Romanul CEL MAI IUBIT DINTRE PAMANTENI este ultimul roman al scriitorului Marin

Preda si a aparut in anul 1980 cu cateva saptamani inainte de moartea scriitorului.

Surse de inspiratie,teme:
Romanul Cel mai iubit dintre pamanteni are la baza dramele personalitatilor culturale din acea
vreme L. Blaga, Ion Caraion in conditiile instalarii regimului comunist in Romania
Romanul lui Marin Preda este o opera de fictiune - traseul existential al lui Victor Petrini,
personajul protagonist, este tragic: dat afara din functia de asistent universitar al facultatii de
Filozofie, lui Victor Petrini ii este data o existenta tragica: coboara pe scarile ierarhiei sociale,
personajul ajunge lucrator intr-o echipa de deratizare, unde cunoaste mizeria umana.

Structura romanului:
Alcatuit din zece parti dispuse in trei volume. Cel mai iubit... " este un jurnal, o confesiune
lucida si amara, scrisa la persoana I de catre un om pe care sansa 1-a ocolit.
Tehnica este cea a retrospectivei, eroul (inchis pentru crima), povestindu-si intreaga viata;
exceptie fac doar vreo treizeci de pagini din ultimul volum, scrise de Ciceo, avocatul lui
Petrini. Volumul I incepe printr-o meditatie pe tema mortii (Moartea e un fenomen simplu. in
natura, numai oamenii il fac inspaimantator. Vorbesc de moartea naturala, care adesea e o dulce
ispita"); volumul al III-lea se incheie prin fraza concluziva: daca dragoste nu e, nimic nu e

Titlul romanului poate fi inteles abia la sfarsit si constituie o ironie amara: cel mai iubit dintre
pamanteni n-are parte de dragostea semenilor; mai mult decat atat, insasi Soarta nu-1 iubeste,
harazindu-i infrangeri si umilinte si facand din el un ucigas fara voie.

Romanul se constituie ca un jurnal, pe care detinutul Victor Petrini il scrie in timpul ultimei
sale condamnari si in care isi regandeste intreaga viata.
Prima parte a acestei retrospective cronologice evoca tineretea lui Victor Petrini, petrecuta
inaintea si in vremea celui de-al doilea razboi mondial, cand timpul nu mai avea rabdare" (ca
si in Morometii").
Crescut intr-un oras transilvanean, in casa unui muncitor de la fabrica de avioane, Victor
Petrini devine un adolescent dur si turbulent", ocolit de fete (carora le era frica de el) si urat
de colegi pentru gandirea sa transanta.
Incetul cu incetul, tanarul se transforma intr-un alt Mare Singuratic, intr-un instrainat orgolios
si revoltat impotriva lui Dumnezeu (ca Lucifer).
Poate nu neaparat din aceste pricini, dar, in orice caz, existenta lui Petrini s-ar putea asemana
cu destinul luciferic: caderea" in Infern incepe in adolescenta si tot ceea ce va urma (istoria
absurda, detentia, iubirea convertita in ura, cele doua crime) constituie treptele" coborarii in
subterana". Expresia simbolica a subteranei" o constituie munca" la ucis de sobolani in care
va fi aruncat profesorul universitar Victor Petrini. Deocamdata, persoana asupra careia isi
revarsa liceanul necazurile instrainarii sale este Mama. Cu aceasta, fiul poarta discutii
contradictorii pe teme religioase, ba chiar, intr-o seara, o loveste peste bratul care facea asupra
lui semnul crucii.
Prima parte a volumului I ar putea fi privita si ca roman al formarii unui tanar.
Din aceasta formare face parte si initierea erotica (episodul legaturii cu Nineta Romulus),
sfarsita curand prin plecarea fetei. Dupa ce termina liceul, Victor Petrini se inscrie la Facultatea
de Litere si Filozofie din acelasi oras, devenind un student stralucit.
Acum traieste o noua iubire (pentru o frumoasa colega numita de el Caprioara), dar nunta
proiectata nu are loc: dorind sa scape de o sarcina (amintire" de la un medicinist), Caprioara
moare, se pare, in timpul interventiei.
Cautarea fetei de catre autoritati si ancheta la care este supus Petrini constituie un mic roman
senzational a carui enigma ramane pecetluita.
incepand cu partea a doua a cartii, viata personajului central curge dictata de aceeasi Soarta, in
interiorul careia notiunile de: fericire, iubire, prietenie, dreptate isi modifica sensurile.
Pregatindu-se pentru o cariera in invatamantul superior, Petrini preda la o scoala unde-1 are
drept coleg pe un anume Petrica Nicolau (ins anxios si autor al unui volum de versuri) care ii
devine prieten.
Invitat intr-o zi la masa, Victor ramane impresionat de frumusetea iradianta a Matildei (sotia
noului sau amic), de care se indragosteste.
La randul ei, femeia raspunde cu caldura acestei iubiri, vi-zitandu-1 pe Victor Petrini si
trimitandu-i scrisori, cu atat mai mult, cu cat sotul ei (dominat de un tata autoritar) devenise si
mai dificil.
Dupa doi ani, divortul dintre sotii Nicolau pronuntandu-se, Petrini se casatoreste cu Matilda si
se muta in somptuoasa ei casa.
Abia acum incepe iadul pentru proaspatul sot, caci iubirea stihiala a femeii oscileaza intre
patima si ura, cunoscand chiar momente de violenta, cand dragostea coboara in subterana".
Intelectuala si ea (era arhitecta), dar avand o cultura diferita de cea filozofica, Matilda nu
poatecrea o comunicare spirituala cu sotul ei (care devenise asistent universitar si scria o
lucrare despre o noua gnoza). in plus, femeia are destule momente in care isi arata adancurile
(urate) ale sufletului sau abisal, devenind parca un alt om.
Bunaoara, ducandu-si sotul in vizita la o ruda, Matilda il trateaza ca pe un necunoscut, ranindu-
i mandria in fata numeroasei ei familii; banuitoare fara temei, il actfza mereu pe Victor de
simpatii fata de alte femei, ba chiar, intr-o zi, sparge sertarele in care acesta isi pastra
manuscrisul viitoarei lui carti; nu de putine ori, ea incearca sa-si impuna dominatia, ba chiar sa-
1 invite sa plece.
Aceasta ar fi o parte din romanul de dragoste continut in cartea de fata. Imaginea care
sintetizeaza transformarea iubirii dintre cei doi soti este chipul Matildei, care capata trasaturi
masculinizate, ca intr-un mit intors al Androginului4: imi arata un chip devastat, cu ochii pe
jumatate inchisi, acest chip care nu era frumos decat printr-un misterios suflu interior, era
parasit acum de armonia lui si mi se arata ochilor cu oribilele trasaturi ale unui barbat".
in paralel cu existenta cuplului Petrini, sunt infatisate aspecte din viata politica si universitara a
anilor 1950. Acestea constituie o noua treapta" a coborarii in Infern, cand Istoria devine
absurda, mutilandu-i pe cei care nu se incadreaza in patul" ei procustian. Astfel, noul decan al
Facultatii de Filozofie (unde preda si Petrini) este un anume Vaintrub, medic stomatolog
devenit, peste noapte, profesor de marxism. Tot acum, un mare filozof (probabil L. Blaga) este
inlaturat si inlocuit cu un ins total nepregatit, iar unele discipline sunt scoase din planul de
invatamant; cel mai puternic om din facultate este caloriferistul (devenit secretar de partid); din
ordinul lui Stalin, incepe amenajarea Canalului Dunare-Marea Neagra, pe santierele caruia este
distrusa intelectualitatea romaneasca; un coleg al lui Petrini (un anume Cubles) este arestat, in
timpul demonstratiei de 7 Noiembrie, din pricina ca strigase ca Ardealul este pamant romanesc.
Tabloul vietii universitare din acei ani este completat, in volumul al III-lea, prin amintirile lui
Suzy Culala (iubita lui Petrini). Aceasta evoca sedintele in care, in fata amfiteatrelor pline de
studenti, erau infierati" tinerii care proveneau din familii instarite; in urma unei asemenea
demascari", o fata se spanzurase.
Petrini resimte, in curand absurditatea timpului pe care-1 traia; chiar in seara botezului fiicei
sale, Silvia, acesta este arestat. Aici se incheie primul volum al romanului.
Volumul al II-lea prezinta, la inceput, interogatoriile absurde la care este supus Victor (acuzat
ca ar fi facut parte din miscarea Sumanele negre", de esenta antimaghiara). Dupa trei luni, cu
toate ca nu recunoscuse ceea ce nici nu era adevarat, Petrini este condamnat si ajunge in minele
de plumb de la Baia Sprie.
Este o noua treapta" a coborarii in Infern, concretizata in imaginea dantesca a galeriilor
intunecate, dar si in rautatea gardienilor analfabeti, dar stapaniti de mandria puterii. Unul dintre
acestia ravneste sa-1 ucida pe Victor Petrini, tinandu-1 nopti intregi descult si numai in camasa,
in ghereta din scanduri a carcerei, in luna februarie. Scena in care acest gardian mimeaza
zdrobirea tamplei detinutului este edificatoare pentru Istoria stupida care agresa fiinta umana,
distrugandu-i inteligenta.
Asa se face ca, intr-o zi, Victor Petrini il ucide pe gardianul primejdios, impingandu-1 in abisul
intunecat al minei si salvan-du-si astfel viata. Considerata drept un accident datorat neatentiei,
aceasta moarte trece neobservata.
Eliberat dupa trei ani si trei luni, personajul se intoarce in orasul sau, dar nu mai poate fi vorba
de a fi reintegrat in invatamant; el este obligat sa intre in echipa de deratizare a orasului,
uciderea sobolanilor fiind, poate, ultima treapta" a coborarii in Infern.
Toate aceste aspecte (viata universitara, atitudinea autorita tilor, existenta puscariasilor politici,
trimiterea la munca de jos" a intelectualilor) alcatuiesc romanul politic si social.
La putin timp dupa intoarcerea sotului sau, Matilda (deranjata de noua pozitie sociala a
acestuia) divorteaza si se casatoreste cu un anume Mircea - activist de partid de rang superior.
Victor Petrini devine strungar, apoi contabil la o intreprindere (ORACA), incercand sa ramana
om intr-o lume ilogica: intr-o lume absurda, de rinoceri^ trebuie sa ramai om, chiar cu riscul
de a deveni tu insuti absurd ca nu esti rinocer." (Andreea Vladescu)
Volumul al II-lea se incheie cu paginile de mare vibratie evocand moartea Mamei, care se
desparte de viata indurerata si plina de amar.
Volumul al IlI-lea prezinta intoarcerea lui Victor Petrini la mitul iubirii.
Nascuta din nevoia de a umple golul lasat de moartea Mamei, aceasta dragoste se va dovedi o
iluzie: Suzy Culala (iubita lui Petrini) isi ascunde nu doar infatisarea (sub pletele castanii ca un
alt val al Mayei), ci si statutul social. Casatorita cu un inginer dipsoman, Pencea, ea uita" acest
amanunt", fapt care va avea urmari grave: in timp ce se aflau la munte, Suzy si Victor sunt
urmariti, pana in cabina telefericului, de catre Pencea (hotarat sa-i ucida). Pentru a se apara,
Petrini il impinge in prapastie pe dipsoman, savarsind a doua crima.
Marturisindu-si fapta, Victor este inchis din nou, timpul detentiei fiind si cel in care isi scrie
jurnalul.
Finalul il evoca pe acest om batut de soarta in perioada urmatoare eliberarii; acum scapa de
iubirea-iluzie (prin plecarea din tara a lui Suzy) si se pregateste sa-si publice cartile. La numai
treizeci si cinci de ani, personajul intelege ca mitul fericirii prin iubire va dainui etern.
Exista, in roman, minunate pagini inchinate Mamei, suflet bogat in absolut, dincolo de timp si
de spatiu "; tot asa, exista pagini pline de duiosie in care este exprimata iubirea pentru micuta
Silvia. impreuna, aceste fragmente alcatuiesc un roman al familiei.
Arta realizarii personajului principal
Personajul central al romanului este Victor Petrini - profesor universitar dintr-un oras
transilvanean si autorul jurnalului lucid si amar, care trebuia sa tina locul spovedaniei dinaintea
mortii.
Din paginile lui se incheaga imaginea unui personaj complex, sincer pana la duritate, care cauta
in scris o modalitate de izbavire.
Aflat intr-o situatie-limita a vietii (asteptand condamnarea la inchisoare pe viata), el isi
regandeste altfel intreaga existenta condusa de o Soarta nemiloasa si atotputernica, asa cum se
intampla in marile tragedii antice. Din acest punct de vedere, Victor Petrini este un personaj
tragic.
Prenumele primit la botez ar fi trebuit sa-i aduca un statut de invingator, dar acesta se lasa
asteptat pana la sfarsitul cartii; ca si titlul romanului, prenumele este o ironie, Petrini fiind
mereu un mare invins.
Ca si eroii lui Camil Petrescu, personajul este un intelectual de elita, iar numeroasele citate si
referinte la Platon, Socrate, Spinoza, Rousseau, Dostoievski ii atesta aceasta calitate. Ganditor
profund (asa cum reiese din discutiile purtate cu prietenul sau, Ion Micu, dar, mai ales, din
numeroasele pagini in care analizeaza viata si lumea), Victor Petrini este un idealist; pentru el,
sensul existentei consta in apararea valorilor ei sacre: credinta in ideal, prietenia, devotamentul,
iubirea.
Din pacate, viata ii ofera revelatii dureroase personajul traind complexul unei adevarate
caderi" luciferice.
Cea dintai dintre acestea o constituie istoria aberanta al carei martor este; onest in gandire si in
relatiile cu ceilalti oameni, Petrini nu poate intelege schimbarile la care asista: inlocuirea
marelui filozof si a altor profesori renumiti, condamnarea lui pentru un cuvant dintr-o scrisoare
(trimisa de un fost amic) rautatea gratuita in numele unei dogme.
Cu toate ca incearca sa reziste cu stoicism loviturilor soartei, se simte un instrainat, din pricina
ca muncile pe care le face dupa prima detentie ii anuleaza calitatea de creator.
A doua mare revelatie a lui Petrini este legata de mitul fericirii prin iubire. in care se refugiase,
intr-un soi de bovarism (ca si Ilie Moromete).
Se vadeste insa ca amandoua femeile pe care le-a iubit poarta parca o damnare, un blestem de
care nu pot scapa.
Astfel, Matilda il fascineaza numai atunci cand este sotia altuia, reprezentand pentru el
Trecatoarea, Necunoscuta plina de mister. Ulterior isi da seama ca femeia era jucaria unor forte
obscure, a unor demoni" care o invadau din adancurile ei sufletesti si niciodata nu va fi altfel.
Suzy poarta si ea blestemul minciunii si este atragatoare numai pana la aflarea adevarului; pe
urma, devine parca o straina, iar plecarea ei reprezinta o binefacere.
Pana la sfarsit, Petrini ramane un alt Mare Singuratic, personaj fascinant si unic
in literaturaromana.