Mihai Eminescu

Mai am un singur dor

Mai am un singur dor:
n linitea serii
S m lsai s mor
La marginea mrii;
S-mi fie somnul lin
i codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
S am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi mpletii un pat
Din tinere ramuri.
i nime-n urma mea
Nu-mi plng la cretet,
Doar toamna glas s dea
Frunziului veted.
Pe cnd cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vrfuri lungi de brad.
Ptrunz talanga
Al serii rece vnt,
Deasupr-mi teiul sfnt
S-i scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci nainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce rsar
Din umbr de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O s-mi zmbeasc iar.
Va geme de patemi
Al mrii aspru cnt...
Ci eu voi fi pmnt
n singurtate-mi.