Professional Documents
Culture Documents
INTRODUCERE
1
A. STRIDORUL LARINGIAN CONGENITAL
(LARINGOMALACIA)
LARINGOMALACIA
Afecţiune benignă prezentă de la vârsta de nou
născut sau sugar mic
Clinic:
zgomot inspirator muzical care în anumite
momente (efort, plâns, agitaţie) devine mai intens,
tiraj intercostal şi subcostal,
cianoză generalizată.
stare generală este bună,
voce nemodificată,
căile aeriene superioare sunt permeabile,
copilul se dezvoltă normal.
2
A. STRIDORUL LARINGIAN CONGENITAL
(LARINGOMALACIA)
LARINGOMALACIA
Forme clinice:
Uşoare: în care zgomotul caracteristic se
percepe doar în somn
Severe care evoluează cu:
- dispnee inspiratorie marcată şi
- manifestări de IRA necesitând un tratament
de urgenţă.
3
A. STRIDORUL LARINGIAN CONGENITAL
(LARINGOMALACIA)
LARINGOMALACIA
Cauza: laringomalacia (« moliciunea ») şi instabilitatea
cartilajelor aritenoide şi epiglotice care în momentul
inspirului provoacă ocluzia parţială a laringelui prin
aspiraţie.
Prognosticul:
Prognosticul bun (laringele îşi recapătă treptat tonicitatea,
stridorul se atenuează până la sfârşitul primului an de viaţă,
pentru a dispare până la vârsta de 2 ani.
Prezenţa stridorului laringian poate determina agravarea
afecţiunilor respiratorii intercurente.
Tratament : nu necesită.
4
B. LARINGOSPASMUL
(Spasmul laringian idiopatic)
Formă clinică a tetaniei manifeste întâlnită mai
frecvent la sugar (4-12 luni)
Clinic :
Debut brusc în cursul zilei sau al nopţii în plină stare
de sănătate, neprecedat de manifestările unui catar
rinofaringian.
De obicei se anunţă prin 2-3 inspiraţii prelungite sau
de un inspir şuierător, asemănător unui «cloncănit
de găină ».
Se instalează apoi apnee, privire fixă, copilul devine
imobil, se cianozează.
Durata accesului = 2 - 3 minute fiind urmat de câteva
inspiraţii sacadate, după care copilul respiră normal.
5
B. LARINGOSPASMUL
(Spasmul laringian idiopatic)
Evoluţia:
Frecvenţa crizelor este variabilă de la 2-3 până la
20 / zi (se impune supravegherea permanenta a
acestor sugari).
Se poate produce decesul prin prelungirea apneei şi
stop cardio-respirator.
Diagnostic pozitiv:
manifestările clinice +
semne clinice de rahitism.
6
C. CORPII STRĂINI LARINGIENI
7
C. CORPII STRĂINI LARINGIENI
Diagnostic pozitiv :
Anamneză revelatoare prin instalarea bruscă în timpul
jocului sau a alimentaţiei a unui sindrom laringian cu
dispnee inspiratorie, tuse, disfonie.
Ex radiologic: Laringoscopia directă (sub anestezie
generală) relevă prezenţa corpului străin şi permite
extragerea lui.
Evoluţie
În cadrul unui acces de tuse corpul străin poate fi
eliminat spontan.
În cazul în care este bine tolerat, după un interval liber
de câteva ore sau zile se instalează:
disfonia (răguşeala), care alături de
tulburări respiratorii sau
infecţiile descendente traheo-bronşice constituie
un semn evocator important.
8
D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Definiţie - Laringita acută este:
inflamaţia mucoasei laringiene, de etiologie cel mai
adesea virală, cu
potenţial sever datorită obstrucţiei laringiene
realizată prin:
edem,
hipersecreţie şi
spasm laringian,
manifestată prin:
dispnee inspiratorie,
cornaj,
tiraj,
modificări ale tusei şi vocii şi care poate duce la
(±) insuficienţă respiratorie.
9
D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Factori determinaţi:
Infecţii virale (v. gripale, paragripale, mixovirusuri,
adenovirusuri),
Infecţii bacteriene (streptococ, H.Influenzae,
stafilococ),
Boli infecto-contagioase (la debut sau în perioada
de stare: gripă, varicelă, rujeolă);
Factori favorizanţi:
Locali (teren): lumenului laringian relativ îngust la copil
şi bogăţia de ţesut limfatic ceea ce explică tulburările
respiratorii în inflamaţiile laringelui.
Comuni oricărei IACRS
Vârsta copilului – afecţiunile laringelui sunt mai
frecvente după vârsta de 1 an.
10
D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Simptomatologia clinică generală
Debut precedat de un catar rinofaringian + febră (38-
390 C)
Perioada de stare:
tuse,
disfonie,
dispnee inspiratorie,
tiraj suprasternal şi supraclavicular,
cornaj,
manifestări generale (cianoză perioronazală,
transpiraţii, agitaţie, anxietate).
11
D. INFLAMAŢIILE LARINGELUI
(LARINGITELE ACUTE)
Forme clinice:
LARINGITA ACUTĂ CATARALĂ
LARINGITA STRIDULOASĂ (CRUPUL
SPASMODIC)
LARINGITA ACUTĂ SUBGLOTICĂ (CRUPUL
GRIPAL sau PSEUDOCRUPUL)
LARINGOTRAHEOBRONŞITA ACUTĂ MALIGNĂ
12
D.1. LARINGITA ACUTĂ CATARALĂ
13
D.2. LARINGITA STRIDULOASĂ
(CRUPUL SPASMODIC)
Incidenţă crescută în anotimpul rece.
Frecvent la copii adenoidieni.
Boală de sine stătătoare sau survine în acelaşi timp cu
un catar acut rinofaringian.
Evoluţia = favorabilă cu vindecare în câteva zile.
Se caracterizează printr-o inflamaţie a submucoasei
(frecvent de etiologie virală) căreia i se adaugă o
componentă spastică, vasomotorie.
Factori favorizanţi:
infecţia este mai frecventă la copilul:
adenoidian,
spasmofilic sau
alergic.
Vârsta afectată = 3 - 7 ani
14
D.2. LARINGITA STRIDULOASĂ
(CRUPUL SPASMODIC)
Simptomatologia clinică
Debut = brusc (în primele ore ale nopţii), sub forma unui
acces de sufocare însoţit de:
anxietate,
tuse lătrătoare,
cornaj,
dispnee inspiratorie cu tiraj,
voce clară nemodificată,
cianoză,
febră (până la 380 C)
Ex obiectiv: faringe difuz congestionat,
Laringoscopia directă: aspectul caracteristic „în bulă” al
laringelui, cu edem discret al mucoasei.
Evoluţia = favorabilă cu dispariţia manifestărilor clinice în
decurs de 15 minute până la 1-2 ore, spontan sau sub
tratament. Accesul se poate repeta în aceeaşi noapte sau în
nopţile următoare.
15
D.2. LARINGITA STRIDULOASĂ
(CRUPUL SPASMODIC)
Examenul obiectiv al ap respirator relevă
- hipersonoritate pulmonară marcată (la percuţie)
- la ascultaţie perceperea redusă a m. v. şi a ralurilor datorită
hipoventilaţiei pulmonare.
Ex obiectiv al faringelui şi laringoscopia directă: hiperemia şi
edemul faringian cu prezenţa în regiunea subglotică a unei
proeminenţe inelare sau a unor burelete de mucoasă intens
congestionate şi edemaţiate.
Evoluţia: imprevizibilă. Caracterul de mare gravitate al acestor
forme clinice fiind determinat nu atât de sindromul toxico-
septic, cât mai ales de insuficienţa respiratorie obstructivă.
Permanent există riscul agravării stării generale şi necesitând
supraveghere atentă şi tratament corespunzător.
16
D.3. LARINGITA ACUTĂ SUBGLOTICĂ
(CRUPUL GRIPAL sau PSEUDOCRUPUL)
Factori favorizanţi: copii adenoidieni, paratrofici şi rahitici.
Vârsta afectată = 6 luni – 3 ani.
Etiologie: H. Influenzae survenind după o IACRS, v. sinciţial
respirator, v. gripal, v. rujeolei.
Tabloul clinic = triadă simptomică:
Stridor inspirator acut;
Tuse lătrătoare sau cu timbru metalic;
Disfonie (răguşeală).
Se întâlneşte mai frecvent în cadrul
laringotraheobronşitei acute sau ca pseudo-scrup, ceea
ce face ca în practică aceste noţiuni să se confunde.
O simptomatologie asemănătoare poate da şi un corp
străin inclavat sub corzile vocale.
17
Evoluţia = progresivă (în mai multe faze):
18
D.4.EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
Etiologie :
Haemophilus influenzae tip b (cel mai frecevnt),
streptococ beta hemolitic,
stafilococ auriu,
pneumococ.
19
D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
20
D. 4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
a. Perioada de stare:
febră înaltă, stare generală alterată (letargie), aspect toxic.
Capul în hiperextensie (fără semne de iritaţie meningeană),
Copilul mare stă rezemat în mâini cu gâtul extins şi gura deschisă.
stridor inspirator (dispnee inspiratorie, cu respiraţie aspră,
zgomotoasă, ce se aude de la distanţă, numită şi cornaj),
tiraj supra– şi substernal, supraclavicular şi intercostal),
tuse, răguşeală (voce înăbuşită ce pare că „vine” de la distanţă)
disfagie (Prezenţa disfagiei într-o laringită este sugestivă pentru
epiglotită - lipseşte în crup). În epiglotită, disfagia poate sugera şi
prezenţa unui corp străin inclavat în hipofaringe şi agitaţie.
Adenopatie laterocervicală moderată.
Treptat copilul devine tot mai obosit, mai tahicardic şi hipoxic,
ajungându-se la o stare deosebit de gravă, cu paloare, cianoză şi
tulburări ale conştienţei.
Datorită obstrucţiei, la auscultaţie murmurul vezicular este diminuat.
21
D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
Examinări paraclinice.
Ex. de laborator:
Leucocitoză de 15-25.000 / mm3, cu o neutrofilie marcată.
Bacteriemia este prezentă în peste 90% din cazuri.
23
D.4. EPIGLOTITA
(CRUPUL SUPRAGLOTIC, CRUPUL BACTERIAN)
Tratament:
1. În cazurile foarte severe - iniţial intubaţie nazotraheală pentru a
preveni un deces brusc.
2. Tratamentul antibiotic vizează H. influenzae
ampicilină 200mg/kg/zi + aminoglicozid,
Augmentin, suspensie orală 457 mg/5 ml
Vârstă Suspensie orală
2 luni - 2 ani → 0,15 ml/kg corp de două ori pe zi
2-6 ani (13 - 21 kg) → 2,5 ml de două ori pe zi
7-12 ani (22 - 40 kg) → 5 ml de două ori pe zi
cefotaxim 100mg/kg, ceftriaxin 100-150mg/kg.
Durata tratamentului 7-10 zile;
- Tratmentul terenului:
adenoidectomie,
trat rahitismulu
26
TRATAMENTUL LARINGITELOR
Formele severe de boală
Corticoterapie intensivă:
HEMISUCCINAT DE HIDROCORTIZON 20 mg / kg c / zi
CU REALIZARE TRAHEOSTOMIEI ALBE, continuând
apoi cu
PREDNISON 1-2 mg / kg c / zi (2-3 zile).
Adrenalină soluţie 0,1% ( f = 1mg / 1 ml) prin nebulizare
Doza = 0,3 mg / kg / doză la 2-6 ore interval
Doze precalculate
Sugari cu vârsta 6-12 luni 2 ml sol 0,1%
Copii cu vârsta 1-5 ani 4 ml sol 0,1%
Monitorizare – frecvenţa cardiacă înainte de
administrare
AV > 200 b / min la sugar şi > 180 b / min la copilul
peste 1 an se sistează administrarea
27
TRATAMENTUL LARINGITELOR (II)
Formele severe de boală
Antibiotice i.m sau i.v. şi după caz în asociere
(PENICILINĂ G 200.000 u.i / kg c / zi sau
AMPICILINĂ 200 mg/ kg c/zi + GENTAMICINĂ 5 mg/kg c/zi);
Secretolitice:
Bromhexin,
Copii sub 6 ani = 3 x 12 picături (12 pic = 4 mg
bromhexin-HCI) 36 picături = 12 mg bromhexin-HCI
Mucosolvan (fl = 100 ml cu 30 mg ambroxol / 5 ml).
Doza: 6 - 12 ani: 5 ml (1 linguriţă) de 2 - 3 ori pe zi;
2 - 6 ani: 2,5 ml (1/2 l-ţă) de 3 ori pe zi;
1 - 2 ani: 2,5 ml (1/2 l-ţă) de 2 ori pe zi
Sedative:
FENOBARBITAL 5-7 mg / kg c / zi
Aspirarea secreţiilor şi îndepărtarea membranelor prin laringoscopie
sau bronhoscopie;
Oxigenoterapie (oxigen umidificat sub izoletă) 4 – 6 L / min;
Intubaţie sau traheostomie;
28
TRAHEITA ACUTĂ
30
BRONŞITA ACUTĂ
Etiologie
a. Infecţioasă
infecţii virale (v. gripale şi paragripale, v. sinciţial respirator,
adenovirusuri)
bacteriene streptococ, stafilococ, pneumococ, H. Influenzae)
micotice (mai ales la copii cu deficite imunologice)
în evoluţia unor boli infecto-contagioase: rujeolă, tuse
convulsivă, mononucleoză infecţioasă, febră tifoidă.
b. Mecanism alergic – pneumoalergenele fiind răspunzătoare de
instalarea tusei spasmodice, deseori emetizante, frecvent însoţită
de manifestări determinate de atingere laringiană / bronşiolară.
c. Inhalare accidentală: lichid, corpi străini, vapori toxici iritanţi
d. După manevre traumatice: endoscopie, intubaţie traheală.
Factori favorizanţi: climatul rece şi umed, factori poluanţi ai
mediului, particularităţi constituţionale şi handicapurile biologice
(distrofia, rahitismul, diateze exudative, infecţii adenoidiene).
31
BRONŞITA ACUTĂ
Simptomatologia clinică
a. manifestări clinice generale infecţioase
b. manifestări proprii traheo-bronşice.
Debut = catar rinofaringian (febră, rinoree, tuse seacă iritativă mai
intensă în cursul nopţii şi al dimineţii).
În evoluţie se instalează manifestările determinate de hipersecreţia
bronşică care determină un sindrom obstructiv de intensitate
variabilă.
Tusea devine productivă însoţită de expectoraţie
Efortul de tuse se poate însoţi de dureri abdominale localizate
periombilical.
Dispneea lipseşte sau este moderată.
Stetacustic pulmonar: raluri bronşice şi ronflante diseminate.
Radiologic: imagini necaracteristice.
În formele de boală însoţite de obstrucţie bronşică prin dopuri de
mucus vîscos, radiologic se evidenţiază imagini atelectatice
corespunzătoare teritoriului respectiv.
32
BRONŞITA ACUTĂ
Evoluţia = de obicei benignă (durata = 5-6 zile). Uneori tusea
poate persista încă 1-2 săptămâni
Complicaţii : pneumopatii acute, otite, bronşiectazie.
Diagnosticul diferenţial: rinofaringita acută, laringita catarală,
aspiraţia de corp străin, TBC, astmul bronşic, boli infecto-
contagioase (rujeolă, tuse convulsivă etc)
Tratamentul formelor comune
simptomatic, asemănător cu cel al IACRS:
- repaus la pat, camere aerisite şi încălzite
- alimentaţie corespunzătoare vârstei cu aport lichidian
corespunzător
Tratament medicamentos
- Dezobstrucţia căilor respiratorii superioare prin:
inhalaţii, instilaţii nazale (ser efedrinat, Bixtonim, Olynth etc)
33
Tratamentul
o Calmante ale tusei
Paxeladine - antitusiv eupneic: 1 dozã/10 kg/24 ore
(pânã la 4 ani: 1-2 doze/zi, între 4-15 ani: 2-3 doze/zi).
Codeină (inhibitor al centrului tusei, cu o duratã de 3-6 ore).
Doza: - copii între 7-15 ani: 1-2 comprimate pe zi;
- copii între 3-6 ani: 1/2 - 1 comprimat pe zi.
Durata tratamentului = dependentã de gravitatea afecţiunii tratate.
o Fluidifiante ale secreţiei bronşice
Ambroxol (agent mucolitic cu instalare rapidă a acţiunii).
Doza: - Copii sub 2 ani: 5 -10 pic. de 3 x / zi;
- între 2 şi 5 ani: 10 pânã la 20 pic. de 3 x / zi;
- peste 5 ani: 20 pânã la 30 pic. de 3 x / zi
Bisolvon (acţiune mucolitică şi expectorantã), faciliteazã
expectoraţia, amelioreazã tusea şi reduce degradarea
funcţionalã pulmonarã.
o Antibiotice cu spectru larg – când febra persistă mai mult de 3
zile.
34
BRONŞITELE CRONICE RECIDIVANTE
Definiţie: se caracterizează prin prezenţa de repetate pusee de
bronşită care apar mai ales la copiii care frecventează
colectivitatea (grădiniţa, şcoala)
Tabloul clinic: tuse, febră, ascultaţie: raluri sibilante şi ronflante –
persistă mai mult de 3 luni. Între puseele acute starea generală
este bună, fără manifestări clinice, sau poate fi prezentă tusea la
efort sau tusea matinală.
Bronşitele recidivante = afecţiuni de „însoţire” secundare bolii de
bază. Reprezintă o boală de sine stătătoare.
Cauze:
Infecţii trenante ale căilor respiratorii superioare (adenoidite,
sinusite)
TBC, Corpi străini intrabronşici
Compresiune la nivelul traheei sau bronşiei realizată prin
prezenţa unor procese tumorale;
Bronşiectazie, Mucoviscidoza, deficit de α 1-antitripsină
Deficit imunitar, Tulburări ale funcţiei ciliare
Iritaţii ale arborelui respirator de natură chimică
35
BRONŞITELE CRONICE RECIDIVANTE
Tratamentul
a. Profilactic
- antibioterapie sistematică în special în sezonul rece
- asanarea concomitentă a focarelor rinoamigdaliene
b. Curativ al bolii de bază la care se asociază antibiotice şi
mucolitice.
Antibioticele trebuie să întrunească următoarele calităţi:
Sensibilitatea florei patogene la preparatul respectiv (conform
antibiogramei)
Penetrare bronşică suficientă (inclusiv în secreţia bronşică)
Efecte secundare minime
În alegerea antibioticului se va ţine cont şi de :
- ultimul tratament prescris
- spitalizare recentă (floră selectată rezistentă la antibiotice)
Antibiotice folosite: Ampicilina, Oxa, Genta, Netromicina,
Cefalosporine
În puseele acute se utilizează asocieri de antibiotice.
Evoluţia
Ameliorare clinică = reducerea febrei, scăderea frecvenţei tusei,
reducerea expectoraţiei
36