You are on page 1of 2

WALTER BRADFORD CANNON

1871-1945
Walter Bradford Cannon s-a nascut in Prairie du Chien, Wisconsin, in 19 octombrie 1871.
Inca din primii sai ani de viata, s-a aratat atras de biologie. In adolescenta sa a citit despre
dezbaterile intre creationisti si darwinisti , in special despre acelea in care era implicat William
Wilberforce, episcop de Oxford, si scriitorul Thomas Huxley. Pe durata anilor de liceu ,
conflictul intre religie si stiinta l-a afectat intr-atat incat a afirmat in repetate randuri ca va renunta
la idealurile calviniste, credinta familiei sale. Ulterior a facut referiri despre un pastor pe care l-a
cunoscut mai tarziu., “Preotul a remarcat directia gresita in care o apucasem in rezolvarea
dificultatilor ;a vrut sa stie cu ce drept un tanar ca mine isi formase convingerile impotriva
opiniilor unor mari carturari care acceptau doctrina bisericii. Acest apel la autoritate nu m-a
impresionat deloc, deoarece stiam ca si in opozitie se aflau o seama de mari invatati.Mai mult,
aveam simtamantul ca am dreptul la o gandire independenta."
In aceasta perioada dificila a tineretii sale, Cannon a intalnit un pastor unitarian , Samuel
McChord Crothers, care avusese o experienta similara, si care sustinuse “libertatea sufleteasca a
omului”. Ulterior aderase la credinta unitariana. Interesul pentru stiinta al lui Cannon l-a
determinat sa-I studieze pe Darwin, James Martineau si James Freeman Clarke.
La sfarsitul liceului, Cannon se pregatea sa urmeze Colegiul Harvard , in 1892. Datorita
interesului sau pentru biologie, a decis sa urmeze niste cursuri preparatorii pentru facultatea de
medicina.
In 1896, Cannon a fost acceptat la Facultatea de Medicina de la Universitatea Harvard. A
inceput sa lucreze in laboratorul lui Henry Pickering Bowditch inca din primul an, si a studiat
tubul digestiv si motilitatea stomacului ,utilizind razele X.Rezultatele acestor cercetari au fost
publicate in primul numar al Jurnalului American de fiziologie, in 1898. In 1900 Cannon a primit
diploma de studii medicale , a intrat in Societatea Americana de Fiziologie , si a devenit cadru
didactic in Departamentul de Fiziologie al facultatii Harvard.

Desi frecventa lumea buna a Harvardului , Cannon cauta sprijin la prietenii sai mai vechi. In
25 iunie 1901 s-a casatorit cu Cornelia James, dupa o lunga prietenie cu aceasta. In 1902 a
devenit asistent la catedra de fiziologie, iar pensionarea lui Bowditch in 1906 a reprezentat o
noua oportunitate pentru el. L-a succedat pe Bowditch , ca profesor de fiziologie , si presedinte al
departamentului , pozitie pe care o va detine pana in 1942.
La inceputul sec XX, Cannon era si mai implicat in munca sa de cercetare , in special in
preajma primului razboi mondial. Intre 1914 si 1916 , a activat ca presedinte al Societatii
Americane de Fiziologie, concetrindu-se asupra socului traumatic, o problema majora a soldatilor
, si scrie “Modificarile organismului in cazuri de durere, infometare, spaima si furie”. In lucrarea
sa din 1923 Socul Traumatic, postuleaza ca acesta este cauzat de acumularea sangelui in
regiunile cu capilare dilatate. Tratamentul socului ar presupune rainstaurarea unei circulatii
normale. De asemenea, bine documentat este si studiul sau asupra sistemului nervos si a
transmisiei neurochimice a impulsurilor nervoase. Pe langa acestea, el a descoperit adrenalina.
Dr. Cannon si-a aratat integritatea deosebita acceptind invitatia de a se adresa Congresului
International de Fiziologie din Leningrad in 1935. Aici constata cat de profund si neasteptat s-a
schimbat lumea pe parcursul ultimilor cativa ani : intensificarea nationalismului si depresia
economica mondiala, aceasta din urma avind ca rezultat diminuarea suportului material pentru
activitatile de studiu si cercetare. Se intreaba : Care este valoarea sociala a fiziologistului sau
biochimistului? A deplans recenta inchidere a unor universitati si generala lipsa de atentie
acordata educatiei. In 1943 sfideaza tensiunile americano-sovietice, acceptind presedentia
Societatii Medicale Sovieto- Americane.
Iata cateva afirmatii ale fiului sau despre Dr. Cannon :
-Desi nu era radiolog, a invatat sa foloseasca echipamente cu raze x pentru studiile sale.
-Desi nu era gastroenterolog , a adus o contributie semnificativa in intelegerea factorilor
mecanici ai digestiei.
-desi nu era endocrinolog, a atras atentia asupra implicarii glandelor suprarenale si a nervului
simpatic in mentinerea homeostazei.
- desi nu era neurolog, a clarificat rolul hipotalamusului in starile emotionale , si a dovedit
mediatia chimica in impulsurile nervoase care parcurg sinapsele.
- desi nu era psihiatru , a contribuit la dezvoltarea medicinei psihosomatice moderne , prin
lucrarea sa “Modificarile organismului in cazuri de durere, infometare, spaima si furie “
-desi nu era chirurg , a observat cu atentie natura socului traumatic si astfel a deschis drumul
spre o mai buna cunoastere a acestei amenintatoare urgente.
-desi nu era psiholog, a clarificat caile de raspuns emotional , si a demonstrat eroarea teoriei
James-Lange.
-desi nu era politician, a sugerat masuri corective in problema instabilitatii politice, si a
devenit un aparator public al cercetarii medicale, mobilizind categoria profesionala a medicilor
spre a le face cunoscut legislatorilor avantajul experimentarilor pe animale de laborator.

Dr Cannon, profesor timp de 4 decenii la Facultatea de Medicina Harvard , si autor al unor


lucrari de psihologie ridicate la standarde internationale, a lasat in autobiografia sa mai mult decat
prima intelegere a ceea ce se petrecea in mintea si inima pionierilor medicinei moderne. A adus
responsabilitatea morala a fiecarui om de stiinta , de a participa ca cetatean si ca lider in marile
decizii politice si spirituale ale timpului.

Dupa
Edric Lescouflair, Universitatea Harvard 2003