ANACOLUT

Anacolutul (plural: anacolute sau anacoluturi) este o ntrerupere n structura sintactic a unei fraze. O fraz
ce conine un anacolut ncepe ntr-un mod care sugereaz o anumit finalizare i continu printr-o schimbare
brusc a construciei logice, astfel nct cele dou fragmente de fraz au o legtur sintactic defectuoas. De
exemplu, fraza Cine m caut, nu snt acas conine un anacolut, pentru c ncepe cu o propoziie subordonat
subiectiv, lsnd impresia c urmeaz informaii despre persoana care m caut, dar continu cu o propoziie
principal care are deja subiectul subneles eu. Uneori ntreruperea structurii sintactice are loc de mai multe ori
n cursul frazei.
n general, anacolutul este considerat o greeal gramatical i de stil, dar poate fi folosit inten ionat n limba
literar pentru a obine anumite efecte. De exemplu, deoarece anacolutul este specific limbii vorbite i gndirii
interioare, apariia lui n scrierile literare sugereaz aceste registre retorice. Pe de alt parte, anacolutele mai snt
folosite n literatur pentru efectul comic pe care l au i pentru a sugera lipsa de cultur a unor personaje;
autorul romn I. L. Caragiale a ntrebuinat adesea anacolutul n scrierile sale n acest scop.
Cine se duce si umbla dupa ntelepciune i merg toate apoi bine. (I. Zanne, Proverbele romnilor);
Cine strca dragostile / Mnce-i gru pasarile. (G. Dem. Teodorescu, Lirica populara);
Cine se poarta asa urt, de el nici nu amintesc.
Cui i-e foame, codri viseaza. (I. Zanne, Proverbele romnilor);
Pe cine nu lasi sa moara nu te lasa sa traiesti. (I. Zanne, Proverbele romnilor).