Professional Documents
Culture Documents
1. Preambul
Implinim azi 76 de ani de la declansarea unui proces istoric care avea sa marcheze
destinul natiunii romane : recuperarea Basarabiei din miinile imperiului rus. Actul de
la 25 Martie 1918 reprezinta o realizare majora , un unic moment de victorie in cursul
indelungatei rezistente romanesti fata de expansiunea celor "de la rasarit". Nu voi face
istoricul evenimentului . Cred ca este bine cunoscut contextul care a facut posibila
eliberarea Basarabiei. (dezorganizarea produsa de revolutia bolsevica). Voi incerca sa
scot in evidenta continuarea luptei pentru Basarabia si consecintele ei politice.
Consider esential sa incercam sa intelegem cum de s-a putut ca , atunci cind ocazia
oferita de "restructurarea" imperiului rus s-a repetat ( 1989-...?) romanii nu au mai
putut profita pentru a-si reintregi teritoriul... Si sa cautam responsabilitatile pentru
aceasta situatie. Doresc ca aceste rinduri sa fie considerate o pledoarie pentru acuzatia
de inalta tradare adusa liderilor romani comunisti de toate generatiile , inclusiv aceea
ce se mentine azi la putere in Romania. Regret slabiciunile argumentatiei mele
(schematism, lipsa de documente etc) si invit pe cei doritori sa o imbunatateasca sa se
manifeste. E de mult timpul sa incetam resemnata noastra tacere. Observatie.
Comunismul a luat un dublu caracter : unul socio-politic si altul geopolitic, de pirghie
de influenta si cucerire. Pentru noi romanii acest lucru tine de evidenta. Pentru cei din
apus el e invaluit intr-o suspecta confuzie. Banuiesc ca printre explicatiile "retinerii"
de a evidentia dimensiunea imperialista a comunismului rusesc pe care multi
"politologi" apuseni o manifesta sint: - un anume sentiment de culpabilitate fata de
pactul prin care li s-a dat rusilor mina libera si dorinta de a-l depasi prin uitare - o
anume jena fata de similitudini ce ar apare prea clar , daca s-ar accentua mecanismul
imperialist al comunismului rusesc. - interesul de a pune accentul pe esecul doctrinei
socio-politice comuniste, pentru a descuraja tendintele de acest fel din propriile lor
societati.
In rezumat, modelul comunismului rus ca o alternativa eronata de organizare sociala ,
( eventual abuziva si agresiva) e mult mai convenabil decit acela al unui paravan
ideologic pentru o agresiune de tip imperialist. E foarte expresiv in acest sens faptul ca
"politologii" nu fac la ora actuala o distinctie neta intre cazul comunismului in URSS
si cel din Europa de Est, pe care in general evita sa-l trateze in termeni de OCUPATIE.
Motivele lor sint transparente. Dar ale noastre ? Sintem siliti sa ne supunem ritualului
istoric international, (desigur in numele universalitatii si a neutralitatii...) sau avem
obligatia sa aparam adevaruri pe care, nu avem de ce ne astepta ca altii sa le scoata in
relief ?!
2. 1918- 1940 Radacinile tradarii.
Imediat dupa reintregire, in Basarabia au fost instalate noile autoritati romanesti. Acest
lucru nu putea fi vazut cu simpatie de etnicii rusi (care incepusera sa se simta ca acasa
dupa un veac de implantare agresiva.) Pentru celelalte etnii incepea o perioada de
acomodare, fata de noul spirit dominant, romanesc. Se pare ca toleranta romanilor a
convins , iar majoritatea basarabenilor de alte nationalitati s-au manifestat cu prietenie
incit convietuirea a fost in general un succes.
In acest timp insa Imperiul rus se reorganisase in chip de dictatura comunista, si isi
regasise suflul agresiv, setea de expansiune. Fata de precedentele faze ale acestei
istorice tendinte se adaugase un nou element, o arma teribila : rusii aveau de exportat o
doctrina , o revolutie , un model de societate. Astfel inarmati, ei au putut opera mult
mai eficace, putindu-se baza pe sprijinul diversilor suporteri ai ideologiei lor, care
actionau ca o a 5-a coloana , in sinul societatilor vizate de "internationalismul
proletar". In plus o aura "teoretica-progresista" acoperea activitatea agentilor lor. La
suprafata aceasta operatie s-a materializat in "Internationala comunista", adevarat front
de dezintegrare a lumii civilizate, si de pregatire a instalarii adevarurilor de la rasarit si
... a sustinatorilor lor.
Lovitura e maiastra. Dintr-o miscare, simpatiile de stinga a unei paturi ale
intelecualitatii europene (pe care nu vreau de loc sa le judec aici ca optiune politica)
sint "adjudecate" de "marele prieten de la rasarit". Capcana pare ieftina , dar nu putini
cugetatori "avangardisti" au cazut in ea... Activitatea pro-comunista, si asa corosiva, se
imbogateste cu valente noi, antinationale. Partizanii internationalismului se simt atrasi
de tezele emise de propaganda rusa . O parte din ei pun umarul din convingere la
"Internationalele comuniste". Altii sint pur si simplu agenti platiti.
Si in Romania , militantismul comunist imbraca initial cele doua forme : credulitate si
rea intentie. Cu timpul categoria credulilor scade si rindurile (foarte firave) ale
sustinatorilor comunismului se reduc in general (cu nesemnificative exceptii) la
agenti , in genere straini de sufletul neamului romanesc, Faptul ca majoritatea nu erau
de etnie romana nu trebuie bineinteles considerat un blam la adresa minoritatilor din
care faceau parte (in zdrobitoare majoritate compuse din cetateni leali statului roman),
dar nici nu poate fi escamotat , caci este absolut real si logic : nu printre etnicii romani
avea Moscova sanse sporite sa recruteze luptatori pentru dezmembrarea statului
roman.
Pentru a intelege de ce a pierdut foarte repede reteaua comunista sprijinul idealistilor
romani de stinga si a fost silita sa se structureze in jurul "revolutionariolor de profesie"
si a diversilor aventurieri pe care acestia reuseau sa-i racoleze, este esential de
cunoscut continutul propagandei comuniste din epoca, acut antiromanesc.
Am ales citeva fragmente din "directivele" congreselor PCR (partidul comunist
ROMAN !), pe problema nationala:
Congresul III ( Viena, 1924: secretar general, maghiarul Elek Koblos) : " Romania
capitalista, prin rezultatele razboiului imperialist mondial, prin ""unirea tuturor
romanilor"", si-a supus insemnate parti din natiuni dezvoltate politiceste ,
economiceste si culturaliceste, si prin aceasta , din stat national a devenit stat de
nationalitati. (...) Date fiind aceste miscari separatiste ale nationalitatilor din tara..."
(obs. Basarabia , Bucovina , Transilvania, Dobrogea aveau in document paragrafe
speciale indicind aceste tendinte ) "...partidul comunist din Romania are urmatoarele
sarcini : 1. Sa infiereze prin propaganda si agitatia sa de zi cu zi, caracterul
antinational al burgheziei domnitoare romanesti si sa combata toate tratatele
imperialiste de pace. 2.Sa ia atitudine in numele tuturor asupritilor si exploatatilor,
impotriva tuturor aupririlor nationale si impotriva principiului natiunii si limbii
dominante. 3. (...) Eliberarea nationalitatilor este cu neputinta, fara creerea si intarirea
unui front comun revolutionar impotriva burgheziei asupritoare romanesti si a puterii
Situatia s-a agravat o data cu cresterea tensiunii din celalalt punct cardinal al
geografiei politice europene. Expansionismul german , la fel de agresiv distrugea
echilibrul european si permitea redeschiderea dosarului Transilvanean. Prinsa in
menghina acestor presiuni societatea si politica romanesca a fost obligata la
contorsiuni dureroase si paguboase. Trei mari linii de gindire s-au profilat : alianta prin
compromis cu germanii impotriva rusilor, alianta prin compromis cu rusii impotriva
germanilor, alianta cu democratiile occidentale in speranta contracararii ambelor
pericole. Nu e aici locul (iar eu nu am nici caderea) sa analizez aceasta dezbatere.
Doresc numai sa remarc ca cea de atreia alternativa (in mod traditional simpatizata de
romani) a devenit la un moment dat inoperanta, obligind la o "alegere" sfisietoare.
Si in plus , doresc sa reamintesc ca , in timp ce romanii incepusera sa se lupte intre ei
pentru a-si impune alegerea intre "compromisul cu germanii" si "compromisul cu
rusii" , cei doi poli ai acestei sciziuni romanesti fratricide, se intelegeau in secret cu
privire la impartirea Europei. La 23 August 1939, Molotov si Ribentropp parafau
aceasta intelegere , determinanta pentru al doilea razboi mondial. Ulterior,(la Ialta)
jumatatea rusa a pactului, realizata pe cimpul de lupta este confirmata de partenerii
Uniunii Sovietice...
3. 1940-1944 Confruntarea directa. In conformitate cu pactul Ribbentrop-Molotov, in
vara anului 1940, Romania primeste ultimatum din partea URSS, pentru a se retrage
din Basarabia. Autoritatile si armata romana au consemn sa se retraga imediat, fara
nici un foc de arma. E o retragere umilitoare, dureroasa , si presarata de incidente pe
care istoria va trebui sa le elucideze.
Cunosc din pacate putin acest dosar al retragerii din 1940, despre care exista multe
documente in arhivele militare. Acum citiva ani, cind Ceausescu a dorit sa dea o
replica unor acuzatii privind masacrarea evreilor in Romania, s-a permis istoricilor un
oarecare acces la aceste documente ; rapoartele militare descriau o atitudine foarte
ostila a unei parti a populatiei Basarabiei, cu ocazia acestei dramatice retrageri. Se
relatau multe cazuri de provocari si umiliri (soldati si ofiteri romani agresati,
batjocoriti, sau chiar ucisi pe la spate sau otraviti etc). Nu sint in masura sa judec
adevarul acestor rapoarte.
Un val de represiune antiromaneasca intovarasesete instalarea noilor autoritati ,
bolsevice. Este important ca istoria sa separe si la acest capitol adevarul de legenda.
Ceea ce e incontestbil e ca , in epoca, vestile privind drama romanilor din Basarabia au
facut sa creasca sentimentul antisovietic, anticomunist si antisemit (caci , pe drept
cuvint sau nu , era larg raspindita opinia ca unii evrei comunizati aveau un rol cheie in
bolsevizarea antiromaneasca a Basarabiei). (Sint adevarate povestile privind rolul
principal jucat de evreii probolsevici basarabeni in umilirea armatei in retragere si mai
tirziu, in oprimarea romanilor, sau reprezinta o divesiune instigatoare antisemita?
Aceasta e o chestiune de lamurit serios si nu cu rabufniri isterice de "politicaly
corect".... Si aceasta nu pentru a justifica agresiunile ulterioare impotriva evreilor,
(cazul victimizarii poporului roman ma fereste de orice simpatie pentru oprimare ) ci
pentru a intelege mecanismul care le-a generat. Caci a sustine ca aceasta opinie nu a
existat, (chiar daca eronata), ca romanii antisemiti ai epocii nu i-au vazut pe evrei ca
un pericol (chiar daca in mod nejustificat) ci au dat curs liber gregarelor lor
caracteristici rasiste, inseamna a face dovada de ANTIROMANISM ,in sensul rasist al
cuvintului.)