2014 Poezii

Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici n regiunea fiinei mele,
M dor toate organele,
Ziua m doare soarele,
Iar noaptea luna i stelele.
Mi s-a pus un junghi n norul de pe cer
Pe care pn atunci nici nu-l observasem
i m trezesc n fiecare diminea
Cu o senzaie de iarn.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urt i am iubit, am nvat s citesc
i chiar am citit nite cri,
Am vorbit cu oamenii i m-am gndit,
Am fost bun i am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
i-am cheltuit pe ele o groaz de ani.
Cred c m-am mbolnvit de moarte
ntr-o zi
Cnd m-am nscut.

Idila
Ia vezi toanta de Marie,
Ce gatita! cum si-a dat
Pe obraz cu rumenie
Si pe cap cu alifie:
Sa se mire toti in sat.
Ia te uita si Ilie,
Ce flacau bun de petit!
Cu itari noi de dimie
Si cu flori la palarie,
Si cu cisme s-a-nnoit.

- Fa Marie, nu dai laba?

- Nu ti-o dau, macar sa mori!
- Fa, te rog! - Ma rogi degeaba...
- Apoi dac-asa ti-e treaba,
Te iau altfel, si... ori, ori.
- Ma! se vede nu ti-e bine...
Fii de treaba nu fii prost:
Intri-n iad, sarac de tine!
Ai uitat, nu ti-e rusine
Ca acum suntem in post!
- Daca-i post, de ce la Nica
Ochii toata ziua-ti casti?
- Meri te plimba! Ce-i adica.
Numai ochii? Tu... n-ai frica!
Tu asteapta pan-la Pasti...
Si-a plecat patruns Ilie...
Ce mandrete de flacau!
Cu itari noi de dimie
Si cu flori la palarie.
Si il strange-o cisma rau

Declaratii de dragoste

Poezie populara

Mi bdi, floare dulce,

Unde te-a gsi te-a smulge
i-acas la noi te-a duce,
i te-a rsdi-n grdin,
i te-a secera cu mil;

i te-a face stog n prag,

i te-a mblti cu drag;
i te-a mcina mrunt
La morica de argint;
i te-a cerne
Prin sprncene,
i te-a frmnta-n inele
i te-a da inimii mele
S se stmpere de jele...

Stelue n genele ei
Ningea pe Colentina i erau stelue n genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
i erau stelue, stelue, stelue n genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moului, erau...
erau stelue n genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustaa mea i pe gagica n rou de alturi
tramvaiele aveau tergtoare de parbriz i erau... hai, toi n cor:
erau stelue n genele ei.
Eram student, era student
eram eminent, era iminent
i erau stelue n genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia nfiinate
mergeau toate pe patru roate
i erau stelue n genele ei.
Ningea uurel, cu fulgi catifelai peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii nzpezii...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
aa c nu mai tiu ce spunea.

Zepeline peste piaa Bucur-Obor

Zepeline lungi planau peste piaa Bucur-Obor
erau ochii ti lungi, vzui prin retrovizor.
Cine mai vzuse glisnd uriae, atta de-aproape
zepeline cu gene, cu cearcne, cu fard albstrui peste pleoape?
Cetenii priveau prin ferestrele farmaciei, patiseriei, C.E.C.-ului,
magazinului de confecii pentru brbai, femei & copii
indicatoarele de circulaie se muiaser de plcere
igncile cu gum de mestecat cu poze de Alfa-Romeo
i suciser vertebrele cervicale n sus
iar ochii ti intrau n nori, sclipeau n soare, ndreptndu-se mereu
spre apus...

De-abia plecasei
De-abia plecasei. Te-am rugat s pleci.
Te urmream de-a lungul molatecii poteci,
Pn-ai pierit, la capt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dat napoi!
i-as fi fcut un semn, dup plecare,
Dar ce-i un semn din umbr-n deprtare?
Voiam s pleci, voiam i s rmi.
Ai ascultat de gndul ce-l dinti.
Nu te oprise gndul fr glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai fi mai rmas?

Doamne, daca-mi esti prieten

De Spiridon Popescu
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum te lauzi la toti sfintii,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu parintii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
N-asculta de toti zurliii,

Da-i in scris porunca mortii

Sa-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Nu-mi mai otravi ursita,
Da-i in scris porunca mortii
Sa-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, daca-mi esti prieten,
Cum sustii in gura mare,
Moaie-ti tocul in cerneala
Si-nainte de culcare
Da-i in scris porunca mortii,
Cand si-o ascuti pumnalul,
Sa-l infiga-n mine, Doamne,
Si sa lase-n viata calul.

Poetul ca si soldatul
nu are viata personala.
Viata lui personala este praf
si pulbere.
El ridica n clestii circonvolutiunilor lui
sentimentele furnicii
si le apropie, le apropie de ochi
pna cnd le face una cu propriul sau ochi.
El si pune urechia pe burta cinelui flamnd
si i miroase cu nasul lui botul ntredeschis
pna cnd nasul lui si botul cinelui
sunt totuna.
Pe caldurile groaznice
el si face vnt cu aripile pasarilor
pe care tot el le sperie ca sa le faca sa zboare
Sa nu-l credeti pe poet cnd plnge
Niciodata lacrima lui nu e lacrima lui
El a stors lucrurile de lacrimi
El plnge cu lacrima lucrurilor.
Poetul e ca si timpul
Mai repede sau mai ncet
mai mincinos sau mai adevarat
Feritii-va sa-i spuneti ceva poetului

Mai ales feriti-va sa-i spuneti un lucru adevarat

Dar si mai si, feriti-va sa-i spuneti un lucru simtit
Imediat el o sa spuna ca el l-a zis,
si o sa-l spuna ntr-asa fel nct si voi
o sa ziceti ca ntr-adevar
el l-a zis
Dar mai ales va conjur,
nu puneti mna pe poet!
Nu,nu puneti niciodata mna pe poet!