Structura de analiză a operei literare

(epic, dramatic)

I. Introducere

1. Opera autorului (volume, teme, titluri) & opinie critică;

2. Formula estetică (viziunea asupra actului de creaţie);
3. Situarea în contextul epocii (încadrare în directiile literare & prezentarea
curentului literar – apariţie, manifest, reprezentanţi, principii);
4. Definiţia speciei;
5. Tema operei comentate & paralele;
6. Semnificaţia titlului;

II. Cuprins

7. Structura / compoziţia (părţi, planuri) & comentare incipit / final;

8. Rezumatul / povestirea pe momentele subiectului;
9. Caracterizarea personajului principal :
• Locul personajului în operă
• Portret fizic (citate)
• Portret moral (dominanta caracterului & 3-4 trăsături, toate
argumentate cu comentarii, citate, opinii critice)
• Modalităţi de caracterizare :
– directe (de către autor, de către celelalte personaje, autocaracterizare)
- indirecte (prin fapte, gesture, atitudini, nume, limbaj, vestimentaţie,
relaţiile cu celelelate personaje )

10. Elemente se stil / tehnici :

• Perspectiva narativă :
- Obiectivă - narator omniscient – naraţiune la persoana a III-a (“par derriere”,
extradiegetică)
- Subiectivă – narator – personaj – naraţiune la persoana I (“avec”, intradiegetică)
• Tehnici narative : t. observaţiei, t. detaliului semnificativ
• Vocabular : arhaisme…neologisme
• Figuri de stil…
• Structuri sintactice etc.

III. Încheiere

11. Apreciere valorică a operei comentate, a scriitorului & opinie critică.

Notă : Fiecare punct, subpunct - cu alineat.

 Niveluri stilistice (în special pentru genul liric)
“Cine comunică se comunică” (Tudor Vianu)
Nivelurile se analizează combinat, în ordinea ideilor poetice din text
1. Nivelul fonetic : se caută:
a. cuvinte care au “simbolism fonetic”(M. Grammont)
- frecvenţa lui “a” sugerează deschiderea
- i intensitatea
- m, n monotonia
- r,l curgerea
b. fig. de stil fonetice (asonanţe, aliteraţii, anafore), fonetisme specifice
2.Nivelul lexical : se caută :
a. selecţia lexicală dintr-o posibilă serie sinonimică (M. Eminescu – codru / pădure, colb
/ praf / pulbere)
b. arhaisme…………….neologisme
3.Nivelul morfologic : se caută :
a. articularea (articolul hotărât individualizează, art. nehotărât sau absenţa lui
generalizează)
b. repartiţia singular / plural (sg. - esenţa, unicul, pl. – multitudine, varietate, vastitatea
peisajului)
c. preferinţa pentru anumite părţi de vorbire (adjectivul – descriere, trăsături; verbul –
dinamism / mişcări sufleteşti, substantivul – densitate noţională)
d. persoana, la verbe şi la pronume (persoana I este marcă a eului liric, persoana a II-a
reprezintă alteritatea - Dumnezeu, iubita, natura- sau adresarea directă sau valoarea
generală, persoana a III-a sugerează efortul de detaşare, neimplicarea)
e. modurile / timpurile verbale :
- prezentul -2 valori : - prezentul etern – repetabilitatea, generalitatea
- prezentul perisabil, actualizează sentimental / imaginea
- imperfectul – timp al evocării, durativ : continuitatea, extinderea în timp
- perfectul simplu : acţiuni petrecute foarte aproape de momentul vorbirii;
- perfectul compus : acţiuni definitiv încheiate;
- m.m.c.p. : acţ. îndepărtate în timp;
- conjunctivul (să) : mod al dorinţei, visul de ……….
- condiţional-optativul (aş) : dorinţă condiţionată
- imperativul : impunere, îndemn;
- gerunziul – continuitate, muzicalitate
f. tipuri de fraze (structuri ample, multe subordonate – complexitate; structuri simple,
propoziţii principale – esenţializarea ideilor)
g. coordonarea / subordonarea (coordonarea pune elementele pe acelaşi plan,
subordonarea privilegiază elemental central)
h. punctuaţia :
- … punctele de suspensie : marchează o întrerupere momentană a vorbirii, motivateă de
prezenţa unor sentimente puternice (de precizat)
- ! marchează intonaţia exclamativă, motivată de sentimente puternice (..)
- ? – marchează intonaţia interogativă, meditaţia poetică / intrebări retorice
- , marchează puctuaţia vocativului, a interjecţiei (adresarea directă), apoziţia (o explicaţie), o
enumeraţie de elem. puse pe acelaşi plan, elipsa
4. Nivelul figurilor : se analizează toate figurile de stil, în ordinea apariţiei lor în text.
Este baza analizei, pe care se grefează celelealte niveluri.
 Rolul semnelor de punctuaţie

• punctul – marchează sfârşitul unei comunicări intonate enunţiativ;

• punctele de suspensie – marchează o întrerupere momentană a vorbirii, motivată de
prezenţa unor sentimente puternice (... se prezintă sentimentele din contextul
respectiv);
• punct şi virgulă – marchează o pauză mai mare decât punctul şi mai mică decât
virgula, urmată de o continuare a comunicării (...........se dă ideea din text);
• două puncte – marchează o pauză după care se introduce vorbirea directă (dialogul)
sau o explicaţie, o enumeraţie (...........se dă ideea din text);
• virgula – marchează puctuaţia vocativului, a interjectţiei (adresarea directă), apoziţia
(o explicaţie), o enumeraţie de elemente puse pe acelaşi plan, elipsa; coordonarea prin
juxtapunere a doua parti de propozitie diferite (…….)
• semnul exclamării – marchează intonaţia exclamativă, motivată de sentimente
puternice (..........se dă ideea din text);
• semnul întrebării – marchează intonaţia interogativă, meditaţia poetică / întrebări
retorice (...........se dă ideea din text);
• linia de pauză – marchează o separare de planuri, cu scopul unei explicaţii sau al unei
diferenţieri (...........se dă ideea din text).

REGULILE DESPĂRŢIRII CUVINTELOR ÎN REGULILE DESPĂRŢIRII CUVINTELOR ÎN

 SILABE
1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece în
silaba următoare;
ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re; Această regulă se aplică şi în
următoarele situaţii:
a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau
un triftong, la despărţirea în silabe consoana trece în silaba
următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne;
b) atunci când între cele două vocale se află literele ce, ci,
ge, gi, che, chi, ghe, ghi, care redau o singură consoană,
acestea trec în silaba următoare:
ve-che; în-ger; ve-he; un-gher;
2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE
la despărţirea în silabe se despart şi ele, prima consoană
trece în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba
următoare: ar-tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;
Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane, a doua este l sau r, iar
prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în silabe se face
înaintea întregului grup, adică cele două consoane fac parte
din aceeaşi silabă:
o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can:
a-gra-fa; pe-hli-van: su-ple-ţe: pa-tru:
co-vrig: e-vla-vi-e:
3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ
VOCALE, la despărţirea în silabe prima consoană se duce la
silaba dinainte, iar celelalte două trec la silaba următoare.
as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepţie:
In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş,
ndv, rct, rtf, stm, despărţirea se face după a doua consoană
din grup:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc-
tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş;
4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart între ele, făcând
parte din silabe diferite:
a-er; a-le-e; po-e-zi-e; Atenţie!
■când o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong
despărţirea se face înaintea diftongului sau a triftongului:
plo-uă; le-oai-că;
dif. trif.
fra-ier; su-iau; du-ios;
dif. trif. dif.
poa-ie; stea-ua;
dif. dif. dif. dif.
SILABE
1. O CONSOANĂ ÎNTRE DOUĂ VOCALE trece în
silaba următoare;
ma-să; pă-du-re; u-ti-li-za-re; Această regulă se aplică şi în
următoarele situaţii:
a) dacă înaintea consoanei sau după ea se află un diftong sau
un triftong, la despărţirea în silabe consoana trece în silaba
următoare:
pâi-ne; stro-pea-lă; cre-ioa-ne;
b) atunci când între cele două vocale se află literele ce, ci, ge,
gi, che, chi, ghe, ghi, care redau o singură consoană, acestea
trec în silaba următoare:
ve-che; în-ger; ve-he; un-gher;
2. DOUĂ CONSOANE ÎNTRE DOUĂ VOCALE
la despărţirea în silabe se despart şi ele, prima consoană trece
în silaba dinainte, iar a doua consoană la silaba următoare: ar-
tă; ac-tiv; tic-sit; mun-te; un-ghi-e;
Excepţie:
Dacă în grupul de două consoane, a doua este l sau r, iar
prima este b,c,d,f,g,h,p,t,v, despărţirea în silabe se face
înaintea întregului grup, adică cele două consoane fac parte
din aceeaşi silabă:
o-braz: o-blu: co-dru: a-flu-ent; a-fri-can:
a-gra-fa; pe-hli-van: su-ple-ţe: pa-tru:
co-vrig: e-vla-vi-e:
3. TREI SAU MAI MULTE CONSOANE ÎNTRE DOUĂ
VOCALE, la despărţirea în silabe prima consoană se duce la
silaba dinainte, iar celelalte două trec la silaba următoare.
as-tru; mon-stru; con-struc-tor;
Excepţie:
In cazul grupurilor de consoane lpt, mpt, nct, ncţ, ncş, ndv,
rct, rtf, stm, despărţirea se face după a doua consoană din
grup:
sculp-tu-ră; somp-tu-os; linc-şii; punc-taj; func-ţi-e; arc-
tic; jert-fa; ast-ma-tic; sand-viş;
4. DOUĂ VOCALE ÎN HIAT se despart între ele, făcând
parte din silabe diferite:
a-er; a-le-e; po-e-zi-e; Atenţie!
■când o vocală este urmată de un diftong sau de un triftong
despărţirea se face înaintea diftongului sau a triftongului:
plo-uă; le-oai-că;
dif. trif.
fra-ier; su-iau; du-ios;
dif. trif. dif.
poa-ie; stea-ua;
dif. dif. dif. dif.
 Structura de analiză a operei literare
(gen epic, dramatic)

Introducere

• Opera autorului (perioada, teme, titluri) & opinie critica

• Definiţia speciei;
• Tema operei comentate & paralele;
• Semnificaţia titlului;

Cuprins

• Structura / compoziţia (părţi, planuri)

• Rezumatul / povestirea pe momentele subiectului (expozitiune,
intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant, deznodamant);
• Caracterizarea personajului principal :
1. Locul personajului în operă
2. Portret fizic (citate)
3. Portret moral (dominanta caracterului & 3-4 trăsături,
toate argumentate cu comentarii, citate, opinii critice)
4. Modalităţi de caracterizare :
- directe (de către autor, de către celelalte personaje, autocaracterizare)
- indirecte (prin fapte, gesture, atitudini, nume, limbaj, vestimentaţie, relaţiile cu
celelelate personaje )
• Elemente se stil / tehnici :

- Perspectiva narativă :
- Obiectivă - narator omniscient – naraţiune la persoana a III-a
- Subiectivă – narator – personaj – naraţiune la persoana I
- Tehnici narative : t. observaţiei, t. detaliului semnificativ
- Vocabular : arhaisme…neologisme
- Figuri de stil… etc.

Încheiere

• Apreciere valorică a operei comentate, a scriitorului & opinie

critică.

Notă : Fiecare punct, subpunct - cu alineat.