presupunem ca exista P (X) de gradul n cu proprietatea ceruta. Egalitatea verificata de P (X) se poate scrie sub forma:
X (P (X) + P (X + 1)) = P (X) + 2.
Dar polinomul din membrul drept are gradul n iar cel din membrul stang
are gradul n + 1, contradictie!
46
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
25. Presupunem ca scrierea este posibila. Identificand coeficientii, avem

a + c = 0, d + ac + b = 2, ad + bc = 2, bd = 2.
Din ultima relatie rezulta b {2, 1, 1, 2} . Analizand fiecare caz, se
ajunge la contradictie.
26. (a) Presupunem ca polinomul are o radacina ntreaga , deci
P (X) = (X ) Q (X) ,
unde Q (X) este un polinom cu coeficienti ntregi. Rezulta
P (1) P (0) P (1) = (1 ) () (1 ) Q (1) Q (0) Q (1) .
Dar, dintre numerele ntregi consecutive, 1, si 1, unul se divide
cu 3. Rezulta ca dintre numerele P (1) , P (0) , P (1) , cel putin unul este
divizibil cu 3, ceea ce este fals, pentru ca P (1) = 6k + 2, P (0) = 3k + 1
si P (1) = 2.
(b) Presupunem ca exista un numar natural n pentru care P (n) + 3 si
P (n) nu sunt prime ntre ele. Fie d, cel mai mare divizor comun al lor. d
divide diferenta celor doua numere, deci d = 3. Dar
P (n) = (n 1) n1995 (n + 1) 3k (n 1) + n2 + 1.
Din faptul ca 3 divide P (n) , rezulta ca 3 divide n2 + 1, ceea ce nu este
posibil.
27. Pentru orice polinom P (X) cu coeficienti ntregi si pentru orice x, y Z,
P (x) P (y) se divide cu x y. Deci, daca presupunem ca exista P (X)
cu proprietatea din enunt, atunci exista m, n, p Z astfel ncat
P (a) P (b) = m(a b),
P (b) P (c) = n (b c) ,
P (c) P (a) = p (c a) ,
de unde
bc
ca
ab
=
=
=
m (a b) ,
n (b c) ,
p (c a) .
Inmultind ultimele trei relatii, rezulta mnp = 1 deci m, n, p {1}. Dac

a
m = 1 rezulta a = c, contradictie! La fel, daca n = 1 sau p = 1. Deci
m = n = p = 1. Din a b = b c = c a se obtine a = b = c, contradictie!
28. Presupunem ca raspunsul problemei este afirmativ. Atunci, T (1) se obtine
prin adunari, scaderi si nmultiri din P (1) = 2 si Q (1) = 4, deci T (1)
este par. Dar, pe de alta parte, T (1) = 3. Contradictia obtinuta dovedeste
ca raspunsul problemei este negativ.
47
3.3. CLASELE IX-X
29. Presupunem ca multimea B este finita. Fie a, cel mai mare element al
multimii A si b, cel mai mare element al multimii B. Fie c, un numar
natural cu proprietatea c > a si c > b. Atunci, pentru orice n c avem
f (n) > n si g (f (n)) < g (n) . Daca notam fn = f f ..... f , atunci
|
{z
}
avem pentru orice n c si orice m N :
de n ori
fm (n) > fm1 (n) > ... > f (n) > n c

deci
g (fm (n)) < g (fm1 (n)) < ... < g (f (n)) < g (n)
adica ar nsemna ca pentru n fixat exista o infinitate de numere naturale
mai mici decat g (n) , contradictie!
30. Evident, ai 6= 1 pentru orice i = 1, 2002. Daca nu ar exista 3 numere egale,
atunci fiecare valoare ar putea sa se repete cel mult de doua ori, deci am
avea

1
1
1
1
1
1
1
=
+
+
...
+
<
2
+
+
...
+
<
2
a31
a32
a32002
23
33
10023

1
1
1
< 2
+
+ ... +
=
123 234
1001 1002 1003
1
1
1
1
1
1
+ ... +
=
=
12 23 23 34
1001 1002 1002 1003
1
1
1
=
< ,
2 1002 1003
2
contradictie!
31. Fie N = pk11 pk22 ...pknn unde p1 , p2 , ..., pn sunt numere prime distincte si
ki N . Avem:
(k1 + 1) (k2 + 1) ... (kn + 1) = 16,
(3.8)
de unde rezulta n 4.
Observam ca N este par. In caz contrar d2 si d4 ar fi impare, deci dd5 ar

fi par, contradictie! Deci
d2 = 2.
(3.9)
Din dd5 > d6 rezulta d5 > 6 deci
d5 7.
(3.10)
d2 + d4 = 2 + d4 este divizor al lui dd5 , deci este divizor al lui N , si fiind

mai mare strict decat d4 , rezulta
d4 + 2 d5 > d4 .
Din (3.10) si (3.11), obtinem
d4 5.
(3.11)
48
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
Din (3.11) rezulta doua posibilitati: d5 = d4 + 1 sau d5 = d4 + 2.
Presupunem ca d5 = d4 + 1; atunci N este divizibil cu trei numere consecutive: d4 , d4 + 1 si d4 + 2, deci este divizibil cu 3. Innseamna ca d3 = 3 si
un divizor este 6. T
inand seama de (3.10), rezulta ca d4 = 6, d5 = 7 deci
dd5 = 8d6 . N este divizibil cu 8, deci un factor ar trebui sa fie 4, ceea ce
este fals.
Ramane cazul d5 = d4 + 2. Presupunem ca 4|N. Folosind (3.8) deducem
ca 8|N. Din (3.10) rezulta d6 8, deci 8 {d4 , d5 , d6 }. Se arata ca fiecare
dintre aceste trei cazuri conduce la contradictie. Deci N nu se divide cu
4. Rezulta ca d3 este prim.
Daca presupunem ca d3 = 3, avem 6|N si deci d4 = 6, d5 = 8 de unde
4|N, fals! Deci N nu se divide cu 3. Rezulta d3 5, d4 7. Cum d4
si d4 + 2 nu se divid cu 3, avem d4 = 3k + 2, dar d4 este impar, deci
k = 2m + 1. Rezulta d4 = 6m + 5, m N. Dar 7 d4 14 (pentru
ca d5 16) si rezulta d4 = 11, d5 = 13. d3 este prim, 3 < d3 < 11 deci
d3 {5, 7}. Pentru d3 = 5 obtinem N = 2 5 11 13 care nu verific
a
conditia ii). Pentru d3 = 7 gasim N = 2 7 11 13 = 2002 care verific
a
conditiile problemei.
32. Fie a1 , a2 , ..., an lungimile laturilor, numerotate astfel ncat

an an1 ... a1 .
(a1 , a2 , ..., an nu sunt neaparat lungimile laturilor consecutive). Avem,
ai
ai
evident 1
pentru orice i = 1, n 1. Presupunem ca
2
ai+1
ai+1
1
1
1
pentru orice i = 1, n 1. Rezulta a2 a1 , a3 2 a1 , an n1 a1 , de
2
2
2
unde, prin adunare

1
1
1
1
a2 + a3 + . . . + an a1
+ 2 + ... + n1 = a1 1 n1 < a1 ,
2 2
2
2
contradictie!
33. Presupunem ca multimea M este finita. Fie A si B doua puncte din
multime aflate la distanta maxima. Punctul B este mijlocul unui segment
[CD], cu C, D din multimea M. Dar n acest caz avem AB < AC sau
AB < AD, contradictie!
Figura 3.3.1
49
3.3. CLASELE IX-X
34. Presupunem ca punctele nu sunt coliniare. Consideram toate dreptele ce se

obtin unind doua cate doua cele n puncte date. Ele sunt n numar finit (cel
n (n 1)
mult
). Alegem din multimea data o dreapta si un punct ntre
2
care exista cea mai mica distanta nenula. Notam punctul exterior dreptei
cu A iar cu B, C, D, trei dintre punctele aflate pe dreapta. Presupunem
ca C este ntre B si D. In triunghiul ABC, naltimea din A este mai
mica decat cea din C (sau egala), deci BC AB. Analog se arata ca
CD AD, si rezulta BD AB + AD, ceea ce este fals (caci distanta de
la A la BD a fost presupusa nenula).
Figura 3.3.2
Comentariu: Problema discutat

a mai sus a fost formulat
a de matematicianul englez James Joseph Sylvester n 1893; matematicianul maghiar
T. Gallai a rezolvat-o 40 de ani mai t
arziu. Demonstratia surprinz
ator de
simpl
a indicat
a aici i apartine lui L.M. Kelly.
O formulare echivalent
a a teoremei este urm
atoarea:
Daca se considera n plan o multime de puncte, nu toate coliniare, atunci
exista o dreapta care contine exact doua dintre punctele date.
35. Presupunem ca pe cercul dat exista punctul A (x0 , y0 ) cu x0 , y0 Q.
a
c
Fie x0 = , y0 = , unde a, c Z si b, d N . Notam cu m, cel mai
b
d
mic multiplu comun al numitorilor. Deci x0 si y0 pot fi scrise sub forma
p
q
x0 =
si y0 = , unde p, q Z. Obtinem
m
m
p2 + q 2 = 3m2 .
Daca p nu se divide cu 3, atunci nici q nu se divide cu 3 si se obtine
p2 = M3 + 1, q 2 = M3 + 1, adica p2 + q 2 = M3 + 2, contradictie!
Daca p se divide cu 3, atunci si q se divide cu 3. Fie p = 3u, q = 3v, unde

u
u, v Z. Atunci m2 = 3 u2 + v 2 , de unde m = 3w. Rezulta x0 =
si
w
v
y0 = , unde w N , w < m, n contradictie cu felul n care a fost ales
w
m.
50
CAPITOLUL 3. SOLUT
II
36. Daca facem ca fiecarei perechi (x, y) R R sa-i corespunda punctul

de coordonate (x, y) ntr-un sistem cartezian,
corespunde

mult
imii Ai

1 1
1 1
1 1
patratul avand varfurile de coordonate
,
,
,
, ,
2 2
2 2
2 2

1 1
,
. (vezi Figura 3.3.3).
2 2
Figura 3.3.3
Putem interpreta functia f : A {1, 2, 3} ca o colorare arbitrar

a a
punctelor patratului cu 3 culori, pe care le numim 1, 2, 3, iar relatia
(x1 x2 )2 + (y1 y2 )2
65
64
exprima n limbaj geometric faptul ca distanta dintre

punctele de coordo65
. Atunci problema
nate (x1 , y1 ) si (x2 , y2 ) este mai mare sau egala cu
8
poate fi reformulata astfel:
Se coloreaza punctele unui patrat de latura 1 cu 3 culori. Demonstrat
i c
a
65
exista doua puncte la fel colorate a caror distanta este de cel putin
.
8
Presupunem contrariul. Dintre cele patru varfuri ale patratului exist
a
doua colorate
la
fel;
acestea
nu
pot
fi
opuse
c
a
ci
distant
a
dintre
ele
ar
fi
65
2>
. Deci exista doua varfuri alaturate colorate la fel, fie acestea
8
A si B. Fara a micsora generalitatea, putem presupune ca A si B sunt n
culoarea 1. Consideram puncteleE si G situate respectiv pe laturile AD
65
si BC, astfel ncat AG = BE =
(vezi Figura 3.3.4).
8
51
3.3. CLASELE IX-X
Figura 3.3.4
1
Rezulta AE = BG = . Mai consideram punctul F situat pe latura AD
8
1
astfel ncat DF = .
8
65
Din faptul ca AG =
, rezulta ca G nu este colorat cu culoarea 1.
8
65
Pentru a face o alegere, consideram G de culoarea 2. Cum BF >
si
8
65
GF >
, rezulta ca F nu poate fi colorat nici la fel cu B nici la fel cu
8
65
65
G, deci F are culoarea 3. Cum CA >
si CF =
, deducem ca C
8
8
65
65
are culoarea 2, apoi din faptul ca EC >
si EB =
, deducem ca
8
8
E are culoarea 3.
65
65
65
Fie L, mijlocul lui CD. Avem LA >
, LG =
si LE =
, deci
8
8
8
oricum ar fi colorat punctul L, va existaun punct (A, G sau E) colorat la
65
fel cu L, stuat la distanta de cel putin
fata de acesta.
8
In loc de postfat
a
Nici o carte de matematica nu este un final de drum, caci ntotdeauna mai
este ceva de spus. Cartea de fata nu este nici pe departe o exceptie. Chestiuni de
cea mai mare importanta n matematica sunt demonstrate prin metoda reducerii
la absurd.
Iata un exemplu legat chiar de fundamentele matematicii.
Multimea vida si multimile care se pot pune n corespondenta bijectiva cu
una dintre multimile {1, . . . , n} (unde n este un numar natural nenul) se numesc
multimi finite. Celelalte multimi sunt numite multimi infinite. O clasa uzuala
de multimi infinite o constituie multimile num
arabile, adica acele multimi care
se pot pune n corespondenta bijectiva cu multimea N , a numerelor naturale
nenule. Cu alte cuvinte, o multime N este numarabila daca se poate reprezenta
sub forma
N = {a1 , a2 , a3 , . . .}.
Se arata usor ca multimile N , N si Z sunt numarabile (ultima, deoarece

reuniunea a doua multimi numarabile este tot o multime numarabila). Multimea
Q a numerelor rationale este de asemenea numarabila. Vezi [10] sau [21]. Apare
imediat ntrebarea daca nu cumva multimea numerelor reale este de asemenea
o multime numarabila.
Parintele teoriei multimilor, matematicianul german Georg Cantor, a demonstrat n anul 1874 ca raspunsul este negativ, dovedind astfel ca multimea numerelor reale este mult mai bogata n elemente decat multimea numerelor rationale.
Teorem
a. Multimea numerelor reale nu este num
arabil
a.
Demonstratie. O bijectie ntre R si intervalul (1, 1), este data de functia
f : R ( 1, 1),
f (x) =
x
,
1 + |x|
iar o bijectie ntre intervalele (1, 1) si (0, 1) este data de functia

g : ( 1, 1) (0, 1),
g(x) =
x+1
.
2
In acest fel, demonstratia se reduce la a arata ca intervalul (0, 1) nu este o

multime numarabila.
53
IN LOC DE POSTFAT
54
Presupunem prin absurd ca aceasta multime este numarabila, adica poate fi

reprezentata sub forma (0, 1) = {a1 , a2 , a3 , . . .}. Dupa cum este bine cunoscut,
fiecare element an al acestei multimi admite o unica reprezentare ca fractie
zecimala de forma
an = 0, dn1 dn2 dn3 . . . ,
unde zecimalele dn1 , dn2 , dn3 , . . . apartin multimii {0, 1, ..., 9} si nu exista niciun
rang k ncepand de la care dnk = dnk+1 = ... = 9.
Sa consideram acum numarul real a reprezentat de fractia zecimala
0, x1 x2 x3 . . .
unde x1 este astfel ales n multimea {1, 2} ncat sa fie diferit de d11 , x2 este ales
n multimea {1, 2} ncat sa fie diferit de d22 s.a.m.d. In acest mod, a reprezint
a
un numar din intervalul (0, 1) care difera de a1 prin prima zecimala, difera de a2
prin a doua zecimala s.a.m.d. Cu alte cuvinte, a este distinct de oricare dintre
numerele an . Contradictia obtinuta ncheie demonstratia nenumarabilitatii lui
R.
Corolar. Multimea numerelor irationale nu este num
arabil
a.
Demonstratie. Intr-adevar, daca am presupune ca R\Q este numarabila, atunci
din formula
R = Q (R\Q)
ar rezulta ca R este reuniunea a doua multimi numarabile, deci o multime

numarabila, contradictie.
Teorema lui Cantor este doar un prim pas n fascinanta lume a teoriei
multimilor. Cititorii de toate varstele pot gasi n cartea lui N. I. Vilenkin [21]
numeroase alte rezultate interesante ale acestei teorii.
Bibliografie
[1] D. Busneag si colectiv, Concursul de matematic
a Gheorghe Titeica 19791998, Editura Gil, Zalau, 1999.
[2] I. Cuculescu, Olimpiadele internationale de matematic
a ale elevilor, Ed.
Tehnica, Bucuresti, 1984.
[3] A. Engel, Probleme de matematic
a. Strategii de rezolvare. Ed. Gil, Zalau,
2006.
[4] A. Ghioca si L. A. Cojocaru, Matematica gimnaziala dincolo de manual,
Ed. Gil, Zalau, 2005.
[5] N.N. Hartan, Matematic
a pentru clasa a V-a, Editura Moldova, 1995
[6] J.E. Littlewood, Variet
ati matematice, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1969.
[7] C. Mortici, Probleme preg
atitoare pentru concursurile de matematic
a, Editura Gil, Zalau, 1999.
[8] I. Nanu si L. Tutescu, Ecuatii nestandard, Editura Apollo si Editura Oltenia, Craiova.
[9] L. Nicolescu si V. Boskoff, Probleme practice de geometrie, Editura
Tehnica, Bucuresti, 1990.
[10] C. P. Niculescu: Fundamentele analizei matematice: 1. Analiza pe dreapta
real
a. Ed. Academiei Romane, Bucuresti, 1996.
[11] L. Niculescu, Teme de algebr
a pentru gimnaziu, Editura Cardinal,
Craiova,1993.
[12] M. Pimsner si S. Popa, Probleme de geometrie elementar
a , Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1979.
[13] G. Polya, Cum rezolv
am o problem
a, Editura S
tiintifica, Bucuresti, 1965.
[14] E. Rusu, De la Tales la Einstein, Editura Albatros, 1971.
55
56
BIBLIOGRAFIE
[15] E. Rusu, Cum g

andim si rezolv
am 200 de probleme, Colectia Cristal, Editura Albatros, Bucuresti, 1972.
[16] V. Schneider, Liliana Niculescu si colectiv, Matematic
a, teme preg
atitoare
pentru olimpiad
a, Editura Valeriu, 2002.
[17] W. Sierpi
nski, Ce stim si ce nu stim despre numerele prime, Editura
Stiintifica, Bucuresti, 1965.
[18] W. Sierpi
nski, 250 Problems in Elementary Number Theory, American Elsevier Publishing Company, Inc., New York, and PWN-Polish Scientific
Publishers, Warszawa, 1970.
[19] C. W. Trigg, Ingeniozitate si surpriz
a n matematic
a, Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1975.
[20] Gh. Udrea, Probleme de matematic
a, clasele VIII-X , Editura Moldova,
Iasi, 1993.
[21] N. I. Vilenkin, Excursie n teoria multimilor, Colectia Orizonturi nr. 27,
Editura Enciclopedica Romana, Bucuresti, 1972.
[22] *** Colectia Revistei Cardinal.
[23] *** Colectia Gazetei Matematice.
[24] *** Probleme de matematic
a traduse din revista Kvant, Editura Didactic
a
si Pedagogica, Bucuresti, 1983.
[25] *** Colectia Revistei de Matematic
a din Timisoara.

Metoda Reducerii La Absurd PDF

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Metoda Reducerii La Absurd PDF

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Cuprins

1 O privire de ansamblu asupra metodei

Reducerea la absurd este un procedeu prin care dovedim c

CAPITOLUL 1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA METODEI

In cazul n care propozitia ce trebuie demonstrat

Un joc cu jetoane colorate

Cu multi ani n urm

CAPITOLUL 1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA METODEI

Presupunem ca n este rational, deci exista numerele naturale prime ntre

Conditii necesare si suficiente

CAPITOLUL 1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA METODEI

Din relatiile (1.1) si (1.2) rezulta

= QA2 (AB QA) de unde

Printre primele probleme de geometrie pe care le nt

Atunci, din triunghiurile B BC si C CB, deducem

Din relatiile (1.4) si (1.5) rezulta B C < CD, de unde deducem ca

Dar BB = CC = BD, de unde

CAPITOLUL 1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA METODEI

Solutie. Presupunem ca niciunul dintre triunghiuri nu are laturile colorate la

In problema de mai sus, pentru a demonstra c

Desi n manuale, culegeri de probleme sau reviste g

CAPITOLUL 1. O PRIVIRE DE ANSAMBLU ASUPRA METODEI

Daca x este diferit de 2, atunci x2 + y 2 + z 2 estei impar, contradictie! Deci

deci y 2 = M12+1. Analog se arata ca z 2 = M12+1. Atunci y 2 +z 2 = M12+2,

CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

2.1. CLASELE V-VI

CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

26. Aratati ca numerele 1, 2, ..., 16 nu pot fi scrise, cate o singura data pe un

Demonstrati ca triunghiul AM B este echilateral.

2.2. CLASELE VII-VIIII

(b) daca x, y, z R{1} , atunci xyz xy xz yz +x+y +z R{1} .

CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

10. Fie a1 , a2 ,...,a5 si b, numere naturale cu proprietatea:

11. Demonstrati ca pentru orice n N , n + n

12. Aratati ca oricare ar fi n Z , numarul n2 + 8n 8 nu se divide cu 144.

13. Demonstrati ca nu exista n Z astfel ncat N = n2 + 3n + 11 sa se divid

2.2. CLASELE VII-VIIII

22. Aratati ca nu exista n N , n > 1, astfel ncat n + k 2 sa fie patrat perfect

Se stie ca multimile R si G sunt nevide iar A, B, C sunt disjuncte doua

CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

2.3. CLASELE IX-X

4. Aratati ca orice multime A de numere naturale consecutive cu proprietatea

6. Fie a, b, c numere reale strict pozitive cu proprietatile:

ii) f (m) f (n) = m n pentru orice m, n A.

CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

10. Fie x1 si x2 radacinile ecuatiei

are radacini reale.

nu admite solutii (x, y) R R.

ii) exista 6= R, si n N , n 2 pentru care

2.3. CLASELE IX-X

n multimea numerelor ntregi.

CAPITOLUL 2. PROBLEME PROPUSE

25. Demonstrati ca polinomul X 4 + 2X 2 + 2X + 2 nu poate fi scris ca produsul

26. Fie k Z si polinomul

2.3. CLASELE IX-X

J.B.M.O., 2002, propus

f (x1 , y1 ) = f (x2 , y2 ) si (x1 x2 ) + (y1 y2 )

1. Notam numerele cu a, b, c. Presupunem ca niciunul dintre numere nu este

numerele din casutele patratului,

La fiecare operatie, e se mareste cu o unitate. Rezulta ca au avut loc 18

3.1. CLASELE V-VI

17. Daca unul dintre numere este 0, concluzia este evident

23. Presupunem ca af 0. Din ipoteza deducem ca a 6= 0 si f 6= 0, deci