Cercetarea tiinific este o form de investigare bazat pe raionament sistematic, necesar n toate

compartimentele activitii umane, o manier tiinific de cunoatere caracterizat prin autocorectare,

specific ngrijirii pacientului. Trecerea de la rutin la practica bazat pe evidena clinic i dovezile
tiinifice presupune : informare continu, cunoaterea raionamentelor ce stau la baza activitii zilnice
avnd drept rezultat mbuntirea calitii ngrijirilor acordate.
Cercetarea n nursing are anumite caracteristici care o difereniaz de alte domenii este o cercetare a
aspectelor activitii profesionale n strns legtur cu sarcinile, atribuiile i responsabilitile
asistentelor medicale cu studii superioare, avnd drept obiectiv mbuntirea cunotinelor i adoptarea
unei atitudini academice. Toate acestea se vor reflecta n atingerea unui standard nalt de profesionalism
n serviciile de nursing.
!ezvoltarea profesional, clinic i dezvoltarea n plan personal sunt motive ce ar trebui s stea la baza
nelegerii i aplicrii rezultatelor cercetrii tiinifice.
Cercetarea pentru nursing constituie baza de selectare a cunotinelor transmise de educatorul"
formatorul n nursing, este un model cadru pentru procesul de nursing, este un impuls i o direcie pentru
conceptualizare n nursing #g$iduri, protocoale%, este o reprezentare conceptual a realitii, o form clar
abstract ce reconstituie realitatea.
&vnd n vedere apariia unor cerine crescute privind informaiile, profesorii de nursing orienteaz elevii
s'i nsueasc metodele de studiu, folosirea gndirii, cile de selectare a informaiilor, s aplice
cunotinele n practic i deasemenea s formuleze ipoteze pentru viitoare studii de cercetare.
(n concluzie, cercetarea n nursing este util pentru nelegerea conceptelor, modelelor specifice
nursingului, a mediului de aciune i comple)itatea situaiilor de nursing n practica profesional.
Curs 1 Cercetare in nursing Promovarea sanatatii si prevenirea imbolnavirilor
Promovarea sanatatii si prevenirea bolilor necesita investire de timp, energie si resurse, in
speranta determinarii unei imbunatatiri a sanatatii, care sa merite aceasta investitie. Din pacate,
exista o informare limitata asupra eficacitatii promovarii sanatatii si eforturilor pentru prevenirea
bolilor. Interventiile care determina o reducere relativa specifica a consecintelor negative are un
efect absolut mai mare la populatiile cu risc crescut. De exemplu, aceeasi reducere relativa a
valorii colesterolului seric are un efect benefic absolut mai mare la persoanele cu un nivel seric
mai mare al colesterolului sau la cei cu alti factori de risc asociati. in general, interventiile pentru
modificarea factorilor de risc au un efect mai mic odata cu scaderea actiunii acestora. Atat
pacientii, cat si societatea asteapta ca medicul sa aiba un rol de conducere in promovarea
sanatatii si prevenirea bolilor. Pacientii asteapta si doresc ca medicii lor sa le faca recomandari
prind actitatea fizica, dieta si asupra altor probleme ale stilului de ata, iar medicii uita de multe
ori aceste probleme. Daca medicii nu se implica, pacientii cauta sfatul in alta parte, existand
riscul sa ii influenteze surse eronate. Cand medicii se implica activ in promovarea sanatatii,
pacientii raspund frecvent si isi modifica adecvat comportamentul. De exemplu, incurajarea de
catre medic de a intensifica actitatea fizica, in special daca se asociaza cu sugestii clare, va
determina probabil modificari ale comportamentului, de aceea timpul consumat de catre medic
pare a fi eficient. Sfatuirea de catre medic a unui pacient de a scadea in greutate sau de a
intrerupe fumatul este incununata cu succes la o mica parte din cazuri, insa este un prim pas
excelent prind promovarea sanatatii si prevenirea bolilor (modulul !"#. Interventiile directe ale
medicului asupra dietei reduc de obicei nivelul colesterolului seric cu aproximativ !$.
%ratamentul medicamentos poate fi mai eficient, insa este mai scump. De exemplu, tratamentul
&
cu lovastatin la barbati, pentru prevenirea primara a bolilor coronariene, costa peste '(.(((
dolari pe an de ata salvata, exceptand persoanele cu risc foarte mare. Strategiile de tratament
pentru )ipertensiunea arteriala sunt mai eficiente* costul aproximativ al screenin+gului si
tratamentului )ipertensiunii arteriale, luand in calcul ratele medii de complianta de medicatie si
tratarea cu un antagonist beta+adrenergic variaza de la aproximativ &'.((( dolari pe an de ata
salvata la un pacient cu tensiune arteriala diastolica de &(' mm,g sau mai mare pana la
aproximativ -'.(((+(.((( de dolari pentru o persoana cu tensiune arteriala diastolica cuprinsa
intre "' si &(. mm,g. Costurile vor fi mai mari prin utilizarea unor medicamente mai scumpe,
desi costul este justificat daca o reducere a efectelor adverse detemina o imbunatatire a calitatii
etii. Imunizarea, inclusiv vaccinarea antipneumococica si anti+gripala la varstnici si la pacientii
cu risc crescut, este o metoda eficienta de a reduce numarul de imbolnari si c)eltuielile pentru ele
De ce ar trebui sa ne vaccinam/Sus 0accinarile asigura protectia adultilor si copiilor fata de
diferite boli. In plus, reduc si transmiterea bolii la alte persoane. Imunizarile au determinat o
scadere importanta a frecventei epidemiilor. Imunizarea costa mai putin decat tratamentul bolii
fata de care se realizeaza protectia, are foarte putine efecte adverse grave si adesea este necesara
la intrarea in scoala sau gradinita. Ce vaccinari se recomanda copiilor/Sus Programul standard
de imunizare al copilului include vaccinuri pentru1 +difterie, tetanus, si pertusis (D%P#
+poliomielita (vaccin polio inactivat sau 0PI# +rujeola, oreion (vaccin urlian#, rubeola
( 2324252# +varicela +)epatita 6 (,ep 6# +)epatita A (,ep A# +,aemop)ilus influenzae tip b
(,ib# +vaccinul antipneumococic (PC0# pentru copiii mai mici de ' ani +gripa. 0accinul
antigripal nu este indicat copiilor mai mici de 7 luni. Acesta este recomandat pentru1 +toti copiii
cu varsta cuprinsa intre 7 +- luni +copiii in varsta de -. luni sau mai mari cu diferite afectiuni
(ca si astmul, boala cardiaca sau pulmonara cronica sau cu sistem imun deficitar# +contactii
apropiati, incluzand contactii de la domiciliu si in afara casei, supraveg)etorii copiilor mai mici
de - luni si a copiilor mai mari de -. luni care prezinta un risc crescut pentru complicatii
postgripale. 0accinarile incep de la nastere si au un orar stabilit pana ce copilul implineste &!
luni, rapelurile (noile doze# vaccinale sunt administrate intre . si 7 ani. Cateva vaccinari sunt
necesare dupa varsta de 7 ani 8 mai ales cele care s+au administrat anual (vaccinul antigripal# sau
in mod regulat pana la maturitate (vaccinul antitetanic#. %oate vaccinarile trebuie sa fie
administrate la timp conform programului standard de vaccinari. 0accinarile suplimentare pot fi
necesare in cazul calatoriilor in diferite parti ale lumii.
CURSUL 2 Cercetare in nursing Intelegerea sau acceptarea tratamentului prescris In
timp ce stiinta ofera remedii noi iar medicii fac eforturi de a trata tot mai rafinat diferite
tulburari, prea multi pacienti pentru care sunt preconizate aceste interventii se pare ca nu reusesc
sa beneficieze de aceste eforturi, si nu din cauza lipsei de eficacitate a tratamentului. 9ste un
paradox aparent + desi avem tratamente eficace, raspunsul terapeutic in tulburarile psi)iatrice nu
se ridica intotdeauna la nivelul acestei eficacitati. In :recia antica, ,ipocrate a observat ca
pacientii isi pot impiedica propria vindecare prin sustragerea de la tratamentele prescrise si,
probabil pentru prima oara in istoria medicinei, atragea atentia asupra noncompliantei. Dupa -.
de secole, problema persista. ;oua din zece pacienti nu iau corect medicamentele prescrise sau
nu le iau deloc. Pentru ca remisiunea si recuperarea sa devina o realitate trebuie evitate recaderile
ori cronicizarile, iar unul dintre factorii importanti in procesul terapeutic este reprezentat de
complianta. 3 definitie formala a compliantei la tratament este + gradul in care utilizarea de catre
o persoana a medicamentelor coincide cu indicatia medicului (mai general masura in care
comportamentul unei persoane corespunde cu sfatul medical#. ;u exista inca o definitie general
acceptata in ceea ce priveste capacitatea pacientului de a urma un tratament indicat. <etodele de
monitorizare electronica au aratat ca peste ($ dintre pacienti omit multe dintre dozele
prescrise, indiferent de boala, prognostic sau simptome .
-
3 serie de studii arata ca peste =($ din toate medicamentele prescrise nu sunt de fapt
consumate , ca .( + '($ dintre tratamente nu reusesc sa produca rezultatul dorit sau determina
complicatii din cauza utilizarii inadecvate si ca exista o complianta mai slaba la antidepresive
fata de tratamentele somatice . 9xperienta cu pacienti suferind de D>(diabet za)arat#,
insuficienta renala, %6C si ,%A arata ca aderenta la tratament e in jurul a .( + 7($ iar nivelul
compliantei 8 complianta inseamna + adeziune a bolnavului la mijloacele terapeutice necesare
amelior?rii st?rii sale de s?n?tate #, nu este legat direct de severitatea afectiunii. Cel putin '($
dintre pacienti pleaca din cabinetul medical si nu isi amintesc ce li s+a spus si ce trebuie sa faca.
Intre pacientii cu boli cronice, !($ aplica incorect cel putin un aspect al programului de
autoingrijire recomandat. Complianta este un comportament al pacientului care joaca un rol
fundamental in succesul sau esecul final al oricarui tratament deoarece este o conditie necesara
(desigur nu si suficienta# pentru succesul terapeutic. 2efuzul total de a lua medicamentul,
subdozarea substantiala a unui medicament eficace, dozarea intermitenta (erori ale intervalelor
dintre doze# sau intreruperea prematura si nu in ultimul rand supradozarea + duc la eficienta
clinica redusa (sau c)iar absenta# si riscuri substantiale ale tratamentului. Complianta e legata
mai ales de perceptia de catre pacient a starii lui de boala, de atitudinea pacientului fata de
tratament si de constiinta bolii, de costurile medicamentelor, efectele secundare ale tratamentului
si tratamentul inadecvat a simptomelor de boala. Complianta cu tratamentul de lunga durata este
mai greu de obtinut decat pentru cel de scurta durata. 9secul aderentei terapeutice poate fi
determinat de doua mari categorii de factori neintentionali (uitarea, neintelegerea regimului,
bariere de limbaj, dementa, alte boli cu afectare cognitiva, sc)imbari de program, imposibilitatea
obtinerii practice a medicamentelor# si intentionali (se simte mai bine si crede ca nu mai are
nevoie de medicamente, frica de efecte secundare, perceperea medicamentelor ca lipsite de
eficacitate, regim considerat prea complicat, frica de dependenta#. Deseori in literatura de
specialitate exista ideea ca aderenta ar fi doar o problema de comportament a pacientului.
Pacientul trebuie incurajat sa comunice orice efecte secundare apar. Prin comunicare pacientul ia
parte activa la propria sanatate si bunastare. 3rice motive ar exista pentru a nu lua
medicamentele, fie pretul sau neincrederea in necesitatea unui tratament medicamentos,
pacientul trebuie incurajat sa comunice aceste lucruri. Daca pacientul este de dorit sa comunice,
datoria medicului este intelegerea. 2olul unui doctor intr+o ec)ipa este de a intelege nu numai
boala pacientului ci si cea mai buna maniera 4 agent care sa amelioreze boala. Deseori pacientilor
le e jena sa intrebe. 9xista mai multe situatii in care este necesara ameliorarea compliantei.
9fectele secundare intolerabile trebuie sa determine alegerea altor medicamente cu profil mai
favorabil al efectelor secundare. 5neori ameliorarea clinica duce la opinia pacientului ca
medicamentele nu mai sunt necesare si in acest caz trebuie utilizata psi)oeducatia pacientului.
Perceperea lipsei de eficacitate imediata se corecteaza daca pacientul e informat ca poate exista o
latenta de raspuns de saptamani sau luni pana la obtinerea efectului deplin. Daca pacientul uita sa
isi ia medicamentul + reducerea frecventei prizelor creste adesea complianta.. Credintele
pacientului au un efect deosebit asupra aderentei terapeutice. 3amenii care cred in eficacitatea
medicamentelor vor fi mai aderenti decat cei sceptici in aceasta privinta ( prin gradul de
percepere a beneficiilor#. Daca pacientul intelege scopul tratamentului si motivul precis al
administrarii medicamentelor, se obtine un grad superior de aderenta. 5n studiu controlat nu a
observat insa diferente semnificative intre pacientii cu tulburari somatice si cei cu tulburari
psi)iatrice . Suferinta emotionala neatribuibila vreunei afectiuni psi)iatrice poate scadea
aderenta. Pentru unii pacienti, numarul pilulelor si regimul de administrare reprezinta un
memento dureros asupra conditiei lor si acesti pacienti pot sa incerce evitarea acestui memento
prin suspendarea pur si simplu a medicatiei. Alte efecte ale suferintei emotionale pot fi1
reducerea motivatiei, greutate in memorarea sarcinilor si dificultati de concentrare. Insatisfactia
pacientilor isi avea originea in diferite aspecte, printre care unele afective (perceperea lipsei
sustinerii emotionale si a intelegerii#, aspecte comportamentale sau legate de competenta ale
medicului (modul de prescriere, lipsa explicatiilor adecvate, diagnosticul etc.#.

Complianta e puternic legata de capacitatea de intelegere a pacientului nu numai a naturii

bolii dar si a regimului de tratament si a proceselor implicate in acest tratament. <emorarea
informatiilor oferite de medic in cursul procesului terapeutic. C)iar daca pacientii raporteaza un
nivel ridicat de satisfactie fata de consultatie si o buna intelegere a conditiei lor, daca nu retin
sfaturile, aceasta afecteaza desigur complianta. S+a observat ca dupa consultul medical,
aproximativ o treime dintre pacienti nu isi amintesc numele medicamentului prescris, frecventa
dozelor sau durata tratamentului. @eA (&"!"# a gasit ca urmatorii factori psi)ologici cresc
memorizarea informatiei1 scaderea anxietatii, cresterea cunostintelor medicale, nivel intelectual
mai inalt, importanta si frecventa afirmatiilor medicului referitoare la medicamente, efectul de
BprimacAB (in care retinem in principal primul lucru care ni se spune#. Daca pacientul are rude
care nu sustin ideea de farmacoterapie, aceasta poate insemna o opozitie desc)isa, ori un sabotaj
al procesului terapeutic prin reamintirea continua a necesitatii de a+si lua tratamentul ceea ce
stimuleaza comportamentul opozitional al pacientului. 5neori apelarea la medicamente si
impingerea pacientului sa le ia sunt motivate de rezistenta familiei de a accepta vreo
responsabilitate ca ar contribui la stresul din viata pacientului care ar putea alimenta tulburarea
psi)ica. Pacientul simte ca a lua medicamentul e ec)ivalent cu a admite ca problema e doar a lui
si ceilalti nu isi vor sc)imba comportamentul. Se recomanda de aceea in cazul unor pacienti non+
aderenti si o sedinta terapeutica impreuna cu familia pentru a explora atitudinea generala a
familiei fata de pacient si particulara fata de tratamentul medicamentos. Starea de sanatate si
efectele secundare. 2eprezinta factori majori ai aderentei terapeutice. %reisman (-((&# arata ca
cei cu boli cronice care nu mai percep simptome sau simt o ameliorare isi pot suspenda
administrarea medicamentelor deoarece cred ca nu mai au nevoie de ele. De asemenea cei care
simt o agravare sau efecte secundare pot deveni la un moment dat mai putin aderenti. Stilul de
viata. Anumite comportamente pot influenta capacitatea de a mentine un tratament, unul dintre
cele mai evidente fiind consumul de alcool sau de substante psi)oactive. C)esneA (&""=# si
9ldred (&""=# considera ca ar fi vorba mai curand de stilul de viata )aotic al acestor pacienti
decat de utilizarea drogului in sine. Alte probleme pot fi determinate de o viata activa, incarcata,
perceperea administrarii medicamentelor ca factor de perturbare al activitatilor sau momentelor
placute precum concediul, o calatorie, etc. dar si influenta asupra compliantei pe care o aduc
modificarile rutinelor din timpul activitatilor amintite. Cactori legati de medic Asa cum credintele
pacientului influenteaza aderenta, la fel se intampla si cu credintele medicului. <edicii care cred
in tratamentul administrat transmit aceasta incredere pacientilor. <edicii pot evalua gresit
aderenta la tratament a pacientilor + in general exista tendinta de a o supraestima. Alti factori sunt
lipsa cunostintelor medicale suficiente si a abilitatii sau timpului necesar pentru a implementa
interventiile de ameliorare a aderentei. 2elatia medic 4 pacient reprezinta un factor critic al
aderentei. ;elson (&"='# arata ca cel mai important factor de influentare a compliantei ar fi
perceperea de catre pacient a interesului pe care i+l acorda medicul, alaturi de cat timp ii acorda.
Cercetare in nursing Curs 3 Procesul de ingrijire la pacientii cu anorexie Pana prezent,
nu s+a determinat nici o cauza sigura a anorexiei nervoase. %otusi, cercetarea in campurile
medicale si psi)ologice continua sa exploreze posibilele cauze. 5nii experti considera ca cererile
exercitate de societate si familie ar putea fi cauza de baza pentru anorexie. Pentru multe persoane
cu anorexie, ciclul distructiv incepe odata cu presiunea de a fi suplu si atragator. 3 imagine
proasta de sine complica problema. Alti cercetatori cred ca aceasta tulburare poate sa se traga
dintr+o disfunctie particulara observata adesea in familiile pacientilor anorexici. In acest tip
particular de disfunctie, membrii familiei devin atat de interdependenti incat nu+si pot realiza
fiecare identitatea individuala. Astfel, membrii familiei sunt incapabili sa functioneze ca indivizi
sanatosi si sunt dependenti de alti membrii ai familei pentru a+si exprima identitatea. @a copii,
parte din aceasta disfunctie include o teama de a creste ( in special la fete #.
2egimul alimentar restrictiv le poate impiedica corpurile sa se dezvolte in mod normal si,
in conceptia lor, limiteaza procesul de maturizare mentinand relatia parinte+copil pe care familia
.
a ajuns sa se bazeze. 5nele studii de asemenea sugereaza ca o componenta genetica (mostenita#
poate juca un rol important in determinarea susceptibilitatii unei persoane la anorexie. Alte studii
au sugerat ca in creierul persoanelor suferinde de anorexie pot aparea dezec)ilibre in nivelurile
neurotransmitatorilor. 9xista o teorie din ce in ce mai raspandita precum ca instalarea anorexiei
are o componenta genetica, cu o anume gena legata de anormalitati privind neurotransmitatorul
c)imic serotonina, dovedite a fi mai frecvente printre suferinzii de anorexie decat la populatia
obisnuita. 5n nivel ridicat de serotonina produce anxietate. 6iologic, cand o persoana este in
stare de inanitie, nivelurile sale de serotonina descresc si cresc din nou odata cu consumul )ranei
datorita aminoacidului triptofan continut ( triptofanul este utilizat de corp pentru a sintetiza
serotonina #. Aceasta naste ipoteza ca anorecticul este conditionat sa evite )rana pentru a+si
reduce anxietatea. Cercetatorii incearca acum sa identifice o gena sau genele particulare care ar
putea afecta tendinta unei persoane de a dezvolta aceasta tulburare. Desi nu s+a identificat nici o
cauza organica a anorexiei, unele dovezi indica o disfunctie in partea creierului ()ipotalamus#
care Pacientii consumatori de alcool Intreruperea consumului de alcool nu este niciodata usoara,
cu precadere daca este vorba despre cantitati mari si perioade lungi de timp. Astfel, tinand cont
de faptul ca organismul necesita administrarea acestei bauturi pentru a functiona in parametrii
normali, primele saptamani ale perioadei de sevraj sunt decisive pentru recuperarea pacientului.
Dependenta de alcool se manifesta dupa consumul unei cantitati tot mai mari de alcool pentru o
perioada indelungata de timp. In asemenea cazuri organismul necesita doza zilnica de alcool
pentru ca functiile sale sa poata fi desfasurate in conditii normale. In caz contrar persoana in
cauza poate experimenta stari de irascibilitate, depresii, nervozitate, tremuratul mainilor sau
dureri de cap, toate acestea fiind specifice perioadei de sevraj. Simptomele perioadei de sevraj
Simptomele perioadei de sevraj pot fi moderate sau severe in functie de durata dependentei de
alcool, precum si de gradul de afectare al sistemului imunitar si a altor functii ale organismului.
&.Simptome moderate ale perioadei de sevraj includ1 D D D D D D D D D D D D D stare de nervozitate si
agitatie* anxietate* irascibilitate* stare de oboseala* episoade de depresie* transpiratie abundenta
si cresterea ritmului cardiac* stare de greata si varsaturi* tremuratul mainilor* miscari rapide ale
globilor oculari* insomnii* scaderea poftei de mancare* confuzie si incapacitate de concentrare*
paloare la nivelul fetei si al pielii. -.Simptomele severe ale perioadei de sevraj includ1 delirium
tremens, caracterizat de prezenta )alucinatiilor, cosmarurilor si a starii de confuzie* D D D D
agresivitate, convulsii si agitatie* febra mare* pierderi de memorie, cu precadere in ceea ce
priveste perioadele in care pacientul a consumat alcool. Durata perioadei de sevraj Durata
perioadei de sevraj este acea perioada de timp in care simptomatologia specifica sevrajului
afecteaza organismul pacientului, in momentul in care acesta a inceput programul de reabilitare.
In mod normal, sevrajul se manifesta timp de -+ zile de la consumul ultimului pa)ar cu bauturi
alcoolice. In cazul persoanelor cu forme blande ale dependentei de alcool, durata perioadei de
sevraj poate fi c)iar mai mica. Cazurile severe de alcoolism necesita admiterea intr+un centru
specializat astfel incat pacientul sa poata fi tinut sub observatie medicala. Astfel, in aceste centre
fiecare pacient trebuie sa fie tratat cu blandete si compasiune, precum si sa fie incurajat sa
participe la sedinte de terapie, individuala sau de grup. In acelasi timp, suportul familiei si al
persoanelor apropiate joaca un rol extrem de important in procesul de recuperare al pacientului.
Desi perioada medie a sevrajului a fost stabilita (confrom datelor oferite de pacienti# pentru -+
zile, durata acesteia variaza in functie de severitatea dependentei, precum si de particularitatile
fiecarui organism.
Curs 4 IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC DE ACCIDENTARE I DE
MOLN!"IRE #ROFESIONAL!
'
Indiferent c? se aplic? sau nu un management EtiinFific al securit?Fii Ei s?n?t?Fii Gn munc?,
dou? operaFii sunt strict necesare Gn activitatea preventiv?1 identificarea Ei evaluarea riscurilor .
ImportanFa lor este relevat? Ei de faptul c? sunt statuate ca obligatorii prin ;ormele generale de
protecFie a muncii , iar r?spunderea realiz?rii lor este atribuit? atHt conducerii firmei , cHt Ei
personalului din cadrul compartimentelor de protecFie a muncii. &. ID9;%ICICA29A
CAC%32I@32 D9 2ISC II A S56S%2A%5@5I @32 CA5>A@ Identificarea factorilor de risc
Ei a substratului lor cauzal este o acFiune complex?, care necesit? Gmbinarea mai multor procedee,
adaptate de fiecare dat? condiFiilor respectivei firme. Jn principiu, se procedeaz? astfel1 + se
analizeaz? vizual, prin studiu de caz, simulare etc., pentru fiecare loc de munc? , pe rHnd , toate
elementele sistemului de munc? aferent Ei se stabilesc , pe aceast? baz? , ce deficienFe, abateri,
caracteristici E.a. ar putea conduce la accidente sau Gmboln?viri profesionale * + se efectueaz?
determin?ri cu ajutorul metodelor Ei mijloacelor specifice, Gn cazul factorilor comensurabili sub
aspectul nivelului sau concentraFiei sau pentru care se pot realiza analize ale naturii elementelor
componente * + se analizeaz? starea de morbiditate sau diversele simptome care ar pute
&=&&=u-(7r a indica prezenFa unei afecFiuni datorate condiFiilor de munc? * + se identific?
elementele depistate Gn listele prestabilite de factori de risc Ei factori de substrat cauzal * 3rdinea
de executare a acestor operaFii nu este predeterminat? , dar trebuie parcurse toate pentru a se
obFine un rezultat corect. Jn continuare vom Gncerca s? prezent?m fiecare grup? de factori de
risc , cu modalit?File concrete de manifestare Ei efectele acFiunii lor asupra executantului , iar
acolo unde s+a impus s+au dat explicaFii suplimentare pentru factorii de substrat cauzal , ca suport
pentru analizele pe care le au de efectuat proiectanFii sistemului de <SS<. &.&. Cactorii de risc
proprii executantului Studiile Ei analizele efectuate privind fenomenul de accidentare Ei
Gmboln?vire profesional? au relevat incidenFa major? a factorilor de risc proprii executantului. Jn
raport cu factorii de risc obiectivi , cu excepFia unor cazuri reduse ca num?r ( calamit?Fi naturale ,
de exemplu # , factorii subiectivi 8 proprii executantului se situeaz? Ei la originea acestora ,
deoarece omul este elaboratorul Ei totodat? cel care verific? Ei poate interveni asupra celorlalte
elemente ale sistemului de munc?1 mijloacele de producFie, mediul Ei sarcina de munc?.
Indiferent de repartiFia sarcinilor Gntre om Ei maEin?, activitatea de munc? pe care o desf?Eoar?
executantul cuprinde patru secvenFe principale1 recepFionarea Ei constituirea informaFiei *
elaborarea Ei adoptarea deciziilor * execuFia * autoreglarea. Ponderea acestor secvenFe Gn structura
diferitelor posturi de munc? sau a unuia Ei aceluiaEi post, Gn perioade de timp diferite, poate varia
, dar prezenFa tuturor este obligatorie. <odul cum executantul realizeaz? aceste secvenFe
defineEte comportamentul s?u de munc? 8 totalitatea faptelor, actelor, reacFiilor ( motorii ,
verbale , afective # prin care o persoan? r?spunde solicit?rilor sarcinii de munc? . Din punctul de
vedere al securit?Fii muncii , distingem un comportament normal, care nu conduce la periclitarea
s?n?t?Fii sau integrit?Fii anatomo+funcFionale a executantului Ei un comportament inadecvat, care
poate favoriza sau declanEa un accident sau o Gmboln?vire profesional? . Comportamentul
normal presupune dou? componente1 + evitarea riscurilor prin respectarea prescripFiilor te)nice Ei
a reglemen+t?rilor privind securitatea Ei s?n?tatea Gn munc? referitoare la modul Gn care trebuie
Gndeplinit? sarcina * + neutralizarea situaFiilor de risc create, ceea ce implic? sesizarea rapid? a
acestora ( c)iar anticiparea lor #, a elementelor critice , prelucrarea rapid? a informaFiilor, decizia
Ei execuFia ei prompte Ei rapide. Comportamentul inadecvat sub aspectul securit?Fii Ei s?n?t?Fii Gn
munc? se manifest? prin conduite nesigure sau necorespunz?toare situaFiilor obiEnuite sau
neobiEnuite de munc?. Altfel spus , el reprezint? abaterea executantului de la modul ideal de
Gndeplinire a celor patru secvenFe ale activit?Fii prin care se realizeaz? sarcina de munc? , abatere
care poate consta Gntr+o omisiune sau o acFiune greEit?. Jn consecinF? , factorii de risc de
accidentare Ei Gmboln?vire profesional? proprii executantului se pot subsuma unei erori la nivelul
verigilor de baz? ale activit?Fii de munc?1 erori de recepFie, prelucrare Ei interpretare a
informaFiei* erori de decizie* erori de execuFie* erori de autoreglaj.
Deosebit de important? pentru stabilirea m?surilor de prevenire este cunoaEterea
substratului cauzal al comportamentului inadecvat din punctul de vedere al securit?Fii Ei s?n?t?Fii
7
Gn munc?. @a modul general, comportamentul Gn munc? reprezint? concretizarea capacit?Fii de
munc? a individului Ei reflect? relaFia dintre nivelul exigenFelor adresate executantului ( sub
forma sarcinii de munc? # Ei capacitatea sa de a le r?spunde . &.-. Cactorii de risc proprii sarcinii
de munc? Sarcina de munc? se Gncadreaz? printre noFiunile cu ajutorul c?rora se defineEte orice
activitate de munc?1 funcFii, sarcini, activitate, operaFii, procese, comportament, cerinFe etc.
Dintre acestea , funcFiile care constituie unit?Fi majore ale muncii , pot cuprinde una sau mai
multe sarcini Ei sunt foarte variate , corespunz?tor scopului proceselor de munc?. CuncFia implic?
responsabilitatea Gn raport cu scopurile sistemului, are o anumit? frecvenF? Gn ciclul de munc? ,
include sarcini Ei operaFii care cer cunoEtinFe , deprinderi specifice , realizeaz? unul sau mai
multe scopuri prin folosirea unor metode , procedee , strategii Ei , c)iar Gn cadrul unor cerinFe de
vitez?, precizie, cantitate, calitate etc. 5n executant poate Gndeplini o funcFie singur sau Gmpreun?
cu maEina. AceeaEi funcFie poate fi Gndeplinit? de executanFi aflaFi Gn posturi diferite , pe linii
diferite sau Gn cadrul aceleiaEi instalaFii. Sarcina este eprezentat? de un grup de acFiuni legate
temporar Ei realizate cu aceleaEi elemente informaFionale Ei mijloace de munc?* este o unitate
subordonat? funcFiei, are o anumit? frecvenF?, un scop (subordonat scopului funcFiei#, necesit?
anumite cunoEtinFe Ei deprinderi Ei trebuie s? se Gncadreze unor cerinFe restrictive1 vitez?, precizie
etc. 3peraFia este cea mai mic? unitate a muncii Ei este subordonat? sarcinii* se poate caracteriza
Gn raport cu1 + conFinutul 8 obiecte , reguli , procedee , obiective * + structura 8 modul de
organizare a elementelor componente * + cerinFe impuse 8 ansamblul condiFiilor care trebuiesc
respectate de operator pentru a atinge obiectivele muncii ( parametrii acFiunii 1 vitez?, precizie,
adecvare la reguli #. <etoda de munc? reflect? modul Gn care se realizeaz? sarcina Ei operaFiile Gn
condiFiile te)nologice concrete Ei de Gnzestrare te)nic? * cuprinde, Gn general, ordinea de
succesiune eficace a elementelor operaFiei , alc?tuirea raFional? a mHnuirilor Ei miEc?rilor Gn
condiFii te)nico+organizatorice precizate. Jn raport cu aceste noFiuni definitorii ale activit?Fii de
munc?, se desprind factorii de accidentare Ei Gmboln?vire profesional? proprii sarcinii de munc?1
conFinut sau structur? necorespunz?toare a sarcinii de munc? Gn raport cu scopul sistemului de
munc? sau cu cerinFele impuse de situaFiile de risc , respectiv 1 + operaFii , reguli , procedee
greEite * + absenFa unor operaFii * + metode de munc? necorespunz?toare (succesiune greEit? a
opera+Fiilor, mHnuirilor, miEc?rilor # * cerinFe sub 4 supradimensionate impuse executantului ,
respectiv necores+punz?toare posibilit?Filor acestuia. Prima categorie de factori are la baz? o
insuficient? cunoaEtere a te)nologiilor Ei metodelor prin care se poate ajunge la realizarea
scopului procesului de munc?. <odul Gn care pot conduce la accidentare Ei 4 sau Gmboln?viri
profesionale este evident , deoarece determin? eroarea la nivelul executantului. A doua grup? de
factori provine din neluarea Gn considerare a variabilei umane, respectiv din stabilirea neraFional?
a parametrilor acFiunilor umane. Jn consecinF? , dificultatea Ei complexitatea sarcinii fie se
situeaz? sub posibilit?File executantului , fie le dep?EeEte , provocHnd sub sau suprasolicitarea
organismului s?u. Jn ambele situaFii are loc sc?derea capacit?Fii de munc? , datorat? oboselii ,
Gntrun interval mai mic decHt cel normal , cu efecte uEor de b?nuit . &.. Cactorii de risc proprii
mijloacelor de producFie Dup? natura acFiunii lor, factorii de risc de accidentare Ei Gmboln?vire
profesional? proprii mijloacelor de producFie se pot Gmp?rFi Gn trei categorii1 de natur? fizic? ,
c)imic? Ei biologic? . K Cactori de risc de natur? fizic?. Jn aceast? categorie sunt incluEi factorii
de natur? mecanic? Ei cei de natur? termic?. L Cactorii de natur? mecanic? sunt reprezentaFi de 1
<iEc?rile periculoase. Statisticile arat? c? cele mai multe accidente de munc? avHnd cauze de
natur? obiectiv? se datoreaz? organelor Gn miEcare ale maEinilor. Jn funcFie de rolul lor Gn cadrul
procesului de munc? , miEc?rile maEinilor, ale mecanismelor, organelor de maEini, pieselor etc.
pot fi1 funcFionale 1 + normale Gn intervalul de timp de funcFionare , f?r? restricFii Gn leg?tur? cu
declanEarea , Gntreruperea , dozarea vitezei * + cu pericolul autodeclanE?rii contraindicate
( autopornire prin auto+aprindere , contact electric etc.* prin acFionarea involuntar? sau din
greEeal? # * + cu pericolul Gntreruperii imprevizibile * + cu momente de pericol Gn cazul Gn care nu
pot fi sau nu sunt controlate Gn sensul declanE?rii , Gntreruperii sau doz?rii vitezei *
nefuncFionale 1 devieri de la traiectoriile normale * recul * balans * Eocuri la pornire sau oprire*
desprinderea Ei proiectarea de corpuri, particule* ruperea unui element de leg?tur?, desprinderea,
=
desfacerea unei leg?turi. %oate aceste categorii de miEc?ri constituie surse potenFiale de
accidentare, putHnd produce v?t?m?ri sub form? de striviri, t?ieturi, contuzii, str?pungeri etc.
Prin urmare , riscurile mecanice sunt reprezentate , Gn general , de purt?torii de energie cinetic? ai
unui ec)ipament te)nic , respectiv de elementele aflate Gn miEcare ale acestuia , numite elemente
periculoase. Accidentarea se produce prin contactul executantului cu un element periculos.
SpaFiul situat Gn interiorul sau Gmprejurul unui ec)ipament te)nic Gn care prezenFa oric?rei
persoane o expune pe aceasta riscului de accidentare mecanic? este numit zon? de risc mecanic
sau zon? de pericol mecanic. >onele de pericol mecanic pot avea configuraFiile cele mai diverse.
<iEc?rile (elementelor mobile # desf?Eurate Gn zonele de pericol mecanic au fost denumite
miEc?ri periculoase. 9le se manifest? Gn cazul miEc?rii de rotaFie ale unui singur element , ale mai
multor elemente, al miEc?rilor de translaFie Ei al celor combinate. Dintre parametrii care pot
determina caracterul periculos menFion?m 1 + valorile ridicate ale turaFiilor sau vitezelor de
translaFie ale elementelor Gn miEcare * + masele mari ale elementelor aflate Gn miEcare * + valorile
momentelor de torsiune * + valorile forFelor de acFionare ale elementelor Gn miEcare * +
amplitudinea miEc?rilor * + forma Ei rugozitatea suprafeFelor elementelor aflate Gn miEcare * +
modul de fixare a pieselor aflate Gn rotaFie * + distanFa Gntre partea rotitoare Ei partea fix? * +
distanFa minim? dintre partea mobil? Ei partea fix? * + jocul componentelor * + dimensiunile
desc)iderilor etc. Caracteristicile enumerate, precum Ei altele asem?n?toare , trebuie considerate,
analizate Ei apreciate , de la caz la caz , pentru fiecare element mobil al ec)ipamentului te)nic ,
precum Ei pentru zonele de pericol mecanic. SuprafeFele sau contururile periculoase. Prin
natura Ei forma lor acestea pot fi GnFep?toare , t?ioase , alunecoase, abrazive, adezive. Prin
contactul dintre executant Ei diversele p?rFi ale mijloacelor de producFie sau obiectelor muncii
care prezint? asemenea caracteristici se pot produce v?t?m?ri cauzate de alunecare Ei c?dere
( fracturi , luxaFii # , t?iere , GnFepare etc. 5tilajele sub presiune sau vid. Acestea pot genera Gn
cazul supra+presiunii explozii , iar Gn cazul lucrului Gn vid implozii. Principalele utilaje Ei
instalaFii care lucreaz? sub presiune sunt compresoarele , autoclavele Ei recipientele butelie de
gaze comprimate. Pericolul de explozie , Gn cazul recipientelor butelie sub presiune , este
deosebit de mare la temperaturi ridicate ( Gn cazul amplas?rii acestora Gn apropierea unor surse de
c?ldur?#. De asemenea, dac? Gn recipientele sub presiune se depoziteaz? substanFe puternic
corosive , exist? riscul producerii unor neetanEeit?Fi care pot conduce la explozii. Principalele
cauze potenFiale ale accidentelor la utilajele sub presiune sunt1 + dimensionarea
necorespunz?toare a utilajelor, Gn raport cu condiFiile de lucru* + umplerea necorespunz?toare a
autoclavelor Ei recipientelor butelie ( lipsa unui spaFiu de siguranF? suficient de mare, necesar Gn
cazul dilat?rii conFinutului , ca urmare a unor creEteri necontrolate ale temperaturii # * + lipsa
aparatelor de m?sur? Ei control ale presiunii Ei temperaturii ( manometre, termometre # * + lipsa
dispozitivelor de siguranF? ( discuri de explozie , supape de siguranF? , membrane de siguranF? ,
capace de protecFie etc. # * + manevrarea necorespunz?toare a recipientelor , lovirea unuia de
cel?lalt sau de obiecte tari , r?sturnarea , supunerea lor la trepidaFii * + p?strarea buteliilor la soare
, Gn apropierea surselor de c?ldur? sau Gn locuri cu substanFe corosive * + depozitarea Gn aceeaEi
inc?pere a recipientelor butelie care conFin substanFe incompatibile ( oxigen Ei )idrogen, oxigen
Ei amoniac, amoniac Ei clor, clor Ei )idrogen , clor Ei oxigen etc. # * + desc)iderea brusc? a
ventilului buteliilor Ei recipientelor * + introducerea gazelor comprimate Gn recipiente butelie, Gn
vase de sticl? sau alte recipiente care funcFioneaz? la presiuni mai reduse * + defecFiuni ale
reductoarelor de presiune * + ungerea ventilelor Ei a manometrelor de la recipientele care conFin
oxigen cu uleiuri sau gr?simi. InstalaFiile, utilajele Ei aparatura care lucreaz? sub vid pot , de
asemenea , s? constituie surse generatoare de factori de risc de accidentare. 2iscurile de implozie
apar cel mai frecvent Gn urm?toarele cazuri1 + defecte ale materialului ( tensiuni remanente sau
neregularit?Fi struc+turale # * + neetanEeit?Fi ale instalaFiilor , Gn special cHnd se lucreaz? cu
produse care , Gn contact cu aerul, formeaz? amestecuri explozive * + lipsa unor paravane de
protecFie sau coEuri de protecFie Gn caz de implozie * + reducerea brusc? a presiunii Gn instalaFie * +
vibraFia puternic? a recipientelor sub presiune redus? * + variaFii bruEte de temperatur? Ei presiune
Gn instalaFii * + Gnc?lzirea cu flac?r? a aparatelor de distilare Gn vid. AtHt Gn cazul exploziilor cHt Ei
!
al imploziilor, v?t?m?rile produse constau , Gn general , Gn mutil?ri parFiale sau totale ale victimei.
0ibraFiile excesive ale sculelor, utilajelor, instalaFiilor, cl?dirilor etc. 5n sistem material scos
din poziFia de ec)ilibru , prin aplicarea sau suprimarea unei forFe , Gncepe s? se miEte. Dac?
miEcarea sistemului faF? de starea de referinF? este alternativ? , aceasta se numeEte vibraFie sau
oscilaFie. 0ibraFiile GntHlnite Gn te)nic? sunt variate Ei pot fi clasificate dup? mai multe criterii. D
Dup? forFele care acFioneaz? Gn timpul miEc?rii sistemului material1 + vibraFii neamortizate 8 forFa
rezistent? este nul? * + vibraFii amortizate 8 forFa rezistent? este negativ? * + vibraFii
autoGntreFinute 8 forFa rezistent? este pozitiv? * + vibraFii libere 8 forFa perturbatoare este nul? * +
vibraFii forFate 8 forFa perturbatoare este diferit? de zero. D Dup? num?rul gradelor de libertate ale
sistemului1 vibraFii cu un grad de libertate, cu dou? sau mai multe grade de libertate. D Dup? felul
miEc?rii 1 vibraFii de translaFie, de rotaFie, de torsiune. D Dup? evoluFia Gn timp1 vibraFii periodice ,
aperiodice Ei aleatorii. Cactorii de risc de natur? termic?. Jn numeroase ramuri industriale
exist? locuri de munc? unde, prin natura sarcinii de munc?, executantul poate intra Gn contact cu
obiecte sau suprafeFe cu temperaturi excesive 1 ridicate sau coborHte. Cactorii de risc de natur?
electric? . <ajoritatea instalaFiilor, utila+jelor Ei maEinilor sunt acFionate electric. Curentul
electric poate constitui factor de risc de accidentare Gn munc? Gn dou? situaFii 1 + realizarea
contactului dintre organismul uman Ei p?rFile componente ale mij+loacelor de munc? aflate sub
tensiune 8 factor de risc direct ( final # * + creEterea brusc? a energiei termice radiate datorit?
rezistenFei conductorului 8 factor indirect ( intermediar # . Prima situaFie apare Gn cazul 1 +
atingerilor directe , respectiv prin contactul cu elemente conductive ale instalaFiei electrice care
se afl? normal sub tensiune , este scoas? de sub tensiune , dar a r?mas Gnc?rcat? cu sarcini
electrice datorit? capacit?Fii, prin omiterea desc?rc?rii acestora dup? deconectare * a fost scoas?
de sub tensiune , dar se afl? sub o tensiune indus? pe cale electromagnetic? de alte instalaFii , prin
omiterea leg?rii la p?mHnt a elementelor deconectate* + atingerilor indirecte, produse prin
contactul cu un element conductiv care Gn mod normal nu este sub tensiune , dar care a intrat
accidental sub tensiune (deteriorarea izolaFiei , contacte electrice cu alte elemente aflate sub
tensiune etc.#, prin el trecHnd M curenFi de defect N ( curenFi care circul? pe alte c?i decHt cele
destinate trecerii curentului electric # * + tensiunii de pas , respectiv la atingerea simultan? a dou?
puncte de pe sol ( considerate la o distanF? de (,! m # aflate la potenFiale diferite ca urmare a
scurgerii prin p?mHnt a unui curent electric * tensiunile de pas pot s? apar? Gn apropierea unui
conductor c?zut la p?mHnt , a unei linii aflate sub tensiune sau Gn apropierea unei prize de p?mHnt
de exploatare sau de protecFie prin care trece un curent electric. A doua situaFie se produce atunci
cHnd rezistenFa conductorului nu este corespunz?toare intensit?Fii curentului care+l parcurge , fie
din construcFie , fie din cauza unei variaFii GntHmpl?toare a intensit?Fii curentului (curenFi
suplimentari induEi# sau creEterii rezistenFei datorate degrad?rii conductorului. Jn toate cazurile
are loc o creEtere a radiaFiei calorice , suficient de mare pentru a provoca aprinderea
Gmbr?c?mintei exterioare a conductorului. Jn funcFie de celelalte condiFii de munc? ( mai ales
dac? sunt prezente Gn cantitate mare substanFe inflamabile sau explozive # se produc incendii Ei 4
sau explozii. Curentul electric, Gn calitate de factor de accidentare in munc?, poate provoca dou?
tipuri de leziuni1 + electrotraumatismul, care const? Gn arsuri Ei metaliz?ri ale pielii datorate
c?ldurii dezvoltate de arcul electric format la punctele de contact sau la trecerea curentului
electric* + electrocutarea, respectiv trecerea curentului electric prin organism. K Cactorii de risc
de natur? c)imic? . Jn funcFie de propriet?File c)imice datorit? c?rora diverse substanFe utilizate
Gn procesul de munc? devin surse generatoare de accidente Ei Gmboln?viri profesionale ,
distingem Gn principal substanFele toxice , caustice, inflamabile , explozive , cancerigene .
SubstanFele toxice. Acestea sunt cele care , p?trunzHnd Gn organism , au o acFiune d?un?toare ,
perturbHnd funcFiile acestuia Ei provocHnd intoxicaFii acute sau cronice. IntoxicaFia acut? are loc
atunci cHnd substanFa toxic? p?trunde Gn organism Gn cantitate mare Ei Gntr+un interval scurt de
timp , generHnd tulbur?ri intense Ei imediate * Gn situaFia contrar? 8 cantit?Fi mici Gn interval mare
de timp 8 apare intoxicaFia cronic?. SubstanFele toxice pot p?trunde Gn organism pe cale
respiratorie ( in)alare # , prin piele ( cutanat # sau prin tubul digestiv ( ingerare # . P?trunderea
toxicelor pe cale respiratorie este cazul cel mai frecvent Gn industrie (circa "( $ din intoxicaFii#
"
Ei are consecinFele cele mai grave , deoarece absorbirea acestora la nivel celular Ei molecular se
face mai rapid. Ca stare de agregare fizic? , asemenea substanFe se reg?sesc sub form? de gaze ,
vapori , fum , ceaF? , aerosoli sau praf. P?trunderea toxicelor prin piele are loc , Gn special , Gn
cazul substanFelor toxice lic)ide ( benzin? , toluen , xilen , derivaFi )alogenaFi ai metanului Ei
benzenului etc. # . Ingerarea substanFelor toxice este mai rar GntHlnit? , fiind posibil? numai din
neglijenF? . 2iscul specific de accidentare Ei Gmboln?vire profesional? Gn cazul mijloacelor de
producFie este de p?trundere a toxicelor prin piele. AcFiunea toxicelor asupra organismului poate
fi local? , numai asupra anumitor organe ( de exemplu , benzenul acFioneaz? asupra sistemului
nervos central # sau general? , cHnd afecteaz? toate Fesuturile Ei organele ( de exemplu, acidul
cian)idric sau )idrogenul sulfurat #. ;u se poate face Gns? o delimitare precis? dup? criteriul
tipului de acFiune, deoarece majoritatea substanFelor toxice au, Gn acelaEi timp, Ei o acFiune
general? Ei una local? asupra organismului. AcFiunea toxic? a substanFelor din aceeaEi clas?
variaz? Gn funcFie de compoziFia lor c)imic?. De exemplu , toxicitatea )idrocarburilor creEte o
dat? cu num?rul de atomi de carbon din molecul?. Dac? Gn molecula unei substanFe toxice se
GnlocuieEte )idrogenul cu oxigen , sulf sau gruparea )idroxil ( 3, # , toxicitatea creEte brusc *
acelaEi efect Gl are introducerea grupei M amino M sau M nitro M Gntr+un nucleu aromatic. De
asemenea , toxicitatea creEte o dat? cu gradul de nesaturare 1 etanul este mai puFin toxic decHt
etilena , iar aceasta , la rHndul ei , este mai puFin toxic? decHt acetilena * oxidul de carbon este
toxic , Gn timp ce bioxidul de carbon nu prezint? o astfel de caracteristic? etc. SubstanFele
caustice. Acestea sunt substanFe care , Gn contact cu organis+mul, provoac? arsuri. Arsurile
c)imice constituie accidente Ei se caracterizeaz? prin leziuni organice de intensitate diferit? , Gn
funcFie de natura , concentraFia Ei durata contactului cu substanFa caustic?. SubstanFele
inflamabile. Inflamarea este o ardere de scurt? durat? a amestecului de vapori ai unui lic)id
combustibil cu oxigenul din aer Ei se produce Gn urma creEterii locale a temperaturii datorit? unei
surse externe de c?ldur?. ;oFiunea de inflamare este legat? , deci , numai de lic)idele
combustibile , spre deosebire de aprindere , care este comun? tuturor substanFelor combustibile ,
indiferent de starea de agregare . Caracteristic fenomenului de inflamare este faptul c? arderea se
produce Ei Gnceteaz? brusc , deoarece c?ldura degajat? nu este suficient? pentru Gnc?lzirea Gntregii
cantit?Fi de lic)id care s? asigure Gn continuare formarea vaporilor. Punctul de inflamabilitate ( Pi
# este reprezentat de temperatura minim? la care vaporii unei substanFe formeaz? cu aerul un
amestec inflamabil. Jn funcFie de punctul de inflamabilitate , lic)idele pot fi grupate Gn
urm?toarele categorii1 + lic)ide inflamabile1 Pi O -! PC (exemplu1 benzen , eter etilic , sulfur? de
carbon , acetat de butil , aceton? , alcool metilic etc. # * + lic)ide uEor inflamabile 1 -! PC Q Pi Q
.' PC ( exemplu 1 petrol lampant, gazolin? , terebentin? , benzin? nafta , brom+pentan ,
ciclo)exilamin? etc. # * + lic)ide combustibile1 Pi R .' PC ( exemplu1 fenol , anilin? , p?cur? ,
motorin? , uleiuri , acizi graEi etc. # . Pe lHng? pericolul de incendiu datorat substanFelor
inflamabile , Gn industrie se pot produce incendii ca urmare a autoaprinderilor produse de
acumul?ri de c?ldur? provenite din procese c)imice sau bioc)imice care au loc Gn Gns?Ei masa
substanFelor. Cenomenul de autoaprindere se manifest? atHt la substanFele inflamabile , cHt Ei la
cele combustibile. Autoaprinderea de natur? c)imic? are la baz? fenomenul de oxidare Ei se poate
produce Gn cazul substanFelor care au o capacitate intens? de combinare cu oxigenul din aer.
Pentru ca Gn timpul reacFiei c)imice de oxidare s? se ating? temperatura de auto+aprindere , este
necesar ca substanFa combustibil? s? aib? o suprafaF? mare de contact , iar mediul ambiant s?
prezinte o temperatur? ridicat?. Autoaprinderea de natur? bioc)imic? se datoreaz? acumul?rii de
c?ldur? Gn interiorul masei de substanF? , ca urmare a activit?Fii biologice a microorganismelor. Jn
desf?Eurarea acestui proces se deosebesc urm?toarele faze1 + faza biologic? sau Gnceputul de
fermentaFie , cHnd temperatura creEte pHn? la '' PC * + faza Gnceputului de carbonizare , cHnd
temperatura se situeaz? Gn intervalul ''+&(( PC * + faza de Gnnegrire a produEilor mai puFin stabili,
cHnd temperatura ajunge la &.(+&'( PC * + faza de carbonizare, cHnd se ajunge la temperatura de
autoaprindere a substanFei date. SubstanFe explozive. 9xploziile de natur? c)imic? sunt
rezultatul unei reacFii c)imice foarte rapide , cHnd Gntr+un timp foarte scurt rezult? produEi noi ,
cu degajare de c?ldur?. 9xplozia , Gn sensul cel mai restrHns al cuvHntului , este un fenomen
&(
c)imic ( un proces de transformare c)imic? a materiei # care se desf?Eoar? rapid , GnsoFit de o
degajare tot atHt de rapid? a unor cantit?Fi apreciabile de c?ldur? Ei gaze sau vapori puternic
Gnc?lziFi , care produc un lucru mecanic de deplasare sau distrugere . SubstanFele explozive se
descompun sub acFiunea temperaturii , cu formare de cantit?Fi mari de gaze. ;umeroase
substanFe , Gn contact cu aerul , formeaz? amestecuri explozive. Amestecurile explozive sunt
caracterizate de limite de explozie 8 superioare Ei inferioare 8 care reprezint? cantitatea maxim? ,
respectiv minim? , de substanF? , exprimat? Gn procente , care formeaz? cu aerul un amestec
exploziv. SubstanFele cancerigene sunt cele care genereaz? tumori maligne , caracterizate
printr+o GnmulFire excesiv? a Fesuturilor unor organe . Jn numeroase legislaFii naFionale se
interzice complet utilizarea industrial? a unor astfel de substanFe , al c?ror efect este sigur
cancerigen. K Cactori de risc de natur? biologic? . Jn mod deosebit Gn industria farmaceutic? , Gn
laboratoarele de analize medicale , ca Ei Gn cercetarea medical? obiectul muncii Gl constituie
culturi sau preparate cu microorganisme generatoare de maladii infecFioase 1 bacterii , virusuri ,
spiroc)ete , ciuperci , protozoare. De asemenea, exist? procese de munc? unde se lucreaz? cu
plante periculoase ( de exemplu , ciuperci otr?vitoare # , precum Ei cu animale periculoase ( Eerpi
veninoEi etc.#, care pot provoca accidente Ei 4 sau intoxicaFii acute profesionale , decese , r?niri,
GnFep?turi etc. .. Cactorii de risc proprii mediului de munc? <ediul de munc? este cea de a patra
component? a sistemului de munc? Ei include , pe de o parte , mediul fizic ambiant ( condiFiile de
microclimat , iluminat , zgomot , vibraFii , radiaFii , noxe c)imice , presiunea mediului , factori
biologici etc.# , iar pe de alt? parte, mediul social ( relaFiile , atitudinile , interacFiunile , modurile
de comportament etc. #. InfluenFa condiFiilor de mediu asupra celorlalte elemente poate s? fie
considerabil? * mai ales asupra executantului pot produce atHt efecte fiziologice , cHt Ei
psi)ologice , sub form? de v?t?m?ri sau st?ri patologice. Cactorii de risc proprii mediului fizic de
munc? se clasific? dup? cum urmeaz? 1 L Cactori de risc de natur? fizic?. Aceast? prim? grup? de
factori include mai multe subgrupe , dintre care amintim 1 <icroclimatul locului de munc?
cuprinde 1 temperatura excesiv? a aerului ( ridicat? 4 sc?zut? # * umiditatea necorespunz?toare a
aerului ( ridicat? 4 sc?zut?# * viteza mare a curenFilor de aer . Cactorii de microclimat acFioneaz?
asupra mijloacelor de producFie , caz Gn care Gndeplinesc rolul de factori de risc indirecFi Ei asupra
executantului ca factori direcFi. Jn calitate de factori indirecFi , influenFa lor se concretizeaz? Gn
ansamblul transform?rilor termoc)imice care se produc la nivelul mijloacelor de producFie ,
transform?ri care perturb? funcFionarea normal? a acestora Ei pot genera accidente sau boli
profesionale. InfluenFa asupra executantului se traduce Gntr+o serie de transform?ri fiziologice.
%emperatura mediului ambiant determin? fenomenul de termoreglare organismului , care are
drept rol menFinerea st?rii de ec)ilibru termic al acestuia. a 5miditatea relativ? a aerului poate
afecta direct organismul uman. Sc?derea acesteia sub ($ produce uscarea mucoaselor oculare
Ei respiratorii. <unca Gn aer uscat sporeEte riscul de Gmboln?vire , din cauza sc?derii capacit?Fii
de ap?rare a organismului faF? de flora microbian? din aer. CreEterea umidit?Fii relative peste
=($ devine d?un?toare prin Gmpiedicarea elimin?rii normale a transpiraFiei , perturbHnd procesul
de termoreglare. 0iteza curenFilor de aer are o influenF? deosebit? asupra st?rii de confort termic *
la aceeaEi temperatur? , Gn funcFie de viteza lor , curenFii de aer pot provoca disconfort , iar la
dep?Eirea anumitor limite perturb? termoreglarea. Presiunea excesiv? a aerului ( ridicat? 4
sc?zut?# , precum Ei suprapresiunea Gn adHncimea apelor. Jn condiFii normale, presiunea
atmosferic? exercitat? asupra organismului uman este ec)ilibrat? de contrapresiunea din interior
( a plasmei sanguine , a Fesuturilor , cavit?Filor organismului etc.# Ei de ea depind sc)imburile de
gaze dintre organism Ei atmosfer?. @a creEterea sau sc?derea presiunii atmosferice, proporFia
gazelor din aer nu se modific? , Gn sc)imb variaz? num?rul moleculelor pe unitatea de volum
(creEte la presiuni ridicate Ei scade la presiuni reduse#. Aceste modific?ri au consecinFe asupra
solubilit?Fii gazelor Gn Fesuturile organismului, generHnd tulbur?ri specifice. >gomotul excesiv *
ultrasunetele. Din punct de vedere al perceperii lor de c?tre organul auditiv, oscilaFiile acustice se
clasific? Gn1 infrasunete, cu frecvenFa sub -( ,z, sunete, cu frecvenFe Gntre -( Ei -(.((( ,z Ei
ultrasunete, cu frecvenFa peste -(.((( ,z. Jn mediul industrial , infrasunetele , sunetele Ei
ultrasunetele se supra+pun atHt Gn ceea ce priveEte componenFa spectrului oscilaFiilor generate de
&&
maEini Ei utilaje , cHt Ei Gn privinFa acFiunii lor asupra organismului executanFilor. ;umai Gn mod
excepFional se GntHlnesc exclusiv oscilaFii cu frecvenFa sub -( ,z sau peste '(( ,z , frecvenF?
care reprezint? limita superioar? de percepere a analizorului acustic. %otuEi , la fiecare loc de
munc? predomin? o anumit? gam? , imprimHnd caracteristici specifice mediului fizic ambiant.
>gomotul este definit , cel mai des , ca un sunet nedorit. Sunetul este senzaFia auditiv? provocat?
de vibraFia acustic? ( deci Gn domeniul audibil # a particulelor unui mediu elastic Gn jurul unei
poziFii de ec)ilibru. 9l apare ca urmare a vibraFiilor unui corp , aEa GncHt sursele sonore pot fi
grupate Gn raport cu natura forFelor care produc aceste vibraFii 1 + surse produc?toare de zgomot
prin acFiune aerodinamic? , Gn aceast? grup? fiind cuprinse curgerile laminare de fluid prin
orificii sau curgerile turbulente* + surse produc?toare de zgomot prin acFiune electromagnetic? * +
surse produc?toare de zgomot prin acFiune termic?. Iluminatul necorespunz?tor. Cercet?rile
experimentale au demonstrat c? !($ din solicitarea nervoas? uman? se poate atribui excitaFiilor
optice. Cantitatea cea mai mare de informaFii primite de c?tre om Gn procesul muncii o formeaz?
semnalele luminoase recepFionate de analizorul optic . JntrucHt purt?torul de mesaj Gn
transmiterea Ei recepFionarea semnalelor optice Gl constituie semnalele luminoase , calitatea
transmisiei Ei recepFiei informaFiilor este condiFionat? de calitatea iluminatului. 2adiaFiile
neionizante care intereseaz? Gn mod deosebit din punctul de vedere al securit?Fii Ei s?n?t?Fii Gn
munc? sunt1 undele radiometrice de Gnalt? frecvenF?, microundele , radiaFiile infraroEii ,
ultraviolete Ei laser. 2adiaFiile de Gnalt? frecvenF? reprezint? partea din spectrul radiaFiilor
electromagnetice care corespunde undelor radio de la cHFiva Silometri la '( cm. <icroundele au
lungimi de und? cuprinse Gntre (,(. cm Ei '( cm. 3rice obiect care se g?seEte Gn cHmpul
electromagnetic care se formeaz? Gn jurul instalaFiilor de Gnalt? frecvenF? absoarbe o parte din
energia acestuia. 9nergia absorbit? de organismul uman depinde de caracteristicile cHmpului
electromagnetic ( intensitate , frecvenF? # , de durata de expunere , de distanFa faF? de sursa de
energie , de microclimat ( temperatura , umiditatea Ei viteza aerului # Ei de particularit?File
organismului ( regiunea iradiat? , rezistenFa electric? #. AcFiunea undelor de Gnalt? frecvenF? Ei a
microundelor asupra organismului este cu atHt mai puternic? cu cHt intensitatea Ei frecvenFa
acestora sunt mai mari , respectiv cu cHt lungimea de und? este mai mic?. Durata de expunere are
o importanF? deosebit? deoarece efectul microundelor este cumulativ. 2adiaFiile infraroEii sunt
radiaFii electromagnetice cu lungimi de und? cuprinse Gntre (,=7 Ei .-' T . 9le sunt emise de
obiectele calde , motiv pentru care se mai numesc Ei radiaFii termice sau calorice. Jn funcFie de
acFiunea lor biologic? , radiaFiile infraroEii pot fi Gmp?rFite Gn dou? categorii1 + radiaFii de und?
scurt? ( (,=7 8 &,. T # , care p?trund adHnc Gn organism * + radiaFii de und? lung? ( &,. 8 -' T # ,
care sunt absorbite de straturile superficiale ale epidermei. 2adiaFiile infraroEii cu lungimea de
und? peste -' T sunt nepericuloase pentru organism , avHnd o intensitate mic? Ei fiind practic
absorbite de aer. AcFiunea biologic? a radiaFiilor infraroEii se manifest? prin efecte locale asupra
epidermei Ei mucoaselor expuse , precum Ei prin efecte generale asupra Gntregului organism.
2adiaFiile ultraviolete 8 acFiunea cea mai puternic? asupra organismului o prezint? radiaFiile cu
lungimi de und? scurte ( -((( 8 -!(( U #. 2adiaFiile cu lungimi de und? Gntre -!(( Ei &'( U
influenFeaz? tegumentele , iar peste &'( U acFiunea biologic? este foarte slab?. Jn cazul unor
expuneri masive , radiaFiile ultraviolete pot s? produc? arsuri la nivelul pielii Ei mucoaselor
mergHnd pHn? la gradul II , iar la doze foarte mari de ultraviolete are loc o degenerescenF? a
Fesuturilor. @a nivelul oc)ilor, expunerea excesiv? la radiaFii ultraviolete conduce la apariFia unor
leziuni acute ale conjunctivelor sau corneei , cunoscute sub denumirea de electrosau
fotooftalmie. 2adiaFiiile laser 8 laserul ( M @ig)t Amplification bA Stimulated 9mission of
2adiation N # este o surs? de lumin? coerent? , ale c?rei unde sunt Gn acord de faz? Gntre ele.
@ungimea de und? a razelor este Gn general cuprins? Gntre (,( T Ei (,7( T Gn regiunea spectrului
de unde electromagnetice , cuprinzHnd dome+niul vizibil ( (,. (,=' T # , ultraviolet ( sub (,. T # Ei
infraroEu ( peste (,=' T #. ConcentraFia de energie Ei focalizarea excepFional? a razelor laser
constituie pericolul principal pe care acesta Gl prezint? pentru organismele vii , Gn general Ei
pentru om , Gn special. 2adiaFiile ionizante sunt radiaFii corpusculare sau necorpusculare care au
proprietatea de a crea, prin interactiunea lor direct? sau indirect? cu materia , atomi sau molecule
&-
Gnc?rcate electric ( ioni # . PotenFialul electrostatic . Cenomenul de Gnc?rcare a corpurilor cu
sarcini electrice este explicat Gn prezent prin dou? teorii. %eoria energetic? a Gnc?rc?rii arat? c?
transferul electronilor de la un corp la altul se poate efectua la simplul contact al celor dou?
corpuri. Dac? aceste corpuri , Gn contact , sunt separate brusc , electronii ( sarcinile electrice care
au migrat# nu mai au timp suficient pentru a reveni pe corpul iniFial Ei astfel nu se mai realizeaz?
compensarea , straturile superficiale r?mHnHnd neegale. 5nul dintre corpuri va avea exces de
electroni (deci este Gnc?rcat negativ# , iar cel?lalt r?mHne Gn deficit de electroni (deci Gnc?rcat
pozitiv#. %eoria bazat? pe stratul dublu electric , a lui ,elm)oltz , implic? existenFa la suprafaFa
corpurilor a unui potenFial electric diferit de cel din interior , rezultHnd un cHmp electric cu
potenFial de suprafaF?. Calamit?File naturale. Acestea formeaz? ultima categorie Gn grupa
factorilor de risc de natur? fizic?. Sub aceast? denumire sunt cuprinse1 tr?snetul , inundaFiile ,
vHntul puternic , grindina , viscolul , alunec?rile , surp?rile Ei pr?buEirile de teren sau copaci ,
avalanEele , seismul etc. %oate pot acFiona Gn calitate de cauze directe ale unor accidente , Gn
majoritatea situaFiilor mortale. L Cactori de risc de natur? c)imic? . Jn categoria factorilor de
munc? de natur? c)imic? proprii mediului de munc? sunt incluse1 + gazele, vaporii, aerosolii
toxici * + gazele, vaporii, aerosolii caustici * + pulberile Gn suspensie Gn aer , gazele sau vaporii
inflamabili * + pulberile Gn suspensie Gn aer , gazele sau vaporii explozivi * + pulberile
pneumoconiogene. AcFiunea primelor patru grupe asupra organismului uman poate fi reg?sit? la
prezentarea f?cut? la categoria factorilor de risc de natur? c)imic? proprii mijloacelor de
producFie. Pulberile pneumoconiogene. Atmosfera de la locurile de munc? are Gntotdeauna un
conFinut de pulberi , dintre care cele mai periculoase sunt cele invizibile, cu diametrul mai mic
de ' microni. S+a constatat c? o parte dintre ele pot provoca transform?ri pulmonare , numite
generic M pneumoconioze N. Pulberile generatoare de pneumoconioze sunt numeroase , atHt de
natur? mineral? , cHt Ei vegetal? 1 pulberi cu conFinut de bioxid de siliciu, azbest , silicaFi
naturali , c?rbune , unele metale ( beriliu , aluminiu , carburile metalelor dure # , fibrele de lHn? ,
de bumbac etc. L Cactori de risc de natur? biologic?. Jn cazul Gn care Gn procesul de munc? se
utilizeaz? microorganisme, acestea pot s? ajung? Gn suspensie Gn aer, provocHnd afecFiuni
pulmonare1 infecFii, alergii etc., generate de bacterii, virusuri, ric)eFii, spiroc)ete, ciuperci,
protozoare. L Caracterul special al mediului . Jn ultima categorie de factori de risc proprii
mediului fizic de munc? se Gncadreaz? caracterul special al acestuia Gn anumite procese de munc?
1 subteran , acvatic , subacvatic , ml?Etinos , aerian , cosmic. 2eprezentHnd un mediu care nu este
propriu existenFei omului , va produce suprasolicitarea psi)ic? a executantului , tradus? prin
oboseal? exce+siv? , manifest?ri depresive etc., mergHnd pHn? la psi)oze de claustrofobie ,
fotofobie E.a. L Cactorii de risc proprii mediului social de munc? reprezint? o alt? component? a
mediului de munc?. Jntre executant Ei colectivitatea Gn cadrul c?reia GEi desf?Eoar? activitatea se
creeaz? leg?turi , dependenFe Ei interferenFe care variaz? Gn funcFie de nivelul integr?rii Gn
colectiv Ei care exercit? o influenF? determinant? asupra comportamentului s?u. ConcepFiile Ei
obiceiurile din cadrul unei colectivit?Fi , precum Ei modul cum apreciaz? grupul respectiv riscul ,
determin? Gntr+o m?sur? foarte mare comportamentul sub aspectul securit?Fii Ei s?n?t?Fii Gn
munc?. 2elaFiile care se stabilesc Gntre membrii implicaFi Gn realizarea unui proces de producFie ,
atHt pe orizontal? cHt Ei pe vertical? , alc?tuiesc M mediul social N sau M ambianFa social? N de
munc?. Cactorii de risc de accidentare Ei Gmboln?vire profesional? proprii mediului social de
munc? sunt de natura relaFiilor interumane. Climatul social neadecvat sub raportul securit?Fii Ei
s?n?t?Fii Gn munc? este caracterizat de 1 relaFii primare Ei competenFe necorespunz?toare
nivelurilor de responsabilitate , structur? comunicaFional? defectuoas? , neconcordanFe Gntre
relaFiile formale Ei informale etc. . 2elaFiile primare necorespunz?toare se manifest? prin
perturb?ri Ei Gntreruperi de relaFii Gntre membrii colectivit?Fii , formal asimilate , ceea ce are drept
consecinF? faptul c? ec)ipa de munc? , Gn calitate de formaFie social? , nu mai funcFioneaz? Gn
conformitate cu scopul s?u . Dintre motivele perturb?rilor de acest gen putem enumera 1
adaptarea insuficient? a unei persoane * lipsa de asimilare Gntr+un grup de munc? * izolarea noului
venit * dezacordul dintre structurile de grup * tensiuni Gntre categoriile de vHrst? * relaFii
insuficient consolidate Gntre membrii colectivit?Fii . 2elaFiile cu colegii de munc? ( relaFii pe
&
orizontal? # sunt mai semnificative Ei mai importante Gn ceea ce priveEte producerea accidentelor
decHt relaFiile cu superiorii ( relaFii pe vertical? # , deoarece contactul social este de durat? mai
mare Gn primul caz . DeficienFele din sistemul de comunicare conduc la perturbarea activit?Fii , la
disfuncFii cu repercusiuni directe Gn planul securit?Fii muncii . @ipsa de satisfacFie Gn munc?
constituie o important? cauz? de accidentare .
Cercetare in nursing Curs $ O%ser&atia c'inica
3bservatia reprezint?, dup? cum ar?ta Claude 6ernard, una din etapele cele mai
importante ale cercet?rii stiintifice. De obicei, cercet?torul face mai GntHi o observatie, adic?
observ? ceva. Apoi emite o ipotez? si apoi, dac? poate, Gsi verific? ipoteza printr+un experiment.
Si nu trebuie uitat c?, datorit? variabilit?tii si complexit?tii fenomenelor, practica medical? este,
de fapt, o cercetare stiintific? aplicativ?. Adic? pacientii se deosebesc foarte mult Gntre ei si ceea
ce este valabil la un pacient nu este neap?rat valabil si la alt pacient. De aceea, dup? cum am
ar?tat Gn repetate rHnduri, desi prin descoperirea legilor general valabile stiinta este a generalului,
medicina este o stiint? a individualului. De aceea, medicul practician trebuie s? efectueze o
observatie foarte atent? a pacientului,s? descopere particularit?tile sale, s? emit? o ipotez? de
diagnostic pe care s? o verifice, desigur, nu prin experiment, ci prin investigatii clinice si
paraclinice corespunz?toare. 3bservatia face parte din comportamentul orientat al fiintei umane,
care solicitat de foarte multe informatii din toate p?rtile, Gsi Gndreapt? atentia spre anumite surse
de informatii care Gi atrage Gn mod deosebit atentia. 3bservatia este, Gn acelasi timp, un mijloc de
ap?rare, dar si mijloc de recunoastere a valorii sursei respective. De aceea, medicul acord? o
atentie deosebit? pacientului si mai ales particularit?tilor sale, care reprezint? o inepuizabil?
surs? de informatii pentru diagnostic si tratament. 3bservatia reprezint? forma cea mai
elementar? a cunoasterii, deoarece ea este foma cea mai simpl? si mai direct? a contactului cu
lumea Gnconjur?toare. De aceea, la baza simtului clinic, despre care se vorbeste atHt de mult Gn
medicin?, se afl?, de fapt, observatia atent? a bolnavului. 3bservatia presupune un observator,
care Gn cazul nostru este medicul, un obiect,sau mai bine zis, un subiect de observat, care in cazul
nostru este reprezentat de bolnav, o clas? de fenomene, care Gn cazul nostru este reprezentat? de
patologia uman? si, Gn sfHrsit, niste cunostinte anterioare privind fenomenele respective, care Gn
cazul nostru sunt reprezentate de cunostintele medicului privind patologia uman?. Pentru c?
medicul observ?,dup? cum ar?ta I.,atieganu, ceea ce stie. De aceea, el trebuie s? fie preg?tit, s?
stie cam ce ar putea s? vad?, si ce semnificatie au lucrurile pe care le vede la bolnav. Aceste
cunostinte sunt si ele la rHndul lor, rezultatul spiritului de observatie pe care l+au manifestat
medicii de+a lungul timpului. Cu ajutorul spiritului de observatie, ei au sesizat de multe ori, cu o
acuitate si o finete impresionante, existenta unor simptome si aparitia lor Gn anumite boli. Asa
spre exemplu, ,ipocrate a descris paraplegia din compresiile medulare, complicatiile testiculare
din parotidita epidemic?, caracterul ciclic al febrei din malarie si faciesul caracteristic din
peritonit?, care Gi poart? numele. 3bservatia clinic? a fost completat? apoi cu observatia
anatomo+clinic?, constatHndu+se c? simptomele bolnavului sunt produse de anumite leziuni
organice.A venit apoi etapa -. investigatiilor clinice, a bioc)imiei si a imunologiei cu ajutorul
c?rora s+a constatat c? leziunile organice sunt produse si ele de niste modific?ri moleculare.
%oate acestea nu au redus, Gns?, cu nimic din valoarea observatiei clinice. Dimpotriv?, bazat? pe
niste cunostinte din ce Gn ce mai profunde, observatia clinic? a devenit azi mai util? si mai
eficace. De aceea, c)iar dac? investigatiile paraclinice au luat o amploare deosebit?, clinica a
r?mas Gn continuare, dup? cum arat? I. ,atieganu, o stiint? bazat? pe investigatie si interpretare.
Cu toat?dezvoltarea impetuoas? a investigatiilor paraclinice, care pot aduce informatii extrem de
pretioase, diagnosticul a continuat s? r?mHn? si ast?zi o operatie bazat? pe o observatie foarte
atent? si abia apoi pe utilizarea celorlalte mijloace de investiigare a bolnavului. SI acest lucru
este foarte important pentru medicul generalist, care de obicei nu nici nu dispune de alte
posibilit?ti de investigatie.
De aceea, pentru generalist observatia si comunicarea cu pacientul joac? rolul cel mai
important. Primele informatii privind tipul constitutional, atitudinea, fizionomia, pielea, oc)ii, si
&.
comportamentul bolnavului sunt obtinute prin intermediul obserzatiei, observatia fiind cea mai
simpl?, cea mai usoar? si cea mai la GndemHn? metod? de culegere a informatiilor de la bolnav.
Asa spre exemplu, cu ajutorul observatiei, medicul poate depista tipul de comportament al
bolnavului, asa cum ar fi tipul lui ,. ,. 2oserman estemai predispus la infarct, acesta fiind un tip
care vorbeste repede, este Gncordat, tensionat, cu misc?ri rapide ale globilor oculari, cu clipit
rapid, de peste .( de ori pe minut, rHs spastic, strident, voce r?sun?toare, iritat, nelinistit etc.
3bservarea modului de comportament este foarte important?.9ltrebuie s? observe nu numai
modul Gn care pacientul se comport? Gn timpul consultatiei,ci si cum se comport? Gn familie, cu
colegii,cu prietenii etc. Pentru c? se stie c? modul de comportament poate avea influiente asupra
organismului,ceea ce a f?cut posibil? dezvoltarea medicinii comportamentale. Jn unele cazuri
medicul poate observa foarte usor c?bolnavul prezint? o culoare icteric?, care s?+i sugereze o
afectiune )epato+biliar?, sau o culoare bronzat? care s?+i sugereze o boal? Addison,sau o cianoz?,
care s?+i sugereze o afectiune cardiac?, sau o casexie, care s?+i sugereze o boal? malign?, cum ar
fi cancerul, spre exemplu, sau o exoftalmie care s?i sugereze o boal? 6asedoV, sau o eruptie
facial? eritematoas? atrofic? sau scuamoas?, sub forma de fluture, care s?+i sugereze un lupus
eritematos diseminat, sau o piele Gntins?, dur?, cu riduri perpendiculare pe buze, care s?+i
sugereze o sclerodermie. Jn aceste cazuri, observatia clinic? permite medicului avizat s?
presupun? diagnosticul unor boli c)iar si f?r? ajutorul anamnezei si f?r? vreun examen clinic sau
de laborator, doar pe baza aspectului exterior al bolnavului. Jn alte cazuri este necesar?, Gns?, o
observatie mult mai atent? si mai Gndelungat? a bolnavului pentru a intra Gn posesia unor
informatii si pentru a putea face un diagnostic diferential. Asa spre exemplu, dac? bolnavul acuz?
o stare de astenie fizic? si psi)ic?, o senzatie de lips? de energie, de indispozitie, o stare de
discomfort, de insatisfactie, de tristete, Gntov?r?site de manifest?ri somatice, cardiace, digestive,
respirarorii, sau genitale, medicul trebuie s?+l supun? unei observatii mult mai atente pentru a
putea stabili diagnosticul de neurastenie si a elimina numeroase boli somatice, cum ar fi )epatita
cronic?, pielonefrita cronic?, anemia, reticuloze, colagenoze, )ipotensiunea arterial?, insuficienta
suprarenal?, insuficienta tiroidian?, -' )iperaldosteronismul, cancerul, miastenia si distrofiile
musculare, Gn care ar putea apare astenia, starea de indispozitie general? si celelalte simptome ale
neurasteniei. Aceeasi observatie atent? este necesar? si Gn cazul unui bolnav care acuz? o durere
precordial?, deoarece, pe lHng? durerea pe care o acuz?, bolnavul mai poate prezenta paloare,
transpiratii reci, agitatie neuropsi)ic?, sau, dimpotriv?, o stare de imobilizare, un facies de
groaz?, asa cum se GntHmpl? Gn infarctul miocardic, care pune Gn pericol iminent viata bolnavului.
3bservatia atent? a bolnavului poate confirma autenticitatea simptomelor acuzate de bolnav.De
multe ori intensitatea unei colici poate fi citit? pe fata bolnavului. Dar nu numai durerea, ci si
astenia si ameteala pot fi observate Gntr+o oarecare m?sur? pe fata obosit? si apatic? sau palid? si
anxioas?. Pentru un medic avizat, Gn nevroza astenic?, desi bolnavul sufer? cu adev?rat, apare
totusi o discordant? Gntre acuzele verbale,extrem de dramatice si expresia lor somatic? care nu
este atHt de autentic? ca la bolnavul care sufer? efectiv de angin? pectoral?, de ulcer duodenal sau
de astm bronsic. De aceea observatia care Gncepe Gnc? de la primul contact cu bolnavul, trebuie
s? continue Gn tot cursul investigatiilor si c)iar dup? stabilirea diagnosticului Gn timpul
tratamentului pHn? la completa Gns?n?tosire a bolnavului. 6olnavul trebuie supus observatiei Gnc?
Gnainte de a acuza un simptom. Apoi, el trebuie observat Gn continuare din momentul Gn care
Gncepe s? acuze anumite simptome subiective. <edicul trebuie s? observe modul Gn care le
expune, atitudinea, faciesul, culoarea pielii,mimica, gradul de suferint? pe care Gl inspir?, tonul
cu care vorbeste, modul Gn care poate s?+si expun? suferintele, misc?rile de care sunt Gntov?r?site,
dac? acuz? o durere mai precis sau mai vag localizat? s.a. Gnc? din aceast? faz?, numai prin
simpla observatie a bolnavului, medicul Gsi poate face o idee, dac? nu despre diagnostic, cel putin
despre gravitatea cazului. Pentru c? un bolnav Gn stare de soc,spre exemplu, a c?rui viat? este Gn
pericol,va avea o fat? mai palid?, va fi adinamic, va avea o voce mai sc?zut? si Gsi va expune mai
greu suferintele decHt un bolnav cu o stare general? mai bun?, care nu este Gn soc. 3bservatia
continu? apoi si Gn timpul examenului fizic al bolnavului. Cu aceast? ocazie, medicul poate
observa conformatia toracelui, respiratia bolnavului, conformatia abdomenului, eventualele
&'
eruptii cutanate, MsteluteN vasculare, tumori subcutanate sau circulatia venoas? colateral?. De
asemenea, el poate observa mimica bolnavului la palparea zonelor dureroase sau reactia lui la
mobilizarea diferitelor portiuni ale organismului. 3bservatia nu trebuie s? se termine nici dup?
stabilirea diagnosticului. Pentru c?, Gn functie de aparitia sau disparitia unor simptome,
diagnosticul poate fi modificat sau completat. Asa spre exemplu, la un bolnav cu diagnostic de
ulcer duodenal poate apare o melen? sau o )ematemez? care s? necesite modificarea
tratamentului, impunHnd interventia c)irurgical?. Apoi trebuie observat r?spunsul bolnavului la
tratament s.a. Atunci cHnd nu poate stabili un diagnostic Gn timp util, sau nu poate prevedea
evolutia fenomenelor, medicul Gsi prelungeste observatia, tinHnd bolnavul sub oc)iul s?u
scrut?tor -7 o noapte, o zi sau c)iar mai multe zile.Asa spre exemplu, un abdomen acut, a c?rui
etiologie nu a putut fi Gnc? elucidat?, va fi tinut sub observatie permanent? pentru a vedea modul
Gn care evolueaz? tabloul clinic. De asemenea, un traumatism cranian, a c?rui evolutie nu poate fi
precizat?, va fi tinut sub observatie pentru a vedea dac? nu apare un )ematom cerebral si asa mai
departe. <edicul generalist are dezavantajul c? nu poate urm?ri Gn permanent? bolnavul, asa cum
se Gnt?mpl? Gn spital. Dar el are avantajul c? poate urm?ri bolnavul o perioad? mai lung? de timp.
9l are posibilitatea s? observe evolutia Gndelungat? a unor simptome sau a unor boli cronice. De
aceea, observatia are un rol deosebit Gn medicina general?.Pentru c?, dup? cum remarca @aennec,
Gn medicin? nu poti s? ajungi la un rezultat decHt prin observatii numeroase si Gndelungate.
Practica medical? este fondat? de fapt pe observatia bolnavului, iar medicul trebuie s? fie, dup?
cum remarc? Cl.6ernard, mai GntHi un bun observator. Pentru c?,prin intermediul v?zului, care
este cel mai implicat Gn procesul observatiei, medicul primeste, de fapt, cea mai mare cantitate de
informatii apreciat? la milioane biti pe secund?. Prin intermediul v?zului el poate intra Gn
posesia uunor semne iconice care ar fi imposibil de descris si de receptionat prin alte mijloace,
iar prin intermediul auzului, poate intra Gn posesia unor semne indiceale, asa cum ar fi o voce mai
sc?zut?, o tuse sau un geam?t, care pot s? sugereze gravitatea situatiei. PlecHnd de la observatiile
clinice pe care le face medicul poate ajunge la interpret?ri mult mai profunde. Atunci cHnd
observ? degetele unui bolnav de poliartrit? reumatoid?, el poate ajunge la concluzia c? inflamatia
articulatiilor este produs? de anticorpii anti Ig:, care formeaz? complexe imune care infiltreaz?
sinoviala, care determin? eliberarea de prostaglandin?, leucotriene si enzime lizozomale
GntretinHnd astfel informatia.Adic? degetele fuziforme, sau Gn gHt de leb?d? Gi evoc?medicului
modific?rile moleculare care au determinat aparitia acestor modific?ri.Acelasi lucru se Gnt?mpl?
atunci cHnd observ? o criz? de astm, o ascit?, sau o )emiplegie, care Gi evoc? modific?rile
organice si moleculare care le+au produs. Dar medicul generalist nu trebuie s? observe numai
bolnavul. Spre deosebire de ceilalti specialisti el poate observa si familia, starea de s?n?tate a
celorlalti membri din familie, nivel economic, starea de igien?, atmosfera afectiv? din familie si
eventualele conflicte. De asemenea, el poate observa mediul de munc? si colectivitatea Gn care
locuieste bolnavul, cu toate problemele lor. De aceea, medicul generalist trebuie s? pun? Gn joc
toate resursele sale, toate simturile si toate calit?tile sale, pentru a efectua o observatie cHt mai
atent? si mai profund? a bolnavului si a mediului s?u de viat? si de munc?. Pentru c? exist?
pericolul ca el s? efectueze o observatie prea sumar? si s? se bazeze mai ales pe rezultatele de
laborator, care, desi pot aduce informatii extrem de valoroase, nu o pot lua niciodat? Gnaintea
metodelor clinice si Gn primul rHnd Gnaintea observatiei, simple si directe, a bolnavului si a
mediului s?u de viat? si de munc?.De aceea medicul generalist trebuie s? Gnvete s? fie un fin
observator al bolnavului.
2( Cercetarea in nursing Curs ) Met*+a ana'i,ei +*cu-ente'*r Coaia de 3bservatie
Clinica :enerala (C3C:# capata o importanta deosebita, devenind WdepozitarulN unui
&7
conglomerat de informatii si date medicale, compus atat din relatarile pacientului, cat si din
constatarile obiective ale medicului si din rezultatele investigatiilor paraclinice. Administrarea
acestui conglomerat de date medicale confera C3C: o tripla dimensiune1 &. Coaia de 3bservatie
Clinica :enerala (C3C:# 8 document medical privit si analizat din perspectiva g)idurilor
terapeutice, a g)idurilor de practica medicala (ca documente ale C<2#, a statisticii medicale si a
deciziilor medical+administrative la nivel de ramura sau la nivel de spital. -. Coaia de 3bservatie
Clinica :enerala (C3C:# 8 document medico+legal privit si analizat din perspectiva Codului
Penal. . Coaia de 3bservatie Clinica :enerala (C3C:# 8 document etic privit si analizat din
perspectiva Codului de Deontologie <edicala. &. Coaia de observatie clinica generala 8
document medical Pentru orice practician, fie el incepator sau cu experienta, consemnarea si
interpretarea datelor medicale stimuleaza gandirea clinica, oferind in acelasi timp posibilitatea de
verificare proprie, atat de necesara oricarui medic. Din aceasta perspectiva, C3C: poate fi
privita (in ansamblul ei# si ca un act de cercetare stiintifica, intrucat particularitatea ei (in sensul
dictonului 8 Wnu exista boli ci bolnaviN# confera repere ce pot fi ulterior prelucrate statistic si
didactic. In plus, in sprijinul si spiritul acestei idei, in noul format al C3C: s+a adaugat rubrica
Wsustinerea diagnosticului si tratamentului (clinic si paraclinic#N. Pentru a+si indeplini functia de
document medical, C3C: are nevoie de veridicitate, securitate, concizie si concludenta in
organizarea datelor medicale. Plecand de la aceste considerente generale, practica medicala
actuala ne arata ca pentru fiecare pacient internat rezulta un volum urias de date (investigatii#.
Sistemul clasic al foii de observatie, in care sunt trecute de+a valma toate datele pacientului si
toate investigatiile efectuate impreuna cu rezultatele lor, este, in cele mai multe cazuri, depasit.
<odelul actual se caracterizeaza prin1 + viteza mica de transmitere a datelor (peste -. ore#* +
accesibilitate redusa la date (C3C: se gaseste la un moment dat intr+un singur loc si nu poate fi
consultata simultan de mai multe persoane#* + pierderi mari de date (fise sau foi de evolutie, fise
de consultatie, pierdute* rezultate greu de gasit sau neinteligibile#. Intr+un studiu efectuat la
Spitalul 5niversitar de 5rgenta 6ucuresti se apreciaza ca1 -! + peste &($ din analizele de
laborator solicitate sunt pierdute sau nu sunt comunicate la timp* + pentru &(+&'$ din
investigatiile radiologice rezultatele sunt trimise prea tarziu, dupa ce decizia terapeutica a fost
luata* + '$ din investigatii sunt repetate in mod nejustificat* + &$ din documentele medicale se
pierd fizic in fiecare an. In plus, stadiul actual al C3C:, ca document medical (si medico+legal in
acelasi timp#, nu ofera posibilitatea unei evidente clare si a unui control (clinic, administrativ,
disciplinar# in ceea ce priveste administrarea medicatiei profilactice si4 sau curative intr+o sectie
de spital. Adeseori, in practica, ne intalnim cu foi de observatie in care consemnarea medicatiei
se face )aotic (la rubrici diferite, la momente diferite, c)iar pe pagini diferite# sau exista situatii
(nu rare# in care nu se poate afla doza administrata, in care se fac recomandari terapeutice in
urma unui consult interdisciplinar, iar acestea sunt sumate sau dimpotriva, neluate in consideratie
de medicul curant. @ipsa de acuratete in acest domeniu face ca C3C: sa piarda rolul de
document medical implicat in cunoasterea si cercetarea patologiei iatrogene. In medicina
moderna, medicul curant este dependent de teste, analize, investigatii* totodata medicul trebuie
sa aiba acces la istoricul pacientului, precum si la alte investigatii efectuate, pentru a putea face o
corelare eficienta a datelor oferite de aceste teste. De aceea se impune introducerea unui sistem
informational prin care datele medicale existente sa fie puse la dispozitie rapid si complet.
Asadar, o noua standardizare si informatizarea completa a foii de observatie sunt necesare.
Concomitent cu acestea, rigoarea medicala si instituirea unor mecanisme de feed+bacS (clinic,
administrativ# in evaluarea veridicitatii datelor medicale sunt madatorii. -. Coaia de observatie
clinica generala 8 document medico+legal In medicina libera contemporana, raportul medic+
pacient a evoluat tot mai mult catre o relatie contractuala in care, pe baza increderii, pacientul isi
alege medicul, iar acesta, la randul sau, devine pe deplin constient de obligatiile ce ii revin in
contract. In acelasi timp, intr+o evolutie paralela, unul dintre drepturile fundamentale ale
pacientului (bolnavului# s+a materializat in responsabilitatea juridica a medicului iar institutia
responsabilitatii juridice medicale s+a metamorfozat odata cu transformarea medicinii (din arta in
stiinta# de la incriminarea faptelor medicale doar pentru intentie pana la incriminarea din culpa*
&=
constientizarea rolului acestei institutii (a responsabilitatii juridice medicale# determina un
impuls pentru cresterea calitatii asistentei medicale. In acest context si pe baza premiselor
juridice expuse, C3C: devine un important document medico+legal. 9ste evident ca nu poate
exista o expertiza medico+legala vis+X+vis de un fapt medical la nivel de spital, fara analiza
C3C:. Sub acest aspect, C3C: capata statutul unui adevarat <A2%32 in procesul medical. .
Coaia de observatie clinica generala 8 document etic -" Standardele etice de conduita
profesionala si responsabilitate pot fi uneori prea multe, dar niciodata mai putine sau impotriva
celor cerute de lege. In toate relatiile profesionale medic+pacient, prima preocupare a medicului
trebuie sa fie sanatatea pacientului. 9l datoreaza pacientului o loialitate primara. Aceasta
preocupare si devotiune trebuie sa se manifeste in toate procedurile medicale, inclusiv in cele
care au ca subiect calitatea vietii. In analizarea (supraveg)erea# comportamentului etic al
medicului, C3C: poate juca un rol primordial deoarece multe dintre domeniile de aplicare si
principiile Codului de Deontologie <edicala sunt oglindite in rubricile (respectiv maniera de
completare a lor# din Coaia de observatie clinica generala. Astfel, obtinerea consimtamantului la
actul medical este un actY specific, care ocupa o pozitie centrala in actul comunicarii in cadrul
relatiei medicpacient. (# In actul medical se porneste de la consimtamantulY implicit (care
caracterizeaza relatia curenta de consult medical# si se ajunge la consimtamantul exprimat (etapa
obligatorie prin care pacientul isi acorda permisiunea specifica de a fi tratat#. 9xprimarea in scris
a consimtamantului (liber exprimat# este obligatorie in prezenta martorilor, inainte de orice act
medical si inainte de orice interventie c)irurgicala 4 anestezica 4 intravenoasa 4 intraarteriala, etc.
Continutul informarii trebuie sa fie exclusiv veridic, iar forma informarii prealabile trebuie sa fie
simpla si inteligibila. Consimtamantul bolnavului este un criteriu salutar in evaluarea riscului
util. Consimtamantul dupa prealabila informare (termen pe deplin consacrat astazi# reprezinta un
drept al bolnavului si o obligatie a medicului, ce trebuie consemnat in C3C:. Consimtamantul
trebuie sa exprime ec)ilibrul dintre prevederea riscurilor si asumarea lor, dintre avertizarea utila
si avertizarea excesiva. Din acest ung)i putem aprecia ca informatia medicala oferita pacientului
(si care sta la baza deciziei sale# isi are izvorul in totalitatea datelor medicale (constatari
obiective, analize de laborator, rezultatul investigatiilor radio+imagistice, etc.# cuprinse in C3C:.
Asadar, din perspectiva consimtamantului, dimensiunea etica se impleteste cu cea medico+legala,
permitand reanalizarea (la un moment ulterior si pe baza datelor medicale consemnate#
elementelor de informare asupra alternativelor terapeutice si asupra acceptarii riscurilor. In
acelasi timp C3C: este un purtator deY secrete medicale* la baza respectarii secretului medical
sta dreptul fundamental al individului la demnitate si confidentialitate. Secretul medical este o
conditie de baza a relatiei medic+pacient, un ec)ilibru intre constiinta profesionala, pe de o parte
si increderea pacientului, pe de alta parte. (# Informatiile medicale privind pacientul nu sunt
considerate un domeniu public. %ransparenta in ceea ce priveste dosarul medical al unui pacient
sau in ceea ce priveste pacientul insusi, in planul suferintei sale nu este permisa (exceptiile sunt
prevazute de lege#. Din acest punct de vedere, intreaga Coaie de observatie clinica generala (
(intocmita de medic pe numele pacientului sau#, ca depozitar al unor informatii (evidente#
medicale, cade sub incidenta normei etice a secretului profesional. Pe langa cele doua mari
principiiY deontologice exista si alte dimensiuni etice oglindite in C3C:1 a. independenta
profesionala absoluta a medicului, libertatea prescriptiilor si actelor medicale pe care le
considera necesare in limitele competentei sale* b. diligenta in stabilirea diagnosticului,
solicitarea investigatiilor paraclinice si a consultului interdisciplinar* c. refuzul de a acorda
ingrijiri de sanatate din motive personale sau profesionale temeinice, indrumand pacientul spre
alte surse de ingrijire medicala, cu exceptia situatiilor de urgenta. In concluzie, cele trei
dimensiuni ale C3C: se completeaza reciproc* fiecare dimensiune, prin rolul ei, contribuind la
cresterea calitatii actului medical. ;evoia de acuratete, de transparenta in relatia medic+pacient,
de crestere a increderii si adresabilitatii fata de institutiile medicale pleaca si de la managementul
datelor si informatiilor medicale, primul pas in acest proces fiind C3C:. 9xperimentul natural
9xperimentul este metoda prin excelenF? de determinare a cauzalit?Fii. 3 relaFie de cauzalitate
Gntre dou? variabile Gnseamn? c? o variabil? (independent?# produce variaFie Gntr+o a doua
&!
variabil? (dependent?#. Aceast? relaFie se spune c? exist? atunci cHnd1 &# 9xist? o secvenF?
ordonat? Gn timp Gntre variabile, astfel GncHt variabila independent? o precede pe cea dependent?.
-# 9xist? o corelaFie Gntre cele dou? variabile, a.G. modificarea uneia dintre variabile este legat?
de sc)imbarea Gn cealalt? variabil?* # ;u exist? dovezi potrivit c?rora relaFia dintre cele dou?
variabile este iluzorie (spurious#, adic? atunci cHnd influenFa unei a treia variabile este verificat?,
relaFia original? dispare. 9xperimentul este metoda de analiz? a relaFiilor cauzale care reuEeEte s?
respecte toate cele trei condiFii de mai sus. Jn cazul celorlaltor metode de colectare a datelor
pentru cerecet?rile de tip cantitativist+verificaFionist, precum este anc)eta sociologic?,
m?sur?torile Ei observaFiile sunt adeseori imprecise Ei implic? multe variaFii, corelaFiile dintre
variabile fiind adeseori instabile. <ai mult, este foarte dificil s? se determine, nu mai vorbim
despre control, toFi factorii pasibili a influenFa o influenFa o corelaFie Gntre cele dou? variabile.
9xperimentarea este foarte potrivit? pentru proiectele de cercetare care implic? noFiuni Ei
propoziFii (variabile# limitate Ei bine definite. 9xperimentarea este mai potivit? pentru verificarea
ipotezelor decHt pentru descrierea unor fenomene. <etoda a fost Ei mai este utilizat? extensiv Gn
cercetarea grupurilor mici. DeEi reprezentarea comun? asociaz? experimentele cu laboratoarele,
vom vedea c?, Gn EtiinFele sociale, experimentarea este posibil? Ei Gn contexte naturale.
31 Cercetare in nursing Curs ( Interviurile sunt discutii purtate pe o anumita tema cu scopul
evaluarii pregatirii si experientei solicitantului, a corespondentei acestora cu cerintele postului
vacant* calitatile si comportamentul solicitantului si modul lor de potrivire cu imaginea
organizatiei. &. / %ipuri de interviuri pentru selectia resurselor umane1 %ipuri de interviu Interviul
structurat Caracteristici &. + foloseste Gntrebari standard1 MCine sunteti dvs. /N* MCare va sunt
punctele forte /N* MCe puteti oferi firmei noastre /N etc. -. . .. '. Gntrebarile pot fi stabilite
anticipat* se aseamana cu un c)estionar oral* este foarte utilizat Gn selectia initiala, cHnd exista un
numar mare de solicitanti* Gntrebarile nu sunt rigide, se pot pune Gntrebari suplimentare pHna se
obtine informatia dorita* este mai exact si mai valid decHt alte interviuri* 7. =. + Interviul fara
instructiuni permite obtinerea unor informatii similare despre fiecare candidat, ceea ce usureaza
selectia* !. + este folosit Gn consultatiile psi)ologice si Gn selectie* ". + se pun Gntrebari generale
care sa+l determine pe solicitant sa vorbeasca despre sine* &(. este mai dificil ca Gntrebarile
adresate sa - aiba legatura cu serviciul* &&. Gntrebarile sunt o combinatie de Gntrebari generale si
specifice, neadresate Gntr+o anumita ordine* Interviul sub presiune &-. + are o mai mare tenta
subiectiva. &. + are drept scop cercetarea reactiilor Gn conditiile exercitarii unei presiuni psi)ice*
&.. + cel care conduce interviul adopta o atitudine foarte agresiva pentru a urmari reactia
candidatului* &'. se recomanda pentru posturi Gn care solicitantul lucreaza sub stres* &7. + poate
genera o impresie foarte proasta despre cel care conduce interviul si despre organizatie. Cele trei
tipuri de interviuri prezentate Gn tabelul de mai sus constituie interviul de profunzime. Jn selectia
personalului se utilizeaza si interviul initial de triere 8 care este folosit Gn faza de preselectie si
consta Gntr+un c)estionar scurt de circa &( minute, Gn care sunt cerute anumite informatii despre
candidat, Gn urma caruia se acorda un punctaj Gn functie de care se decide continuarea sau
Gntreruperea participarii candidatului la actiunea de selectie. De asemenea, Gn cadrul interviului
initial de triere se realizeaza o anamneza. &. / 9rorile care pot apare Gn desfasurarea interviului1
<ulti dintre cei care intervieveaza au impresia ca pot alege cel mai bun candidat numai pe baza
de intuitie, dar acest lucru este infirmat de practica. Printre erorile des GntHlnite la cei care
interviul, amintim1 &. 9roarea generata de judecatile premature1 este vorba de formarea unei
pareri despre candidat c)iar de la Gnceputul interviului legat si de aspectul exterior ala acestuia,
parere pe care o va cauta sa si+o confirme pe tot parcursul interviului, nefiind neaparat fondata pe
o apreciere cHt de cHt obiectiva. -. 9fectul de )alo1 este legat de aceiasi eroare si se manifesta
atunci cHnd cel care ia interviul este impresionat de un anume raspuns si nu aude Gn continuare
decHt lucrurile legate de acesta. . >gomotul cultural1 apare atunci cHnd avem de+a face cu un
candidat care a reusit o performanta recunoscuta Gntr+un anumit domeniu, care nu are nici i
legatura cu domeniul Gn care solicita postul. %ocmai de aceea, pentru a evita aceste erori, este
&"
indicat ca interviurile sa se realizeze de catre persoane specializate Gn domeniul relatiilor si
comunicarii interumane, si anume psi)ologi. De asemenea este nevoie de respectarea unor reguli
de interviu. -. -. %estul si c)estionarul + testul este o proba definita, implicHnd o sarcina de
executat, identica pentru toti subiectii, un instrument Gnalt specializat, care implica conditii
speciale de aplicare si interpretare. Jn procesele de selectie si evaluare sunt folosite de catre
psi)olog urmatoarele tipuri de teste1 teste de inteligenta si perspicacitate, teste si c)estionare de
aptitudini teste si c)estionare de personalitate . Simularile sau studiile de caz Acestea
imagineaza fragmente ale vietii profesionale, Gn scopul observarii comportamentului si deciziilor
individului testat. .. Centrul de evaluare sau metoda AC 9ste o metoda ce permite selectia
persoanelor Gn functii de conducere dupa cele doua criterii 8 profesionale si manageriale,
presupunHnd parcurgerea mai multor te)nici de selectie Gntr+un interval de cel putin doua trei
zile. Prin aceasta metoda se studiaza comportamentul candidatilor Gn situatii critice. Scenariul
detailat permite candidatilor sa cunoasca Gn mod continuu atHt rezultatele proprii cHt si pe cele ale
concurentilor. Pac)etele de programe elaborate de catre specialisti permit evaluarea candidatilor
pentru fiecare tip de sarcina si aptitudine de conducere
34 Cercetare in nursing Curs . ETA#ELE CERCETARII <etodologia este teoria
EtiinFific? despre c?ile (metodele# sporirii eficacit?Fii cunoaEterii umane. <etoda (def.de
A.6rimo# 8ordinea ce se pune Gn Gnv?Farea unei EtiinFe, urmHnd condiFiile, particularit?File acelei
EtiinFe. Celul practic, procedural, Gn care se utilizeaz? o metod? sau alta de cercetare se numeEte
te)nic?. Cecetarea fundamental?+are drept scop cunoaEterea Ei GnFelegerea lumii care ne
Gnconjoar?, desc)iderea unei noi perspective prin l?rgirea universului explic?rii realit?Fii. 9tapele
cercet?rii a# Documentarea+observarea faptelor, colectarea datelor Ei clasificarea
acestorZpreg?tirea teoretic? complex? a celui care efectueaz? cercetarea. b# 9laborarea ipotezelor
explicative+ Ipoteza constituie o construcFie deductiv? elaborat? plecHnd de la faptele observate
Ei destinat? unei verific?ri ulteriaor?. JntrucHt, pentru a putea fi acceptat?, ea trebuie demonstrat?,
ipoteza se distinge de postulat sau paradigm?.(%eoriareprezint? o ipotez? verificat?# Ipotezele pot
fi clasificate1 +dup? obiectul studiat, ele se pot referi la faptele supuse explic?rii, la conceptele
utilizate Gn teorie sau practic?. +dup? nivelul lor de generalitate, ipotezele pot fi generale ori
particulare. Pentru a fi admisibile metodologic, ipotezele trebuie s? Gndeplineasc? urm?toarele
condiFii1 +s? se refere la fenomene observabile* +s? utilizeze concepte precise* +s? fie specifice
domeniului utilizat* ' +s? fie verificabile. c# 0erificarea ipotezelor+este dificil? deoarece
criminalitatea nu se poate produce Gn laborator. ;ivelele profunzimii cerecet?rii a# Descrierea+
este nivelul superficial al cercet?rii Ei urmeaz? fazei document?rii b# Clasificarea datelor+se
realizeaz? prin categorisire sau clasificare Ei utilizeaz? conceptul de categorie (clas? de obiecte
sau fiinFe care reprezint? caracteristici comune Ei permite compararea cu alte clase care au
propriile caracteristici# c# 9xplicarea+corespunde funcFiei explicative a criminologiei Ei vizeaz?
clarificarea naturii Ei cauzelor obiectului de studiu. %eoria criminologic? nu este doar o ipotez?
verificat?, ea reprezint? un ansamblu structurat de concepte Ei judec?Fi de valoare care are ca
scop explicarea sintetic? a realit?Fii. Cercetarea aplicat? etape1+Documentarea prealabil?
(presupune studierea domeniului supus cercet?rii#, diagnosticarea (consecinF? logic? a
document?rii Ei are ca obiectiv aprecierea EtiinFific? asupra efectivit?Fii Ei eficacit?Fii mijlocului
studiat#, propunerea de sc)imbare (etapa final? Ei are loc doar dac? rezultatele cercet?rii o
impun# 9@A632A29A 5;5I P23I9C% D9 C92C9%A29 C5P2I;S1 &. I;%23D5C929 8
M<edicina bazata pe doveziN -. %9<A D9 C92C9%A29 C@I;ICA 7 . C92C9%A29A
6I6@I3:2ACICA .. 29DAC%A29A P23%3C3@5@5I '. D9<A2A29A S%5DII@32 7.
29DAC%A29A <9DICA@A &. I;%23D5C929 M<edicina bazata pe doveziN Practica
medicala evolueaza. Aceasta poate fi considerata ca o veritabila sc)imbare de concept in
modalitatile practicarii medicinei. 6azele noilor concepte rezida atat in descoperirile cercetarii
clinice cat si in integrarea rezultatelor cercetarii in practica cotidiana a medicului, generalist sau
specialist. Iata de ce pare necesar sa acordam un plus de obiectivitate abordarii deciziei medicale.
-(
A face credibile studiile de cercetare clinica si de evaluare, prin claritatea obiectivelor, rigoarea
metodei si utilitatea rezultatelor aceasta inseamna timp, competenta si experienta. @umea
medicala trebuie sa se pregateasca si sa dea exemple de astfel de medicina Wfondata pe doveziB
(Bevidence+based medicineB#. Aceasta se realizeaza prin etape succesive1 definirea precisa a
problemei, informatia necesara pentru rezolvarea acestei probleme, cercetarea eficienta a
literaturii medicale si selectarea celor mai bune studii referitoare la problema, elaborarea si
demararea protocolului si prezentarea in mod pertinent a logicii rationamentului cu punctele sale
forte dar si cu cele slabe. Aceasta lucrare prezinta bazele metodologice ale studiilor de cercetare,
parcurgand aceleasi etape mentionate mai sus pentru a scoate in evidenta faptul ca un bun proiect
de cercetare este acela care este1 + 5til1 raspunsul adus la intrebare trebuie sa aiba repercusiuni
asupra unui anumit aspect al vietii medicale + ;ou1 studiul trebuie sa aduca o informatie noua si
sa nu se repete un studiu deja realizat + 2ealizabil1 investigatorul trebuie sa estimeze c)iar din
stadiul de concepere a proiectului sansele sale de succes, inainte de a investi timp, energie si bani
in elaborarea unui studiu care poate sa fie irealizabil. -. %9<A D9 C92C9%A29 C@I;ICA
Proiectul de cercetare se naste dintr+o intrebare care isi gaseste originea in curiozitatea
cercetatorului, in calitatile sale de observatie si in experienta profesionala. Descrierea
inadvertentelor intre ceea ce este observat si ceea ce ar trebui sa poate sa duca la aparitia unor
propuneri de solutii pentru a suprima acest decalaj. 3 atitudinea critica poate astfel sa fie
generatoare de intrebari interesante. @ectura sistematica si critica a literaturii medicale si
participarea la congrese sunt surse de teme de cercetare. 9xista doua mari tipuri de teme de
cercetare care corespund la doua mari categorii de studii1 = D 3biectivul proiectului poate fi
descrierea distributiei caracteristicilor unei populatii. 9ste vorba de un studiu descriptiv. ;u
exista ipoteza. D Daca intentia este de a emite o judecata asupra unei posibile relatii intre diferiti
factori studiati, atunci problema de cercetat este fundamentata pe o ipoteza. 9ste vorba de un
studiu analitic. %emele de cercetare si ipoteza sunt deci legate dar nu se situeaza pe acelasi plan1
existenta unei ipoteze atesta vointa si posibilitatea de a generaliza rezultatele. 3 buna tema de
cercetare sau ipoteza trebuie sa fie simpla, specifica, conceputa si redactata inainte de inceperea
studiului. %rebuie de asemenea sa fie bine formulata. . C92C9%A29A 6I6@I3:2ACICA 5n
bun proiect de cercetare trebuie sa fie nou. %ema de cercetare odata formulata, trebuie verificat
daca raspunsul la aceasta nu exista deja. Principala sursa este literatura medicala. %rebuie sa stim
sa cercetam, intr+o masa considerabila de informatii, articolele pertinente. 5rmeaza apoi etapa
parcurgerii acestor articole, pentru a le aprecia validitatea si aplicabilitatea. Daca la sfarsitul
acestei etape raspunsul la intrebare nu exista sau daca este incomplet, atunci este perfect
justificat sa intocmim un protocol. &. Prima etapa este cercetarea bibliografica propriu+zisa, adica
identificarea publicatiilor care se refera la subiectul in discutie. -. A doua etapa este lectura
critica, activa, a publicatiilor selectate. Inainte de a incepe trebuie sa ne asiguram ca stim ceea ce
cautam si unde cautam. Adica trebuie elaborate cuvintele 8 c)eie si descrise mediile de cautare.
&. Cuvintele c)eie (WdescriptoriB# trebuie intr+adevar sa descrie toate aspectele subiectului1 D D
materia tratata (intrebare1 despre ce se vorbeste /# intrebarea pusa (intrebare1 ce vrea sa spuna /#
<ateria tratata este extrasa din domeniul in care se afla cercetatorul. Cuvintele c)eie care o
descriu trebuie sa contina pe deasupra numelui specific al materiei tratate sinonimele sau
ec)ivalentii sai. Intrebarile puse sunt si ele de o mare diversitate (impun o ipoteza si o testeaza,
identifica clar o problema, definesc o intrebare, gasesc punctele comune ale diferitelor observatii
discordante ale unuia si aceluiasi eveniment#. 9xperienta ne invata de altfel ca cercetarea
referintelor sugereaza ea insasi cercetatorilor noi intrebari si noi cuvinte+c)eie. <ediile de
cautare Cercetarea bibliografica poate utiliza diferite instrumente de lucru, prea numeroase
pentru a fi toate citate. 9xista mai multe sute de titluri, mergand de la cele mai generale ca1 Index
<edicus (<edline#, 9xcerpta <edica (9mbase#, 6iologicul Abstracts (6iosis#, C)emical
Abstracts pana la cele mai specializate despre SIDA, psi)iatrie, cancerologie, cosmetica, c)imie
analitica, farmacie industriala... Pot fi folosite mai multe suporturi1 )artie, CD 23<, on+line
(asigura pe langa rapiditatea accesului si posibilitatea consultarii celor mai noi articole in timp
real#. ! Astfel se ajunge la notiunea + despre care se vorbeste din ce in ce mai mult + de
-&
biblioteca electronica, virtuala, sau c)iar de publicatie fara )artie. Informatia in totalitatea sa
poate sa apara de aici inainte + direct pe biroul cercetatorului + indiferent de distanta, gratie
Intemet+ului. -. @ectura critica a literaturii medicale Cercetarea bibliografica si articolele odata
obtinute, trebuie citite documentele si judecata calitatea continutului lor. Aceasta este sarcina
viitorului investigator care doreste sa precizeze tema sa de cercetare clinica sau sa gaseasca
justificarea proiectului sau de protocol. Parcurgerea literaturii necesita deci o selectie si o
evaluare. Pentru aceasta s+a dezvoltat conceptul de Wliteratura criticaB. Principiul consta in a
judeca valoarea publicatiilor, indiferent daca este vorba de calitatea cercetarii intreprinse sau de
pertinenta rezultatelor publicate. In aceasta etapa, cercetatorul, pe langa consultarea literaturii
medicale cu referire directa la tema elaborata, va pune in balanta si criteriile etice de baza in
materie de cercetare medicala, care se supun urmatoarelor principii1 D D D D principiul interesului
si beneficiului cercetarii* principiul inocuitatii cercetarii sau punerea in balanta a beneficiului si a
riscului* principiul respectarii persoanei* principiul ec)itatii sau repartitia ec)itabila si onesta a
riscului si beneficiilor cercetarii. .. 29DAC%A29A P23%3C3@5@5I Protocolul este
documentul care descrie metoda studiului propus, justificarea obiectivelor, de la ipoteza pana la
constrangerile metodologice si care defineste conditiile de realizare si desfasurare. 9ste esentiala
scrierea protocolului intr+un stadiu precoce al procesului de concepere a studiului atat pentru
cercetator si cei care participa la studiu, cat si pentru comisiile de etica sau organismele
susceptibile de finantare. %rebuie amintit ca numai caracterul sau inovator si pertinent, in
conditiile importantei problemei tratate si ale impactului asupra populatiei, constituie factorul ce
favorizeaza interesul comanditarilor si alocarea de la buget. In acest capitol s+a propus un plan de
protocol, cu descrierea fiecarei etape. Planul propus in acest capitol este un plan general care
poate fi utilizat in toate situatiile pe care le intalnim in cercetarea clinica. Pentru un studiu de
conceptie, mai simplu decat un studiu analitic, nu toate etapele descrise aici sunt obligatoriu utile
sau pertinente1 &+ %itlu 9l rezuma problema pe care ne propunem sa o studiem. %rebuie sa fie
clar, precis, suficient de scurt si in acelasi timp suficient de informativ. 9l poate contine o
informatie despre tipul de studiu propus. -+ 3biectivul " 9xista . mari tipuri de obiective care
trebuie formulate foarte clar si foarte precis1 + Primul se refera la prognostic sau la evolutia unei
stari patologice. 3biectivul este de a cunoaste si de a intelege evenimentele care vor aparea la un
pacient intre momentul cand boala s+a manifestat si momentul cand istoricul clinic se termina
(prin vindecare, moarte, sau instalarea pacientului intr+o alta stare fizica, mentala sau sociala#. +
Al doilea se refera la etiologie sau la cauzalitate1 3biectivul este de a pune in evidenta o relatie
de cauzalitate intre doua evenimente sau de a calcula forta de asociere intre doi factori. + Al
treilea se refera la performanta testelor diagnostice . 3biectivul este de a evalua o strategie de
diagnostic, sau de a ameliora interpretarea rezultatelor unui test. + Al patrulea se refera la
impactul unei interventii 3biectivul este evaluarea unei interventii terapeutice, de depistare, de
preventie sau de educare1 face ea mai mult bine decat rau, care este raportul cost+utilitate / 8
[ustificare studiului Cercetarea costa mult si presupune timp. 9a poate, in plus, sa puna pacientii
in situatii de disconfort sau risc. %rebuie deci pus din nou accentul direct pe rezultatele sale. . 8
Ipoteza 3rice protocol de cercetare c)iar daca este un studiu analitic, trebuie sa formuleze
explicit o ipoteza. 3 ipoteza este o afirmatie (si nu o intrebare 4 problema# despre o posibila
relatie intre factorii studiati si criteriile de rationament. In general, ipoteza este prezentata sub
forma ipotezei nule1 Wnu exista legatura intre factorul studiat si criteriul de rationamentB, pentru
ca testul statistic, construit plecand de la datele adunate, sa permita calcularea probabilitatii ca
asocierea observata sa survina numai din intamplare. Propozitia1 Wexista o asociere intre factorul
studiat si criteriul rationariiB constituie ipoteza alternativa. ' 8 Subiectii Protocolul trebuie sa se
prezinte1 D D criteriile de includere care definesc principalele caracteristici ale populatiei implicate
in studiu* criteriile de excludere care definesc un subgrup de subiecti care nu satisfac criteriile de
includere 7 8 <arimea esantionului 9santionul trebuie sa fie reprezentativ pentru populatia la
care se vor aplica concluziile studiului. %e)nica esantionarii trebuie sa fie decrisa in stadiul de
protocol. .( = + Culegerea si analiza datelor D Protocolul trebuie sa comporte o descriere a
analizelor statistice programate in studiu si justificarea lor (pentru a lua in calcul, de exemplu,
--
factorii de confuzie#. ! 8 5n eventual studiu pilot ;u este intotdeauna necesar. %rebuie realizat
pe un esantion reprezentativ. 9ste util pentru1 D D D a a a a antrena si testa personalul implicat in
studiu* evalua rata de raspunsuri* estima amplitudinea diferentei observate (utila pentru
determina marimea esantionului#. " 8 Implicatii etice In stadiul de realizare a protocolului,
consideratiile etice pun accentul pe respectul fata de persoana, prin probleme de confidentialitate
si principiul minimalizarii riscului. &(+6ugetul Acest paragraf realizeaza sinteza tuturor etapelor
din punct de vedere al costului. Calitatea prezentarii sale, pertinenta sa si justificarea sunt
esentiale pentru acceptarea proiectului de catre un organism finantator. && 8 Calendarul %rebuie
sa precizam durata si momentul fiecarei etape. &-+2eferinte In aceasta sectiune sunt reproduse
referintele diverselor documente citate in diferitele parti ale protocolului. '. D9<A2A29A
S%5DII@32 Caza de demarare a cercetarii este adeseori o perioada dificila. Intr+adevar, acesta
este momentul in care un studiu poate sa se confrunte cu probleme, uneori majore, c)iar daca a
fost indelung pregatit si aparent bine conceput. Cercetatorul principal are sarcina de a distribui
participantilor ec)ipei protocolul complet. Acesta trebuie sa fie clar redactat, agreabil prezentat
si, mai ales, trebuie sa contina toate informatiile privitoare la trial. %oate situatiile posibil a fi
intalnite de catre investigatori trebuie sa+si gaseasca raspuns in lectura protocolului, mai usor de
consultat. 7. 29DAC%A29A <9DICA@A WCeea ce se concepe bine se enunta clarB .&
2edactarea stiintifica pleaca de la stiinta si nu de la literatura. 9a este g)idata de principii care
decurg din insasi rigoarea stiintifica. 3 buna utilizare a limbii st respectarea regulilor gramaticale
sunt, deci, indispensabile. Articolul original este o dare de seama pentru o munca de cercetare.
Structura rezulta din logica stiintifica. Introducere (pentru ce munca a fost facuta#, <etode (cum
a fost facuta#, 2ezultate (ce s+a observat# si Discutii (ce cred eu despre munca mea#. Sunt
deopotriva integrate referinte si la nevoie, figuri si tabele. BPunctul pe iB este o redactare mai
scurta, de tipul actualizarii unui subiect. Aceasta structura trebuie sa fie respectata. Autorul
trebuie sa explice cum a selectionat articolele de referinta. &. Stilul Stilul stiintific difera de stilul
literar. @ogica stiintifica impune, pentru verbe, utilizarea timpurilor trecute pentru evenimentele
survenite in trecut, limitand folosirea prezentului doar la notiunile foarte bine stabilite. 0iitorul
nu este utilizat in redactarea stiintifica. Corma pasiva, Wde modestieB, generatoare de ambiguitate,
trebuie de asemenea proscrisa. C)iar daca am invatat sa evitam folosirea aceluiasi cuvant la
intervale apropiate si deci sa cautam variante elegante, rigoarea stiintifica implic utilizarea
aceluiasi cuvant pentru a desemna acelasi lucru. 9xpresiile emotionale sau de curtoazie trebuie
evitate . Precizia, prezenta mereu in derularea cercetarii, trebuie sa g)ideze si redactarea
articolului. 3 metoda experimentala trebuie sa fie destul de precis descrisa pentru a fi
reproductibila de catre cititor. 3 scadere in greutate de &( Sg nu are aceeasi semnificatie la un
subiect de &(( Sg sau de '( Sg, daca s+a produs intr+o luna sau intr+un an. Precizia impune
verificarea tuturor numerelor, a coerentei lor in text si tabele. Adjectivele si adverbele imprecise
sau inutile (examinare atenta, adesea, mult...# trebuie suprimate. Claritatea este a doua virtute a
unui articol stiintific. 9a implica cuvinte simple si o sintaxa simpla. 9a poate fi ameliorata prin
asezarea in pozitie forte + la inceput de fraza, paragraf, titlu + a unor cuvinte cu potential
informativ important. Contrar uzajului literar este bine sa punem o virgula c)iar inainte de WsiB*
aceasta politica a fost adoptata de cele mai mari jurnale biomedicale. B9t caeteraB, Wasa cumB si
Wde exempluB sunt imprecise, in afara cazului in care cititorul poate deduce logic tot ceea ce este
subinteles. Abrevierile internationale de unitati sunt licite, c)iar recomandate, cand urmeaza unui
numar, dar nu si in alte cazuri. 3rtografierea unei abrevieri trebuie verificata daca suntem
nesiguri. Concizia este a treia calitate a unui articol stiintific. Substantive, adverbe, adjective si
expresii fara valoare (decurge de la sine ca, este oportun sa semnalam ca, ... # trebuie suprimate,
ca si datele marginale. Dar trebuie sa evitam si excesul de concizie1 elipsa dauneaza claritatii. -.
%itlul anunta continutul articolului cu maximum de precizie si de concizie. 9ste primul element
de atragere a cititorului. 2edactarea sa, facuta dupa terminarea articolului, cere multa atentie.
%itlul trebuie sa fie scurt (&( pana la &' cuvinte# si precis. Cuvintele informative trebuie plasate
la inceput, in pozitie forte. 9xpresiile inutile (a propos de, contributii la studiul...# nu sunt
recomandate. 5n subtitlu, de tipul Wmetoda utilizataB, este insa util. . Autorii In teorie, autorul
-
este cel care a redactat manuscrisul, in practica, un autor nu lucreaza decat rar de unul singur, iar
colegii din ec)ipa doresc o recunoastere. Primul autor este de obicei redactorul articolului* este
cel care a realizat cea mai mare parte a lucrarii sau cel care a dirijat+o. .- .. Introducerea
Introducerea este o punte intre cunostintele autorului si cele ale cititorului. 9a ii ofera acestuia o
idee concisa si clara despre subiect pentru ca el sa inteleaga de ce a fost efectuata lucrarea.
Importanta studiului este pusa in valoare pentru ca cititorului sa i se trezeasca interesul de a+i
urmari lectura. Prima parte a introducerii expune aspectele generale ale subiectului. 2apelul
istoric, daca este necesar, trebuie sa fie concis. A doua parte trebuie sa precizeze aspectul
particular al problemei abordate in aceasta lucrare originala. 5ltima parte indica, in una sau doua
fraze, scopul lucrarii. %impul verbelor trebuie sa fie trecutul daca se citeaza un alt autor si
prezentul pentru expunerea faptelor admise si 4sau dovedite. 3rice afirmatie trebuie fondata pe
una sau mai multe referinte, fara ca acestea sa fie prea numeroase . '. <aterial si metode Acest
capitol cuprinde expunerea materialului de studiu si cel al metodelor de lucru. %rebuie sa fie
destul de precis pentru ca cititorul sa poata reproduce sau verifica lucrarea. 9ste bine sa se dea
toate detaliile necesare interpretarii rezultatelor. 7. 2ezultatele Acest capitol este inima articolului
original. 2ezultatele expuse sunt finalitatea cercetarii descrise in introducere si a metodelor
folosite pentru a ajunge aici, ele sunt baza discutiei. %oate rezultatele trebuie raportate strict doar
in acest capitol. 9ste o greseala grava de a face sa figureze rezultatele la discutii. 9ste bine sa
raportam doar rezultate1 acest capitol nu trebuie sa comporte nici un comentariu, explicatie,
comparatie cu alte studii. Deci trebuie sa nu contina nici o referinta, doar rezultatele autorilor sa
fie expuse. 5n avantaj real este folosirea figurilor si tabelelor pentru a furniza maximum de
informatii intr+un spatiu minim, sub o forma sintetizata si clara. %extul nu trebuie sa repete datele
furnizate de figuri si tabele. =. Discutiile Scopul discutiilor este de a interpreta lucrarea realizata,
si numai aceasta, cu mijloacele puse in practica , cu metoda de lucru si cu rezultatele obtinute.
Partea de discutii difera in concepere fata de capitolele precedente1 este bine sa exprimam la
modul personal ceea ce gandim. Calitatea discutiilor si interesul starnit de acestea reflecta cultura
stiintifica si inteligenta autorilor. Acest capitol raspunde la trei obiective. Primul obiectiv este de
a comunica daca scopul cercetarii expus in finalul introducerii a fost sau nu atins. Aceasta
implica rezumarea principalelor rezultate, singura lor reluare acceptabila intr+un raport de
cercetare. ;ici un alt rezultat nou nu trebuie sa apara. Al doilea obiectiv este aprecierea calitatii
si validitatii rezultatelor. Discutarea critica si obiectiva a lucrarii se refera la fiecare capitol al
articolului Al treilea obiectiv este acela de a compara rezultatele cu cele ale altor autori. Daca
exista diferente, trebuie incercata explicarea lor. Autorii pot acum sa+si precizeze aportul
personal prin maniera in care au abordat problema. . 5nele reviste tolereaza ca articolul sa
sfarseasca printr+o concluzie, dar nu este recomandabil1 concluzia risca sa fie o repetare sau o
tentativa de salvare dintr+o discutie prost elaborata. <ai mult, discutia nu trebuie sa se termine
printr+un rezumat. Putem in sc)imb formula ipoteze pentru o viitoare lucrare. 3 alta eroare este
aceea de a repeta la discutii ceea ce s+a afirmat in introducere. 3 solutie este de a aminti in
introducere stadiul cunostintelor noastre si de a confrunta, la discutii, propriile rezultate cu cele
ale altor autori. Inexactitatea citarilor, in transcrierea rezultatelor altor autori sau in ceea ce ii
facem noi sa spuna poate constitui o alta eroare. ;u trebuie sa citam niciodata alti autori fara sa
le fi citit articolul original. Asa cum nu trebuie sa citam un autor fara sa dam referinta. 9xpresiile
emotionale trebuie suprimate. %impul prezent al verbelor nu trebuie utilizat decat pentru notiuni
bine stabilite. Daca discutiile depasesc jumatate din intinderea totala a articolului, aceasta parte
este sigur prea lunga si, probabil, prost condusa. !. 2ezultatul Scopul sau este de a prezenta
cititorului, intr+un spatiu redus, substanta informationala a articolului. 9ste partea cea mai citita
dintr+un articol. Sau, cu titlul, este exact ceea ce+& va incita pe cititor la parcurgerea intregului
articol. 9l este susceptibil de a fi reprodus in numeroase documente fara articol. Iata de ce el
trebuie sa fie compre)ensibil prin el insusi. 2ezumatul trebuie sa fie informativ. Constructia sa
reproduce structura articolului si raspunde la patru intrebari1 de ce, cum a fost facuta aceasta
lucrare, care au fost rezultatele, ce concluzii sau generalizari putem extrage de aici / 2ezumatul
nu trebuie sa contina trimiterea la referinte, figuri, tabele sau note si nici c)iar abrevieri
-.
neexplicate in interiorul propriului sau continut. @ungimea sa este deseori indicata in
instructiunile catre autori, cel mai adesea de la -'( la (( de cuvinte, adica, aproximativ, o
pagina dactilografiata la doua randuri. ". 2eferintele Scopul lor este de a justifica orice fapt
enuntat. 2eferinta este enuntata cat mai curand posibil dupa enuntarea faptului si nu la sfarsitul
fiecarei raze. 2eferintele sunt prezentate la sfarsitul articolului. 6ibliografie &. :illes @andrivon,
Crancois Dela)aAe1 WCercetarea clinica de la idee la publicareN, 9dit Dan, -((& .. Cercetare in
nursing Curs && A65>5@ CI>IC Pentru profesioniEtii implicaFi Gn acordarea diverselor forme de
asistenF? a copiilor (medici, 4surori Ei asistente medicale, educatori, asistenFi sociali, psi)ologi#,
nivelul de s?n?tate fizic? al unui copil constituie principalul criteriu de apreciere a Gngrijirii
acordate copilului de c?tre persoanele care au aceast? Gndatorire. S?n?tatea fizic? este un
standard central Gn aprecierea calit?Fii vieFii copilului. Criteriul grijii faF? de s?n?tatea copilului Ei
depistarea surselor de v?t?mare fizic? sunt centrale Gn protecFia copilului. Copilul este o fiinF?
vulnerabil?* v?t?mat, el prezint? adesea semne fizice cu diverse grade de gravitate1 )ematoame,
ec)imoze, fracturi, arsuri, leziuni interne, pl?gi, dilacer?ri. ;u toate leziunile fizice sunt Gns?
accidentale. Agresarea fizic? a copilului Gn mod deliberat de c?tre adultul Gn grija c?ruia se afl?
el, provocarea de leziuni sau otr?virea lui, este definit? ca abuz fizic. Acest fel de abuz este
GnsoFit de traume psi)ice imediate sau ulterioare, care trebuie luate Gn considerare Gn cazul
aprecierii gravit?Fii actului violent. MAbuzul fizic este v?t?marea produs? neaccidental de
persoana Gn grija c?reia se afl? un copil la un moment datB ( Pecora et al. ,&""-# Jn privinFa
acestui tip de definiFie se pune Gntrebarea dac? nu ar trebui incluse aici Ei acele forme de violenF?
care nu au provocat v?t?m?ri la comitere, dar care includ, prin repetare, probabilitatea crescut? a
v?t?m?rilor (de ex., cazul Gn care p?rintele arunc? spre copil cu diverse obiecte + de pild? cu
scaunul + Ei ar putea foarte uEor s?l r?neasc?#. Ideea extinderii definiFiei este argumentat? de
faptul c? trauma psi)ic? nu se produce doar ca rezultant? a durerii fizice, ci Ei ca urmare a
ameninF?rii cu violenFa Ei a tr?irii iminenFei acesteia. Dar judecarea comportamentelor Gn funcFie
de majoritatea legilor existente se face Gn mai mic? m?sur? pe seama intenFiilor oamenilor Ei Gn
mai mare m?sur? pe seama actelor comise efectiv Ei a consecinFelor acestora. Jn consecinF?,
profesioniEtii au nevoie de criterii de diferenFiere Gntre diversele tipuri de abuzuri, criterii pe care
le construiesc pornind de la nivelul de suferinF? produs? copilului. :ravitatea abuzului difer? Gn
funcFie de v?t?marea produs? copilului. Corme grave, periculoase pentru s?n?tatea copiilor apar
uneori printre modalit?File BeducativeB aplicate copiilor de c?tre un p?rinte, care+Ei exercit?
dreptul de a pedepsi copilul. 9 greu de decis unde Gncepe abuzul grav. Aceasta mai ales cHnd este
vorba de o pedeaps? administrat? copilului. 3ricHt de toleranFi am fi cu privire la dreptul
p?rinFilor de a+Ei educa copiii Ei de a+Ei alege metodele educative, abuzul Gncepe atunci cHnd
s?n?tatea psi)ic? sau fizic? a copilului este pus? Gn pericol. Pornind de la aceasta, consider?m c?
studiul fenomenului de abuz Ei neglijare poate porni de la relevarea .' prevalenFei unor acFiuni
potenFial cauzatoare de abuzuri, din repertoriul comportamentelor punitive ale p?rinFilor.
Pedepsele fizice sunt metode educative folosite pentru a cauza minorului durere1 b?t?i cu mHna
sau cu orice obiect, aplicate pe oricare parte a corpului, aEezarea copilului Gn genunc)i, legarea,
scuturarea, lovirea lui de perete sau de vreun obiect, tragerea de urec)i sau de p?r, eventual c)iar
acFiuni periculoase ca arderea sau otr?virea lui. Pedepsele minore aplicate Gn mod obiEnuit nu
d?uneaz? s?n?t?Fii Ei integrit?Fii corporale a copilului. ;ici ele nu sunt Gns? total lipsite de pericol
pentru s?n?tatea sa mental?. Colosite Gn mod repetat, impropriu sau Gn neconcordanF? cu faptele
comise, ele pot s? conduc? la traume psi)ice, deoarece transmit copilului mesajul violenFei
fizice. 9le pot fi considerate abuzive Ei Gn cazurile cHnd, f?r? s? fie ieEite din comun, sunt aplicate
foarte des copiilor, dar Ei atunci cHnd pedepsele nu corespund greEelilor comise de copil sau cHnd
ele sunt menite s? aduc? satisfacFii adultului nu s? corecteze comportamentul copilului. Abuzive
sunt considerate Gn primul rHnd pedepsele din categoria celor grave, pe care le definim ca acFiuni
comise sau omise intenFionat, care comport? un risc substanFial pentru s?n?tatea Ei integritatea
corporal? a minorului, c)iar la o singur? aplicare (arsuri cauzate copilului, Gnfometarea acestuia,
folosirea unor instrumente periculoase + a unui furtun sau cablu, a unui cuFit etc + folosirea
curentului electric Ei altele ce provoac? urme adHnci Ei r?ni sau Gmboln?viri. Categoriile de copii
-'
care se pot diferenFia dup? gravitatea efectelor abuzului sunt1 copiii supuEi abuzului fizic minor
(suprafeFe de piele GnroEite, leziuni uEoare# copiii supuEi abuzului fizic major (cap spart, mHini
sau coaste rupte, arsuri etc.# categoria copiilor cu risc, care se adaug? la primele dou? categorii +
date fiind cele spuse deja cu privire la riscul neconfirmat al v?t?m?rilor. Aceasta se refer? la o
populaFie de copii, necunoscut? precis ca num?r sau ca pondere, Gn privinFa c?rora avem
cunoEtinF? despre comportamente Ei situaFii care indic? posibilitatea unor rele tratamente
suportate de c?tre minor (diferite tipuri de neglijare sau de abuz#, dar nu avem certitudinea
comiterii lor Gn prezent. Studiile care se ocup? de prevalenFa fenomenului de abuz Gn populaFie
pot da indicii estimative privind ponderea acestor copii (vezi 2otaru et. al., &""7 #. \categoria
minorilor exploataFi prin munc? este un tip aparte de rele tratamente. 9xploatarea face parte din
aceast? GnEirare deoarece se refer? la implicarea copilului Gn activit?Fi care dep?Eesc capacit?File
rezistenFei sale fizice. %otodat? ea poate afecta ec)ilibrul psi)ic al copilului, dac? activit?File de
munc? sunt contrare preocup?rilor specifice vHrstei sale, sunt Gnjositoare (cerEitul, de exemplu# Ei
Gmpiedic? realizarea sa Ecolar? sau profesional?. 5n raport al Institutului ;aFional de Cercetare
ItiinFific? Gn domeniul muncii Ei ProtecFiei Sociale (dup? Popa, -!.(.&""!#, prezint? date dup?
care ',77$ dintr+un lot de familii intervievate au declarat c? GEi trimit unul sau mai mulFi copii
sub &' ani la .7 munc?, iar -,!$ au evitat s? r?spund? (f?r? s? nege Gns?#. Dintre muncile
prestate de copii se indic? un procent de -,-$ de copii care cerEesc, -&,7$ Gncarc?, descarc?
sau car? marf?, &(,!$ spal? maEini, !,7$ sunt vHnz?tori ambulanFi, mai ales de ziare, iar alFii
strHng gunoaie, fac cur?Fenie, muncesc Gn agricultur? sau zoote)nie. Dintre copiii care muncesc,
',&$ au declarat c? muncesc Gn timpul anului Ecolar, -7,7$ c)iar Gn timpul programului de
studu, &(,=$ afirm? c? munca nu i+a silit s? abandoneze Ecoala, dar sunt mult mai obosiFi, iar
&.,.$ recunosc c? munca i+a Gmpiedicat s? urmeze Ecoala. Indicatori, semne de suspiciune (dup?
A. 6?lan et al., -((-# 9c)imoze, traumatisme osoase repetate sau cu gravitate crescut?* P?rinFii
4Gngrijitorii caut? ajutor la spitale diferite, pentru a evita identificarea* Anamneza medical? nu se
potriveEte cu traumatismul (alt? form? 4 dispunere, prea multe 4 grave, anamneza sufer?
sc)imb?ri cu fiecare repetare* 0Hrsta 4dezvoltarea copilului nu se potriveEte cu
istoricul4traumatismul* %ipul de traumatism1 9c)imoze pe braFele sugarilor, sHnger?ri bucale la
copii f?r? erupFie dentar?, ec)imoze faciale* @eziuni multiple dup? c?deri de gravitate medie*
@eziuni grave ale capului la sugar Ei copilul mic* Cracturi la copiii mici* Cracturi costale,
)emoragie subdural? Ei )emoragii retiniene* Arsuri de Figar?, mai ales dac? sunt multiple*
PrezenFa altor semne de abuz Ei neglijare* Aspect fizic neglijent Aspect necorespunz?tor al
Gmbr?c?minFii Comportament neobiEnuit al p?rinFilor4 Gngrijitorilor1 ;u apeleaz? la medic pentru
ajutor* 2efuz? tratamentul adecvat sau internarea Gn spital* Atitudine de ap?rare exagerat?, de
exemplu agresarea nejustificat? a celor care pun Gntreb?ri* Comportament neobiEnuit la copil1
Anxietate exagerat?* ,ipervigilenF?* Inadecvat prietenos* Prea liniEtit4 prea activ* Semnele
uzuale ale abuzului fizic sunt contuziile, care pot ap?rea de la lovituri, trHntiri, ciupituri, dar Ei
arsurile, f?cute cu Figara, fier de c?lcat sau alte aparate casnice. ;u Gntotdeauna durerea produs?
de b?taie este GnsoFit? de semne vizibile Ei uneori v?t?m?ri cu consecinFe medicale grave nu se
v?d. Dramatic e c? de multe ori nu este v?zut? nici suferinFa psi)ic? 8 spaima, neajutorarea,
nesiguranFa, disperarea copilului. 0?t?marea corporal? de cele mai multe ori trece, r?mHne Gns?
spaima, .= tr?irile asociate b?t?ilor repetate, care sunt persistente Ei sap? adHnc. <ai ales atunci
cHnd copilul este l?sat s? se adapteze Ei s? fac? faF? singur acestor experienFe care vin din partea
persoanelor care au responsabilitatea creEterii, Gngrijirii Ei protecFiei lui (]. ]ill^n, &""=#.
9xemplu de caz1 :reta, de 7 luni, a fost adus? de c?tre mama ei Gn serviciul de urgenF? al
spitalului de copii cu o fractur? a mHinii drepte. <ama susFine c? a c?zut de pe scaun, Gntr+un
moment de neatenFie, deoarece se ocupa de ceilalFi doi copii ai ei. <edicul de gard?, Gn urma
controlului efectuat, observ? c? fetiFa are Ei alte fracturi mai vec)i la ambele mHini Ei picioare.
Jntrebare1 Care sunt motivele pentru care asistentul social ar putea suspecta existenFa relelor
tratamente aplicate acestui copil/
-7