AEROGEL

Aerogelul a fost pentru prima oar obinut de chimistul american Steven S. Kistler , n 1931. El
prepar un hidrogel de SiO2 (hidrogelul este un gel ce conine ap) utiliznd reacia dintre
silicatul de sodiu i acidul clorhidric. Reacia este prezentat mai jos
Na2SiO3 + 2HCl [SiO2xH2O]+ 2NaCl
Obinerea hidrogelului de SiO2 este urmat de eliminarea ionilor de clor i sodiu dup
care apa coninut n porii gelului este schimbat cuetanol (procesul de deshidratare este unul
lent). n cele din urm alcogelul (gel ce conine un alcool) de SiO2 este adus
la temperatura ipresiunea necesar pentru ca etanolul lichid s ajung n condiii supracritice. n
starea supracritic etanolul se va comporta precum un gaz, fr a exercita asupra porilor
materialului fore de tensiune superficial. Odat etanolul eliminat se obine o structur cu
o densitate extrem de mic, numit aerogel (gel ce conine doar aer). Prepararea aerogelurilor prin
aceast metoda s-a dovedit a fi foarte dificil, lucru care mpreun cu imposibilitatea la acel
moment, de a cunoate cu adevrat proprietile speciale ale acestui tip de material a condus la
neglijarea cercetrilor n acest domeniu pentru aproape trei decenii. Aerogelurile au revenit n
atenia comunitii tiinifice odat cu descoperirea n anii 60' a unei noi metode de ob inere a
gelurilor de SiO2, eliminndu-se n acest fel dificultile ntmpinate n metoda lui Kistler. Prima
aplicaie a aerogelurilor este n domeniul detectoarelor utilizate n fizic energiilor nalte
(detectoarele Cerenkov) [3].
Cercetatorii il considera un supermaterial. Are culoarea unei bucati de gheata, e usor ca
un nor, iar puterea sa izolanta e mai mare decat cea a vatei de sticla. Daca-l privesti, pare o
holograma, dar chiar daca in realitate e un fel de burete de siliciu cu nenumarate orificii
minuscule materialul numit oficial aerogel este un solid in adevaratul sens al cuvantului. El ar
putea fi chiar materialul viitorului.

Recuperatorul prafului de comete

Densitatea aerogelului este de 800 de ori mai mica decat cea a unei bucati de sticla de
aceeasi marime. Este constituit din bioxid de siliciu (ca sticla) si din... aer, acesta din urma putand

ajunge la 99,8% din total! Aerul este repartizat in pori invizibili cu ochiul liber, dar ponderalitatea
extrem de redusa are si un revers: materialul este fragil, astfel ca se farama chiar si numai daca
cineva doreste sa-l tina intre degete. Proprietatile mentionate au determinat alegerea aerogelului
pentru a capta praf de comete. Acesta, avand o viteza de 20.000 km/ora, pe un alt material s-ar
distruge sau ar ricosa.De altfel, sonda spatiala Stardust a colectat astfel de praf din cometa Wild
2, ceea ce-i va ajuta pe cercetatori sa incerce descoperirea naturii materiei din care s-a format
Sistemul Solar. Aceasta, deoarece, spre deosebire de planete, cometele au evoluat foarte putin. In
ciuda fragilitatii sale, totusi aerogelul are o forta incredibila. De pilda, un bloc de numai 2,4
grame poate sustine o bucata de piatra de 1000 de ori mai grea decat el!
Aerogelul constituie o izolaie termic bun, deoarece aproape neutralizeaz cele trei
metode de transfer de cldur: convecia, conducia i radiaia. Rezistena la transferul prin
conductivitate este dat de componenta majoritar gazoas. n special aici se evideniaz aerogelul
pe baz de siliciu (SilicaGel), deoarece siliciul are de asemenea conducia termic mic.
Rezistena la transferul convectiv este dat de faptul c aerul nu circul n structura materialului,
iar dac folosim un gel pe baz de carbon, obinem o rezisten mic la transferul radiativ. De
aceea cel mai folosit aerogel pe post de izolator termic este SilicaGelul cu carbon adugat.
Datorit naturii sale higroscopice, aerogelul este un material extrem de uscat i netratat
chimic este hidrofil, de aceea manevrarea lui este recomandat s fie fcut cu msuri de protecie
a minilor. Totui, prin tratare chimic poate deveni un material hidrofob, iar dac tratarea se face
la interiorul materialului acesta devine mai puin susceptibil degradrii dect n cazul n care se
prevede un strat exterior hidrofob. Se topete numai la temperaturi de peste 1200 grade Celsius,
are o conductibilitate apropiat de zero i este considerat materialul solid cu cea mai mic
densitate posibil, coninnd aer n proporie de 99.8%. Un centimetru cub din aer ogel cntrete
3 miligrame, puin mai mult dect aerul, iar dimensiunea total a golurilor din interiorul su este
similar cu cea a unui teren de fotbal, aproximativ 7000 metri ptrai. n plus, un burete de
aerogel de numai 2 grame poate susine greutatea unei crmizi de 2.5 kg.
Dac inginerii s-au gndit s ntrebuineze acest material n izolarea conductelor de petrol
i cizmarii n confecionarea branurilor pentru nclminte, alpinista britanic Anne Parmenter a
escaladat muntele Everest fiind nclat cu ghete cptuite cu un strat subire de aerogel;
declaraia sa de dup expediie a fost: singura problem a fost c mi era foarte cald la picioare,

ceea ce, de fapt, nu este o problem atunci cnd eti alpinist. De asemenea, designerul Hugo
Boss a testat calitile aerogelului pentru o linie de geci de iarn, dar acestea au fost rapid retrase
din circulaie, deoarece cumprtorii s-au declarat incomodai de faptul c erau mult prea
clduroase.
Cel mai bun izolant termic
Labirintul fabulos al texturii aerogelului pune caldurii mari piedici in tentativa sa de a penetra
materialul: siliciu, aer, iar siliciu, iar aer... Motivul: caldura nu agreeaza trecerea dintr-un solid
intr-un gaz sau invers. Ar putea calatori prin reteaua de siliciu, insa fumul inghetat contine
acest element doar in proportie de cel mult 1%. Apoi, in textura mentionata, siliciul formeaza
spuneam un labirint halucinant. Caldura se stie ca se transmite prin vibratii produse in structura
intima a materialului expus sursei. Or, daca intr-un solid oarecare propagarea se face oarecum
liniar, in aerogel ea se disperseaza la fiecare intersectie a particulelor de siliciu, pierderile de
caldura fiind enorme. De aceea, materialul in discutie este de 5 ori mai eficace decat vata de
sticla, desi structura lor este similara. Un exemplu: daca deasupra unei flacari de 1900 grade C se
aseaza o placa de aerogel, acesta absoarbe 800 grade C fara probleme. E drept ca la un moment
dat se va topi, insa pana atunci, pe suprafata lui poate rezista o floare la fel de proaspata ca dupa
ce a fost culeasa. Alpinista britanica Anne Parmenter a escaladat muntele Everest incaltata cu
ghete captusite cu un strat subtire de aerogel. Singura problema a fost ca mi-era foarte cald la
picioare, ceea ce, de fapt, nu e o problema atunci cand esti alpinist, a declarat Parmenter. Firma
Hugo Boss a testat si ea calitatile aerogelului pentru o linie de canadiene, insa nu prea au avut
succes pentru ca erau prea calduroase.

Volum minim, suprafata imensa

Imaginati-va un cub de aerogel cu latura de 2 centimetri. Care este suprafata lui? Veti
spune ca 2 cm2 (4 cm2 x 6 fete), totusi raspunsul corect este 12.000 metri patrati; cam cat doua
terenuri de fotbal! Nu e o farsa: chiar daca porii sunt invizibili, suprafata lor interna ii face sa se
afle in contact permanent cu exteriorul. Privitor la aceasta proprietate neobisnuita, aerogelul de
siliciu nu are o utilizare deosebita. Exista insa in prezent aerogelii de carbon, pentru care ea e
importanta, acestora adaugandu-li-se chalcogelii, care contin sulf sau seleniu. Cei din urma au
o veritabila super-putere: suprafata lor capteaza metalele grele, cum este mercurul, care polueaza

raurile si oceanele. De aici, interesul ca suprafata respectiva sa fie cat mai mare. O proprietate
care va face, probabil, in curand, din chalcogeli, suveranii decontaminarii apelor (atat de)
poluate.
Utilizari
Specialitii consider c potenialul materialului este aproape nelimitat, fiind de prere c
s-ar putea gsi aplicaii ale acestuia n majoritatea domeniilor i activitilor umane. Pentru c
absoarbe complet radiaiile infrarosii, el va permite construirea unor cldiri sau incinte care s
permita accesul luminii solare n interiorul lor, fr a tolera ns i schimbrile termice. Inserarea
unui strat de aerogel n pere ii exteriori ai caselor i n compoziia geamurilor ferestrelor, ne va
scpa att de cldura torid a verii i de frigul sezonului rece, ct i de la aparatura electrocasnic
mare consumatoare de energie electric, aa cum sunt toate aparatele de aer condiionat. Dac
suntem puin mai ndrznei, putem s ne gndim chiar c montarea unui acoperi transparent ce
permite ptrunderea ntregului spectru de lumin fr vreun pic de cldur va reprezenta un salt
uria din punct de vedere al eficienei energetice.
Aplicaiile aerogelului sunt infinite, cercettorii au descoperit c el poate fi folosit i
pentru fabricarea rachetelor de tenis, dar datorit modificrii prin adaos de sulf sau seleniu, cu
ajutorul aergelului pot fi evitate chiar catastrofe ecologice. De exemplu, urmrile dezastruoase ale
unor deversri accidentale de produse petroliere n apele mrilor i oceanelor ar putea fi cu succes
anulate, prin exploatarea uriaei capaciti a aerogelului de a absoarbe metale grele, de tipul
mercur, din mediul acvatic. Particule de aerogel rspndite pe ruri i lacuri ar avea capacitatea
de a atrage metalele grele din ape i, deci, de a cura mediul. Chimistul american Mercouri
Lonatzidis a dovedit acest lucru, demonstrnd c particulele de aerogel au adus o soluie infectat
cu mercur, de la 645 pri mercur la un milion pri ap, la doar 0.04 pri mercur pentru un
milion pri de ap, o agresivitate similar prezint aerogelul i n cazul mediilor ncrcate cu
plumb, cadmiu i sulf.
NASA folosete deja aerogelul pentru izolarea termic a costumelor astronauilor, un strat
de 18 mm din material asigurnd protecia mpotriva frigului la temperaturi de pn la minus 150
grade Celsius.
Un material absolut fantastic, acesta este aerogelul, un strat de numai 8 mm poate asigura
supravieuirea n faa exploziei a unui kilogram de dinamit i a unui oc termic ce degajeaz o

cldur de peste 1000 grade Celsius. Procesat prin metode speciale, aerogelul poate fi utilizat i
pentru desalinizarea apei de mare. Dac mai adugm c este un bun conductor de electricitate i
c este capabil s nmagazineze energie solar precum celulele fotovoltaice, nelegem c
aerogelul se prezint chimitilor i inginerilor precum un material al viitorului.