Mihai Eminescu

riasa din poveti

eguri albe, strlucite

ate luna argintie,
a le scoate peste ape,
e ntinde pe cmpie;

adun flori n eztoare

e painjen tort s rump,
anin-n haina nopii
oabe mari de piatr scump.

ng lac, pe care norii

u urzit o umbr fin,
upt de micri de valuri
a de bulgri de lumin,

ndu-i trestia-ntr-o parte,

copila lin plecat,
andafiri arunc roii
este unda fermecat.

a s vad-un chip, se uit

um alearg apa-n cercuri,
ci vrjit de mult e lacul
e-un cuvnt al sfintei Miercuri;

a s ias chipu-n fa,

andafiri arunc tineri,
ci vrjii sunt trandafirii
e-un cuvnt al sfintei Vineri.

a se uit... Pru-i galben,

aa ei lucesc n lun,
r n ochii ei albatri
oate basmele s-adun.

Mihai Eminescu
Criasa din poveti
Neguri albe, strlucite
Nate luna argintie,
Ea le scoate peste ape,
Le ntinde pe cmpie;
S-adun flori n eztoare
De painjen tort s rump,
i anin-n haina nopii
Boabe mari de piatr scump.
Lng lac, pe care norii
Au urzit o umbr fin,
Rupt de micri de valuri
Ca de bulgri de lumin,
Dndu-i trestia-ntr-o parte,
St copila lin plecat,
Trandafiri arunc roii
Peste unda fermecat.
Ca s vad-un chip, se uit
Cum alearg apa-n cercuri,
Cci vrjit de mult e lacul
De-un cuvnt al sfintei Miercuri;
Ca s ias chipu-n fa,
Trandafiri arunc tineri,
Cci vrjii sunt trandafirii
De-un cuvnt al sfintei Vineri.
Ea se uit... Pru-i galben,
Faa ei lucesc n lun,
Iar n ochii ei albatri
Toate basmele s-adun.