De treci codri de aram, de departe vezi albind

-auzi mndra glsuire a pdurii de argint.

Acolo, lng izvoar, iarba pare de omt,
Flori albastre tremur ude n vzduhul tmiet;
Pare c i trunchii vecinici poart suflete sub coaj,
Ce suspin printre ramuri cu a glasului lor vraj.
Iar prin mndrul ntuneric al pdurii de argint
Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind;
Ele trec cu harnici unde i suspin-n flori molatic,
Cnd coboar-n ropot dulce din tpanul prvlatic,
Ele sar n bulgri fluizi peste prundul din rstoace,
n cuibar rotind de ape, peste care luna zace.
Mii de fluturi mici albatri, mii de roiuri de albine
Curg n ruri sclipitoare peste flori de miere pline,
Umplu aerul vratic de mireasm i rcoare
A popoarelor de mute srbtori murmuitoare.