You are on page 1of 10

LIMBA ROMN

GRADELE DE INTENSITATE ALE ADJECTIVULUI N LIMBA ROMN.


CONSIDERATII STILISTICE
Lect. univ. drd. VALERICA SPORIS
Universitatea Lucian Blaga Sibiu
In Romanian the categories of comparison and of intensity know a much richer
configuration than Latin, having a remarkable expressive potential. If the system of comparison is
very well represented, the category of intensity is neglected by linguists. As a consequence, we will
try to highlight the aesthetical and expressive values of the Romanian qualificative adjective,
illustrating the different nuances of intensity: a type of overcomparison represented by fixed
constructions in which the feature is raised and lowered on a new degree, but not in comparison
with the positive degree and in comparison with the comparative degree: much more beautiful,
ever more, more and more beautiful , the degrees of mobile intensity (the regressive and the
progressive), the absolute superlative (the most suggestive degree).
Structura gramatical este receptiv la intentiile expresiv-estetice ale limbajului. Integrate n
context lingvistic si literar-artistic, elementele lexical-gramaticale sunt purttoare de valori stilistice.
Pe aceste considerente, stilistica este numit gramatic expresiv sau gramatic afectiv.
Cuvntul este maleabil, miscndu-se usor n spatiul comunicrii orale sau scrise, lingvistice
sau artistice, dezvoltnd semnificatii contextuale multiple. O clas lexico-gramatical poate s-si
fureasc propriul univers de imagini artistice. Adjectivul, gratie ncrcturii semantice autonome si
gradului ridicat de abstractizare, si poate croi propriul drum, propria aventur, crendu-si un cmp
stilistic1. Cmpul stilistic al adjectivului ilustreaz comportamentul si expresivitatea acestei prti de
vorbire, reunind valorile sale stilistice, reprezentate de cuvinte si structuri cu valoare expresivestetic, figuri de stil care solicit lexemul adjectival calificativ, participnd la comunicarea
artistic.
nsusirea, prin ea nssi, poate sensibiliza. Dac substantivul include mai multe nsusiri sau
note, adjectivul numeste una singur, alegerea fiind, de multe ori, subiectiv. Anumiti lingvisti au
ncercat s revizuiasc definitia clasic a adjectivului, afirmnd c acesta nu exprim nsusiri, ci
atribuie nsusiri obiectelor prin procesul de epitez adecvat (copil inteligent) sau neadecvat
(zpad viorie)2.
Chiar dac existenta sa este dependent de substantiv, adjectivul constituie una dintre prtile
de vorbire esentiale n comunicarea lingvistic, un cuvnt major 3, alturndu-se substantivului
si verbului. Dac n cazul substantivelor genul si numrul reflect aspecte ale realittii obiective
(opozitia natural de sex sau analogia, distinctiile: animat / inanimat, un exemplar / mai multe
1

Notiunea de champ stylistique apare la Pierre Guiraud (La stylistique, Paris, P.U.F., 1979, p.112-117), Georges Molini
(lments de stylistique franaise, Paris, P.U.F., 1986, p.13) s.a. Sintagma cmp stilistic devine sinonim (n sens
restrns) cu spatiul stilistic (Paul Magheru, Spatiul stilistic, Resita, Editura Modus, 1998), fiind creat prin analogie cu
sintagmele: cmp lexical, cmp semantic sau cmp sinonimic.
2
Mihaela Gitnaru, Adjectivul n limba romn, Pitesti, Editura Universittii, 2002, p.6-7.
3
Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Noul dictionar enciclopedic al stiintelor limbajului, Bucuresti, Editura Babel,
1996, p.288.

25

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

exemplare), opozitiile formale de gen, numr si caz la adjectiv apar ca urmare a manifestrii relatiei
de dependent a adjectivului fat de regentul su. Specifice substantivului nsotitor, genul, numrul
si cazul sunt pentru adjectiv categorii pur formale, adic se nscriu numai n planul expresiei, nu si
al continutului, fapt ce se justific prin necesitatea acordului. Legtura de dependent unilateral a
adjectivului fat de regentul su este deci marcat prin redundanta mrcilor gramaticale care
realizeaz acordul, vorbindu-se n aceast situatie despre un mimetism morfologic 4. Singura
categorie gramatical specific adjectivului, caracterizndu-se att prin form, ct si prin continut
(categorial), este categoria comparatiei si intensittii.
n limba romn sistemul comparatiei si intensittii are o configuratie mult mai bogat dect
n latin, detinnd un potential expresiv remarcabil. Categoria gradelor de comparatie intensitate a
dat nastere multor controverse. Divergentele privesc: metalimbajul de specialitate, utilizarea
conceptelor de grad de comparatie si grad de intensitate, sistemul valorilor graduale ale
adjectivelor, gruparea adjectivelor comparabile si incomparabile etc. Categoria comparatiei si
intensittii priveste adjectivele calificative, ilustrnd procesul de intensificare gradual a calittii sau
fenomenul comparatiei nsusirii / nsusirilor obiectului / obiectelor. Aceast categorie specific
adjectivului este preluat de anumite subclase ale adverbului si, foarte rar, chiar accidental, de alte
clase lexico-gramaticale: substantive care includ un continut calificativ, avnd deci marca semantic
[+nsusire]: cel mai poet, cel mai artist; verbe: Chirita: Foarte multmesc (Vasile Alecsandri,
Chirita n provintie) aici, adverbul foarte devine echivalent semantic al adverbului cantitativ mult;
pronume: mai ceva; interjectii: Vai de cel ce nu stie nici cnd s griasc, nici cnd s tac, dar cu
mult mai vai de cel ce nu stie nici ce s griasc, nici ce s tac..
Categoria comparatiei si intensittii marcheaz:
- gradele de intensitate pe care le poate atinge aceeasi nsusire la dou sau mai multe obiecte
sau compararea aceleiasi nsusiri la dou sau mai multe obiecte;
- gradele de intensitate pe care le poate atinge o nsusire a aceluiasi obiect n mprejurri
diferite sau compararea aceleiasi nsusiri a aceluiasi obiect n diferite circumstante;
- gradele de intensitate n care pot exista dou nsusiri ale aceluiasi obiect sau compararea a
dou nsusiri ale aceluiasi obiect;
- gradele de intensitate n care pot exista dou nsusiri (simultane) la dou obiecte sau
compararea a dou nsusiri (simultane) la dou obiecte.
Operatorul [ Comparatie] distinge:
termenii marcati ai opozitiilor comparatiei: gradele relative / intensitatea obiectiv
(comparativ)5: comparativul, superlativul relativ;
termenii nemarcati: gradele absolute / gradele de intensitate noncomparativ 6 /
intensitatea subiectiv (apreciativ)7: superlativul absolut, cruia i adugm gradele
intensittii mobile8 (progresivul, regresivul), gradul intensittii insuficiente / sczute si
gradul intensittii suficiente9; pozitivul este tot un termen nemarcat.
Termenii nemarcati sunt impropriu numiti grade de comparatie, deoarece indic nsusirea ca
atare sau intensitatea cu care se manifest o nsusire sau o calitate. Modalitatea lingvistic de
exprimare a intensittii este rezultatul aprecierii subiective a vorbitorului / scriitorului. n lucrarea
de fat noi suntem preocupati de expresivitatea categoriei intensittii, manifestat n subclasa
adjectivelor calificative n limba romn.

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.77.


Dumitru Irimia, Gramatica limbii romne, Iasi, Editura Polirom, 1997, p.89.
6
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, Limba romn contemporan, Bucuresti, Editura Didactic si Pedagogic, 1978, p.404.
7
Dumitru Irimia, op. cit., p.89.
8
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., p.407-408.
9
Ibidem, p.407.
5

26

LIMBA ROMN

Fiecare modalizator de evaluare are un formant specific (inclusiv formantul zero), dar
cunoaste realizri diferite, ca expresie, n primul rnd. Gradul pozitiv este reperul, etalonul,
termenul primar de raportare sau unitatea de referint, fiind marcat, de regul, prin morfem (de
comparatie / de intensitate) . nsusirea nu este raportat la alte obiecte, mprejurri sau nsusiri. Se
poate vorbi ns de puterea de nuantare a sensurilor afective ale pozitivului, decise de context.
Astfel, pozitivul poate fi ntrebuintat ca superlativ, mai ales n basme, povestiri fantastice sau scrieri
cu iz arhaic: Cnd vei ajunge si tu odat mare si tare (). (Ion Creang, Povestea lui HarapAlb); () Ilie Catacozino cel tare si mare, (). (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); S-ti
rsplteasc Dumnezeu, / C-i bun si mare! (George Cosbuc, Rugmintea din urm). Sensul celor
dou adjective alturate si intonatia exclamativ confer grupului coordonat o not de superlativ
absolut.
Gradul comparativ este sensul morfologic din structura adjectivului n care se reflect
relatiile ontice de egalitate si de inegalitate dintre dou nsusiri 10. Interferenta comparativului cu
pozitivul a creat comparativul eliptic11: Tare ca piatra, / Iute ca sgeata, / Tare ca fierul, / Iute ca
otelul. (Sorcova). Aceste sintagme comparative devin echivalente semantice ale superlativului
absolut.
Sub aspect semantic, exista n latin opozitia superioritate inferioritate, ns aceasta se
exprima prin antonimie. Si astzi se manifest n limba romn tendinta de a nlocui comparativul
de inferioritate prin comparativul de superioritate al antonimului adjectival: mai putin bun / mai
ru. Este o modalitate de a reliefa adjectivul care contine marca semantic [+ Defect].
Exist n limba romn constructii fixe cu accent intensiv (asa justificm includerea lor n
categoria intensittii), n care nsusirea este ridicat sau cobort pe o nou treapt, ns nu fat de
pozitiv, ci fat de comparativ. Acest tip de structuri se ncadreaz la gradul hipercomparativ, grad
care cunoaste mai multe forme de exprimare si valente expresive remarcabile:
a. Hipercomparativul afectiv n cazul adjectivelor care determin substantive, nume de
stri afective: mai mare dragul (mila, mirarea, groaza, rusinea etc.): Chirita: mi era mai mare
rusnea (Vasile Alecsandri, Chirita n provintie); Dintr-o preche de boi de-a mai mare dragul
s te uiti la ei am rmas c-o pung goal. (Ion Creang, Dnil Prepeleac).
Alexandru Tosa12 consider aceste sintagme expresii cu valoare interjectional,
constituindu-se n propozitii exclamative care dau relief frazei. Noua Gramatic a limbii romne le
ncadreaz corect, credem noi, la false comparative de superioritate (), echivalente ale unor
superlative absolute13, deoarece structurile respective devin locutiuni cu nuant intensiv.
b. Hipercomparativul ascendent / gradul progresiv / gradul intensittii crescnde
Se afirm despre aceast variant c seamn, sub aspectul formrii, cu comparativul, dar
nu are termen de comparatie14. Apreciem ns c este vorba despre o comparatie nonmanifest, dar
subnteleas, nsusirea fiind prezentat n devenire: [Buzele] au devenit aproape negre din ce n
ce mai negre (Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit); Numai capul () mereu mai ntunecat, se
fcea tot mai luminos, (). (Garabet Ibrileanu, Adela); Mereu mai mic umbra se strnge
ghemuit (Vasile Voiculescu, Fantazie). Putem denumi fenomenul intensitate eventiv sau
gradat, deoarece nsusirea se transform treptat. Aceast denumire a rezultat din analogia cu
subclasa verbelor reflexive eventive (a se nglbeni, a se nnegri, a se nrosi, a se nverzi etc.).
10

Alexandru Tosa, Elemente de morfologie, Bucuresti, Editura Stiintific si Enciclopedic, 1983, p.184.
Stefan Gitnaru, Gramatica actual a limbii romne. Morfologia, [Pitesti], Editura Tempora, 1998, p.94-95, 98;
Studii si articole de gramatic, Pitesti, Editura Universittii, 2002, p.59.
12
Alexandru Tosa, op. cit., p.186.
13
Gramatica limbii romne, I, Bucuresti, Editura Academiei Romne, 2005, p.159.
14
Stefan Gitnaru, Studii si articole de gramatic, p.59.
11

27

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

n acest context, considerm c trebuie s se fac referire si la hipercomparativul


descendent / gradul regresiv / gradul intensittii descrescnde, a doua form a intensittii
mobile. Acesta este omis de majoritatea lingvistilor poate si din motivul slabei sale ocurente n
comunicare. Gradului regresiv i se substituie n exprimare forma progresivului adjectivului
antonim: tot mai putin frumoas / tot mai urt. n exemplul dat, prima form poate detine o
valoare stilistic eufemistic.
Functia stilistic de baz a categoriei intensittii mobile este gradatia, actualizat sub forma
climaxului si a anticlimaxului: Goarna rsun trist, mai trist, tot mai trist. (Zaharia Stancu,
Ce mult te-am iubit); Ei simt c-a lor vorbire-i mai slab, tot mai slab (Mihai Eminescu, Strigoii).
Repetarea adjectivului la gradul comparativ de superioritate creeaz n exemplul urmtor un
superlativ, rednd gradarea senzatiei pn la limita extrem: Si foamea se face mai mare mai
mare (Alexandru Macedonski, Noaptea de decemvrie).
Nestiind ce-i Absolutul, sufletul macedonskian l caut nencetat. ncercnd s-l ating,
poetul se refugiaz n universul oniric, posibilitate de eliberare din realitatea ostil si de construire a
altei realitti - imaginare, ideale: Uit o viat amrt de ultragii sngeroase, / O renastere ntreag
ntr-un vis tot mai profund. (Stepa). Visul devine astfel metod de substituire a prezentului si
mijloc de obtinere a satisfactiei supreme, crend impresia realizrii de sine.
Necuvntul, acel laser lingvistic stnescian, e chemat s recreeze lumea: Visez acel laser
lingvistic / () / Care s smulg ntruna luminii / ce e ap cu pesti n ea si s-o lase / tot mai pur si
mai singur si mai pur, / pn cnd se face din nou / ntuneric. (Necuvinte). Polisindetul
realizeaz gradatia ascendent, substituind adverbul de progresie tot.
Asteptarea strii de gratie, efortul travaliului artistic este ilustrat metaforic de Nichita
Stnescu n versurile: Alergnd, alergnd mi se-nteteau muschii, / scheletul alb ce-l tin n mine, /
() / a nceput s se fac mai luminos, mai luminos (Continuitate).
c. Hipercomparativul competitiv sau al ntrecerii / comparativ intern15
Obiectele se ntrec unele pe altele prin intensitatea nsusirii: () paseri, care de care mai
frumoase, mai cucuiete si mai boghete. (Ion Creang, Punguta cu doi bani); () glasuri care de
care mai uricioase (). (Ion Creang, Ivan Turbinc).
d. Hipercomparativul depsirii superioritatea nsusirii este indiscutabil: () durerea
ar fi si mai mare (Garabet Ibrileanu, Adela); Eram mult mai prost pe-atunci (Ion Barbu,
Dup melci).
Prin hipercomparativele depsirii se redau diformitatea si enormitatea fizic a personajelor
din Povestea lui Harap-Alb: () Harap-Alb vede alt drcrie si mai mare (). (Flmnzil);
() numai iaca Harap-Alb vede alt minuntie si mai mare; (Setil); () numai iaca ce vede
Harap-Alb alt minuntie si mai minunat (). (Ochil).
e. Hipercomparativul substitutiv
Variant mult mai expresiv a hipercomparativului depsirii, hipercomparativul substitutiv
este marcat prin: adverbul de intensificare si (aduce un spor de informatie, marcheaz o nou treapt
a nsusirii) + mai (marca unui comparativ de superioritate considerat plan de referint) + si
(marcheaz o alt treapt a nsusirii, superioar, fiind substitut al adjectivului): Si mai mergnd ei
o bucat, numai iaca ce vede Harap-Alb alt bzdganie si mai si (). (Ion Creang, Povestea lui
Harap-Alb). Este o exprimare trunchiat prin care este introdus n poveste unul dintre personaje
(Psril).
15

Mihaela Gitnaru, op. cit., p.110.

28

LIMBA ROMN

Gradul intensittii insuficiente / sczute are ca formanti adverbele si constructiile


adverbiale cantitative: putin, insuficient (de), nu suficient (de), nesatisfctor (de), nu
satisfctor (de), nu (n)deajuns (de), nu destul (de) etc.
Gradul intensittii suficiente se construieste cu morfemele: suficient (de), satisfctor
(de), (n)deajuns (de), destul (de)etc.: Dar sunt destul de trainice si grele. (Al. Philippide,
Izgonirea lui Prometeu).
nsusirea se poate prezenta ntr-un grad relativ ridicat / sczut de intensitate: destul de trist,
cam trist, putin trist, usor trist etc. Dumitru Irimia16 include aceste structuri la intensitatea relativ,
n timp ce superlativul [absolut] reprezint intensitatea superlativ.
Superlativul este gradul la care ajunge potentarea maxim a calittii. Ca urmare, acesta are
numeroase si variate valori expresiv-estetice, derivnd dintr-o exprimare sublimat.
Unii lingvisti consider c denumirea de superlativ (relativ, absolut) de superioritate se
constituie ntr-o sintagm pleonastic, iar sintagma superlativ de inferioritate este un exemplu de
contradictie semantic. De aceea, s-a ncercat impunerea termenilor superlativ si inferlativ17, ns
n morfologia limbii noastre acest fapt nu a avut ecou.
Superlativul absolut exprim intensitatea absolut a nsusirii, fiind o subcategorie
productiv a clasei adjectivelor n limba romn. Structura sa include mijloace sintetice si analitice
diverse, ale cror virtualitti expresive le vom exploata n continuare.
a. Superlativul absolut de inferioritate / gradul intensittii minime18 / inferlativul
[absolut] / superlativul [absolut] negativ19 se preteaz unei exprimri eufemistice, asemenea
celorlalte variante ale inferiorittii: Maria este foarte putin frumoas. (~ Maria este urt.).
b. Superlativul absolut de superioritate / superlativul [absolut] pozitiv 20
Variantele principale21 ale acestui tip de superlativ absolut sunt gradul intensittii maxime,
marcat prin mijloace diverse (sufixul -isim(), foarte, extrem (de) etc.) si gradul intensittii
maxime depsite (excesive), marcat prin prefixe sau anumite adverbe si locutiuni adverbiale
urmate de prepozitia de (ultra-, extra-, arhi-, excesiv (de), exagerat (de), peste msur (de),
peste poate (de) etc.).
Superlativul excesiv22 propus de Dumitru Irimia este considerat o variant emfatic n cel
mai nalt grad: urechi prea lungi, ochi prea mari. Bibliografia de specialitate nregistreaz si un
superlativ absolut corelat23: Maria este foarte frumoas n comparatie cu Elena.
Mijloacele variate si expresive de redare a superlativului absolut demonstreaz interferenta
nivelurilor lingvistice si sporesc tezaurul limbii noastre.
a. Mijloace fonetice-fonologice:
lungirea sau repetarea sunetelor din structura semnificantului adjectival: Bun treab!
(Ion Creang, Povestea lui Harap-Alb).
mijloace suprasegmentale - intonatia si accentul n enunturi exclamative, ironice sau
emfatice: Frumos (mai) este copilul!; Buun intentie!; Mare ntru mai esti Dnil
Prepeleac! (Ion Creang, Dnil Prepeleac).
16

Dumitru Irimia, op. cit., p.91.


Stefan Gitnaru, Gramatica actual a limbii romne. Morfologia, p.95-96; Studii si articole de gramatic, p.110113; Mihaela Gitnaru, op. cit., p.96-97.
18
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., p.407.
19
Dumitru Irimia, op. cit., p.91.
20
Ibidem.
21
Iorgu Iordan, Vladimir Robu, op. cit., p.408.
22
Dumitru Irimia, op. cit., p.91.
23
Mihaela Gitnaru, op. cit., p.106.
17

29

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

b. Mijloace lexicale:
prefixe superlative24, prefixoide:
- prefixe vechi (str-, prea-, rs-) n constructii aglutinate, conservate n limbajul bisericesc:
preacinstit, preacucernic, preafericit etc. sau valorificate de artistii cuvntului: Dar n-am gsit
dect strvechi suspine. (Al. Philippide, Cntecul nimnui); Strvechiul rcnet nc n-a ajuns?
(Al. Philippide, Izgonirea lui Prometeu); preavitiazul mieu suflet, preabogata dumndziasca
mil, preacredincioase mrturii, putere preanalt, [Dumndzu] preasvint, preadrept,
preabuna () cinste, preanalt Dumndzu, preacinstit () cunun (Dimitrie Cantemir,
Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); mbrac-te-n alb, preafrumoas mireas (Adrian
Punescu, Imposibila nunt); Vuiri de valuri. Voi lega strlimpezi / Comori de matostate si
smaralde (Ion Pillat, Poetul).
Atras irezistibil de cetatea - himer, nluc sublim, eroul din Noaptea de decemvrie se
arunc ntr-o expeditie delirant: Cetatea preasfnt l cheam n ea; Si tot nu s-arat orasul
preasfnt - (Alexandru Macedonski). Superlativele sunt simbolul mirajului gloriei.
- prefixe neologice (arhi-, extra-, ultra-, supra-, hiper-, super- etc.): Catavencu: () c
sunt ultraprogresist (I. L. Caragiale, O scrisoare pierdut); Ics, scolarul cel cu plete, / Scos la
tabl s-l asculte / Despre ultra-violete / D rspunsuri ultra-scurte! (Unui scolar la ora de
fizic25). Desprtirea aparent a prefixului de adjectiv impune un anumit ritm si evidentiaz poanta
ironic.
O tendint actual o constituie formarea superlativului absolut prin derivare cu super(superdestept, superelegant), fenomen ce s-a extins si la alte clase lexico-gramaticale care nu
cunosc dect accidental categoria comparatiei si intensittii: superbiat, supermasin, superocazie,
superofert etc.
Unele prefixe neologice si elemente de compunere si-au cstigat, cu timpul, autonomia n
limbajul familiar, ca adjective invariabile: o bluz super, un CD extra, o masin ultra, o fust mini /
maxi; Costume de strad, () pantofi extra, preturi ieftine (Eugen Barbu, Groapa) etc. Mini si
maxi sunt elemente antitetice satirice n epigrama Unei eleve n pas cu moda26: Nu gnditi c-i
vreo brfeal! / Stiu colegii si vecinii! / C e maxi la chiuleal, / Iar la-nvttur mini!.
Dublarea prefixului accentueaz caracterul intensiv al nsusirii: ultraultrasensibil,
supersuperinteligent, extraextrafin etc.
sufixul -isim(): rarisim(), clarisim(), simplisim() etc.
n comedia D-ale carnavalului personajul lui I. L. Caragiale se las influentat de limba
italian: Crcnel: Si cel putin dac am fi siguri, sigurisimi [= foarte siguri] c-i aici!....
Adjectivul simplisim este echivalentul semantic al adjectivului ultrasimplu: Stul de istorie,
totusi, / Mi-e dor de-o simplissim viat (Adrian Punescu, Simplissima viat).
Limbajul publicistic este recunoscut pentru inovatiile lexicale: Gina Ptrascu despre vedete
verissime (subiectul unei dezbateri televizate, n cadrul emisiunii Dan Diaconescu n direct,
OTV, 22 martie 2006).
sufixe diminutivale sau augmentative: tinerel (=foarte tnr), mncu (=foarte lacom).
Cuvntul tinerel poate avea mai multe nuante semantice si afective, de la ntelesul dat de
sufixul diminutival pn la valoarea eufemistic. Adjectivul mncu este des ntrebuintat cu valoare
depreciativ, n form substantivat.
forme adjectivale compuse (literare sau neliterare): dumndzirea atoatputernic,
Dumndzu atotputernic (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu
lumea).
24

Corneliu Dimitriu, Tratat de gramatic a limbii romne. Morfologia, Iasi, Institutul European, 1999, p.205.
Patita Silvestru, George Zarafu, vol. Rdeti, copii!, Bucuresti, Editura Ion Creang, 1990, p.17.
26
Ibidem, p.92.
25

30

LIMBA ROMN

c. Mijloace morfologice:
adverbul foarte
Cu timpul, acest adverb s-a gramaticalizat, rmnnd un instrument banal de redare a
superlativului absolut.
n cronica lui Ion Neculce adverbul foarte apare uneori ca termen autonom, nu ca morfem al
superlativului: foarte un lucru putin. Alteori, este dublat de alt adverb de intensitate: foarte pr
putini; Si era un om foarte nvtat bine la carte..
Postpunerea adverbului foarte este caracteristic unor constructii nvechite sau populare:
[Adam Sinavschie] Era om mic de stat, dar ntreg la minte, () si-nvtat foarte (). (Ion
Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); Un dor adnc si ndrtnic foarte (Mihai Eminescu, Musat
si ursitorile). Tot o problem de topic arhaic sunt si constructiile: C Ion-vod era minunat de
om bun ().; foarte om harnic, foarti oaste bun aleas (Ion Neculce, Letopisetul Trii
Moldovei).
adverbe grupate n seria semantic: mult, prea, tare, ru, grozav, deplin etc.
n latina vorbit (popular) circulau forme analitice, perifrastice variate, construite cu
ajutorul semiadverbelor: maxime, multus, bene, forte, valde (pentru superlativ), constructii mult mai
concrete, mai clare, dar si mai plastice. Aceste structuri s-au impus n spatiul lingvistic neolatin,
unele dintre ele fiind mostenite si de limba romn. Ca urmare, n limba romn veche superlativul
se forma uneori cu morfemele mult, pr / prea sau ndelung: Numai Dumnedzeu este mult milostiv
().; pr harnic, pr lascav, pr mic (Ion Neculce, Letopisetul Trii Moldovei); Ce cu
aciasta pre a sa prea bogat mil si ndelung rbdare sviteste.; () prea vrtoas mngiare s
avem, ().; ndelung rbdtoriu, mult milostiv, nice dup frdelegile noastre face noao.
(Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea). Pentru stilul poetic al lui Mihai
Eminescu aceste mijloace arhaice devin surse de expresivitate: O prea frumoas fat.
(Luceafrul); Frumoas estio prea frumoas fat. (Dormi!); Mult bogat ai fost odat, mult
rmas-ai tu srac! (Clin (file din poveste).
n limba actual, adverbul prea nsotind un adjectiv exprim exagerarea (prea bun), iar
mult si ndelung se utilizeaz ndeosebi ca determinanti adverbiali (mnnc mult; rabd ndelung).
Constructii de circulatie popular-familiar, valorificate de limbajul beletristic:
- adverbul ru - poate avea un continut defavorabil (prost ru) sau favorabil, pierzndu-si
astfel semantismul negativ (frumoas ru); obligatoriu n pozitie postadjectival, devine mijloc de
expresivitate artistic, subliniind aspectul superlativ al nsusirii: Ipingescu: Era afumat ru nenea
Ghit. (I. L. Caragiale, O noapte furtunoas);
- adverbul grozav - ntlnit cu precdere n vorbirea popular, dar si n stilul literar-artistic:
Zita [ctre Veta]: ti sunt ochii turburi grozav; Veta: () zu, sunt obosit grozav. (I. L.
Caragiale, O noapte furtunoas);
- adverbul deplin: Se vede trupul ei cel alb deplin. (Mihai Eminescu, Fiind biet pduri
cutreieram).
adverbul ht poate deveni morfem de redare a superlativului absolut, chiar dac n
exprimarea oral, popular sau familiar, apare pe lng adverb (ht departe), mai rar pe
lng adjectiv: Este ht frumos biatul!.
adverbe urmate de prepozitia de, grupate n seria semantic: extraordinar (de), excesiv (de),
extrem (de), putred (de), obositor (de), ngrijortor (de), nemilos (de), fript (de), uluitor
(de), usturtor (de), fenomenal (de), nemaintlnit (de), nemaiauzit (de), colosal (de), teribil
(de)27 etc.
27

Constantin-Ioan Mladin consider structurile de acest tip locutiuni adverbiale-morfeme (Limba romn
contemporan. Morfologie, [Curs], Alba Iulia, 2003, p.120). Noi le analizm ca structuri bimembre formate dintr-un
adverb urmat de prepozitie.

31

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

n stilul beletristic, aceste structuri au functie de intensificare exagerat a nsusirii: Si


negrit de dulce (Mihai Eminescu, Luceafrul); -Spun c esti grozav de tare / De ti-a mers
cuvnt prin lume, / ()! (George Cosbuc, Lordul John).
Constructiile superlative: zpcitor (de), fript (de), demential (de), mortal (de) se
preteaz exprimrii argotice sau familiare. Nepermis (de), inadmisibil (de) marcheaz
nclcarea unor conventii sociale, morale.
n vorbirea neliterar se face acordul prin atractie: teribili de frumosi. Fenomenul este
cunoscut sub denumirea de pseudoadjectivare a adverbului28.
Adverbe ca: amarnic, nfricostor, groaznic, cumplit pot exprima fie un continut favorabil,
fie unul defavorabil, n functie de contextul n care se actualizeaz. Acestea pot fi expresia unei
reactii emotive, admirative, a unei stri de groaz sau de uimire (superlative hiperbolice29):
cumplit otrvit butur (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); ()
cumplit, amarnic sfsiat ca o iie (Lucian Blaga, Oedip n fata Sfinxului); vorba viseaz - trupul
meu vlceaua / unde un nger plictisit de cer / si va scuipa cumplit de singur steaua. (Mircea
Dinescu, Mai galben).
Exist situatii n care trebuie discernmnt n selectia morfemului superlativului: *admirabil
de prost / *exceptional de prost. Aceste adverbe nu sunt compatibile cu adjectivul prost, desi sunt
sinonime cu: extraordinar (de), extrem (de) - morfeme adverbiale care se potrivesc acestui context
lingvistic.
locutiuni adverbiale: din cale-afar, cu totul si cu totul, de tot, de mama focului, de para
focului, de pomin, de mai mare dragul, la culme, peste msur, peste orice limit, peste
poate, de-a binelea, cu vrf si ndesat, fr tgad, la culme, cum nu s-a mai vzut (ntlnit,
aflat, pomenit), cum (ct) nu se mai poate, ca vai de etc.: Care Dumndzu () de tot
bun (). (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); Era un vis
misterios / Si blnd din cale-afar (Mihai Eminescu, S-a dus amorul); Dar mai usor de-un
lucru / Frumos de-adevrat. (George Cosbuc, Legenda rndunelei); () o ctelus,
bolnav ca vai de capul ei (); (Ion Creang, Fata babei si fata mosneagului); Asa
zicnd, oft din greu, iesi din cas, fr s-si ieie ziua bun, si plec suprat si amrt ca vai
de om!; flmnd si ncjit ca vai de el (Ion Creang, Poveste).
Morfemele de realizare a acestui grad pot fi pozitionate dup adjectiv, ca n exemplele:
viteaz peste fire / peste msur, srac nevoie mare.
locutiuni adjectivale la superlativ: Leonida: Hehei! unul e Galibardi: om, o dat si
jumtate! (I. L. Caragiale, Conul Leonida fat cu reactiunea); Era brbat s-l pui la ran!
(=foarte bun).
cumul de mijloace: Spiridon: () era turbat ru de tot. (I. L. Caragiale, O noapte
furtunoas); Brnzovenescu: E taretare de tot; Zoe: () e ametit ru de tot. (I. L.
Caragiale, O scrisoare pierdut); Ce seductor de frumoas era (). (Garabet Ibrileanu,
Adela).

28
29

d. Mijloace morfosintactice:
repetarea adjectivului: Dar disear trebuie s facem o plimbare, de adio, lung, lung,
lung (Garabet Ibrileanu, Adela); () btrn, btrn n imperiul meu / bradul brbos
strjuieste mereu. (Lucian Blaga, Cntecul bradului); Zoe: () sunt sigur sigur
().; Trahanache: () suntem tari, stimabile tari (I. L. Caragiale, O scrisoare
pierdut).

Dumitru Nica, Teoria prtilor de vorbire Cu aplicatii la adverb, Iasi, Editura Junimea, 1988, p.100.
Mihaela Gitnaru, op. cit., p.161.

32

LIMBA ROMN

repetarea adjectivului diminutival: Peste patru ani, Petre Rdoi o s rmn singurelsingurel n cas. (Zaharia Stancu, Descult); Era tinerel-tinerel si-o zpceau ochii lui
veninosi si plini de poft. (Eugen Barbu, Groapa).
repetarea adjectivului n form diminutival: singur-singuric (Ion Creang, Amintiri).
repetarea, n form genitival sau de acuzativ, a adjectivului substantivat (superlativ
ebraic30 - procesul de superlativizare se face dup model oriental): istet ntre isteti31,
voinicul voinicilor, frumoasa frumoaselor.
repetarea substantivului: stoluri, stoluri (implic ideea de cantitate sporit), btaie-btaie
(=adevrat, zdravn), biat de biat (=adevrat).
Sublinierea calittii obiectului prin repetarea, cu valoare adjectival, a substantivului
constituie o tendint lingvistic actual, procedeu ntlnit frecvent n limbajul argotic si familiar.
Aceeasi valoare stilistic o au si alte substantive golite de semnificatia originar, implicnd
nsusirea prezentat la un grad maxim de intensitate: Masina este marf / beton! (=de calitate
foarte bun, impresionant, de invidiat).
nlocuirea adjectivului cu un substantiv avnd acelasi radical (superlativ epitetic32: o
minuntie de fat, o buntate de biat, o grozvie de vreme; Brzoi: () Cum o s-mi dau
eu bietubuntate de odor, n mnile ei? (Vasile Alecsandri, Chirita n provintie).
e. Mijloace sintactice:
constructii exclamative (marcate suprasegmental), formate din adverbe (intensive)
prepozitii + forma de pozitiv a adjectivului: De vreme ce faptele cuvntului su sint as de
frumoase, as de ghizdave, as de luminoase, cu ct cel mai frumos, mai ghizdav, mai
luminos va fi?!; O, moarte ! ct de amar iaste pomenirea ta ().; () o, ct de
frumoas fat! (Dimitrie Cantemir, Divanul sau Glceava nteleptului cu lumea); Veta:
() S m culcce obosit sunt! (I. L. Caragiale, O noapte furtunoas).
consecutive superlative33 - macrostructuri sintactice implicnd ideea de superlativ: regenta
consecutivei (+consecutiva): () e att de lung, nct mai n-ajungi cu mna la umrul
su. (Ion Creang, Pcal).
Consecutiva nu exprim doar rezultatul unei actiuni sau calitti, ci urmarea unei nsusiri
deosebite, subliniind caracterul ei superlativ.
superlativul ascuns34: De lenes ce era, nici buctura din gur nu si-o mesteca. (Ion
Creang, Povestea unui om lenes). Enuntul rezult din alturarea unui comparativ de
egalitate unui predicat negativ, cu omisiunea adverbului: Att de lenes era nct nici
buctura din gur nu si-o mesteca..
f. Mijloace retorice35:
adverbe obtinute prin conversiunea substantivului: (priceput) foc, (beat) turt / crit / cui,
(rcit) cobz, (nghetat) bocn / tun, (singur) cuc, (btut) mr, (curat) luciu, (ndrgostit)
lulea, (prost) tuf, (adormit) bustean, (strns) grmad, (gol) pusc, (adunate) mnunchi,
(slab) scndur etc.; topic invers: foc (de priceput).
Aceste forme au la baz un transfer semantic de tip metaforic: C-s proast foc si gur
rea! (George Cosbuc, Dusmancele); S-a culcat n urm suprat foc (George Cosbuc, Dragoste
30

Ibidem, p.158.
Dumitru Irimia, Introducere n stilistic, Iasi, Editura Polirom, 1999, p.89.
32
Mihaela Gitnaru, op. cit., p.157.
33
Laurentia Dasclu-Jinga, Note asupra consecutivelor superlative, n Limba romn, Bucuresti, nr.1-2, 1992, p.2529.
34
Ion Coteanu, Gramatica de baz a limbii romne, Bucuresti, Editura Albatros, 1982, p.91-92.
35
Dumitru Irimia, Introducere n stilistic, p.90.
31

33

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

nvrjbit); () e sntoas tun. (Zaharia Stancu, Ce mult te-am iubit); De la buric n jos e gol
pusc.; E sntos tun (Nicut Tnase, Derbedeii) etc.
figuri de stil:
- metafore: A luat n urm custura ei / Cea cu flori cmas, soare de frumoas -
(George Cosbuc, Dragoste nvrjbit);
- comparatii (comparatia cu obiecte de referint, ntruchipri ale nsusirilor respective):
dulce ca mierea (= foarte dulce), amar ca fierea (= foarte amar), rece ca gheata (= foarte rece) etc.
n operele scriitorilor romni ne ntmpin multe comparatii care contin un termen prototip
al calittii: alb ca varul / marmura, creta, zpada, laptele. Aceleasi structuri ns pot exprima ideea
de comparatie propriu-zis sau se pot transforma n mrci emfatice sau eufemistice: alb ca untul
[=nu tocmai alb].
Comparatii paradoxale ironice36 pot fi considerate urmtoarele citate: Fetele mpratului
ns priveau la verisor cum priveste cnele pe mt si li era drag ca sarea-n ochi (). (Ion
Creang, Povestea lui Harap-Alb); Destept ca oaia si viclean ca mgarul.. Primul exemplu este o
variant ironic a structurii drag ca sarea-n bucate, n care comparantul este concret.
***
n concluzie, orict am dori s epuizm gama de valori expresive ale categoriei intensittii la
adjectivele calificative romnesti, nu am reusi. Inventarul echivalentelor semantice ale comparatiei
si ale intensittii este att de cuprinztor.
Prin studiul valorilor expresive (care trdeaz afecte, emotii, sentimente, dorinte,
temperament etc.) si al valorilor estetice / impresive37 (care traduc intentii deliberate) ale
adjectivului, lucrarea de fat ofer un exemplu edificator pentru ceea ce nseamn relatia
armonioas existent ntre stilistic si gramatic. Fiind dotat cu autonomie semantico-functional,
adjectivul este instrument important al comunicrii lingvistice si artistice.

36
37

Ibidem, p.90.
Pierre Guiraud, op. cit., p.43.

34

You might also like