1) Organizarea i volumul serviciului chirurgical.

Etapale: punctul ambulator medical, spitalul

de circumscriptie, spitalul raional, sectiile specializate republicane. Rolul serviciului de
urgent. Sectia de chirurgie generala functioneaza de obicei in cadrul spitalului teritorial
si trebuie sa asigure bolnavul cu o asistenta medicala de inalt nivel profesional , ingrijire deosebita
, alimentatie individuala in timpul spitalizarii.Spatiile functionale:serviciul de primire,blocul
operator,salile de pansament,salonul de terapie intensiva,salile necesare activitatii personalului
sanitar,statie de sterilizare.Deasemenea se gasesc saloane pentru bolnavi,Sali de primire a
vizitatorilor ,bai si grupuri sanitare.
Acordareaajutorului chirurgical populaieie este repartizat netape i depinde de urgena
patologiei. Asistena chirurgical curative i consultativ se acord n policlinici, secii de chirurgie
generale i specializate din spitalele raionale, municipalei republican.

2) Asepsia. Defenitia. Msurile de profilaxie a infectiei aeriene (n sectiile de chirurgie, blocul
operator, sala de pansamente)
Asepsia totalitatea metodelor de prevenirea ptrunderei microbilor n plag,
n activitatea chirurgical este necesar respectarea legii fundamentale a asepsiei, care poate fi
formulat astfel: totul ce contacteaz cu plaga trebuie s fie steril. Pentru aceasta este necesar
de a cunoate bine sursele prin care bacteriile pot nimeri n plag. Sunt 2 de astfel de surse:
exogen i endogen.
Exogen, se consider infecia, care nimerete n plag din mediul care nconjoar bolnavul: din
aer cu picturi de saliv i de alte lichide, de pe obiectele, care vin n contact cu plaga , de pe
obiectele care rmn n plag (suturi, drenaje, etc.), aa numite infecii prin implantare.
Endogen se consider infecia, care se gsete n interiorul organismului sau pe tegumentele
lui (piele, tubul degestiv, cile respiratorii etc.). Infecia endogen poate ptrunde n plag
direct sau prin vase (pe cale limfogen sau hematogen).
Pentru respectarea asepsiei n timpul operaiilor n blocul operator trebuie respectat
devizarea n zone a ncperilor.
n zona steril 1 sunt incluse ncperile cu cele mai stricte cerine: slile de operaie i camera
de sterilizare (n cazul cnd lipsete secia de sterilizare central).
n zona 2 a regimului strict se refer ncperile, care direct sunt legate de sala de operaie; sala
de pregtire preoperatorie; sala de anestezie.
n zona 3 zona regimului limitat o alctuiesc ncperile pentru pregtirea i pstrarea
sngelui, pentru pstrarea aparatajului mobil pentru deservirea slilor de operaie, biroul
chirurgilor, asistene medicale, laboratorul pentru analize urgente.
n zona 4 zona regimului spitalicesc obinuit include ncperile n care intrarea nu este legat
cu trecerea prin camera de dezinfecie sanitar: biroul efului blocului de operaie, a asistentei
medicale ef i camera pentru lengerie murdar i deeuri.
n timpul lucrului se respect curenia, compresele i tampoanele de tifon mbibate cu snge
sau secreie din plag se arunc n ligheane speciale. Exsudatul i puroiul din plag sau caviti
se colecteaz cu aspiratorul ntr-un vas nchis.
Ca masuri de profilaxie a infectiei aeriene serveste Curenia n sala de operaie cu pruden
pe cale umed.
1. Curenia curent n timpul operaiei: infirmiera strnge tampoanele i compresele
ntmpltor czute pe podea i terge podeaua murdar de snge sau exudat.
2. Curenia slii de operaie dup fiecare operaie.
3. Curenia zilnic dup finisarea operaiilor obinuite sau urgente.
4. Curenia general a slii de operaie, care se face conform unui plan ntr-o zi cnd nu se fac
operaii, o dat pe sptmn.
5. Dimineaa nainte de a ncepe lucrul, suprafeele orizontale(duumeaua, mesele, pervazurile)
se terg cu o crp umed, pentru a strnge praful depus peste noapte. Aceast metod se
numete prealabil.


3) Msuri de profilaxie a infectiei prin contact. Metodele clasice i contemporane de
prelucrare a minelor chirurgului (enumerati)

Profilaxia infeciei prin contact.
Chirurgul i asistenii trebuie si pregteasc minile pentru operaie. Dezinfectarea
minilor este deficil n legtur cu imposibilitatea utilizrii n acest scop a temperaturii nalte
i a soluiilor de antiseptice concentrate.astfel e obligatoriu tbcirea pielii, scopul creia
const n ngustarea porilor pielii i cimentarea bacteriilor n ei n timpul operaiei.
Este important succesiunea n dezinfectarea anumitor pri ale minilor. La nceput cu
ajutorul unei perii i a spunului se spal palma, apoi partea dorsal a fiecrui deget, spaiile
interdegitale i loja unghial, de exemplu a minii stngi. La fel se dezinfecteaz degetele minii
drepte. Apoi se spal suprafaa regiunii metacarpiene dorsale i ventrale mai nti la mna
stng i apoi la cea dreapt, i n sfrit se spal antebraul. La sfrit nc o dat se spal loja
unghial.
Se terg minele cu o compres steril i se dezinfecteaz cu antiseptice n aceiai succesiune.
Metoda Spasocucoki Kocerghin.
n cazul utilizrii accestei metode nu este necesar de a spla n prealabil cu ap ntrebuinnd
peria i spunul. Metoda se bazeaz pe dezolvarea cu soluie de amoniac a grsimilor de pe
suprafaa i din porii pielii i ndeprtarea mpreun cu soluia a bacteriilor.
Metodica: soluie proaspt i cald de amoniac de 0,5% se toarn n dou ligheane sterile. Cu
o compres steril se spal minile n consecutivitatea descris mai sus timp de 3 minute, mai
nti ntr-un lighean, apoi timp de 3 minute n altul. Dup aceasta minile se terg cu un prosop
steril sau compres i timp de 5 minute se dezinfecteaz cu alcool de 96.
Muli chirurgi badijoneaz lojile unghiale cu tinctur de iod.
Este imposibil de a obine o sterilitate absolut a minilor pe tot parcursul operaiei. n legtur
cu aceasta este necesar de a izola pielea minilor de plaga operatorie cu mnui.
O alt metod de dezinfectare a minilor este utilizarea pervomurului sau C-4 (amestec de ap
oxigenat i acid formic i bigluconat de clorhexidin (hibitan). nainte de dezinfectarea
minilor cu pervomur, minile se spal cu ap i spun (fr perie timp de 1 min.). Se terg cu
o compres steril. Apoi minile se dezinfecteaz timp de 1 min., cu soluie C-4 sau pervomur
ntr-un lighean emailat, se terg cu o compres steril i se mbrac mnuile sterile.
4) Expres metodele de prelucrare a minelor (cu bigluconat de clorhexidina i alcool etilic)
Minile se spal cu spun i se terg cu o compres steril, apoi timp de 2-3 min. se
dezinfecteaz cu un tampon de vat muiat n soluie alcoolic de 0,5% de clorhexidin.
La metoda de splare a minilor bazat numai pe tbcirea pielii se refer dezinfectarea
minilor timp de 10 minute cu alcool de 96. Splarea minilor cu ap n acest caz nu se
recomand, pentru c aceasta nrutete procesul tbcirii. Aceast metod nu a cptat o
larg ntrebuinare din cauza siguranei insuficiente. ns metoda tbcirii se recomand n
lipsa apei calde sau mnuilor sterile.
5) Metodele de sterializare a mnuilor i de prelucrare a cmpului de operatie (Grossch-
Filoncikov, metodele contemporane)
La dezinfectarea cmpului operator se utilizeaz cu succes metoda Grossich-Filoncicov badijonarea
cu soluie alcoolic de iod 5%. Prima badijonare se efectueaz nainte de aplicarea pe cmpul operator
a lengeriei sterile, a doua dup izolarea cmpului de operaie cu lengerie steril, a treia nainte de
suturarea pielei i a patra dup aplicarea suturilor la piele.
Deci, iodul tbcete pielea i ptrunznd n adncul pliurilor i porilor, o dezinfecteaz.
n Occident pe larg se utilizeaz dezinfectarea cmpului operator cu soluie de hibiscrub, hibitan i
betadin.
6)Metodele de sterilizare a instrumentelor (enumerati). Sterilizarea instrumentelor tioase i
cu lentile
Instrumentele necesare pentru operaie se sterilizeaz prin fierbere n soluie de 2% de
hidrocarbonat de sodiu sau n ap timp de 20 30 minute din momentul cnd a nceput fierberea.
Instrumentele de tiere i de nepare n cazul fierberii ndelungate se tocesc, de aceea ele se fierb
separat timp de 3 minute fr adugarea hidrocarbonatului de sodiu i se in n alcool de 90
0
nu mai
puin de 2-3 ore. Instrumentele infectate cu microbi patogeni, trebuie fierte timp de 45 minute, iar
cele contaminate cu microbi sporulai anaerobi se sterilizeaz prin fierbere fracionar timp de 2 ore.
Sterilizarea se face n sterilizatoare metalice cu plas i cu un capac, care se nchide ermetic. n
prezent instrumentele se pot steriliza cu aer uscat n termostate electrosterilizatoare. Exist de
asemenea metoda de sterilizare n sterilizatoare speciale cu gaze. Dar aceast metod nu a cptat o
ntrebuinare larg.
Cateterile uretrale i cistoscoapele sterilizate prin fierbere sau n autoclave cu vapori se stric,
de aceea ele se sterilizeaz timp de 10 min mai nti n alcool (fr a cufunda ocularul), apoi pe 5 min
n Sol. de cianur de mercur (1:1000). Inainte de ntrebuinare instrumentul sau cateterul se
dezinfecteaz cu alcool.

7)Sterilizarea materialului de pansament i lengerie (metodii, principii) Metode de control a
calitii steralizrii
Tot materialul de pansament trebuie supus sterilizrii (tifonul, tampoanele, vata). Materialul
de pansament se sterilizeaz n sterilizator sub aciunea temperaturii nalte. Exist 2 tipuri de aparate
pentru sterilizare: n primul rnd se utilizeaz vapori fluizi cu temperatura de 100
0
C; n al doilea se
utilizeaz vapori sub presiunea ridicat cu temperatur mai mare de 130
0
C. Sterilizarea cu vapori
fluizi este nesigur, fiindc cea mai ridicat temperatur n aparat (100
0
C) nu distruge bacteriile
sporulate, tetanosul, antraxul, etc. Pentru aceasta este nevoie de o temperatur nu mai mic de 120
0
C.
Controlul sterilitii
Controlul sterilitii materialului n autoclave se efectueaz prin metode directe i indirecte.
Metoda direct bacteriologic; nsmnarea de pe materialul de pansament i albituri sau utilizarea
testelor bacteriologice. Pentru efectuarea testelor bacteriologice sunt utilizate eprubete cu culturi de
microorganisme nepatogene sporulate, care mor la o anumit temperatur. Eprubetele se introduc n
interiorul casoletei, iar la finisarea sterilizrii sunt ndreptate la laborator. Lipsa de cretere a
microbilor confirm sterilitatea materialului. Acest test se efectueaz o dat la 10 zile.
Metodele indirecte sunt utilizate permanent la fiecare sterilizare. Pentru aceasta se folosesc
substane cu un anumit punct de topire acidul benzoic (120
0
C), resorbcina (119
0
C), antipirina
(110
0
C). Aceste substane se pstreaz n fiole. n casolet se introduc cte 1-2 fiole. Topirea prafului
i transformarea lui ntr-o mas compact, demonstreaz faptul, c temperatura n casolet a fost
egal sau mai nalt de ct ceea de topire a substanei de control.
O alt metod este termometria. n fiecare casolet se instaleaz cte 1-2 termometre. n acest
mod primim informaie despre temperatura maximal, iar neajunsul acestei metode este faptul c nu
tim n decurs de ct timp a fost meninut aceast temperatur.

8) Materialile de sutur, caracteristica lor.
Materealele de sutura trebuie sa fie sterile,rezistente,maliabile,bine tolerate. Instrumentale folosite
trebuie sa fie sterile,de dimensiuni concordante cu marimea organelor care urmeaza a fi
suturate.Materialele de sutura pot fi naturale sau sintetice. Pot fi resorbabile sau
neresorbabile.Firele de sutura:monofilament(guta);polifilament(sunt mai flexibile)rasucite sau
impletite.Materialele naturale:Catgut(din submucoasa intestinului de oaie,tuburi sau plicuri
impermiabile,sterilizate prin iradiere,pastrate in lichid conservat,in timp se pierde si rezistenta
mecanica.,are diferite grosimi,se pot folosi tendoane de animale mari,tunica abdominala la ovine);
Matasea (foarte rezistent si maleabil,se foloseste pentru suturi speciale,bine tolerat in
tesuturi,neresorbabil,in chirurgia plastica,vasculara; Fir de in (origine vegetala,foarte
mealabil,rezistent,preferat in sutura pe tubul digestivsi in suturile cutanate); Firul de bumbac (foaret
rezistent si maleabil,se sterilizeaza in momentul intrebuintarii); Crinul de florenta (foarte
rezistent,se prelucreza greu,pret de cost ridicat);
Materiale sintetice:foarte rezistente ,se pot prelucra usor,foarte bine tolerate;mono sau
polifilamente,firele resorbabile se prepara prin polimerizare. Dexon, vicril, polisorb, ticron, etilon (se
descompune in organism prin hidrolizafara sa determine fenomene de respingere,dupa
descompunere nu se produc fenomene inflamatorii,se prezinta in manunchiuri ,sau cu ace
atraumatice.

9. Antisepsia. Definitia si istoria (Semelweis, Paster, Lister ). Metodele antisepsiei.Principii
generale.
Antisepsia (anti-contra + septikos-putred) totalitatea mijloacelor prin care se urmareste distrugerea
germenilor patogeni prezenti intr-o plaga, in mediu sau tegumente.
L.F Semelweis IN ANUL 1847 afirma ca septicemia puerperala este cauzata de toxina cadaverica
introdusa cu miine medicului in timpul examenului intern al lauzei. Si i-a obligat pe mamosi sa-si spele
miinile cu solutie de CaCl2ceea ce adus la diminuarea complicatiilor.
Sir Joseph Lister este considerat promotorul antisepsiei n chirurgie. El a folosit p/u prima data
fenolul ca antiseptic la dezinfectia ranilor si curatarea instrumentelor chirurgicale. Studiind letalitatea
postoperatorie, a juns la concluzia ca cauza complicatiilor sint bacteriile.
Louis Pasteureste considerat printele asepsiei, fiind primul care descoper diverse familii de
germeni i demonstreaz relaia de cauzalitate ntre acetia i apariia diverselor boli
Metodele antisepsiei : fizica, chimica, mecanica si biologica.

10. Antisepsia mecanica, fizica si chimica. (Caracterizati)
Fizica distrugerea mi/o prin intermediul metodelor fizice. Aici se atribuie :
1. Material de pansament higroscopic (introducerea in plaga a materialului de
pansament higroscopic mareste considerabil volumul exudatului evacuat. De obicei se
utilizeaza tifonul, din care se confectioneaza tampoane si mese de diferite dimensiuni.
Se mai utilizeaza si vata higroscopica)
2. Solutii hipertonice (p/u ameliorarea drenarii din plaga se utilizeaza solutiile
hipertonice presiunea osmotica a carora > decit a plasmei singelui. Cel mai frecvent se
utilizeaza solutia de NaCl 10 % numita in practica sol hipertonica)
3. Drenarea metoda f/t importanta in tratamentul tuturor tipurilor de plagi, precum si
dupa operatiile pe cavitatile organismului. Deosebim 3 tipuri de drenare : In caz de
drenare pasivase folosesc fisii de cauciuc si tuburi. Pe dren de obicei se fac citeva
orificii laterale.Puroiul din plaga se dreneaza pasiv si treb de plasat in coltul de jos al
plagii. Cind avem drenare activa tubul care este din plaga este unit la un aspirator
electric ce creaza o presiune -. Drenarea cu lavaj continuu printrun tub in focar in
focar se introduce solutiqa de antiseptic, iar prin altul sol se evacuiaza.Este necesar ca
volumul lichidului introdus = cu cel evacuat.
4. Sorbentii in plaga se introduc substante ce absorb toxinele. De obice sunt substante sub
forma de plbere ce contin carbon
5. Metode suplimentare se atribuie la tratamentul deschis al plagilor, in rezultat are loc
uscarea acesteea ce creaza conditii nefavorabile p/u dezvoltarea bacteriilor.(aplicarea
ultrasunetului, aplicarea laserului cu energie inalta, aplicarea razelor UV ). Aici se mai
adauga prelucrarea cu jet de apa sub presiune.

Chimica metoda de combatere a infectiilor in plaga, in baza carora se utilizeaza substantele
chimice ce exercita actiune bactericida si bacteriostatica, cu aplicare locala &
sistemica.Antsisepticele chimice se grupeaza in : haloizi(cloramina, preparate de iod), saruri
ale metalelor grele(nitrat de Ag- sol apoasa, diclorura mercurica, saruri de Ag-colargol si
protargol), alcool (alcool etilic) aldehide(formaldehida, lizoform, cidex), fenoli(Acid carbolic,
ihtiol) coloranti( albastru de metilen, verde de briliant) acizi(acid boric si formic)
baze(clorura de NH3) oxidati(h2o2, perhidrol, permanganat de kaliu)
detergenti(clorhexidina, rokkal) derivati nitofuranici(furacilina) derivati ai 8-
ixichinolonei(enteroseptol) derivati ai hinoxalinei(DIOXIDINA), AI NITROMIDAZOLULUI,
sulfamide, antiseptice de origine vegetala...
Mecanica- inlaturarea mecanica ami/o din plaga, utilizind urmatoarele procedee :
1. Toaleta plagii se efectuiaza practic la fiecare pansament, inlaturind
material de pansamnet imbibat cu secret, se prelucreaza piele ain jurul
plagii, exudatul purulent,tesut. necrotice libere etc. Respectarea acestora
duce la inlaturarea 80 % microbi din plaga.
2. Prelucrarea chirurgicala primara ce trb efectuata nu mai tirziu de 12h
dp lezare.Tehnica consta in in incizia plagii,recesurilor acesteea, excizia
marginilor, peretilor si fundului plagii in limitele tesuturilor sanatoase, se-
nlatura toate tesuturile lezate, infestate, imbibate cu singe.
3. PSC se efectuiaza in cazul cind in plaga s-a dezvoltat deja infectia. Esenta
ei consta in disectia recesurilor, in care se acumuleaza puroi si detrit
necrotic si inlaturarea tesuturilor neviabile.

11.Antisepsia biologica.Principii contemporane de administrare si caile de administrare
a AB. Complicatiile antibioticoterapiei
Antisepsia biologica consta in (1) utilizarea de origine biologica, care actioneaza
nemijlocit asupra mi/o precum si (2) utilizarea metodelor si masurilor ce majoreaza
capacitatea organismului de a se opune infectiei.La antisepticele biologice se refera (AB,
fermenti proteolitici, bacteriofacgii si serurile curative)
Grupuri de baza a AB :
Grupul penicilinei
Penicilinile semisintetice: ampicilina
Cefalosporinele: kefzol,claforan
Aminogligozide: gentamicide
Tetraciclinele
Macrolide
Rifamicine
Complicatiile antibioticoterapiei :
- Reactii alergice. Se manifesta prin eruptii cutanate, dereglari respiratorii, spasm
bronsic, pina la dezvoltarea socului anafilactic.
- Actiune toxica asupra organelor interne. Se afecteaza mai frecvent auzul,ficat si
rinichii
- Dizbacterioza(modificarea microflorei organismului) este caracteristica la
administrarea enterala am AB, mai frecvent intilnita la copii si la administrea
indelungata a AB in doze mari.
- Formarea bacteriilor rezistente complicatie ce cauzeaza infectia antibioticoerapiei.
Principii contemporane de administrare
1. Antibioticoterapiea treb sa fie administrata conform unor indicatii
2. Este obligatorie determinarea sensibilitatii microflorei din plaga
3. treb de efectuat proba de sensibilitatii la AB
4. la necesitatea tratam indelungat cu AB aceste treb sa fie schimbate la fiecare 5-7
zile, p/u a evita adaptarea microflorei.
5. Cu scopul in tesificarii actiunii Ab , treb de combinat AB cu diferit spectru de
actiune
6. Este necesaa combinarea cailor de administrare (locala si sistemica)
7. Asocierea cu alte substante antiseptice(fermenti proteolitici etc.)

12.Hemoragia.Definitie.Cauze si clasificarea hemoragiilor.
Hemoragia este revarsarea singelui din patul vascular ca rezultat al lezarii traumatice sau
dereglarea permiabilitatii peretelui vascular.
Clasificare :
o D/p principiul anatomic :
Arteriala revarsarea singelui in jet pulsativ, de culoare purpurie rosie.
Volumul piederii de singe este determinat de calibrul vasului si caracterul
lezarii (completa & incompleta)
Venosa revarsare continua a singelui de culoare visinie. La lezarea
venei regiunii gitului este pericol de embolie gazoasa.
Capilara hemoragie mixta, determinata de lezarea capilarelor si- a
venelor si-a arterelor de calibru mic
Parenchimatoasa hemoragie din organe parenchimatoase: ficat,
lien,rinichi, plamin. D/p esenta sunt hemoragii capilare, dar sunt mai
periculoase, din cauza particularitatilor anatomice.
o D/p mecanismul aparitiei :
Haemoragia per rexin hemoragie la lezarea traumatica a vasului.Se-
ntilneste celmai des.
Haemoragia per diabrosin hemoragie la erodarea peretelui
vascular(distrucite, ulceratie, necroza), ca rezultat a unui proces
patologic(imflamatie, proces canceros etc)
Haemoragia per diapedesin hemoragie ca rezultat a dereglarii
permiabilitatii peretelui vascular la nivel microscopic(in avitaminoza C,
uremie scarlatina, sepsis ,etc)
o D/p referinta la mediul extern :
Externa revarsarea singelui in mediul extern.Asemenea hemoragii este
usor de diagnosticat
Interna singele se revarsa in cavitati interne & intratisular
Propriu-zis interne hemoragii in cavitati ce nu comunica cu
mediul extern(hemoperitoneum, hemotorace, hemopericardium)
Cavitare
Intratisulara
o Pitehie hemoimbibitii intradermale
o Purpura hemoimbibitii submucoase
o Hematom hemoragie in tesuturi cu formarea unei
cavitati in interiorul careea de determina singe cu chiaguri
Hemoragii interne exteriorizate hemoragii in cavitati interne
ce comunica cu mediul extern.
o D/p tipul aparitiei :
Primare - hemoragia ce apare la momentul traumei
Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la
momentul traumei si poate fi :
Precoce - de la citeva ore de la traumapin la 4-5 zile, cauza fiind
sau alunecarea ligaturii de pe vas & deplombajul vasului din cauza
ruperii trombului primar
o Unitara hemoragia ce sa repetat intr-un singur epizod
o Recidivanta - hemoragia ce se repeta mai mult de un
epizod
Tardiva - determinata de distructia peretelui vascular ca rezultat
al unui proces purulent in plaga
o Unitara
o Recidivanta
o D/p evolutie :
Acuta hemoragia are loc intr-un scurt interval de timp
Cronica - hemoragie lenta in cantitati mici(oculta)
o D/p gradul VCS(volum circulant sangvin) pierdut :
gr. 1(usoara) pierderea pin la 10-12% VCS (500-700 ml)
gr. 2(mediu) pierdere pin la 15-20% VCS (1000-1400 ml)
gr.3(grava) pierderea pin la 20-30% VCS (1500-2000ml)
gr.4 (masiva) pierderea>30% (>2000 ml)
Cauza este determinata de lezarea vasului sangvin provocata de un oarecare agent : trauma ,
erodarea vasului in cazul diferitor boli si procese purulente, tensiune arteriala ridicata, coborirea
brusca a presiunii atmosferice, dereglarea permiabilitatii vasului poate fi cauzata de modificarile
chimice ale singelui, actiunea toxinelor, dereglarea echilibrului de vitamine din organism.

13.Clinica hemoragiilor.Semnele locale si generale
Semnele generale
- Paliditate
- Tahicardie
- Scaderea presiunii arteriale
- Slabiciune
- Vertijuri
- Intunecare si stelute in fata ochilor
- Senzatia de insuficienta a aerului
- Greturi

Semne localesint diferite.
o Hemoragiile in cavitatea craniului se caracterizeaza prin simptomele compresiei encefalului
o hemoragia in cavitatea pleurala este insotita de comprimarea plaminului, de partea
traumatizanta ceea ce provoaca dispnee, matitate la percutie, diminuarea freamatului
pectoral si murmurul vezical in partea colectiei singelui.Punctia exploratoare a toracelui
indica prezenta singelui in cavitatea pleurala
o hemoragie in cav. peritoneala apare in contuziile abdominale cu ruperea organelor
parenchimatoase (splina, ficat etc), ruperea trompei uterine in sarcina, lezarea organelor
cavitatii abdominale se manifesta prin simptome de excitare a peritoneului (dureri,
contractia musculaturii adominale ce se determina prin percutie). Se observa simptome ale
anemiei acute
o hemopericardum local se obseva o largire pronuntata a matitatii cardiace,care ia forma
unui triunghi
o hemoragia in articulatie nu este masiva si este lispita de semne locale ale anemiei acute.
Aici are loc marirea volumului articulatiei, durere intensa la miscari si palpitatie, limitarea
miscarilor.In cazul art.genunchiului se observa balotarea rotulei

14.Caracteristica hemoragiilor interne(intratisulara, cavitara)
Intr-o hemoragie interna stabilirea diagnozei de hemoragie este mai complicat de determinat.Tabloul
clinic local intr-o hemoragie interna propriu-zisa va fi alcatuit din semne clinice ale acumularii de
lichid intr-o cavitate interna inchisa si de semnele clinice ale dereglarii f-ei oraganului comprimat cu
singe revarsat.
- Intratisularain urma careea prin acumulare locala de singe se formeaza un hematom.
Aceastea se poat poduce oriunde in organism, dar obisnuit acest termen se refera la spatiile
conjuctive de clivaj de la nivelul membrelor, in spatiul retroperitonial si mediastin.
- Cavitara(exteriorizata) semnele locale ale unei astfel de hemoragii sunt acelea ce denota
exteriorizarea singelui in exterior:
Hematomezis- voma cu singe ce care poate fi sub forma de zat de cafea & singe
neschimbat cu cheaguri.
Melena scaun lichid de culoare neagra ca pacura caracteristic unei hemoragii G-I.
HEMOPTOZIS hemoragie din caile respiratorii
Epustaxis hemoragie nazala
Metroragie hemoragie uterina
Hematurie- hemoragie din caile urinare.






15.Caracteristica hemoragiilor externe
Intr-o hemoragie externa stabilirea diagnozei este destul de simplu de stabilit numai
apartenenta anatomica, este o hemoragie :
Arteriala - sangele tasneste din plaga, este pulsatil (cu mici intreruperi) si este rosu deschis,
incarcat cu oxigen, curge spre tesuturi.O astfel de hemoragie duce la instalarea rapida a
anemiei acute. Poate provoca rapid moartea
Venoasa- curgerea sangelui este mai lenta, fara presiune, in flux continuu si de un rosu inchis,
incarcat cu produsi toxici, curge spre plamani
Capilara se caracterizeaza prin singerarea itregii suprafete a ranii, vaselor mici si capilare.
Este usor de oprit, cantitatea sangelui ce curge fiind mica

16.Pericolul si consecintele hemoragiilor.(Enumerati)
Hemoragiile sunt periculoase d/e dezvolta o anemie acuta si-o anemizare
cerebrala.Bolnavul poate deceda in urma dereglarii f-ilor centrilor vitali. O hemoragie in
care TA scade pin la 80 mm Hg & Hb scade cu 1/3 din valoare initiala este periculoasa p/u
viata, d/e procese de compensatie ale organismului nu reuses sa se dezvolte.
In hemoragii interne, singele revarsat poate :
o Poate comprima organul de importanta vitala (plamin, inima, creier etc)
o Deregla f-ia lui si crea un obstacol direct p/u viata bolnavului
o Comprimarea vaselor ce alimenteaza tesuturile ,poate duce la gangrena membrului
o La lezarea venelor mari este pericolul aparitiei emboliei gazoase
o Singele revarsat in tesuturi & cavitati prezinta un mediu nutritiv p/u microbilor

17.Metode de hemostaza provizorie. Indicatii si metode de aplicare a garoului. Complicatiile
Aplicarea pansamentului comprensiv
Pozitia ridicata a membrului
Flexiunea maximala a membrului in articulatie si comprimarea vaselor din aceasta
regiune
Comprimarea digitala
Aplicarea garoului
Aplicarea pensei hemostatice pe vasul singerind in rana

Indicatii(in caz de hemoragii arteriale masive ,atunci cind nu este posibila realizarea
hemostazei prin alte metode
In cazul amputarii(taierii sau sectionarii unui membru))
metode de aplicare a garoului
Prin aplicarea garoului se realizeaza comprimarea tesuturilor moi ale membrului impreuna
cu vasele sangvine si comprimarea lor la os.
Tehnica aplicrii garoului n cazul hemoragiei este urmtoarea: n jurul bazei membruluiridicat se aplic garoul
puternic ntins cu care se nfoar membrul de 2-3 ori. Pentru a prevenistrangularea pielei sub garou se pune un
erveel, o bucat de pnz, haina. Garoul se aplic maisus de locul traumat i mai aproape de plag n aa fel ca artera s
fie coprimat complect. Dac
garoul a fost aplicat corect, hemoragia se stopeaz, dispare pulsul periferic, tegumentele
membrului devin palide.Garoul se aplic la o distan de ran, deasupra cotului sau agenunchiului, prin
strngere treptat. La fiecare 15-20minute, garoul se desface pentru a permite sngelui s circule. Acesta se
mentine nu mai mult de 2h vara si 1h iarna, p/u a nu produce necroza tesuturilor.
Complicatiile
Se comprima nu
numaiartereledarsitrunchiurilenervoaseceeaceprovoacapareza&paraleziamembrului
Pericolulgangreneimembruluicindcomprimarea cu garoudepasestetimpul de 2 h
Suprimareacirculatiei in membrul respective atenuiazarezistentatesuturilor la
infectiesimicsoreazacapacitatealor de regenerare, iarsuprimareaaportului de oxygen la
tesuturicreeazaconditiifavorabile p/u dezvoltareainfectiei anaerobe.

17. Metode de hemostaza provizorie. Indicatii si metode de aplicare a garoului. complicatiile.
Hemostaza provizorie sepoate realiza prin:
- compresiune digitala;
- pansament compresiv;
-pensele hemostatice
- garou.
Compresiunea digitala.Compresiunea corect executata pe vasul ranit trebuie sa se aplice deasupra
ranii ncazul unei hemoragii arteriale si sub plaga n cazul unei hemoragii venoase, tinnd
cont desensul circulatiei. Cnd hemoragia nu poate fi stapnita prin compresiune exercitata la
distanta, se poate folosi compresiune directa n care caz compresiunea vasului ce sngereaza se face
cu degetul introdus direct n plaga.
Pansamentul compresiv este una din cele mai eficiente metode folosite pentru a realiza o hemostaza
provizorie.
Garoul:
-Se foloseste doar n cazuriextreme si n situatia n care hemoragia nu se putea controla prin alte
metode.
-El se utilizeaza in cazul lezarii arterei si se aplica mai sus de locul traumei.
-la ranirea doar a venelor nu este nevoie de aplicat garoul este destul un pansament compresiv.
-Pentru prevenirea strangulatiilor pielii sub garou se utilizeaza un prosop
-Nu se recomanda aplicarea garoului pe membrul atacat de infectii chirurgicale acute sau cu vasele
lezate (ateroscleroza, tromboflebita etc.)
Aplicarea garoului este corecta cind dispare pulsul periferic pe membru si inceteaza hemoragia.Dupa
aplicarea garoului circulatia este complet oprita si apare pericolul necrozei shi de aceea el nu trebuie
lasat mai mult de 2 ore. Cu transportarea imediata la spital.
COMPLICATII:
-comprimarea trunchiurulor nervoaseodata cu arterele ce conduce la pareza sau paralezii a
mmbrului.
-pericolul gangrenei membruluila utilizarea garoului mai mult de 2 ore.
- suprimarea circulatiei atenuiaza rezistenta tesuturilor la infectie si micsoreaza capacitatea de
reginerare.
- suprimarea aportului de O2 la tesuturile membrului creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea
infectiei anaerobe.

18.Hemoragia secundara. Cauze. Profilaxia. Tratament.
H. Secundare hemoragia care apare peste un interval de timp de la momentul traumei i poate fi:
Precoce de la cteva ore de la traum pn la 4-5 zile, cauza fiind sau
alunicarea ligaturii de pe vas, sau deplombajul vasului din cauza ruperii
trombului primar;
o Unitar hemoragia ce sa repetat ntr-un singur epizod;
o Recidivant hemoragia ce se repet mai mult de un epizod;
Tardiv determinat de distrucia peretelui vascular ca rezultat al unui proces
purulent n plag;
o Unitar;
o Recidivant;


Cauze:
Precoce- conditionate de iesirea trombului care obtureaza vasul, datorita ameliorarii starii generale a
bolnavului si ctesterii tensiunii arteriale.
Tardiva- infectarea ranii care provoaca liza trombuscului eroziunea peretelui vascular.
Profilaxia:
Tratamentul chirurgical active al ranii cu legarea minutioasa a vaselor lezate, imobilizarea membrului,
asigurarea repaosului + masuri de combaterae a infectiei.

Tratament:
Precoce- revizia ranii si aplicarea ligaturii pe vasul singerind.
Tardiv mai complicate cu procese inflamatoare acute in rana, face ca ligatura vasului sa nu fie
sigura, dar oricum se aplica ligatura simpla a vasului singerind. + tratament antiinflamator.

19. Transfuzia de singe: Istoric, perioade.
1492- papa Innocent al XVIII fiind imbatrinit sia facut transfuzie de singe de la 2 tineti, ca rezultat
papa a murit fiind urmat de acesti tineri care au murit de embolie.
1628- W.Harvey medic englez a descoperit ca singele are rolul de a transporta ceva, dar ce anume nu
se stia.
1667- Jean Baptiste Denis este primul care injecteaza singele de la animal la om. De la miel unui baiat
de 15 ani care avea febra. Lui Baptiste ia reusit. pacientul sa vindecat definitiv.
1668- tot Baptiste prin transfuzii de singe de vitei a salvat unca un pacient.
1675- Parlamentul de la paris a aprobat o lege ce interzicea transfuziile experimentale pe animale si
interzicea efectuarea lor asupra oamenilor.
1679- merklen a cominicat ca uneori la amestecarea singelui de la 2 indivizi se produce aglutinarae, ce
comunica despre incompatibilitatea singelui.
1788-sa dovedit ca un ciine slabit de o pierdere de singe are nevoie de transfuzie pentru a fi reanimat.
aceasta fiind valid si pt oameni. tot atunci sa demonstrat ca singele transporta O2.
1901 datorita descoperirii grupelor sangvine de Landsteiner, transfuziile au loc cu succes.
1924- Shamov trafuzia de singe cadaveric.

20. Hemostaza definitiva. caracterizati metodele mecanica, fizica, chimica, biologica.
MECANIC- ligaturarea vasului in rana sau simpla aplicare a suturii vasculare, pansament compresiv si
tamponament. avantajul ligaturarii vasului consta in aplicarea ligaturii departe de plaga in tes.
nemodificate, ceea ce este mai putin periculos si mai comod. Aplicarea suturii vasculare prezinta o
metoda idealade hemostaza fiinda segmentul lezat al arterei poate fi inlocuit cu un vas conservat sau o
proteza vasculara pentru a restabili circulatia.
FIZIC-aceasta metoda se bazeaza pe utilizarea temperaturilor joase de a provoca spasmul vascular, iar
a celor ridicate pentru a coagula singele. Pentru racire se utilizeaza apa rece, ghiata, cu care se umple
punga de cauciuc shi se aplica pe regiunea lezata. Acum se utilizeaza bisturiul electric
(electrocuagularea) care dezvolta o temperatura ridicata si coaguleaza tesuturile si vasele in locul de
contact astfel permite oprirea hemoragiei.
CHIMIC-include utilizarea substantelor vasoconstrictoare si preparate caremaresc coagulabilitatea
singelui. aceasta metoda de hemostaza se utilizeaza rar. ex: la hemoragii a mucoaselor se utilizeaza
sol. adrenalina (1:1000). Pentru coagulabilitate se utilizeaza: clorura de calciu.
BIOLOGIC-poate fi impartita in urmatoarele grupe:
-tamponarea ranii singerinde cu propriile tes. a bolnavului(tes. adipos, muschi, fascie)
-transfuzia cantitatilor mici de singe, palsma proaspata, ser, masa trombocitara, fibrinogen.
Administrarea complexului protrombinic, globulina A antihemofilica.
-administrarea de vitamine
-administrarea intramulscular a serului uman sau animal.
-administrarea locala a derivatilor singelui(tombina, burete hemostatic, tampon biologic antiseptic).

21. Caracteristica aglutinogenilor si aglutininelor. Izohemoaglutinarea.
Grupa de snge este o combinare de semne imunologice i genetice normale, determinate prin
ereditate i reprezint o calitate biologic individual.
n 1901 bacteriologul din Viena Landteiner i colaboratorii au ntrodus conceptul de grup
sangvin i au identificat primele 3 grupe. Ceva mai trziu n anul 1902 Stwili, 1907 Janski i n 1910
Moss independent unul de altul au identificat grupa a patra.
Aglutinogenii sunt polipeptizi cu sediul n stroma eritrocitelor, dar mai pot fi gsite n leucocite,
sperm, saliv, suc gastric. Ei sunt termostabili, suport temperatur de 100
0
timp de 24 ore i-s
rezisteni la uscare. Aglutinogenul poate avea cteva varieti A1; A2 n dependen de fora de
aglutinare. n prezent au fost identificai circa 7500 de antigeni eritrocitari mprii n 9 sisteme, ns
importan practic o au numai A i B.
Aglutininile i se gsesc n fracia gama a globulinelor plasmei i-s mai puini termostabile,
suportnd temperatura sub 60
0
. Ele se mpart n Naturale (cu care omul se nate) i Imune (care apar
pe parcursul ontogenezei, spre exemplu- aglutinine anti-rezus). Mai deosebim aglutinine la rece,
care -i manifest reacia de aglutinare la temperatura +4
0
- +16
0
i aglutinine la cald activitatea
maximal la temperatura +37
0
- +42
0
. n afar de aceasta se ntlnesc aglutinine complete, care
aglutineaz eritrocitele n mediu salin i coloidal, precum i incomplete, fiind active nuami n mediu
coloidal.
Eritrocitele umane pot conine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aa i n plasm pot fi
ntlnite ambele aglutinine, una singur sau nici una. n dependen de aceasta n prezent printre
locuitorii globului conform sistemului ABO, pot fi ntlnite 4 grupe sangvine:
O (I) , ; A (II) ; B (III) ; AB (IV) O.

22. Grupele de singe, caracteristica lor
Grupa de snge este o combinare de semne imunologice i genetice normale, determinate prin
ereditate i reprezint o calitate biologic individual.
n 1901 bacteriologul din Viena Landteiner i colaboratorii au ntrodus conceptul de grup
sangvin i au identificat primele 3 grupe. Ceva mai trziu n anul 1902 Stwili, 1907 Janski i n 1910
Moss independent unul de altul au identificat grupa a patra.

Eritrocitele umane pot conine ambii aglutinogeni, unul singur sau nici unul, tot aa i n plasm pot fi
ntlnite ambele aglutinine, una singur sau nici una. n dependen de aceasta n prezent printre
locuitorii globului conform sistemului ABO, pot fi ntlnite 4 grupe sangvine:
O (I) , ; A (II) ; B (III) ; AB (IV) O.
Deci n medicina practic termenul Grupa de snge ca regul, reflect combinarea antigenilor
eritrocitari a sistemului ABO i a anticorpilori respectivi n serul sangvin.
Grupele de snge se motenesc prin eriditate conform legilor clasice ale geneticii, rmnnd stabile pe
tot parcursul vieii.
Frecvena dup grup:
I 33,5%; II 37,8%; III 20,6%; IV 8,1%

23. Compatibilitatea grupelor de singe. regula Ottenberg.
Problema compatibilitii se pune atunci cnd se dorete realizarea unei transfuzii sanguine.
Reacia de aglutinare e identic celei de imunitate, aglutinogenii fiind antigeni, iar aglutininele
anticorpi. Reacia de aglutinare are loc atunci, cnd aglutinogenii eritrocitelor donatorului ntlnesc n
plasma primitorului aglutininele respective (A se ntlnete cu , B cu , regula lui Ottenberg).
Deci, conform acestei reguli sunt aglutinate numai eritrocitele donatorului.
n corespundere cu regula Ottenberg este posibil transfuzia nu numai a sngelui de aceieai
grup.
Eritrocitele grupei O (I) nu conin nici un aglutinogen i nu are loc aglutinarea nici cu un ser
de alte grupe. Deci, sngele de grupa O (I) poate fi transfuzat i la persoanele cu orice grup sangvin.
n serul sangvin de grupa AB (IV) nu sunt aglutinine, deaceea eritrocitele altor grupe de snge
nu vor fi aglutinate i respectiv persoanelor de gr.AB (IV) poate fi transfuzat snge de orice grup.
Regula Ottenberg poate fi utilizat doar numai la transfuzia a 0,5 litri de snge donator.
n cazul pierderilor masive de snge, cnd este necesar transfuzia unei cantiti mai mare de
snge, aglitininele plasmei donatorului nu sunt suficient diluate n serul recipientului i astfel pot
aglutina eritrocitele pacientului. Din aceast cauz este necesar de a transfuza numai snge de aceiai
grup.





24. Factorul rezus. Caracteristica si importanta lui. Complicatii posttransfuzionale.
Sistemul Rh clasific sngele uman dup prezena sau absena unor proteine specifice pe suprafaa
hematiilor. Determinarea statutului Rh ine cont de cea mai frecvent dintre acestea: factorul D, sau
antigenul D.
Indivizii ale cror hematii prezint antigen D pe membran sunt considerai Rh+ (pozitiv), ceilali Rh-
(negativ). Spre deosebire de sistemul AB0, n sistemul Rh absena antigenului nu presupune existena
anticorpilor specifici; indivizii Rh- nu au n mod normal n ser anticorpi anti D.
Statutul Rh se asociaz obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel c "grupa sanguin" este exprimat
prin adugarea semnului + sau - la grupa AB0; de exemplu: A+, B+, 0+, 0- etc.
Aceste informaii sunt importante n practica medical pentru realizarea unei transfuzii.
Complicatii posttransfuzionale-sunt legate de transfuzia pacientului cu Rh- a singelui cu Rh+ astfel
in singele bolnavului apar Rh anticorpi care poate duce si la moarte. Si invers nu se permite transfuzia
de singe Rh- primitorului Rh+ poate conduce la imunizare si de asemenea conduce la aparitia
complicatiilor.

25.Metode de determinare a grupelor de singe.(enumerati) Determinarea grupelor de singe cu
seruri standarde.
1) Cu seruri standarde
2)Cu eritrocite standarte(metoda incrucisata)
3)Cu tolicloni Anti-A si Anti-B(anticorpi monoclonali)
Determinarea grupei de singe cu seruri standarte
Se utilizeaza seruri-test de grupele O(I), A(II),B(III) in 2 serii diferite pentru fiecare grupa. In ambele
serii rezultatele trebuie sa coincida.
Se ia o farfurie alba sau o placa pe care se scrie numele persoanei, singele caruia se cerceteaza si de la
stinga la dreapta la o distanta de 3-4 cm se scriu cifrele I,II, III, care indica serurile test.
O pikatura de ser-test (0,1 ml) de grupa I, se aplica cu o pipeta sub cifra I si la fel cu diverse pipete se
aplica ser-test de gr. II si III, la cifrele respective.
Apoi cu o bagheta de sticla se recolteaza singe de la pacient si se aplica cite o picatura de singe(de 5-10
ori mai mica decit cele de ser) alaturi de fiecare picatura de ser-standart. Fiecare picatura de ser-test
se amesteca cu un betisor de sticla. Se apreciaza rezultatele timp de 5 min.
1.Daca aglutinarea nu a avut loc cu serul test de gr. I, II ,III, inseamna ca eritrocitele singelui dat nu
contin aglutinogene si este gr. O(I).
2.Daca aglutinarea a avut loc cu serul-test de grupa I si III, dar n-a avut loc cu serul de grupa II, singele
cercetat e grupa II (A)
3.Daca aglutinarea a aparut cu ser de grupa I si II si lipseste cu ser de grupa III, singele cercetat
apartine grupei III(B)
4.Prezenta aglutinarii cu serurile celor 3 grupe, inseaman ca singele cercetat e grupa IV(AB). In
asemenea cazuri se face cercetarea suplimentara cu ser-test de grupa IV(AB). Numai lipsa aglutinarii
cu acest ser ne permite de a concluziona ca singele apartine grupeo IV(AB).

26.Determinarea grupelor de singe cu toliclon.
Toliclon-un praf liofilizat de culoare rosie (anti-A) sau albastra (anti-B), care se dizolva cu solutie
fiziologica inainte de cercetare. Sunt utilizati pentru determinarea aglutinogenilor eritrocitari.
Metoda:
Toliclonii anti-A si anti-B se aplica pe o placa alba cite o picatura mare (0,1ml) respectiv inscriptiilor
anti-Asi anti-B. Alaturi de aceste pikaturi se aplica cite 1 pikatura mica (0,01ml)de singe cercetat.
Dupa amestecarea lor timp de 2-3 min se observa reactia de aglutinare:
1.Daca nu este aglutinare in ambele godeuri, singele cercetat apartine grupei O(I).
2.Cind are loc aglutinarea numai in godeul cu inscriptia anti-A, singele cercetat apartine grupei A(II).
3.Cing aglutinarea are loc numai in godeul cu inscriptia anti-B, singele cercetat apartine grupei B(III)
4.Daca aglutinarea are loc in ambele godeuri, singele cercetat apartine grupei AB(IV)



27.Tipurile, metodele si procedeele de transfuzie a singelui.
Metode:
Directa-atunci cind singele este transfuzat direct de la donator la recipient.
Indirecta-prezinta colectarea singelui in vase speciale, conservarea si pastrarea lui un timp oarecare
in conditii speciale.
Feluri de transfuzie:
1)Autotransfuzie-poate fi efectuata in mai multe variante:
a)Reinfuzie- prin recoltarea singelui din cavitatea peritoneala sau pleurala si reinfuzat prin
intermediul unei truse cu filtru
b)Autohemotransfuzie-singele bolnavului luat cu citeva zile pina la operatie, conservat prin adaugarea
citratului de Na, pastrat la temperatura de +8 grade si transfuzat in timpul operatiei
c)Autohemotransfuzia-singele supus iradierii cu raze ultraviolete sau lazer in caz de sepsis, arsuri,
plagi imense.
2)Exsanguinotransfuzia-evacuarea partiala sau totala a singelui din vasele bolnavului(din artere si
transfuzia concomitenta (in vene) a aceluiasi volum de singe de la donator. Scopul-inlaturarea
otravirilor patrunse in singe.
3) Transfuzia singelui cadaveric-s-a constat ca dupa moarte singele nu se coaguleaza din cauza
procesului de defibrinare. Shamov si Costiucov au dovedit ca singele cadaveric poate fi colectat in
primele 8 ore dupa moarte. Colectat in conditii sterile si pastrat la temp de +4 grade fara nici un
conservator si dupa un control bacteriologic poate fi transfuzat.
4)Transfuzia singelui placentar-colectat in urma emisiei de singe in criza hipertonica sau
insuficienta cardiaka. E utilizat pentru prepararea substituientilor naturali-masa
eritrocitara,preparate de albumina.

28.Mecanismul de actiune al singelui transfuzat
1)Actiune substituienta-se reduce la restabilirea volumui singelui circulant cu toate functiile sale. In
acest scop se aplica doze mari-1000-2000ml, uneori si mai mult.
2)Actiune de stimulare-se reduce la cresterea tonusului vascular,ameliorarea regeneratiei singelui si
tesuturilor, mobilizarea singelui din depozite si caurmare normalizarea functiilor tuturor sistemelor si
organelor. In acest scop se vor transfuza -250 ml cu un interval de 2-3 zile.
3)Actiune hemostatica- se manifesta prin micsorarea sau chiar oprirea definitiva a sangvinarii prin
stimularea producerii factorilor hemostatici in organism. Se recomanda doze mici (100-150 ml) de
singe proaspat pina la 24 ore.
4)Actiune de inactivare-se manifesta prin diminuarea concentratiei toxinelor, fixarea substantelor
otravitoare si eliminarea lor cu urina.
5)Actiune imunobiologica- se bazeaza pe sporirea activitatii fagocitare a leucocitelor, fortificarea
producerii de anticorpi. In acest scop se aplica doze mijlocii (250-300 ml) de singe proaspat cu
interval de 2-3 zile.
6)Actiune nutritiva- restabilirea volumului de proteine, electroliti, lipide, glucoza, vitamine.

29. Indicatii, contraindicatii in transfuzia de singe
Indicatii:
1)Indicatii Absolute
-hemoragie acuta(mai mult de 15 %din volumul singelui circulant);
-soc traumatic;
-operatii complicate, insotita de traume masive a tesuturilor si hemoragie;
2)Indicatii Relative
-anemia
-maladii inflamatorii cu intoxicatie grava
-prelungirea hemoragiei, dereglari a sistemului de coagulare
-unele otraviri
-diminuarea statutului iminologic a organismului
- procese inflamatorii cronice de lunga durata
Contraindicatii
1)Contraindicatii Absolute
-insuficienta cardiopulmonara acuta, insotita de edem pulmonar
-infarct al miocardului
In caz ca persista o hemoragie acuta contraindicatii absolute nu exista.
2)Contraindicatii Relative
-tromboze acute si embolii
-dereglari grave a circulatiei cerebrale
-endocardita septica
-viciile septice
-miocardite si miocardioscleroze
-boala hipertonica
-astm bronsic
-dereglari grave a funtiei hepatice si renale
-reumatism
-tuberculoza acuta si diseminata

30.Complicatii in transfuzia de singe. Clasificarea.
1)complicatii mecanice
2)complicatii reactive
3)complicatii infectioase

31.Complicatii de origine mecanica, reactiva si cu caracter infectios in hemotransfuzii.
Complicatii de origine mecanica:
La acest grup se refera complicatii cauzate de greseli comise la tehnica transfuziei de singe.
Se refera:
-dilatarea acuta a cordului
- embolia gazoasa
-tromboze si embolii
-dereglari de circulatie sangvina in membru dupa transfuzii intraarteriale
#Dilatarea acuta a cordului-dereglari acute circulatorii si insuficienta cardiovasculara.
Cauza- suprasolicitarea cordului cu o cantitate mare de singe ce a fost administrat rapid intravenos. In
sistemul venelor cave si in atriul drept apare staza sangvina, se deregleaza circuitul sangvin
coronarian si general.
Clinica-dispnee, senzatia de strinsoare in piept, dureri in reg cordului, cianoza buzelor si a
tegumentelor, scade tensiunea arteriala brusc, tahicardie.
Tratament-stoparea imediata a hemotransfuziei, administrarea intravenoasa a remediilor
cardiotonice, diuretice, oxigenoterapia, ventilare pulmonara artificiala.
#Embolia gazoasa-apare ca rezultat al introducerii aerului impreuna cu singele tansfuzat. Aerul
patrunde in partea dreapta a cordului si apoi in artera pulmonara, pe care le obtureaza.
Cauza-montarea sau umplerea incorecta a sistemei pentru hemotransfuzie.
Clinica-inrautatirea brusca a starii pacientului, excitare, dispnee, cianoza buzelor, fetei, gitului, scade
tensiunea arteriala, pulsul devine filiform, frecvent.
#Tromboze si embolii
Cauza-patrunderea cheagurilor de singe de diverse dimensiuni in vena pacientului, ce s-au format din
cauza conservarii incorecte a singelui donator, a greselilor comise la hemotransfuzie si transfuzia
dozelor mari de singe conservat cu un termen lung de pastrare.
Clinica-apar brusc dureri in piept, dispnee, tusa, paliditate si cianoza tegumentelor.
Tratament-efectuarea terapiei trambolitice cu remedii ce activeaza procesul de
fibrinoliza(urochinaza), utilizarea anticoagulantilor(heparina).
Complicatii de origine reactiva
Dezvoltarea acestui grup de complicatii este cauzata de incompatibitatea cu singele donator
transfuzat sau de reactia organismului la solutia transfuzata.
Dupa gravitate evolutiei clinice sunt reactii: de gravitate usoara, medie si grava.
Reactiile de gravitate usoara- sunt insotite de cresterea temperaturii corpului cu aproximativ 1 grad C,
dureri musculare, in membre, cefalee, frisoane. Aceste manifestari sunt de scurta durata, nu necesita
tratament.
Reactii de gravitate medie-se manifesta prin cresterea temp corpului cu 1,5-2 grade C, frison, creste
frecventa pulsului si rewspiratiei, urticarii.
Reactii grave- temp corpului creste cu 2 grade C si mai mult, frison, cianoza buzelor, voma, cefalee,
dureri in muschi si oase, dispnee.
In dependenta de cauza aparitiei si evolutiei clinice deosebim reactii:
-pirogene
-antigene
-alergice
a)Reactii pirogene
Cauza-formarea in mediul de transfuzie a substantelor pirogene-a produselor de descompunere a
proteinelor singelui donator sa a activitatii vitale a microorganismelor ce patrund in singe la
preparare, pastrarea lui sau in caz de incalcarea a asepsiei in timpul transfuziei.
Clinica-creste temperatura corpului, frisoane, cefalee, tahicardie
Tratament-stopam transfuzia, administram analgetice, narcotice si preparate
antihistaminice(dimedrol, suprastin, taveghil)
Profilaxia- respectarea regulilor de preparare, pastrare si transfuzie a singelui.
b) Reactiile antigene
Cauza-sensibilizarea cu antigeni leucocitari, trombocitari si a proteinelor plasmei, ca rezultat al
hemotransfuziilor efectuate in antecedente sau a graviditatilor.
Clinica-peste 20-30 min de la finisarea hemotransfuziei apar frisoane, creste temp corpului,
bradicardie, cefalee, dureri in reg lombara.
Tratament-se indica preparate antihistaminice, analgetice, narcotice, sol de antisoc si de detoxicare.
Profilaxia-studiul minutios al anamnezei
c)Reactii alergice
Cauza-sensibilizarea organismului la diverse imunoglobuline.
Clinica-urticarie, edem Quinqe, bronhospasm, dispnee, neliniste. Poate progresa pina la socul
anafilactic. Hiperemia tegumentelor, cianoza mucoaselor, acrocianoza, transpiratii reci, edem
pulmonar.
Tratament-remedii intihistaminice, corticosteroizi, preparate cardio-vasculare si narcotice.
Profilaxia-studiul minutios al anamnezei
Complicatiile hemotransfuzionale
a)Socul hemotransfuzional
b)Sindromul hemotransfuziei masive
c)Intoxicatia cu citrat
d)Intoxicatia cu kaliu
Complicatii de caracter infectios
1) Transmiterea maladiilor acute infectioase(gripa rugeola, tifos)
2) Transmiterea maladiilor transmisibile prin singe(sifilis, hepatita B,C, Delta,SIDA)
3) Dezvoltare infectiei chirurgicale banale
Complicatiile acestui grup apar in caz de nerespectare a normelor asepsiei in timpul transfuziei.
Este posibila dezvoltareatromboflebitei sau a flegmonului in reg punctiei venoase.
32.Complicatii de origine reactiva. Socul hemotransfuzional. Cauze. Profilaxie
Cauza-incalcarea regulilor de transfuzie a singelui, ametodei de determinare a grupelor sangvine
si de efectuare a probelor de compatibilitate.
La transfuzia singelui sau a masei eritrocitare incompatibile conform factorilor de grupa a
sistemului ABO,are loc hemoliza masiva intravasculara, ca rezultat al distrugerii eritrocitelor
donatorului sub actiunea aglutininelor recipientului.
Profilaxia-respectarea stricta a regulilor de efectuare a hemotransfuziilor(efectuarea consecutiva
a tuturor reactiilor de compatibilitate).


33.Socul hemotransfuzional(hemofie).Semnele clinice.Tratamentul.
ocul hemotransfuzional.
Cauza ocului hemotransfuzional este n majoritatea cazurilor nclcarea regulilor de
transfuzie a sngelui, a metodei de determinare a grupelor sangvine i de efectuare a probelor de
compatibilitate.
La transfuzia sngelui sau a masei eritrocitare incompatibile conform factorilor de grup a
sistemului ABO, are loc hemoliza masiv intravascular, ca rezultat al distrugerii eritrocitelor
donatorului sub aciunea aglutininelor recipientului.
n evoluia complicaiilor la transfuzia sngelui incompatibil dup sistemul ABO sunt 3
stadii:
1. ocul hemotransfuzional;
2. Insuficiena renal acut;
3. Reconvalescen.
ocul hemotransfuzional apare nemijlocit n timpul transfuziei sau dup ea i dureaz de la
cteva minute pn la cteva ore.
La debut pacienii sunt nelinitii, pe un timp scurt excitai, au frisoane, dureri n piept,
abdomen, regiunea lombar. Apoi treptat apar dereglri circulatorii, caracteristice pentru starea de
oc (tahicardie, hipotomie, aritmie). La nceput pacienii sunt cu faa hiperemiat, apoi palid, au
greuri, vome, crampe, crete temperatura corpului, tegumentele de marmor, au loc miciune i
defecaie involuntar.
Indicii principali ai descompunerii masive a eritrocitelor sunt hemoglobinemia,
hemoglobinuria, hiperbilirubinuria, icterul, hepatomegalia.
n dependen de nivelul tensiunii arteriale deosebim 3 grade ale ocului hemotransfuzional:
1. gradul I, TA sistolic este mai nalt de 90 mm col. Hg
2. gradul II, TA sistolic variaz de la 71 la de 90 mm col. Hg
3. gradul III, TA sistolic este mai joas de 70 mm col. Hg
n majoritatea cazurilor n rezultatul tratamentului dereglrile circulatorii pot fi lichidate. ns
peste un oarecare timp dup transfuzie poate crete temperatura corpului, apare icterul, se intensific
cefalea. Apoi pe I plan sunt dereglrile funciei renale, se dezvolt insuficiena renal acut, care are
urmtoarele faze: anurie (oligurie), poliurie i restabilirea funciei renale.
La nceput se micoreaz brusc diureza diurn, are loc hiperhidratarea organismului, crete
nivelul creatininei, ureei i kaliului n ser. Apoi diureza se restabilete i crete uneori pn la 5-6 litri
n 24 ore, iar creatininemia i hipercaliemia se menine (faza poliuric a insuficienei renale).
Stadiul de reconvalescen se caracterizeaz prin restabilirea funciei tuturor organelor
interne a sistemului de homeostaz i a balanei hidro-electrolitice.
Tratamentul.
Terapia infuzional. L a apariia semnelor incipiente de oc e necesar de ntrerupt transfuzia
de snge i se efectueaz infuzia substituienilor sangvini (reopoliglucin, poliglucin i a
preparatelor gelatinei).
E necesar de administrat sol. de bicarbonat de sodiu 4% sau lactasol pentru a obine reacia
bazic a urinei ce mpiedic formarea hematinei acidclorhidrice.
Remediile medicamentoase utilizate n I rnd: prednizolonul (90-120 mg), eufilina (10 ml de
sol. 2,4%) i lazix (100 mg) aa numit triad antioc. n afar de aceasta se utilizeaz preparate
antihistaminice (dimedrol, taveghil) i analgetice narcotice (promedol)
Metode extracorporale plazmafereza masiv (exfuzia a 2 l de plazm i substituirea cu
plazm proaspt congelat i soluii coloidale) pentru nlturarea hemoglobinei libere i a
produselor de degradare a fibrinogenului.
Corecia funciilor organelor i sistemelor. La indicaii sunt utilizate glicozidele cardiace,
remedii cardiotonice, etc.
Corecia sistemului de hemostaz. Este utilizat heparin (50-70 un/cg corp., transfuzii de
plazm proaspt congelat, antifermeni (contrical).
La debutul fazei de insuficien renal acut tratamentul trebuie ndreptat la ameliorarea
funciei renale (eufilin, lazix i osmodiureticii) i corecia balanei hidro-electrolitice. Iar atunci cnd
tratamentul este ineficace uremia, creatininemia i hiperkaliemia progreseaz, este necesar de
utilizat hemodializa (n secia specializat cu utilizarea rinichiului artificial).


34.Probele determinarii compatibilitatii individuale(ABO,Rh)si biologice.
Proba de compatibilitate individual
Pe o plac (farfurie) se aplic o pictur mare (0,1 ml) de ser sangvin de la recipient i 1
pictur mic (0,01 ml) de snge de la donator, apoi se amestec. Reacia se efectueaz la temperatura
15-25
0
C, rezultatele se aprecieaz peste 5 min. Dac aglutinarea lipsete demonstreaz
compatibilitatea sngelui donatorului i recipientului, iar dac persist aglutinarea atunci sngele
este incompatibil.
Proba biologic
La nceputul transfuziei se transfuzeaz 10-15 ml de snge, dup aceasta transfuzia se stopeaz
pe un timp de 3 minute. Dac lipsesc semne clinice de complicaii sau reacii (tahicardie, dispnee,
hiperemie, dureri n regiunea lombar), atunci din nou se transfuzeaz 10-15 ml de snge i n decurs
de 3 minute se supravegheaz bolnavul. n total se repet procedura de 3 ori.



35.Medii si metode de conservare a singelui.Colectarea si pastrarea singelui.
Metodele de transfuzie. Conservarea sngelui.
Exist 2 metode de transfuzie a sngelui: direc i indirect. Metoda indirect prezint
colectarea sngelui n vase speciale, conservarea i pstrarea lui un timp oarecare n condiii
speciale. n afara vaselor sangvine sngele poate fi pstrat n 2 stri:
1. lichid, la temperatur supra 0
0
;
2. solid, congelat, la temperaturi mult sub 0
0
.
Stabilizarea sngelui n stare lichid poate fi cptat prin extragerea sau distrugerea unui
component al sistemului de coagulare a sngelui. Cei mai rspndii conservani astzi snt: acidul
citric i citratul de natriu, care nltur ionii de calciu i zdrnicesc prima etap a procesului de
coagulare formarea trombinei. Pentru prelungirea viabilitii hematiilor sangvine pe lng citrat n
soluiile de conservare se mai adaog substane, care ptrund n eritrocit i particip la metabolismul
lui (glucoza, fosfat anaorganic ect.).
Pentru conservarea sngelui utilizat n circulaia extracorporal este folosit heparina n
proporii de 50 mg la 1 litru de snge.
Pentru stabilizarea sngelui se utilizeaz sol. ster. citrat de sodiu de 6% n raportul 10 ml de
sol. la 100 ml de snge.
In cazul in care se cer rezerve mari de snge conservat- prezint interes metoda de conservare
i pstrare a sngelui prin congelarea la temperaturi ultrajoase (-1996
0
) propus de ctre savantul
sovetic F.R.Vinograd-Finkeli american Smith (1956-1963). Esena metodei se reduce la diminuarea
total a metabolismului hematiilorsangvine la aa temperaturi.
Sngele conservat se pstreaz n fiole, flacoane cu respectarea asepsiei la temperatura 4-6
0
C
n frigider. Acesta se examineaza imediat dup ce se scoate din frigider, nainte de agitare. Sngele n
fiol se mparte n 3 straturi: la fund stratul de eritrocite, deasupra lui un strat foarte subire albui
de leucocite i deasupra un strat strveziu puin glbui de ser. Sngele cu chiaguri, cu plasma tulbure,
cu fulgi i pelicule, colorat n rou n rezultatul hemolizei eritrocitelor nu poate fi folosit pentru
transfuzie.


36.Componentele si preparatele singelui.
Sngele este un fluid care se gsete n spaiul intravascular si reprezint 8% din greutatea
corporal.Cantitatea de snge din corp depinde de greutatea persoanei, dar n general un adult de 70
de kg are aproximativ 5 l de snge.
Sngele este compus dintr-un element lichid, plasma, i celule sau elemente figurate.
Mai mult de jumtate din volumul total al sngelui este reprezentat de plasm.
Plasma conine proteine, carbohidrai, aminoacizi, lipide, i sruri minerale.
Elementele figurate sau celulele sanguine includ:
eritrocitele sau hematiile(celule sangvine roii),
leucocitele (celule sangvine albe), i
plachetele sau trombocitele.
Aceste elemente figurate sunt suspendate n plasm. Eritrocitele, sau hematiile, sunt cele mai
numeroase dintre elementele figurate din snge si au functia de a transporta oxigen. Oxigenul
transportat este aderent la hemoglobin, o protein care conine fier.
Hematocritul(Ht) este un termen utilizat pentru identificarea procentajului volemic de celule
sangvine roii din corp. Un hematocrit de 45 nseamn c la fiecare 100 ml de snge exist 45 ml de
celule roii i 55 ml de plasm. Hematocritul mediu este de 45 7 pentru brbai i 42 5 pentru
femei. 2 Leucocitele sunt mai puine de 700 de ori dect hematiile,cea mai important funcie a
acestora este distrugerea elementelor strine. Alt tip de celule sangvine albe, limfocitele, ofer
imunitate fa de bolile infecioase. A treia clas de elemente este format din trombocite
(plachete). care sunt cele mai mici elemente figurate multi autori considerindu-le fragmente de celule.
Plachetele sunt eseniale pentru coagularea sngelui
Derivate sau preparate:
Plasma Prospata Congelata homologa, provenita din Sange
Total,Concentrat Granulocitar Unitar homolog, Concentrat Trombocitar Unitar homolog obtinut prin
Plasmafereza.

37.Substituentii singelui.Clasificarea,caracteristica.
Substituientii singelui dupa importanta lor functionala pentru organism si actiunea curativa
principala se impart in:1.hemodinamici
2.dezintoxicanti
3.pentru alimentarea parenterala.
Substituenti cu actiune hemodinamica:poliglucina,reopoliglucina si gelatinolul.Mecanismul lor de
actiune consta in retinerea lichidului in patul vascular datorita tensiunii osmotice inalte,ceea ce
asigura restabilirea rapida a volumului circulant de singe.
S.dezintoxicanti-compusii vinilici:polivinilpirolidina micromoleculara si polivinol
micromolecular.Acestia favorizeaza legarea toxinelor ce circula in singe si eliminarea lor rapida din
organism.
S.pentru alimentarea parenterala:hidrolizatele proteice,solutii de aminoacizi si preparate de
emulsii lipidice.Hidrolizatele proteice sunt indicate in toate cazurile de dereglare a echilibrului
proteic si de crestere a necesitatilor organismului in proteine.Emulsia lipidica prezinta emulsia de
10% de ulei de porumb in apa.Se administreaza intravenos picatura cu picatura doza ptr o singura
data fiind 100-150ml.Prealabil se face proba la toleranta.

38.Combustiile.Clasificarea.
Combustio este lezare a esuturilor organismului sub aciunea local al temperaturii nalte, sau al
substanelor chimice sau radiaiei actinice.
Clasificarea:
Exist mai multe principii de clasificare:
1. dup mprejurimile producerii arsurii:
a. industriale;
b. de uz casnic;
c. de rzboi;
2. dup caracterul factorului de aciune:
a. termice;
b. electrice;
c. chimice;
d. actinice;

Din aceste considerente n practica clinic are importan de stabilit nemijlocit i agentul lezant, care
va exprima caracteristica acestor factori:
- arsur cu flacra;
- arsur cu aburi umezi sau uscai;
- arsur cu ulei fierbinte;
- arsur cu bitum topit;
- arsur de contact cu metale incandescente
Arsurile chimice sunt provocate de aciunea substanelor chimice:
- baze;
- acizi.
Combustiile actinice pot fi provocate de radiaia infraroie, ultraviolet sau cu iradiaie .
3. Clasificarea arsurilor dup localizare:
a. Arsuri ale regiunilor funcional active (extremitile);
b. Arsuri ale regiunilor funcional neactive (trunchiul);
c. Ale feei;
d. Regiunii proase ale capului;
e. Ale cilor respiratorii;
f. Perineului.
Clasificarea arsurilor dup profunzime dup 4 grade:
Gradul I afectarea la nivelul epidermisului, i se manifest prin hiperemie i edem al pielei;
Gradul II se afecteaz tot stratul epidermei cu formarea bulelor pline de lichid transparent;
Gradul III necroza dermei:
Gradul IIIA necroz al epiteliului i al straturilor superficiale ale dermei cu pstrarea
integritii funcionale ale stratului bazal al dermei;
Gradul IIIB necroz al ntregului strat al dermei inclusiv i a stratului bazal, mpreun cu
foliculii piloi glandele sudoripare i sebacee cu trecere la stratul adipos;
Gradul IV necroz al ntregului strat dermal i a esuturilor mai adnc situate (esut adipos, muscular,
osos).

- Arsurile de gradul I, II i IIIA sunt considerate ca arsuri superficiale, iar IIIB i IV ca
arsuri profunde.
Clasificarea arsurilor conform Asociaiei
Americane al Combustiologilor:

Gradul I (arsuri superficiale) afecteaz numai epidermisul;
Gradul II (partial-thickness) afecteaz epidermisul i parial derma;
Gradul III (full-thickness) afecteaz epidermisul, n ntregime derma i esuturile
subcutanate.


39.Metodele de determinare a suprafetei combustiei.
Este important de apreciat i suprafaa afectat a corpului exprimat n procente. Suprafaa
corpului omenesc adult variaz ntre 15000cm i 21000cm. Au fost propuse multiple metode de
determinare al suprafeei afectate:
Metoda lui Wells propus n 1951. Aceast metod este cunoscut i ca regula cifrei 9 i const
n faptul c corpul unui adult este divizat n regiuni ce corespund a 9% din suprafaa corpului:
Cap i gt 9%;
Membrele superioare a cte 9% - (n total 18%);
Partea anterioar a trunchiului (piept i abdomen) a cte 9% - (n total 18%);
Partea posterioar a trunchiului (spate i lomb) a cte 9% - (n total 18%);
Membrele inferioare a cte 18% - (n total 36%);
Perineu 1%. n total alctuesc 100%.
La copii aceast metod nu este aplicabil din cauza proporionalitii diferite ale prilor corpului.

Metoda lui Glumov propus din 1953, care se mai numete metoda palmei. Ea const n faptul c
suprafaa palmei accidentatului corespunde la un % din suprafaa total a corpului.

Metoda Postnicov propus n 1949 const n aplicarea pe pala combustional al unei pelicule de
celofan i pe ea se contureaz hotarele arsurii. Pelicula dat se aplic pe o suprafa gradat de
ptrate cu suprafaa deja tiut, dup care se determin i suprafaa afectat, iar n raport cu suprafaa
corpului se determin procentul de suprafa afectat.
Metoda de tabele-ablon Lund-Brower const n calcularea suprafeelor de arsur conform
tblielor speciale pentru arsuri deja stabilite cu procentajul al diferitor regiuni ale corpului. (tabele
separate pentru adult i copii).


40.Boala arsilor.Definitie.Perioadele
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reacii generale ale organismului i dereglarea
funciei organelor interne ca rspuns la trauma termic.
Boala arilor se dezvolt n cazul cnd:
- suprafaa afectat este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
- sau mai mult de 10% de arsuri profunde;
- sau n cazul arsurilor cilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
Perioadele bolii combustionale:
I - perioada ocului combustional: (dureaz pn la 3 zile) i este determinate de:
- aferentaie dureroas excesiv;
- plasmoragie;
- dereglarea funciei rinichilor.
Tabloul clinic al ocului combustional este destul de tipic: accidentatul sufer dureri
puternice n locurile arsurilor, este excitat dar foarte repede devine inhibat i adinamic. Progresiv se
micoreaz TA, se accelereaz pulsul, se micoreaz temperatura. n cazurile grave se deregleaz
respiraia, se dezvolt hipoxia organelor i a esuturilor, se stabilete acidoza, hemoconcentraie,
micro- i macrohematurie, oligurie. Deosebim trei grade al ocului combustiona n raport cu
dereglrile sus enumerate:
- oc de gr.I se instaleaz la arsuri de 15-20% din suprafaa corpului;
- oc gr.II n 20-60% de arsuri;
- oc gr.III n cazul cnd suprafaa este mai mare de 60%.
II perioada toxemiei combustionale (dureaz pn la 10-15 zile) este determonat de absorbia
din plaga combustional al toxinelor (oligopeptidele toxice, glucoproteizilor cu specifitate antigenic;
III perioada de septicotoxemie combustional (dureaz 2 - 3 sptmni). Aceast perioad este
determinat de:
- Hipoproteinemia declanat;
- Inhibarea-epuizarea activitii sistemului imun;
- Alipirea infeciei i dereglrile provocate de procesul inflamator infecios;
- Absorbia toxinelor bacteriene.
IV perioada de reconvaliscen.

41. Boala arsilor. Perioada de toxiemie.Patofiziologia.Clinica.Tratamentul.
BOALA COMBUSTIONAL - este o totalitate de reaciigenerale ale
organismuluiidereglareafuncieiorganelor interne ca rspuns la trauma termic.
( sunt 3 perioade a boliicombustionale: perioadasoculuicombustional(pina la 3 ile) , perioada de
toxiemie(10-15 zile), perioada de septicotoxemie(2-3 sapt)
perioadatoxemieicombustionale - dureazpn la 10-15 zile. Este determinat de absorbia din
plagacombustional al toxinelor (oligopeptideletoxice, glucoproteizilor cu
specifitateantigenic);provoacaciunitoxiceasupraorganelor interne cu dereglareafuncieilor, (se
caracterizeaaprinhipertermie de 40 grade, paliditate, hipotonie).
Fiziopatologicboalaarsuluiparcurgedouetape:oculhipovolemic al
arilorisindromulinflamatoracutsistemic (SIRS)
OCUL HIPOVOLEMIC AL ARILOR-
esteunochipovolemiciestedeclanatimediatdupaciuneaagentuluivulnerant (termicsauchimic).
Caueleprincipaleceduc la instalareasocului hypovolemic sunt: edemul local, la nivelulplgiiarse,
edemulperilezional, la nivelulesuturilornearseitransportulmasiv de
apisodiuctrecompartimentulintracellular.
SINDROMUL DE RSPUNS INFLAMATOR SISTEMIC (SIRS)esterezultatulactivitiisistemice al
citokineloreliberatemasivncirculaie de la nivelulleziunii.
Tablou clinic: dureriputernice in locurilearsurilor, progresiv se micsoreaza TA, se accelereazapulsul,
se micsoreaza temperature. In cazuri grave se deregleazarespiratia, se dezvolta hypoxia organelor.
Tratament:
1. MASURI DE PRIM AJUTOR
2. TRATAMENT GENERAL
3. CHIRURGIA ARSULUI
1. Acordareaprimuluiajutor:stopareaactiuniiagentuluitermicasupratesuturilor ,racirealoculuitimp de
10-15 minute, aplicareapansamentului aseptic, analgeziesiinitiereatratamentuluiantisoc.
2. TRATAMENTUL LOCAL:spalarea cu apasisapun, aseptizarea cu alcool, incizii de decompresiune,
pansamentsteril.
3.TRATAMENT GENERAL:
1.reechilibrareahidroelectrolitica
2.reechilibrareahematologica
3. normalizareapresiunii colloid-osmotice
4.tratamentultulburarilorenale
5. reanimarea respiratory
6.profulaxiatrombozelor
7.prevenireainfectiilor

42. Complicatiilearsurilor.
Complicatiigenerale:
Pulmonare- edemulpulmonaracut, pneumonii, insuficienta respiratory acuta
Cardiovasculare- tahicardie, aritmii, infarctemiocardice, tromboze, emboli
Digestive-varsaturi, colesticite acute, pancreatite
Renale- insuficientarenalaacuta
Complicatii locale:
Cicatricesisechelefunctionale
Infectiaplagiiarse
Distrugeri de organe( ureche, nas, buze, degete)
43. tratamentul local in combustii.
Toaletacitmairapida sic it maicompletposibil a tegumentelorsi a plagilorarse cu apasisapun.
Ulterior tratamentul se face prinmetodainchisa (pansament) simetodadeschisa (expunerea la aer)
saucombinatasau operative.
Metodainchisa de tratamentpesuprafataarsurii se aplicapansamente, cu antibiotic
ceblocheazaevolutiainfectiei.
Metodadeschisa-dupaprelucrareaprimara a suprafeteiarsebolnavulesteculcat in patulasternut cu
cearsafsterilsi se acopera cu o carcasa tot din cearsafuri sterile. Cu ajutorulbecurilorelectrice se
mentine temperature de 23-25 grade.Supraftaarsurii se usucasi se acopera cu crusta, sub care isi are
locvindecarea.
44. Primulajutor in combustiitermice, chimice
Primulajutor la arsurichimice:
-spalareaimediata cu apatimp de 30 min a zoneiafectate
-aplicareacompreselor in functie de substantachimica care a generatarsura:
Comprese cu sol NaHCO3 pentruarsuri cu acizi
Comprese cu sol de acid acetic pentruarsurile cu substante alkaline
. Acordareaprimuluiajutor: stopareaactiuniiagentuluitermicasupratesuturilor ,racirealoculuitimp de
10-15 minute, aplicareapansamentului aseptic, analgeziesiinitiereatratamentuluiantisoc.

45. Degeraturile. Definitie.Clasificarea.Tabloul clinic.Tratament
Degeratura se numesteleziuneatesuturilorprinexpunereaindelungata la temparaturascazuta.
Clasificarea:
Exista 4 grupe de degeraturi:
Gradul 1: se caracterizeazaprinlezareapielii sub forma de tulburaricirculatoriireversibile. Pielea de
culoarealbastrainchisasaupurpurie-rosie.Necroza nu apare.Uneori se
observadescuamareaneinsemnataaepidermului.
Gradul 2: formareaflictenelor in urmanecrozeistraturilorsuperficiale ale pieliipina la
stratulmalpighian. Vindecareaestefaragranulatiisicicatrice.
Gradul 3: necrozapielii in intregime. Vindecareaprinformarea de granulatiisicicatrice.
Gradul 4: necrozatesuturilormoisiaoaselor. Procesul de vindecare se prelungestepina la un an,
formareacicatricelorvastesi a bonturilor de amputatie.
Tabloul clinic: depinde de profunzimealezariisi de complicatiileposibile. In
evolutiadegeraturilorexistaperioadeprereactivesi reactive.
Perioadaprereactiva.Manifestariclinicemodeste, farasenzatiisubiectivepronuntate. Se poateconstata o
racireaccentuate,paloareategumentelor.
Perioadareactiva: incepedupaincalzireatesuturiloringhetate.
In degeraturi de gradul 1 apare: durere vie, edemmoderat, cianozapielii care se mentin 4-6
zilesiapoidispar. La gradul 2: se maiobservasuplimentarformareaflictenelor din epidermal desprins,
edempronuntat. Gradul 3-4 se caracterizeazaprintromumificaretreptata, uscareatesuturilor,
culoareaalbastra-inchisa.

Tratament:
Tratamentul in perioadaprereactiva-consta in acordareaprimuluiajutor. Victim estetransferata intro
camera calda. Membrele se incalesctimp de 40 min in baie, ridicindtreptat temperature apei de la 20
pina la 40 grade. Se aplicaunmasajmembrelor de la perifieriesprecentru. Concomitent cu masurile
locale se iauinfaptuiesksicele de ordingeneral:invelire, termofoare, ceaifierbinte,
preparatecardiotonice.
Tratamentul in perioadareactiva:;adegeraturi de gradul 1 bolnavulestedus intro incapere la 18-20
grade, suprafatadegerata se prelucreaza cu alcool, si se acopera kun pansament aseptic. Daca
hyperemia siedemul se micsoreaza lent se aplicaprocedurilefizioterapeutice.
La degeraturi de gradul 2: pielea se prelucreaza cu alcool, se deschidflictenele, si se indeparteaza
epidermal desprins, dupaaceea se aplicaunpansament cu alcoolpe 6-10 zile. Se aplica procedure
fizioterapeuticeprecumsimiscari in articulatii.
La degeraturi de gradul 3: se indeparteazatesuturilenecrotizatepentru a
prevenievolutiagangreneiumedesiinfectiei. Dupaaparitialiniei de demarcatie in a 8-14 I se
inlaturatesuturilenecrozatesau se diseacapentruuscareacitmairapida. Dupaoperatie se
efectueazametodadeschisa de tratament.
Tratamentulbolnavilor cu degeraturi de gradul 4 nu se deosebeste in principiu de cel a bolnavilor de
gradul 3. In afara de necrotomiesinecrectomie cu
inlaturareaoaselorgangrenateuneoriestenecesaraamputatiasegmentelordegerate ale membrului.

46. electrocutarea. Tabloul clinic.Complicatii.
Cauzaelectrocutariipoate fi provocata de curentul electric sau a curentuluiatmosferic
trasnetul.Periculosipentruviatasuntconsideraticurentii alternative de 120 V simaimult, cu toate ca
suntdescriescazurimortale cu o tensiunemultmai mica (65 V). cauzamortii in
urmatraumeielectriceeste:
1. paraliziaprimara a cordului
2. paraliziaprimara a respiratiei
3. paraliziaconcomitenta a corduluisirespiratiei
4.paraliziacreierului
Tabloul clinic:manifestarileclinicedeind de graviditatealeziunilor. Simptomelegenerale de bazasunt
determinate de modificarile din parteasistemuluinervos central, cardio-vascular, si
respirator.Bolnaviiacuzadureri de cap, slabiciune,slabireamemoriei, auzului, vederii, mirosului. Se
constatahiperexcitabilitate, sentiment de frica. La examinareaneurologica se
depisteazadisparitiareflexelornormalesauaparitiacelorpatalogice. Pulsulesterar, tensionat,zgomote
cardiac surde, aritmie.

47. eletrocutarea. Primulajutor.
Primulajutor in cazuri de leziunigrave cumanifestari de moarteaparentatrebuieacordata la
loculaccidentariisi in timpultransportarii. In lipsarespiratieisiactivitatii cardiac
acordareaprimuluiajutorincepe cu respiratiaartificiala a plaminilorsimasajulcordului.Concomitet se
iaumasuri contra socului (introducereaintravenoasa a cardioonicelor,
hemotransfuziiintravenoasesiintraarteriale). In leiuni locale se aplicapansamente.Tratamentul local a
leziunilor se reduce la complexul de masurifolosite la tratamentularsurilor( racirealoculuitimp de 10-
15 min, aplicareapansamentului aseptic, analgeziesitratamenantisoc).
Tehnicamasajului cardiac- se aplica transversal podulpalmeiuneiadintremaini (de obiceistanga) pe
1/3 inferioara a sternului, iarcealaltapalma se suprapune perpendicular pe prima. Cu
celedouamainisuprapusesi cu brateleintinse, ajutandu-se de greutateacorpului,
salvatorulexercitapresiuniritmiceasuprasternului.Fiecarecompresiuneva fi bruscasiscurta
(aproximativ o secunda) sivaexercita o presiuneverticala a sternuluisprecoloanavertebrala, in asafel
ca sternulsa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasanumai cu podulpalmei,
degetelefiindridicatepentru a se evitacomprimareacoastelor.
Dupafiecarecompresiunesternulestelasatsarevina in pozitieinitiala, farasa se ridicemainile de
pesternulvictimei.

48.plagile. Definitia.Clasificarea.
Plagilaestenumitaorisicetraumatizaremechanica a organismuluiasociata cu
dereglareaintegritatiiinvelisuluitesuturilor-al tegumentelorsaumucozitatilor.
Clasificarea:
Dupaapaitialor se claseaza in:
*chirurgicale-cu scop de tratamentsau diagnostic
*ocazionale-pot provocarau, pina la moarte
In dependeta de caracterullezariitesuturilor:
*taiata *prinintepare *contuzionata *lacerate *toccata *muscata * mixta *prinarma de foc
Dupagradul de infectare:
*Aseptice
*Recent infectate
*Purulente
In dependent de atasarea plagilor fata de cavitatile organismului:
*penetrate
Cu lezarea viscerelor
Fara lezarea viscerelor
*nepenetratnte

49. Patofiziologia si morfologia ( evolutia) plagilor, fazele. Caracteristica.
Proces de plag este o totalitate de dereglri consecutive ce apar n plag i reaciile declanate ale
ntregului organism.
Evoluia procesul de plag se poate deviza n:
1. reacia general a organismului;
2. reacia local sau regenerarea plgii.
Exist mai multe clasificri al fazelor procesului de plag. Conform lui Rufanov procesul de plag este
divizat n dou faze:
- faza de hidrataie;
- faza de dehidrataie.
Girgolav marca trei perioade de regenerare a plgii:
I. perioada de pregtire;
II. perioada de regenerare;
III. perioada de cicatrizare.
La momentul actual, mai aproape de a nelege procesul de plag, este clasificarea propus de ctre
M.I.Cuzin (1977):
faza de inflamaie (1-5 zile);
faza dereglrilor vasculare;
faza curirii plgii de mase necrotice;
faza de regenerare (6-14 zile);
faza de formare i reorganizare al cicatricei (de la a 15 zi).
Faza de inflamaieCuprinde :
I . faza dereglrilor vasculare
Dereglarea integritii vaselor de snge i de limf cu dereglarea fluxului sanguin i limfatic contribuie
la:
1. Spasmul vascular de scurt durat cu dilatare stabil i dereglarea permeabilitii peretelui
2. extravazarea lichidului;
3. mrirea densitii sngelui;
4. adghezia i agregarea trombocitelor;
5. trombarea capilarelor i a venulelor;
6. micorarea perfuziei => alterarea oxigenrii tisulare n jurul plgii;
7. se instaleaz acidoza tisular;
8. se deregleaz metabolismul glucidic i proteic
9. se mrete presiunea osmotic n esuturi => reinerea apei declanarea edemului
tisular (hidrataia esuturilor).
II. Faza curirii plgii de mase necrotice
n aceast faz importana esenial este pe seama elementelor figurate ale sngelui i a
fermenilor. Deja n primele 24 de ore n plag apar leucocitele, iar la a 2-3 zi limfocitele i macrofagii.
Neutrofilele sunt responsabili de: fagocitarea microorganismelor, maselor necrotice;proteoliza
extracelular; liza esutului devitalizat; eliberarea mediatorilor inflamaiei.
Macrofagii sunt responsabili de:eliberarea fermenilor proteolitici; fagocitarea maselor necrotice
parial distruse de neutrofile;fagocitarea neutrofilelor alterate;
fagocitarea productelor dezintegrate bacteriene; participarea n reaciile de rspuns imun.
Limfocitele contribuie la producerea rspunsului imun.
ntr-o evoluie a procesului de plag fr complicaii la a 5-6 zi majoritatea reaciilor inflamatorii
deminuiaz i survine urmtoarea faz.
Faza de regenerare
n plag are loc dou procese:
- formarea colagenului;
- creterea intensiv al vaselor de snge i limfatice.
n plag are loc deminuarea numrului de neutrofile i migrarea de fibroblati. Fibroblatii sunt
responsabili de: sinteza esutului conjuctiv; producerea fibrelor elastice de colagen; sinteza
citokinelor; posed receptori IL-2 factorului de baza de cretere al fibroblatilor i factorului de
cretere trombocitar.
Acestei faze este caracteristic:
- micorarea acidozei tisulare;
- mrirea ionilor de Ca;
- micorarea ionilor de K;
- deminuarea inflamaiei;
- micorarea eliminrilor din plag;
- dispariia edemului tisular.
Faza de formare i reorganizare a cicatricei
n aceast faz are loc:
- deminuarea activitii sintetice al fibroblatilor;
- formarea reelei de fibre elastice i conexiunilor ntre fibrele de colagen.
Factorii ce contribuie la regenerarea plgii:
vrsta bolnavului;
starea nutriiei i masa ponderal a bolnavului;
prezena infeciei secundare;
starea hemodinamicii n aria plgii i n ntreg organismul;
prezena dereglrilor dismetabolice i hidrosaline;
statusul imun;
prezena afeciunilor cronice;
administrarea de antiinflamatorii.


50. Tipuri de regenerare a plagii. Cicatrizarea primara a plagii.
Regenerarea plagii- procesul de reparaie (restabilire) al esutului traumatizat cu restabilirea
complet al integritii i trinicii.
Procesul de regenerare a plgii are loc n trei etape:
1. etapa de formarea de ctre fibroblati al colagenei;
2. etapa de epitelizare a plgii;
3. etapa de organizare (retracie) tisular.
Etapa de formare a colagenei se datorete fibroblatilor activizai de macrofagi. Colagenul asigur
lichidarea defectului tisular i tria cicatricei formate.
Epitelizarea plgii are loc de la periferie spre centru i ea servete barier pentru microorganisme.
Migrarea epitelizaiei de la periferie spre centru poate asigura acoperirea complet a plgii numai n
cazul prezenei a plgilor de dimensiuni mici. n plgi mari este necesar de efectuat plastie cutanat.
Tipurile de regenerare al plgilor:
regenerare primar a plgii (sanatio per primam intentionem);
regenerare secundar a plgii (sanatio per secundam intentionem);
regenerare sub crust.
Regenerarea primar a plgii are loc n cazul urmtoarelor condiii:
- lipsa infeciei n plag;
- diastaza marginilor plgii minimal;
- lipsa hematoamelor i a corpurilor strine n plag;
- lipsa maselor necrotice n plag;
- starea general a bolnavului relativ satisfctoare (lipsa factorilor generali nefavorabili).

Regenerarea plgii prin intenie primare are loc n cazul plgilor neinfectate, cu diastaz a marginilor
mic cu faza de inflamaie minimal i fr proces supurativ i fr formarea esutului granulat.

51. Tipuri de regenerare a plagii . Cicatrizarea secundara si tertiara a plagii.
Regenerarea secundar plgii evolueaz prin supuraie, cu formarea esutului granulat.
Condiiile de regenerare secundar a plgii:
- poluare microbian a plgii;
- defect esenial al marginilor plgii;
- prezena n plag a corpurilor strine i a hematoamelor;
- prezena esutului necrotic;
- starea general a organismului nefavorabil.

Particularitile primei faze ale procesului de plag n regenerarea secundar a plgii:
inflamaia este cu mult mai pronunat;
fagocitoz i liz microbian mai excesiv;
concentraie de toxine majorat;
alterri de hemocirculaie mult mai pronunate;
invazie microbian tisular perifocal;
formarea valului leucocitar;
demarcaie, lizis, secvestraie i rejet (detaare) a esutului necrotizat;
sindrom intoxicaional general;

Faza a doua a procesului de plag ntr-o regenerare prin intenie secundar este caracterizat prin
formarea esutului granulant - un esut conjuctiv special ce se formeaz n regenerare secundar a
plgii, care contribuie la acoperirea rapid a defectului. n norm, fr traumatizare, acest esut nu
exist.
Un rol deosebit n formarea esutului granulant l au vasele sanguine. Capilarele noi formate
sub aciunea presiunii sngelui capt o direcie din adnc spre suprafa. Dar negsind peretele
vasului contrapus, efectueaz o cotire abrupt ntorcnduse napoi n adncul peretelui plgii. n aa
fel se formeaz nite anse de capilare. Din aceste anse de capilare are loc migrarea elementelor
figurate cu formarea fibroblatilor genernd producia esutului conjuctiv. n asemenea fel plaga se
umple cu granule mici de esut conjuctiv, n baza cruia stau ansele de capilare.

Importana esutului granulant:
1. completarea defectului de plag;
2. protecia plgii de penetrare microbian i de corpi strini;
3. sechestrarea i detaarea esutului necrotizat;
ntr-o evoluie normal al procesului de plag formarea granulaiei are loc paralel cu epitelizarea.
Epitelizarea plgii are loc prin migrarea celulelor epiteliale pe esutul granulant de la marginile plgii.
Cicatrizarea sub crust
Crusta se formeaz n plgile mici, superficiale, cnd are loc coagularea sngelui, limfei i lichidului
tisular revrsat pe plag care se usuc i se formeaz aceast coji. Crusta format ndeplinete
funcia unui pansament biologic. Regenerarea are loc sub crust cu epitelizare i ulterior detaarea
crustei sinestttor.

52. Semne generale si locale in plagi. Particularitatile plagii prin taiere.
Tabloul clinic al plagilor se compune din simptome locale si generale.
Simptomele locale:
- durerea,
- hemoragia,
- dehiscenta .
Dolaritatea -apare ca rezultat al aciunii traumatice directe al receptorilor nervoi i ca rezultat al
compresiei cu edemul ce se declaneaz. Intensivitatea sindromului dolor n plag depinde de
urmtoarele momente:
- Localizarea plgii. Sunt destul de dureroase plgile localizate n regiuni cu o reea de
receptori nervoi de durere (periostul, peritoneul parietal, pleura). Mai puin contribuie
la sindromul dolor plgile cu localizare n esutul adipos, muchi, fascii;
- Traumatizarea trunchilor nervoi magistrali;
- Caracteristica armei traumatizante i a rapiditii producerii plgii. Cu ct mai
ascuit este arma cu att mai puin receptori nervoi sunt afectai, i respectiv mai
puin sunt durerile. Cu ct mai rapid s-a produs plaga cu att mai puine dureri.
- Starea neuro-psihic a bolnavului. Sindromul dolor este mai puin pronunat cnd
bolnavii se afl ntr-o stare de afect, oc, ebrietate alcoolic sau narcotic.
Hemoragia este un semn obligatoriu al plgii, deoarece plaga oriicrui esut se asociaz cu lezarea
integritii vasului. Pronunarea hemoragiei poate fi diferit: de la nensemnat capilar, pn la
profuz arterial.
Intensivitatea hemoragiei este determinat de urmtoarele:
- Prezena traumrii vaselor magistrale artere, vene;
- Localizarea plgii. Mai pronunate sunt hemoragiile localizate la cap, gt, mini acolo unde
hemocirculaia este bine dezvoltat;
- Caracteristica armei traumatizante: cu ct ea este mai ascuit cu att hemoragia este mai
mare. n plgi contuzionate i angrenate hemoragia este minimal;
- Starea hemodinamicii locale i sistemice. La o hipotonie sau a compresie al vasului
magistral hemoragia este mai puin pronunat;
- Starea sistemei de coagulare. La dereglarea ei (hemofilie) traumarea chiar i a unui vas mic
va fi o hemoragie masiv.
Dehiscena marginilor plgii - este determinat de constricia fibrelor elastice ale dermei i direcia
plgii n raport cu direcia liniilor elastice Langher.

Semnele generale:
-anemia acuta
infectia
-socul
Plaga tiat este produs de un obiect ascuit (cuit, lam, sticl). Sub aciunea acestor obiecte
esuturile sunt traumatizate pe o suprafa ngust, iar esuturile din jur sunt traumatizate
nesemnificativ. n aceste plgi sindromul dolor este pronunat moderat. Plgile tiate sunt periculoase
prin pericolul lezrii trunchilor nervoi, vasculari i a organelor cavitare. n lipsa acestor lezri plgile
tiate se vindec adese fr complicaii, adesea prin intenie primar.

53. Semnele locale ale plagii contuzionale.
Plaga contuzionat esteprovocatde aciunea unui obiect bont (piatr, pumn) sub un unghi drept
asupra esuturilor. n jurul plgii apare o zon larg de lezare a esuturilor cu hemoimbibiie i
dereglare a viabilitii tisulare necroz. n plgile contuzionate sindromul dolor este bine dezvoltat
(vast zon de afectare), hemoragie extern lipsete (pereii vasculari sunt afectai pe o suprafa
larg i rapid se trombeaz). Din cauza zonei largi de traumatizare i a necrozei plaga contuzionat
are tendin de vindecare prin intenie secundar.

54. Semnele locale a plagii prin muscatura, pericolul lor.
Plagile prin muscatura se caracterizeaza nu atit prin leziuni profunde si imense, cit prin infectarea
grava cu microbi virulenti din cavitatea bucala a omului sau animalului. Evolutia acestor plagi se
complica prin dezvoltarea infectiei acute. Plagile prin muscatura pot fi cintaminate cu virusul
rabiei. Muscaturi de animaleveninoase: prezintapericolulefectelorsistemice
ale veninului (neurotoxice, hemotoxice); prognosticuldepinde de: virstavictimei (un
copilestemultmaivulnarabildecat un adult, veninuldistribuindu-se in toata masa organismului),
loculmuscaturii (cele la cap, gat sitrunchisunt de 2-3 orimaipericuloase) sistatusul biologic al victimei
(suntmaivulnerabilibolnavii cu hemofilie, sub tratament anticoagulant, varstnicii, etc.)

55. Semnele locale a plagii prin arma de foc. Caracteristica zonele plagii prin arma de foc.
Deosebirea principal al plgii prin arm de foc este vitez mare al obiectului traumatizant (glon,
ghilea, alice). ntr-o plag prin arm de foc, dac glontele rmne n esuturi, energia glontelui
totalmente se transmite esuturilor prin lezarea lor. Dac glontele trece prin esuturi i prelungete
zborul, atunci energia cedat esuturilor este mai mica, fiind folosit la distrugerea esuturilor. Dar
dac glontele pierde stabilitatea i ncepe a se rostogoli prin esuturi energia cedat esuturilor este
maxim, i lezarea de asemenea este maxim.
La ptrunderea glontelui n esuturi se creeaz o zon de presiune nalt, n care se comprim
esuturile, ce se rspndete lateral sub form de und de lovire. Apare fenomenul lovirii laterale ce
contribuie la formarea cavitii pulsative, esuturile comprimnduse, detanduse i reciproc
deplasnduse unul fa de altul. Astfel avem trei zone de distrugere :
- I zon canalul plgii. n unele cazuri conine glontele, corpi strini, buci de esuturi
necrotizate, snge, microbi;
- II zon zona de necroz primar, cauzat de aciunea energiei cinetice transmise de la
glon. Conine esuturi devitalizate mbibate cu snge;
- III zon zona de comoie molecular sau necroz secundar. Este alctuit de esuturi
cu metabolism dereglat i elemente celulare distruse. Cauza nemijlocit al acestor
modificri este microtrombozele aprute ca rezultat al dereglrilor intercelulare n urma
micrilor ondulatorii al esuturilor.
Plgile prin arm de foc ntotdeauna sunt considerat infectate din cauza prezenei unei zone de
necroz rspndit, i prezenei infeciei n canalul plgii aprut n urma glontelui ca rezultat al
cavitii pulsative i presiunii negative n urma glontelui, care atrage esuturi de hain i murdrie din
exterior. Toate acestea contribuie la dezvoltarea infeciei anaerobe.
Plaga prin arm de foc dup caracterul canalului poate fi:
1. Transfixiant este prezent i poarta de intrare i ieire al glontelui;
2. oarb este prezent numai poarta de intrare;
3. tangenial canalul plgii trece prin esuturile superficiale, fr ptrunderea n caviti
interne ale organismului.

56. Complicatiile plagii.
La complicaiile precoce al plgilor, care pot pune n pericol viaa pacientului se refer:
- hemoragia;
- dezvoltarea ocului traumatic;
- supurarea (infectarea) plagii;
- eventratia (dehiscenta marginilor plagii);
- traumatizarea organelor de importan vital.
Intensitatea hemoragiei depinde de tipul de vas lezat. Hemoragiile masive determinate de lezarea
vaselor mari pot duce la oc hemoragic. Din aceste considerente e important de stopat hemoragia prin
aplicarea garoului n caz de lezare a arterei, iar n cazul lezrii venei de instalat un pansament
compresiv.
n caz de traum penetrant al toracelui cu dezvoltarea pneumotoracelui este necesar de hermetizat
prin aplicarea unui pansamen ocluziv din cauciuc. n plgi mari a peretelui abdominal anterior pot
eviscera organele. Din aceste considerente se aplic un pansament aseptic larg (mare).
Pentru prevenirea ocului de durere se aplic o atel de imobilizare i, important este, administrarea
analgeticilor opiate chiar la locul tramei. La posibilitatea se efectueaz chiar i msuri de antioc:
cateterizarea venei centrale, transfuzie de substituieni sangvini. Important este de transportat
traumatizatul ct mai repede n staionarul chirurgical.
Indiferent de tipul de plag i locul traumei, toate plgile sunt considerate primar infectate. n afar de
aceasta e posibil penetrare secundar al agenilor bacterieni din mediul ambiant (diferite obiecte,
piele bolnavului ...). este necesar de curit pielea n jurul plgii cu oriice antiseptic, de splat plaga i
de acoperit cu pansament steril. Este important, de asemenea, vaccinarea pentru prevenirea
dezvoltrii tetanosului, iar n plgi mucate a rabiei.

57. Primul ajutor n plgi.Principiile toaletei chirurgicale primare active a plgii.
Primul ajutor:
-hemostaza provizorie;
-aplicarea unui pansament protector;
-transportul accidentatului la o unitate sanitar;
-nu se exploreaz plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument;
-nu se scot fragmente osoase;
-nu se scot esuturile care nu au fost eliminate cu apa oxiginat (pericol de hemoragie).
Toaleta plagii:
-curarea plagii prin turnare n jet cu ap steril, serfiziologic, antiseptic neiritante (apa oxigenat
3%, cloramina 0,2-0,4%); acestea au rol de a ndeprta cu ajutorul jetului, n mod mecanic impuritile
din plag, iar antisepticele de a dezinfecta plaga;
-tamponarea plagii cu comprese i tampoane de tifon sterile; nu se face tamponare cu vat, nu se
toarn nici un fel de antiseptic n plgile penetrante;
-dezinfecia din nou a tegumentului: dezinfecia tegumentului din jurul plgii cu tinctur de iod apoi
cu alcool;
-acoperirea plagii, se face cu comprese sterile;
-fixarea pansamentului;
-profilaxie antitetanic.


58.Tratamentul plagilor infectate n faza de regenerare, inflamare i dezvoltare a esutului de
granulaie.
Bolnavul trebuie luat urgent n sala de operaie. Dup anestezia total i toaleta radical a cmpului
operator se spal organele prolabate cu soluie izotonic de clorur de sodiu i se introduc din nou n
cavitatea abdominal. Plaga se coase si se panseaza stns. Drenul introdus n plag pentru nlturarea
sngelui acumulat n operaiile aseptice se ndeparteaz, peste 2-3 zile, iar cele introduse in cavitile
supurative pentru scurgerea puroiului se extrag la termene diferite n funcie de cantitatea secreiei i
de gradul de umplere a cavitii cu granulaii.

59.Tratamentul contemporan a plagilor purulente (locale, generale).
Tratarea locala a plagilor purulente:
-soluii de antiseptici (sol. De 0,02% clorhexidina, furacilona, soluie hipertonic)
-unguiente hidrosolubile
-enzimoterapie
Tratamentul general a plagilor purulente:
-antibioterapie
-dezintoxicare
-imunocorecia
-alimentaie prin sond
-hiperbarooxigenare
-tratament simptomatic

60.Infecia n chirurgie. Clasificare. Caracteristica germenilor patogeni ce provoac infecia
chirurgical nespecific.
Infecia chirurgical- totalitatea acelor infecii ce pot fi influenate prin tratamentul chirurgical, aplicat
la nivelul unde se manifesta procesul infecios.
Clasificare:
Dupa sursa procesului purulent se disting:
1.afeciuni purulente: furuncul, carbuncul, flegmon .a.
2.afeciuni chirurgicale acute ale organelor interne: apendicita purulent, colesticit, peritonit,
pancreatin, meningit .a.
3.supuraia plagilor postoperatorii
4.supuraia dupa traume nchise i deschise.
Dupa evoluia lor clinica:
A.Infecia chirurgical acut:
1.infecia supurativ acut
2.infecia anaerob acut
3.infecia acut specific
4.infecia putrid acut
B.Infecia chirurgical cronic:
1.infecie nespecific cronic
2.infecie specific cronic (tuberculoza, sifilis, etc.)
Dupa localizare:
- Ale esuturilormoi;
- Sistemuluiostio-articular;
- Ale creieruluiitunicilorlui;
- Organelortoracice (plmn, pleur);
- Organelorcavitiiperitoneale;
- A unororganesauesuturi (mna, glandamamar).
Patogeneza.
Pentrudeclanareainfecieichirurgicalesuntnecesari 3 factoricomponeni: agentulmicrobian,
porile de infecieireacia de rspunsaorganismului.
Ageniipatogeni de baz ale infecieichirurgicalesunt: stafilacocii, stafilococii, pneumococii,

61.Reacia localigeneral a organismului la prezenainfecieichirurgicalenespecifice.
Reaciagenerala la infeciachirurgicalnespecific:
-capacitile protective ale dermeiimucoaselor;
-microflorasaprofit a organismului, care posedactivitateantagonostfa de microfloraexogen;
-factoriumoraliplasmatici (leucocite, lizinele)
-factoriicelularinespecifici protective suntprezentai de reaciainflamatorieifagocitoz.
Reacia local:
-hiperemie
-hipertermie local
-edem
-durere
-dereglarea funciei

62.Afeciuni supurative locale(enumerai). Furuncul,carbuncul i furunculoza. Etiopatogeneza.
Clinica. Tratamentul.
Afeciuni supurative locale: furunculul, carbunculul, furunculoza, hidrosadenita, abcesul, flegmonul,
mastita, panariiu .a.
Furunculul-infecie stafilococic acut, necrozant a aparatului pilo-sebaceu.
Etiopatologie:
Agentul etiopatogenie: staphilococus aureus a crei toxin are efect necrozant
Clinic:
1.Iniial: foliculia: edem dur, dureros i prurit labaza unui fir de pr cu aspect clinic de tumefiere
cronic.
2.furunculul: central- pe vrful unei tumefieri cronice inflamatorii apare o colecie purulent minima.
3.fistularizare: elimin puroi. Ramne un mic
crater (ulceraie craterific) care se vindec.
Tratament:
A.Local:
1.-foliculi
-badijonaj cu alcool iodat de 3-4 ori/zi
2.-supurat (furunculul)
-smulgerea firului de pr
-extragerea dopului necrotic (nu se stoarce)
B.General: antibiotice (oxacilin 4g/zi, 7zile)
Furunculoza: - apariia succesiv sau concomitent a mai multor furuncule n regiuni diferite, datorit
unei slabe reacii de aprare a organismului.
Tratament local: adecvat fazei de evoluie a fiecrui furuncul n parte;
Tratament general: constnd n:
-imunizare- activ vaccin autovaccin, Polidin, anatoxin stafilococic
-imunizare-pasiv administrare de gama-globuline
-antibiotic: oxacilina 4g/zi-7 zile
Carbunculul o inflamaie supurativ necrozant, care cuprinde muli foliculi piloi i glande sebacee,
cu formarea de infiltrat comun i necroz imens a pielii i esut celulo-adipos subcutanat.
Etiologie: carbunculul este aproape ntotdeauna solitar, la dezvoltarea lui contribuie epuizarea,
afeciuni grave, tulburri metabolismului (diabet, obezitate). Agenii care au provocat inflmaia snt
stafilococ, stafilo-streptococ, mai rar streptococ. Se dezvolta n special pe ceaf , scapule, regiunea
interscapular, lombar i mai rar pe memble.
Tablou clinic: La nceput apare infiltrat inflamator cu o pustul superficial, care crete repede.
Simptome: ncordare a esuturilor, durere insuportabil la distensie, se intensific la atingere. Pielea
n zona infiltratului este purpurie, ncordat i edemaiat. Epidermul desupra focarului de necroz se
subiaz, perforndu-se n orificii, prin care iese puroi vscos d culoare verde-cenuie.
Simptome: temperatura pna la 40C, intoxicaii- grea si vrsturi, insomnie
Tratarea necesit intervenie chirurgical i administrarea antibioticelor antistafilococci.

63.Hidrosadenita. Limfadenita i limfangita.Etiopatogeneza. Clinica. Tratamen.
Hidrosadenita- proces purulent al glandelor sudoripare. Este cauzat de St. Aureus, se ntlnete
numai la aduli, este localizat n regiunea axilar, mai rar n regiunile inghinal.
Clinic: tumoret dur, dureroas. Bine delimitat
Faza I : subcutanat(localizat n hipoderm)
Faza II: ader la faa profund a pielii inducnd: congestie cutanat, durere, i cldur localp.
Tratament: -profilactic: igien local
-curativ: local: -faza de congestie: pansament umed si rece cu sol. Antiseptice
-faza supurat: tratament chirurgical: incizie, excizie/evacuare, drenaj
General: antibiotice (oxacilin 4g/zi-7zile)
Limfangita i limfadenita acut.
Limfangita acut reprezint inflamatia vaselor limfatice ca rezultat al patrunderii germenilor patogeni
n vasele colectoare limfatice de la nivelul unei plagi a tegumentului sau mucoaselor sau de la o
infecie localizat.
Etiologie: stafilococ, streptococ, E.coli,
Manifestri generale: febr, frison, cefalee, vrsturi .a.
Evoluie: -resobie
- Constituire de flegmon sau mici abcese de-a lungul vaselor limfatice
- Apariia gangrenei la persoane alergice
Tratament profilactic- tratamentul corect al plagilor i infeciilor localizate primitive
Tratamentul curativ- antibiotice, repausul regiunii, comprese alcoolizate.
Limfadenita acuta-reprezint inflamatia limfonodurilor regionali. Apare n cursul limfangitei
tronculare.
Semne locale- ganglionii mariti de volum, dureri, imobili, dar fr a adera la piele.
Semne generale- febra, frison.
Tratamen:
-profilactic- tratamentul corect al plagilor
-curativ- in faza congestiv-antibiotice i comprese locale cu efect decongestiv
-in faza de supuraie incizie, evacuare, drenaj i
64.Abcesul cald.Flegmonul.Etiopatogeneza.Morfologia.Clinica.Tratamentul.
Abcesul cald reprezint o colecie purulent care evolueaz cu semnele clinice ale unei inflamaii
acute.
Etiologie: este provocat de prezena i dezvoltarea unor microbi, cel mai frecvent de stafilococ sau
streptococ. Aceti germeni ptrund direct din exterior, prin zgrieturi, nepturi sau tieturi netratate
la timp.
Etiologia abcesului: puroi cremos, fluid, glbui.
Tablou clinic. O formaiune bine delimitat, inconjurat la periferie de o zon de edem care n 1 zi
prezint duritate central care apoi devine fluctuent.
Semne generale: febr, frisoane, cefalee, insomnie.
Tratament: evacuarea coleciei prin incizie larg la nivelul zonei de maxim influien, curarea
cavitii i splarea cu soluii antiseptice. Antibioterapie nainte de colectare prin i la persoane
imuno-deprimate dezvolt septicemie.
Flegmonul inflamaie acut a esutului celulo-adipos, caracterizat prin difuziune fr tendin la
limita i prin necroz masiv a esuturilor.
Etiopatogenie:
-cauza determinat: cel mai frecvent este ncriminat streptococul, dar pot fi ntlnii i stafilococ.
-cauze favorizante: virulen crescut a germenului, reactivitate sczut a organismului, plgi
zdrobite, injectare de substane vasoconstrictoare sau necrozante n esutul subcutanat,
nerespectarea regulilor de asepsie si antisepsie.
Morfopatologie:
-perioada de invazie(celulita): se ntinde pe primele 1-2 zile; se constat edem important ci luciu
tegumentelor, hiperemie,bombare tegumentar
-faza de inflamaie acut: 2-4 zi, apare puroiul sub forma unui lichid maroniu-rocat care nu este nc
colectat
-faza de necroz: 5-6 zi, supuraie tipic care disec interstiiile i fureaz de-a lungul formaiunilor
anatomice
-perioada de reparaie: eliminare a esuturilor necrozate, apariie de cicatrici vicioase insoite de
tulburri funcionale.
Clinic:
-n perioada edematoas: predomin semne generale(febr nalt, frisoane,tahicardie, anorexie,
vrsaturi), durere local
-n perioada inflamatorie: stare general (se adaug cianoz a buzelor), dureri insuportabile local
-n faza de abcedare: n cazul bolnavilor netratai se poate instala soc toxico-septic cu deces, n cazul
tratamentului adecvat se obine ameliorare a starii generale
-n perioada de reparaie: revenire treptat la normal.
Tratament:
-medical: general(antibioterapie cu spectru larg ,vaccinoterapie, antipiretice); local(pung cu ghe,
comprese umede cu antiseptice)
-chirurgical: incizii largi i contraincizii, debridri tisulare cu excizia zonelor necrotice, drenaj
multiplu cu tuburi, lavaj repetat cu sol antiseptice


65.Erizipelul.Etiopatogeneza.Clasificarea.Semnele clinice in dependent de forma
clinica.Tratamentul
ERIZIPEL proces infecios al dermei. Agentul patogen ntotdeauna fiind Streptococcus pyogenes,
care ptrunde n piele prin defecte mici (escoriaii, laceraii, leziuni).
Etiopatogeneza:
Inflamatia seroasa se localizeaza la inceput in stratul papilar al dermului, se caracterizeaza prin
roseata excesiva (forma eritimatoasa a erizepelului). In caz de formare a veziculului epidermale
implute cu exodat seros, erizepelul se numeste bulos. Implicarea tesutului celulo-adipos subcutanat in
procesul inflamator duce la formarea felgmonului (forma flegmonoasa). In virulenta mare a infectiei
se produc deseori necroze considerabile (forma necrotica).
Clasificarea:
Erizipelul este divizat n: (1) forma eritematoas, (2) forma buloas, (3) forma flegmonoas, (4) forma
necrotic, n dependen de gradul severitii manifestrilor locale. Starea morbid debuteaz printr-
un sindrom de intoxicaie grav, frisoane, temperatur ridicat pn la 39-41. Pielea n zona
afectat este roie aprins, dureroas, cu hipertermie local. Hotarele hiperemiei sunt foarte clare, iar
conturul este neregulat simptomul limbilor de foc sau hartei geografice. n forma buloas apar
bule cu lichid seros, care se contopesc, formnd zone uriae de necroz cutanat.
Semnele clinice in dependenta de forma clinica
De cele mai multe ori erezepelul apare pe cap, fata si memmbrele inferioare, foarte rar pe m,ucoasa
buzelor, vestibulul faringian si faringe. Local erizepelul se manifesta prin durere arzatoare si senzatii
de caldura in reagiunea lizata, rosata aprinsa, cu contururi zimtate, producind impresia unor limbi de
foc.
Erizepelul din regiunea fetei- e insotit de un edem excesiv al fetei si pleoapelor, forma flegmonoasa a
erizepelului din regiunea paroasa a capului are o evolutie grava din cauza colectiilor mari de puroi,
desprinderii pieleii, colectiilor purulente fuzate.
Pe treunchi- Eriz. decurge cu intoxicatie grava. Inflamatia poate aparea in regiunile care anterior au
fost implicate in proces.
Eriz. Din regiunile extrimitatilor- se intilneste in 26 % din toate leziunile, mai ales sub formele
eritimatoase si buloase si are o evolutie clinica grea insotita de fenomene generale grave.

Eriz. regidiv din regiunea extrimitatilor superioare duce la edem indelungat si tulburari ale functiilor
miinelor.
Regidivele din reagiunea extrimitatilor inferioare duc la elefanteaze
Tratament :
Erizipelul se trateaz prin administrarea parenteral a antibioticelor din grupa penicilinelor.
Tratamentul chirurgical este indicat doar n formele flegmonoas i necrotic.
Se folosesc tratarea regiunii eriz. cu raze ultraviolete in fazele incipiente, duc la stingerea procesului
patologic . Radioterapia da cel mai bun efect in cazurile necomplicate . Pansamentul umed si baile sunt
absolut contraindicate. In forma buloasa dupa curatirea cu alcool a bulelor se recurge la incizia lor
apoi se aplica un pansament cu emulsie de streptomicina sau unguent de tetraciclina de 2% etc. In
forma flegmanoasa si gangrenoasa pe linga tratamentul descris se recurge la incizia colectia de puroi,
drenajul placii, indepartarea tesuturilor nectrotizate. Bolnavi trebuie numai decit internati in spital,
imobilizarea extrimitatilor lezate, bolnavul trebuie izolat.

66. Mastita. Etiopatogeneza. Clasificarea
Mastita-inflamaie a parenchimului glandei mamare. n majoritatea cazurilor se ntlnete n perioada
postpartum (aa numit mastit lactogen). Ca poart de ntrare infeciei se consider fisurile de
mamelon. Agentul patogen este St.aureus sau asociaia acestuia cu E.coli.
Se clasific n dependen de faza procesului inflamator (seros-infiltrativ, abcedant,
gangrenos), i localizare (subcutanat, intramamar, retromamar, subareolar).
Glanda mamar se mrete n volum, piele este edemat i hiperemiat, cu nuana cianotic,
cresc semnele de intoxicare, apare febra hectic.
Tratamentul este complex deschiderea i dreanarea focarului purulent, terapia
antibacterian, suprimarea lactaiei i fizioterapia.
Tininduse cont de stadiul procesului patologic mastita se poate imparti in urmatoarele faze:
1. Faza seroasa sau incipienta- cresterea brusca a temperaturii corpului pina la 38,5-39,
dureri in glanda mamra aceasta este marita si dureroasa i timpul palpatiei, conturul glandei
si pielii ramin neschimbate.
2. Faza de infiltratie acuta- glanda mamara creste in volum, pielea devine rosie, palapatia
glandei este foarte dureroasa si evidentiaza un filtrat cu limetele sterse, pot aparea cefalee,
insomnie, slabiciune, temperaturi pina la 39-40, deseori se maresc ganglionii limfatici
axilari care devin durerosi la palpatie.
3. Daca tratamentul in faza de infiltratie nu opreste evolutia procesului patologic mastita
trece in faza de abcedare.Care se caracterizeaza prin intensificarea tuturor fenomenelor
clinice.
4. Faza flegmanoasa a mastitei- agravarea starii generaletemperatura pina la 38-40, fgreson
repetat deseori aceasta faza este insotita de fenomene septice, limba si buzele devin uscate,
insomnie, cefalee, tegumentele palide, glanda mamara crescuta in volum si pastoasa, pielea
hiperemiata si lucioasa uneori de culoarea cianotica. Mamelonul este deobicei unbelicat. La
palpatie se constata ca glanda este pastoasa si are citeva zone de fluctuienta.
5. Faza gangrenoasa- apare la bolnavii care s-au adresat tirziu la medic sau este o consecinta
a trombozei si a stazei din vasele glandei mamare, bolnavii sint internati intr-o stare extrem
de grava.
6. Faza de infiltratie cronica- se intilneste rar, ea apare in special dupa un tratament local
indelungat cu penicilina a mastitei suporative, styara generala a bolnavei ramine
satisfacatoare, temperatura subfebrila pina la 37.5-37.8 sau normala. La palpare glanda
mamara se constata un infiltrat foarte dur de consistenta cartilagenoasa neaderent la piele,
putin dureros. In asemnea cazuri se recurge la exterparea totala a infiltratului pentru
examenul histologic urgent.



67.Panaritiul periunghial si subcutanat.
Paronichia-inflamaia repliului epidermic periunghial
Tablou Clinic: repliul se umfl ,devine rou i dureros,dac se apas asupra lui apare puroi
TRatament: conservator (2-4 zile)-bie cu alcool sau badijonri cu tinctur de iod. Operator
Panariiul subunghial-inflamaie cu puroi ce se dezvolt sun unghie. TRatament numai chirurgical

68.Panaritiu .Etiopatogeneza.Clasificarea
Panariiul-reprezint o inflamaie supurativ a esuturilor degetului.
Agent patogen-stafilocucul,rar streptococul
Microtraumatismele ( escoraii,nepturi,corpi strini introdui accidental joac un rol esenial n
apariia panariiului.Daca ele sunt neglijate risc a fi infectate i poate aparea pan.
Clasificarea panariiului:
1.Conform structurilor anatomice ale degetului afectate:
-superficial
-al esutului conjuctiv subcutanat
-osos
-articular
-al tecilor tendinoase
-paronichie
-subunghial
-pandactilit (pan.total)
Tablou Clinic:
-dureri insuportabile
-roea slab pronunat pe faa dorsal
-degetul e semiflectat i orice ncercare de al ndrepta provoac durere intens

69.Panaritiul osos si articular.Clinica.Tratament
Panariiul osos-poate fi primar cnd apare n urma infectrii plgii prin nepare, adingnd periostul
i osul. Poate fi secundar-apare ca o complicaie a pan.es.conj.sub. ru tratat.
Semnele sunt aceleai ca la pan..c.s. ns mai accentuate.Are loc o ngroare cilindric a falangei
unghiale-simptom carcteristic-i durere vie la palparea degetului.
Tablou Clinic: indispoziie,cefalee,frison,t 39+40.
Tratament-conservator( adm de penicilin+ injecii intramusculare de AB) degetul i mina trebuie
imobilizate. Operator- const n ndeprtarea es.celulo-adipos necrotizat, drenaj sau suturare
etan.Dup schimbul de pansamente i adm de AB.
Panariiul articular-inflamaie supurativ a articulaiilor interfalangiene.Mi/o pot nimeri prin
nepare i leziuni deschise sau ca urmare a avansrii pan.descrise anterior.
Tablou Clinic: durerea,articulaia devine fuziform i hiperemiat. Evoluia duce la distrugerea
ligamentelor lat are articulaiei i la mobilitatea ei anormal.
Tratament: daca art. conine puroi atunci se face atrotomie-se deschide art.i se spala cu AB. Dac
tratamentul nu e efficient se recurge i la amputaie.

70.Fegmonul minii.Clasificare.Tablou clinic.Tratament.
FLEGMOANELE MAINII
Infectiile acute ale mainii se impart in infectii superficiale sau supraaponevrotice si
Infectii profunde sau subaponevrotice. Tendinta lor evolutiva le da aspectul de flegmon.
A. Flegmoanele superficiale sunt de doua forme:
1. Forma eritematoasa este de fapt o limfangita eritematoasa sau reticulara. Semnele sunt tipice
pentru infectia acuta: rubor, tumor, calor, functio laesa (degetele in flexie antalgica). Se recomanda
comprese umede cu alcool, rivanol, acid boric s. a. si antibiotice.
2. Forma flictenulara sau flegmonul palmar superficial apare de obicei la baza unui deget, pe locul
unei bataturi (clavus), printr- o flictena seroara sau serohemoragica care devine purulenta si se
insotesc de edem si dureri intense ce tind sa se extinda in pliurile interdigitale si spre dosul mainii.
Infectia evolueaza spre interior, tegumentul palmar fiind foarte rezistent. Datorita comunicarii
tesutului conjunctiv palmar cu cel dorsal, edemul impresionant apare pe fata dorsala a mainii. Incizia
in zona de fluctuenta maxima (sau de maxima tensiune), evacuarea colectiei si excizia tegumentului de
la nivelul flictenei se face sub anestezie locala (kelen), tronculara sau generala, in functie de
reactivitatea bolnavului. Se asociaza antibiotice antistatafilococice si, apoi, pe baza antibiogramei din
puroiul evacuat.
Flegmonul dorsal superficial este mai rar si are drept cauza microtraumatisme prin care au patruns,
de obicei, streptococul. Se manifesta prin edem, roseata, caldura locala si dureri care implica flexia
degetelor. Tensiunea poate determina ulceratii si necroze tegumentare. Incizia, in zona de tensiune
maxima, se face longitudinal si paralel cu tendoanele, urmata de lavaje si comprese umede cu solutii
antiseptice.
B. Flegmoanele profunde sunt subaponevrotice si se impart in flegmoane ale lojilor conjunctive si
flegmoane ale tecilor sinoviale.
1. Flegmoanele lojilor conjunctive se impart si ele, dupa localizarea topografica in: flegmoane ale
lojilor tenare (Dolbeau), flegmoane mediopalpare, flegmoanele lojilor hipotenare, flegmoane
comisurale (interdigitale) si flegmoane dorsale.
a) Flegmoanele lojii tenare (Dolbeau) se dezvolta in loja tenara.
Bolnavul acuza dureri spontane si miscarea policelui. Roseata, edemul si caldura locala se opresc la
nivelul plicii palmare de opozitie a policelui. Incizia se face sub anestezie regionala sau generala, in
zona de tensiune. maxima, menajand pliul de opozitie a policelui, lateral de acesta, pentru a evita
cicatricea retractila. Drenajul se face transfixiant prin contraincizie dorsala si se imobilizeaza mana in
atela; antibioterapie pe baza antibiogramei.
b) Flegmoanele lojii hipotenare se dezvolta in loja respectiva si se prezinta ca o inflamatie acuta pe
marginea cubitala a mainii care se localizeaza la acest nivel. Inciziile se fac paralel cu pliul de flexie
palmara, se dau antibiotice, se imobilizeaza.
c) Flegmoanele mediopalmare sunt grave pentru ca ele comprima vasele si nervii, pielea fiind
inextensibila. Durerile sunt exacerbate de extensia degetelor. Odata cu dezvoltarea edemului dorsal,
degetele raman in flexie antalgica. Spatiile comisurale nu participa la edem. Poate evolua ulterior,
producand un abces la antebrat, prin canalul carpian. Incizia se face sub anestezie generala si se
completeaza cu o contraincizie dorsala in spatiul II intermetacarpian si drenaj tranfixiant.
Tratamentul consta in: antibioterapie, analgetice, antipiretice, vitamine, ca si in celelalte localizari
palmare.
Tratamentul medical este indicat numai in faza initiala.
Antibioterapia consta in penicilina G in infectiile cu streptococ hemolitic, oxacilina in infectiile cu
stafilococ auriu, griseofulvina in micozele asociate si alte antibiotice dupa sosirea rezultatelor
antibiogramei.
Compresele umede cu solutii antiseptice (alcool, rivanol) sunt indicate in limfangite, celulite si chiar in
momentul aparitiei flictenei avand un rol revulsiv, analgetic si de resorbtie a edemului, in primele zile
grabind procesul de colectare si delimitare a infectiei, ulterior.
Fizioterapia antiinflamatorie are aceleasi indicatii.
Vaccinarea antitetanica este obligatorie in plagile socotite cu potential tetanigen.
Pozitia ridicata a mainii favorizeaza circulatia de intoarcere si diminua edemul si durerile. In infectiile
profunde se recomanda chiar imobilizarea in atela pentru suprimarea miscarilor care agraveaza
edemul si favorizeaza difuziunea infectiei.
Tratamentul chirurgical urmareste evacuarea puroiului, prevenirea difuziunii si crearea de conditii
optime pentru cicatrizare. Momentul optim il reprezinta aparitia fluctuentei. Locul de electie al inciziei
este cel al maximei fluctuente, de obicei in centrul ei.
Postoperator, se continua tratamentul cu antibiotice pe baza antibiogramei si lavaje cu solutii
antiseptice care au efect antalgic, antiseptic, decongestionant si de fluidificare a secretiilor.
Pansamentele umede cu solutii slab antiseptice protejeaza plaga si ii asigura supletea.
Imobilizarea mainii in pozitie ridicata deasupra nivelului inimii se continua pana la disparitia
edemului.


71. Artrita purulenta. Etiopatogeneza. Clinica. Tratamentul.
Artrita purulenta- inflamatie suporativa a articulatiei, survine in urma patrunderii microbilor
(stafilacoci, streptococi) direct ( plaga traumatism) pe cale limfatica din focarele purulente invecinate
(limfadenita, osteomelita) sau pe cale hematogena (sepsis).
Atritele mai grave sunt provocate de streptococul hemolitic. Artritele pot fi primare si secundare, fiind
provocate de infectia piogena sau de infectia specifica (gonoree, tifos abdominal).
Deosebit de grave sunt artritele articulatiilor cocsofemorale, talocrorale, genunchiului, umarului.
In functie de faza procseului patologic si agentul patogen exsodatul poate avea un caracter fibrinos,
purulent, purulent hemoragic, putred.
www.referat.ro
Clinica
Depinde de extinderea si localizarea procesului patologic si de graviditatea afectiunii primare, fiind o
complicatie a acesteea. Leziunea membranei sinoviale se caracterizeaza prin durere ce se intensifica
chiar si la cea mai neinsemnata miscare. Din aceasta cauza miscarile active in articulatie devin
imposibile, extrimitatea raminind in pozitia care asigura capacitatea maxima a articulatiei. Articulatia
se mareste in volum, contururile ei devin sterse, la palparea regiunii articulatiei se constata cresterea
locala a temperaturii, durerea din cauza apasarii, pielea devine rumena si edimatiata.
In cazul cind procesul suporatic cuprinde fascia ce inconjoara articulatia si muschii apare o tumefactie
a tesuturilor moi. Pielea are un caracter ecteric, bolnavul are fiebra intermetenta, frison si delir,
Aparatul ligamentar se distruge din care cauza se formeaza o articulatioe balanta ce duce la luxatii si
subluxatii patologice, inj singe apar mopdificari caracteristice procesului suporativ grav, radiogramele
dupa 2-3 saptamini de la inceputul bolii se evidentiaza leziuni ale cartilagelor, oaselor, iar mai tirziu
luxactii si subluxactii.
Tratament:
Tratamentul conservator sau chirurgical imobilizarea articulatiei. In sinoviteimobilizarea trebuie
imediat dupa lichidarea fenomenelor acute in osteoartritele cu distrugere excesiva a osului
imobilizarea trebuie lasata pina la aparitia antelozei intr-o pozitie functionala comoda. In sinovitele
seroase dupa punctia articulatiei se aplica un pansament compresiv care fixeaza articulatia si
inlesneste rezobtia exsodatului. Se realizeaza punctia articulatiei cu evacuarea puroiului dupa care se
introduc antibiotice. Dupa punctie se aplica un pansament compresiv si se imobilizeaza extrimitatea.
Daca prin punctie nu se obtine un efect terapeutic stabil se recurge la artrotomie ( articulatia se
deschide larg, se evacueaza puroiul, se introduce antibiotice, se instaleaza un drenaj.Dupa rezectia
arcticulatiei este necesar de imobilizat indelungat extremitatea intr-o pozitie functionala. Dupa
lichidare fenomenelor acute este indicat fizioterapia.

72.Osteomelita.Definitie.Clasificare
Osteomelita- este un proces acut sau cronic de infectie al osului si periostului, secundara altor infectii
ale organismului. Infectia asociata cu osteomielita poate fi localizata sau se poate extinde prin periost,
cortex, maduva osoasa si alte tesuturi adiacente. Patogenul bacterian variaza in functie de varsta
pacientului si de mecanismul de infectie.
Exista doua categorii principale de osteomielita: hematogena sau prin inoculare directa sau contigua.
Osteomielita hematogena este o infectie cauzata de insamintarea bacteriana prin singe. Germenii
provin de la o alta sursa de infectie a organismului: panaritiu, abces dentar, infectie faringiana,
bronsica, urinara, otita, etc. Apare mai ales la copii, iar localizarea frecventa este zona metafizara.
Osteomelita traumatica- consecintele unei plagi prin arma de foc ce reprezinta un process
pathologic secundar
Osteomielita acuta In functie de calea de infectare, osteomielita acuta poate fi impartita in
hematogena si exogena (directa). Osteomielita hematogena este observata predominant la copii si
implica oasele lungi, mai ales cele ale membrului inferior. La adulti extinderea hematogena este mai
frecventa la nivelul corpilor vertebrali lombari.
Osteomielita cronica. Este o infectie severa, persistenta a osului si a maduvei osoase. Este dificil de
tratat definitiv, de aceea pacientii pot purta aceasta infectie ani de zile.

73. Ostemielita acuta hematogena.Etiologie.Patogeneza.Clinica-inflamatie supurativa a maduvei
osoase .Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe.Este mai des
intalnita la copii si adultii de sex masculine(femur tibie).Etiologie si patogenie:Osteomielita e
provocata de microbe piogeni.Osteomielita acuta si cronica sunt provocate de stafilococi 60 80
%,streptococci 5 30 %.10 15 %pneumococi sau flora mixta.Din focarul
primar(furuncul,carbuncul,panaritiu,flegmon,abces,dinti cariati,anghine,procese inflamatorii cornice
in sinusuri,otite)microbii patrund in maduva osoasa prin torentul circulator si provoaca inflamatie.
Tablou clinic.In primele 2 zile indispozitie,dureri in extremitati,muski,cefalee,frison cu temperature
39 si mai sus,slabiciune,oboseala,varsaturi.Starea generala se agraveaza,delir,iritatie
meninghiala,uneori convulsii,limba saburala si uscata,bolnav palid,oki infundati,buze si mucoase
cianotice,piele uscata,coloratie icterica,tensiunea scazuta,zgomote cardiac surde,pulsul
accelerat.Respiratia accelerate ,superficial.Leucocitoza considerabila 15-20*10 (puterea
3),neutrofiloza,scad euzinofile si monocite,scade hemoglobina(pana la 30 g/l),apare o durere
intense,sfredelitoare strict localizata in partea lezata,la cele mai mici miscari striga de durere.

74.Osteomielita acuta hematogena.Tratamentul- inflamatie supurativa a maduvei osoase
Osteomielita hematogena-apare in urma vehicularii microbilor in os prin singe Tratamentul cuprinde
masuri de actiune asupra intregului organism si masuri de actiune asupra focarului de infectie.Includ
metode consevatoare (antibioticoterapia ,repausul extremitatii)si chirurgicale.
Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia
loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu
intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului
pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura
un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu
antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)

75.Osteomielita cronica secudara,cazuze.Diagnostic.Tratament Dezvoltarea ostemieliatei
acute,din formele cornice fac parte ,abcesul Brody(formarea unei cavitati in os,ce contine puroi
delimitate de capsula) osteomilita sclerozta.Cauza trecerii din acuta in cronica este necroza continua a
zonei infectate din substanta spongioasa,Sechestrul format intretine inflamatia reactiva din partea tes
osos;tulburari grave ale nutritiei osului si periostului contribuie la evolutia procesului patlogic.
Simptome sunt neinsemnate si devin accentuate dupa acutizarea procesului inflamator,slabirea
restentei locale a organismului fata de infectia din os constituie o cauza a acutizarii procesului
pathologic.Examenul Rx este important,simptome dupa 10-14 zile.Intai metafiza se manifesta prin
structura stearsa;se utilizeaza fistulografia pentru a stabili sediul exact al sechestrului
Tratament Antibiotecoterapia-intramuscular de 2 ori pe zi la 4-6 ore cate 500 000 UA
penicilina,lincomicina,cefalosporina.Imbunatarie starii generale,scade febra,intoxicatia,insanatosire
grabnica.Mai pot fi administrate local,intraarterial,subperiosta si intraostal pentru a mari concentratia
loc in focarul purulent,In caz de colectie purulenta se recurge la puctie si evacuarea puroiului cu
intruducere de antibiotic.
Imobilizarea efectuata inca in primele zile a bolii contribuie delimitarea procesului
pathologic,calmarea durerii si imbunatatirea starii generale.
Tratamentul operator-daca antibiotic ineficiente,incizia unde se afla puroiul,dupa deskidere se asigura
un drenaj,sectionarea periostului,trepanarea cavitatii osteomedulare(in diafiza orificii de 1cm pentru
scurgere),sechestrotomia-cand sa format cutia sechestrala,chiuretajul,irigarea cu
antibiotic,tamponarea cavitatii heterotesuturi(cheaguri de sange,lambouri
cutanate,muscular,musculo-faciale)

76.Complicatiile osteomielitei.Tratament .Profilaxie
Complicatiile generale sunt in raport cu seritatea sindromului septicemie, cu reactivitatea
organismului si cu precocitatea si eficacitatea tratamentului antibiotic.
Asocierea localizarilor viscerale cu infectia osoasa si articulara intuneca mult prognosticul.
Printre localizarile viscerale, cele mai frecnte si mai reduile sunt trei: stafilococia pleuro-pulmo-nara,
pericardita si flegmonul perinefritic. Mai pot fi intalnite: meningite, abcese cerebrale, peritonite.
Complicatiile osoase sunt reprezentate de aparitia de focare osteomielitice multiple, ce au acelasi
aspect clinic si radiologie.
Complicatii locale
1. La nilul partilor moi
Complicatiile osteomielitei la nilul partilor moi intereseaza tegumentele, muschii, vasele si nervii.
a. Leziunile cutanate sunt de obicei consecinta supuratiilor cronice. Contiguitatea numeroaselor fistule
si presiunea exercitata de sechestre in drumul lor de eliminare spontana antreneaza o devascula-
rizatie a pielii cu producerea de ulceratii si pierderi de substanta.
b. Printre complicatiile musculare, amiotrofiile sunt cele mai frecnte. Ele sunt
consecintaimpotentei functionale cauzate de osteomielita si de imobilizarea prelungita.
c. Complicatiile vasculare sunt reprezentate cel mai des de sindromul de loja. Acest sindrom poate
surni fie in cursul fazei acute, cauzat de hipe-remie inflamatoare sau de abcesul subperiostic, fie in
decursul fazei cronice ca o complicatie a gesturilor chirurgicale reparatorii.
d. Complicatiile nervoase sunt mult mai rare, ele fiind in majoritatea cazurilor leziuni iatrogene.
2. La nilul oaselor
a. Supuratiile cronice constituie complicatia cea mai frecnta a osteomielitei.
Durerea este de obicei atenuata sau absenta si este in contrast cu intensitatea tulburarilor trofice si cu
fibroza partilor moi.
b. Fractura pe os patologic si pseudartroza sunt complicatii ce survin in formele gra insotite de
demineralizare intensa in regiunile unde rezistenta mecanica este minima.
Cura pseudartrozelor prin osteomielita este foarte dificila, si necesita timp indelungat si recurgerea la
toate resursele terapeutice din chirurgia ortopedica si reparatoare.In pierderile de substanta osoasa,
utilizarea aparatului Ilizara, prezinta marele avantaj ca ofera in acelasi timp posibilitatea consolidarii
si corectiei defectelor de ax si lungime.

77.Gangrena gazoasa,etilogie,clasificare.
Infectia anaeroba-este un process pathologic procavat de microbe ce se inmultesc in lipsa oxigenului
cu evolutie specifica.Se caracterizeaza prin lipsa reactiei inflamatorii si edem progresiv,degajare de
caz,necroza,stare grava a organismului in urma intoxicatie cu toxine bacteriene.O complicatie a
plagilor in timp de razboi.
Etiologia.Poate fi provocate de urmatorii agenti patogeni anaerobi: clostridium
perfrigens,cl.oedematiens,septicum,hystoliticum.Cel mai raspandit perfringers actiunea lor consta in
formarea rapida de gaz in tesuturi si in intoxicatia grava a bolnavului.
Existra trei clasificari: 1)anatomopatologica 2)clinica 3)anatomica
Anatomopatologica
-emfizematoasa(clasica)-predomina gaz in tesuturi fata de edem,agent pathogen cl perfringens
-edematiata(toxica)-toxicoza grava a bolnavalui ,predomina edem din tesuturi asupra gazului,cl
oedemantiens
-mixta-anarobi toxici formatori de gaz,edemul si emfizemul se dezvolta parallel
-necrotica-necroza sau dezintegrarea tesuturilor.
-flegmanoasa-emfizem si edem putin pronuntat
Clinica
-fulgeratoare-la cateva ore dupa ranire sau traumatism repetat,rapid la moarte
-acuta-restu cazurile de infectie anaeroba
Anatomica-epifasciala si subfasciala

78.Semne generale si locale in gangrene gazoasa
Variza in functie de specia si virulent microbilr ,de amploarea procesului,rezistenta organismului
bolnavului.Local:intensitatea manifestarii necrozei,edem,formare de gaze,flegmon gazos,suprafata
plagii.Durere in plaga,senzatie de distensie in extremitate,intoxicatie incipient,adinamia,apatia,stare
de excitatie,temperature pana la 39,puls accelerat 150,tensiunea scada 80.Extremitatea si plaga
edematiate,piele palida,pete si dungi rosie albastra.Gazul poate fi evidentiat prin radiografie in
extremitati,la comprimare ies bule de gaz,crestearea rapida a edemului,scade brusc Hb,scade nr de
hematii,leucocitoza,neutrofilie

79.Tratamentul gangrenei gazoase(specific,chirurgical,nespecific)
Specific-intrebuintarea unui amestec de seruri antigangrenoase.Doza curative de seruri,exprimata in
unitati antitoxice international(UA) este de 150 000 UA.Cu tel curative se introduce
intravenous,picatura cu picatura cu sol izotonica clor de sodium,100ml ser la 100-400 sol fiziol.
Chirugical-efecetuarea timpurie,de urgent a operatiei radical,in trei variante:
a)incizia larga si deskiderea focarelor de infectie urmata de excizia tes necrotizate
b)amputarea in intoxicatii progresiva grava
c)amputarea cu disecatia bontului,in cazuri avansate,tratare cu h2o2 cu imobilizare ideala
Nespecific-in intoxicatii grave,consta in dezintoxicatia energica a organismului,prin introducerea in
cantitati mari (max 4 l pe zi) de likide (sol fiziol) transfuzii de sange,

80.Tetanosul.Etiopatogeneza.Tabloul clinic
Boala infectioasa speficica acuta,provacat de bacil anaerob-cl tetani.Exotoxina produsa de acest
bacil,format din tetanospasmina.Actionind asupra SN duce la convulsii tonice si clonice a mm
striati.Boala survine in urma patrunderii CL tetani in mediul intern prin leziuni a tegumentelor.Se
intalneste in intestinele animalelor,oamenilor,in soluri,perioada de incubatie 4-14 zile
Tablou clinic. Semne initiale slab pronuntate cefalee,oboseala,excitatie,slbiciune,transpiratii,durere
in plaga,contractii usoare a mm plagii.Unul din semnele de baza convulsia tonico-clonica a mm
scheletului.Trismus-deskiderea dificila a gurii.Muschii mimici se contracta convulsive dint fetei o
expresie sarcastic.Convulsiile cuprind in scurt timp gatul,spatele,abdomen,extremitati.Oboseala
rapida,contracta toti muskii,poate duca la fractura oaselor,respiratia anevoioasa,poate surveni moarte
prin asfixie,temperature poate cresta la 42,puls accelerat,poate surveni moartea 1-2 zile

81. Profilaxia specific i nespecific a tetanosului. Tratamentul tetanosului.
1.Profilaxia specific activ-pasiv- cu scopul de a mri imunitatea fa de toxina tetanic.Const n:
- imunizarea activ cu anatoxina antitetanic ( 1ml,peste 3 spt. 1,5ml i iar peste 3 spt. 1,5
ml)+introducerea 1500+3000 UA de ser antitetanic intramusc. n caz de orice traumatism.
-Imunizarea pasiv- administrarea gamaglobulinei cu aciune antitetanic,intramusc. la maturi i
copii.
2.Profilaxia nespecific-msuri pentru ndeprtarea microbilor din plag i toaleta chirurgical
timpurie i complet a plgii.
Tratamentul-tratament specific nu exista, el se trateaza symptomatic.( ser antitetanic,substante
neuroplegice).

82. Septicemia .Definiie.Clasificare
Sepsis -patologie inflamatoare sever cauzat de diferite mi/o sau a toxinelor lor care are o
manifestare clinic identic indiferent de agentul provocator. Principal diferen a sepsisului este c e
non-contagios i nu are perioad de incubare.
Etiologia-stafilococi 68 % ,streptococci,pneumococi,mai rar echeria coli.
Surse de infecie: flegmoane,abcese,mastite,peritonite,furunculi. ( prin intermediul unei plagi ,colecii
purulente)
Clasificare
1. Conform localizrii focarului primar de infecie:
-Sepsis chirurgical
-S. ginecologic
-S.urologic
-S. neonatal
2.Conform agentului microbian
-stafilococi
-streptococi
-esherichia coli
-infecie anaerob
3.Conform evoluiei clinice
- evol. Fulminant (5-7 zile)
-evol.acut (2-4 spt)
-evol.subacut (6+12 spt)
-evol. Cronic
4.Conform procesului pathologic depistat
-septicemie- prezena mi/o n circuitul sanguine fr metastaze purulente)
-septicopiemie-cu metasteze purulente n diferite organe i esuturi.
SYRS-sdr.de raspuns inflamator systemic,cu simptomatologie evidenta de sepsis,dar fara focar de
infectie.,fiind rezultatul eliberarii de mediatori ai inflamatiei din zonele ischemiate.Poate avea
etiologie neinfectioasa.( febra mai mare de 38 sau mai mica de 36,tahicardie 90/min,tahipnee>
20/min,leucocitoza,leucopenia indici anormali)
Sepsis sever-asociat cu disfunctie organic,hipoperfuzie tisulara si hipotensiune sistemica
Socul septic-sepsis dezvoltat in timp,asociat cu hipotensiune si hipoperfuzie tisulara contrar unei
compensari volemice adecvate.

83.Tratamentul septicemiei
Tratamentul local:
1.Deschiderea imediat a focarului purulent+necrectomia
2.Drenaj i lavaj al focarului purulent
3.Suturarea precoce a defectelor tisulare
4.Efectuarea tratamentului n condiii de medii abacteriale
5.laparastomie,
Tratamentul general:
1.Antibioterapie modern( cefalosporine generatia3, tienam)
2.Imunizarea pasiv i activ
3.Tratament infuzional
4.Hormonoterapie
5.Detoxicare extracorporal,hemosorbie,plasmosorbie
6.Hiperbaroxigenare

84. Septicemia.Tabloul clinic.Diagnosticul.
Diagnosticul-n asociere cu urmtoarele criterii:
-prezena focarului primar de infecie
-hemocultur pozitiv
-prezena semnelor de SYRS
-prezena semnelor clinice de disfuncie organosistemic sau a focarelor piemice secundare.
Tablou Clinic
-sdr. Intoxicaional (tahicardie >90/min,febr>38 ori < 36,anorexie,transpiraii)
-sdr.disfunciei repsiratorii ( tahipnee,cianoz)
-sdr. Dereglrii SNC ( cefalee,excitabilitate,insomnie)
-sdr.disfunciei hepatorenale (ictericitate,edeme)
-sdr.hemoragic
-sdr.discfunciei cardio-vasc ( hipotonie)
-hiperglicemie,hipotensiune A,coagulopatii.temperatura central > 38,3 C sau hipotermie <36 C
-ileus-absenta sunetelor peristalticii.


85.Gangrena.Definiie.Clasificare.Tabloul clinic.Tratamentul.
Gangrena-reprezint o necroz indirect (moartea celulelor) a unei pri ai corpului ce are contact cu
mediul extern,caracterizat printr-o culoare neagr sau surie-bruna determinat de
transformareapigmenilor sang. n sulfat de Fe.
Clasificare:
1.Dup evoluia clinic
-gangrena uscat
-gangrena umed
2.Dup provenien
-gangren nespecific- se dezvolt n urma ( lezrii vasului magistral, scoaterii cu ntrziere a
garoului,traumei termice si chimice,dereglri trofice ale esuturilor
-gangrena specific- se dezvolt n urma unor astfel de boli : aterioscleroz,sifilis,diabet zaharat,
-dermatozele gangrenoase
Gangrena uscat-mai frecvent n dereglrile lente progersive ale circulatiei sangvine n membre la
bolnavii extenuai,deshidratai.Pe msur evoluiei necrozei tes. se usuc,zbircesc devin dure .In
gangrene uscata descompunerea tes.necrozate aproape ca nu are loc iar absorbtia produselor toxice e
neesentiale,intoxicatiea nu se constata.
Tratament: amputatie pina la linia de demarcatie sau necrectomia .
Tablou Clinic :
-dureri ischemice intensive mai jos de obliteratia vasului
-membrul devine palid,apoi pielea capata cul.marmorei,rece,fara puls
-dispare sensibilitatea,apare senzatia de amorteala
-edem reactive mai sus de focarul necrotizat
-spasm al ram.arteriale colaterale

86. Gangrena umed.Cauzele.Tabloul clinic.
Gangrena umed/putrid- e provocata de aceiai cauze ca i gangrena uscat.Evolueaz n dereglrile
rapide ale circulaiei sngelui( embolia,lezarea vaselor).Tes.necrotizate nu reuesc s se usuce i sint
expuse dezintegrrii putride,ceea ce duce la absorbirea abundent n organism a produselor de
descompunere i intoxicaie grav.
Tablou clinic:
Local: intensificarea brusc a edemului membrelor,pielea capt aspect de marmor,devine rece,puls
nu se determin,micri lipsesc.
General:stare general grav, dureri n membrul lezat,puls frecvent,mic,TA joas,limba uscat,t nalt.
Tratament: este indicat amputaia lui precoce


87. Profilaxia i tratamentul gangrenei umede i uscate.
1.prevenirea,diagnosticul precoce si tratamentul bolilor a caror complicatii sau urmari e gangrene (
boli acute chirurgicale, cardiovasculare,traumele)
2.restabilirea circulatiei sang. dereglate ( dezv. colateralelor,lichidarea spasmelor vaselor)
Tratament: necrectomia tesuturilor lezate sau amputatia membrului afectat.

88.Ulceraii.Definiie.Cauzele apariiei.Tabloul clinic.Tratament
Ulcer- defect al mucozitatilor sau tegumentelor ce se dezovolta in urma necrozarii loor, care are
tendinta minora de cicatrizare si are o evolutie cronica.
Cauzele aparitiei:
1. Dereglari hemocirculatorii si limfodinamicii
2. Dereglarea peretilor vaselor in ateroscleroza
3. Trauma-termica,mecanica,electrica,chimica,actinica
4. Infectia,lues,tbc,actinomicotica
5. Dereglarea MB in diabet zaharat,insuficiente de vitamine
6. Dereglari trofice
7. Ulceratii tumorale

Tabloul Clinic:
1.Ulcer trofic-forma neregulata ,rotunda;marigini fibroase,cianotice/palide,abrupte.Fundul e
adinc,fara granulatii cu tesuturi necrotice de cul.surie.Cu eliminari sarace. Localizare preferata:
membrele inf.
2.Ulcer tbc-forma neregulata,margini moi atrofice,abrupte,fundul mai jos de nivelul pielii
acoperit cu o supraf.lucioasa cu eliminari seroase bogate.Putin dureroase.
3.Ulcer canceros-rotund,marg.dure sub forma de val,fundul elevat asupra pielii,dureros.
4.ulcer sifilitic-rotund cu un val ascutit in jur,fundul nu proimina,sarac in secretii.Mereu e
indolor.Loc: buze,organe genitale.

Tratament:lichidarea cauzelor principale ce au contribuit la aparitia ulcerului.Tratament local-
aplicarea antisepticilor,remediilor ce favorizeaza regenerarea.Tratament chirurgical-excizia
ulcerului in bloc cu tesut fibros cu o ulterioara plastie.

89. Fistule. Definiie. Clasificarea.
Fistula este un canal ngust, cptuit cu epiteliu sau granulaii, ce unete organul, cavitatea sau
esuturile subiacente cu suprafaa corpului. Ea poate uni de asemenea i unele organe cavitare ntre
ele
Clasificare:
Dup origine:
fistule congenitale, formate n legtur cu malformaiile;
dobndite,care se mpart n:
fistule provocate de un proces patologic, ce se dezvolt ca rezultat al
inflamaiei(osteomielit cronic, tuberculoza oaselor, articulaiilor, corpi strini,
ligaturi, etc.), la distrugerea esuturilor de tumoare i descompunerea ei (fistule
vezico-uretrale n cancerul uterului, etc.)
formate n urma operaiilor-fistule artificiale. Acestea snt fistulele vezicii utrinare de
pe urma rnirii uretrei, fracturrii coloanei vertebrale cu paraplegie, etc, fistul
intestinal n tumorile inoperabile ale intestinului, etc.
Dup legtura cu mediul ambiant:
Fistule externe ale organelor cavitare, cavitilor, esuturilor (spre exemplu, intestinale,
ale vezicii urinare, duodenului, bronhotraheale, pararectale, etc.)
Fistule interne ntre dou organe cavitare, dintre organ i cavitate, dintre organele
cavitare i focarul patologic gastrointestinal, utero-vezical, bronho-pleural,
bronhoezofagal, rectopararectal, etc.
Fistule externe ale esuturilor moi i ale oaselor, care foarte des unesc focarul infeciei cu
mediul ambiant n prezena sehestrelor.
Dup structura lor:
Fistule granulomatoase, pereii crora snt acoperii cu granulaii.
Fistule epitelizate cu pereii canalului fistulei acoperii de epiteliu.
Fistule labiate atunci cnd epiteliu mucos al organului cavitar trece nemijlocit asupra
tegu,emtelor, deci n fond organul cavitar camonic cu mediul ncpnjurtor printr-un
orificiu i nu prin canal fistular.
Dup caracterul secreiei:
urinare;
salivare;
fetide;
microbiene;
purulente;
mocoase;
etc.

90. Tabloul clinic. Diagnosticul i tratamentul fistulelor. Fistule artificiale.
Tabloul clinic. Fistulele se deosebesc dup aspectul exterior i caracterul secreiilor. Fistula
ereditar median a gtului are un orificiu mic i secreii mucoase, iar cea labial, deseori intestinal
larg, elimin coninunt intestinal n exces. Caracterul secreiilor din fistul determin starea pielii
nconjurtoare. n jurul fistulei gastrice sau duodenale foarte des se observ o dermatit pronunat
din cauza aciunii de corozie a sucului digetiv. n fistulele vizicale deseori se observ un edem dur al
pielii nconjurtoare cu dezvoltarea ulterioar a elefantiazisului. Fistulele pot duce la dereglri
eseniale n starea general a bolnavului. n fistulele purulente e posibil intoxicaia purulent, ce se
intensific n scurgerea dificil a puroiului; fistulele gastric i intestinal pot duce la pierderea unei
contiti mai de suc gastric, ceea ce poate duce la tulburri grave ale metabolismului hidro-salin i
proteic.
Cauza dereglrilor pronunate ale funciilor organelor pot fi fistulel organelor cavitare, nsoite
de ptrunderea n organ a secretului bronhoesofagal, coninutului intestinal n vezica urinar n fistula
intestino-vezical, etc. Dereglrile strii generale pot evolua i n infeciile secundare prin fistul, ce
este posibil nu numai n fistulel granulomatoase, dar i n cele epiteliza i ereditare.
La particularitile evoluiei se va reine c fistulele epitelizate i labiale nu se cicatrizeaz
spontan, iar cele granulomatoase se pot cicratiza spontan, dac organismul reuete s fac fa
microflorei i tesuturilor necrozate (sechestre osoase, ale esuturilor moi i corpi strini) care s-au
eliminat din focarul patologic. O condiie important pentru cicatrizarea spontan a fistulei unui organ
cavitar este diminuarea secreiei prin fistul a coninutului acestui organ (urin, coninutul intestinal,
bil, etc.)
Diagnosticul fistulei de obicei nu prezint mari dificulti. El se bazeaz pr acuzele
caracteristice, anamnez, aspectul plgii, cantitatea i caracterul secreiei, iar n fistulel interorganice
pe modificrile funciei organelor lezate, etc. Pentru precizarea direciei canalului fistular, lungimii lui,
numrul i caracterul ramificaiilor, legturii cu focarul patologic, etc. se efectueaz radiografia cu
introducerea n fistul a substanelor de contrast (sergozin, iodolipol, etc.) fistulografia. La
precizarea diagnosticului contribuie examenul secreiei pentru identificarea acidului clorhidic n
suspecia fistulei gastrice, srurilor urice n suspecia fistulei vezicii urinare, etc.
Expecoraia sputei colorate dup introducerea coloranilor (de exemplu, albastru de metilen)
denot prezena fistulei bronhopleurale, iar colorarea coninutului intestinal gros la introducerea
colorantului n orificiul anal confirm prezena fistulei complete n el.
Tratamentul. n fistulele granulomatoase o importan hotrtoare o are lichidarea focarului
inflamator din profunzimea esuturilor cu nlturarea obligatorie a sechestrelor osoase, esuturilor
moi necrozate, corpilor strini, etc. i crearea condiiilor de eliminare a coninutului plgii, evitnd
canalul fistulei. n majoritatea cazurilor fistulele granulomatoase ele organelor cavitare impun un
tratament chirurgical.
n afar de lichidarea focarului, principalul moment n tratamentul chirurgical al fistulelor
epitelizare este nlturarea total obligatorie a stratului epitelizat al canalului fistulei. Diferite metode
(chimice, termice, electrice) de distrugere a epiteliului canalului fistulei snt puin eficace fr
lichidarea cauzei procesului purulent.
Fistulele labiale pot fi tratate numai prin operaie radical. Ea const n mobilizarea organului
cavitar i suturarea orificiului n el, iar n schimbrile cicatrizante ale pereilor rezecia sectorului
cicratizat.
Fistule artificiale. Deosebim stome externe i stome interorganice anastomoze. Ele snt
aplicate pentru restabilirea funciei organului, diminuarea suferinei bolnavului, mbuntirea
alimentrii lui, eliminarea coninutului organului cavitar.
n funcie de cauzele aplicrii stomelor ele snt efectuate provizoriu, ce se pot cicatriza spontan,
cum dispare necesitatea n ele, i permanente, cnd cauza aplicrii lor e de nenlturat. n aa cazuri se
formeaz o fistul labial, care nu se cicatrizeaz spontan.
Se aplic urmtoarele fistule externe: gastrostom, colecistostom, colostom, epicistostom,
nefrostom, anusul contra naturii, etc.
Anastomozele interorganice snt aplicate pentru restabilirea tranzitului adecvat al coninutului
organelor cavitare sau secretului, dereglat de un proces patologic (tumoare, inflamie, etc.). Printre ele
se enumer gastroenteroanastomoz, colecistogastroanastomoz, enteroanastomoz, etc.



91. Decubitusurile (escarele). Cauzele. Profilaxia. Tratamentul.
Decubitusul (decubitus) este un proces ulceros-necrotizat, ce se dezvolt la bolnavii slbii, aflai
timp ndelungat n decubit i intereseaz zonele aflate sub presiune permanent.
Cauzele:
1. Presiunea constant crescut asupra esuturilor. Aceasta duce la ischemie prelungit din cauza
lipsei de aport sanguin la nivelul capilarelor.
2. Frecarea ntre planul patului, cearceafuri i tegumentele pacientului determin
microtraumatisme tisulare ducnd la macerarea esutului i ulceraie.
3. Imobilizarea. Este cel mai important factor asociat cu formarea ulcerului de presiune.
Ali factori majori de risc n dezvoltarea ulcerelor de presiune sunt: febra, anemia, infeciile,
ischemia, hipoxemia, hipotensiunea, malnutriia, bolile neurologice, suprasolicitarea metabolismului.
Umezeala, cldura excesiv, cutele lenjeriei, resturile alimentare sau aparatul gipsat favorizeaz
dezvoltarea escarelor mai ales la vrstnicii cu afeciuni neuropsihice sau la bolnavii cu accidente
vasculare cerebrale repetate. Pierderea in greutate favorizeaza aparitia escarelor datorita reducerii
grosimii tesutului intre os si piele; medicatia, cum este chimioterapia, terapii biologice, steroizi; lipsa
de lichide(deshidratarea) i bolile cronice de asemenea cauzeaz apariia escarelor.
Profilaxia. Escarele pot aprea n cteva ore sau zile. Astfel, profilaxia implic:
Schimbarea poziiei n pat. Mobilizarea se face la 2-3 ore sau mai des, la nevoie. n foaia de
observaie se vor nota poziia i ora i se urmrete aspectul cutanat.
Asigurarea confortului i meninerea ntr-o stare perfect de igien.
Folosirea materialelor complementare pentru prevenirea escarelor: saltele speciale antiescar,
perne de diverse mrimi i colaci de cauciuc; ungerea pielii cu soluii de oxid de zinc cu
vitamina A i D2.
Alimentaie i hidratare echilibrat.
Se administreaz alimente bogate n proteine (favorizeaz cicatrizarea);
Administrarea de vitamine;
Se hidrateaz cu cel puin 1,5-2 Litri / zi.
Favorizarea vascularizaiei:
Prin masaj
Utilizarea alternativ de cald i rece.
Tratamentul. Tratamentul consta in prevenirea aparitiei leziunilor si vindecarea acestora in
momentul in care s-au format. n funcie de gravitatea rnii se poate apela la o metod chirurgical
sau non-chirurgical (tratament conservator). Tratamentul conservator se aplic escarelor de stadiul I
i II, n timp ce ulcerele aflate n stadiile III i IV au de cele mai multe ori indicaie chirurgical.
Tratamentul include:
restabilirea presiunii sngelui la tesuturi. Schimbarea freventa a pozitiei, cu distribuirea egala a
presiunii, o saltea speciala sau alte suporturi care sa impiedice o presiune constanta
indelungata aspupra unei zone;
curatirea zilnica cu o solutie salina a leziunilor;
mentinerea tesutului sanatos din jurul escarei uscat si curat;
indepartarea tesuturilor moarte si aplicarea de unguente si creme care sa reduca riscul
infectiilor(dermazin, betadin, baneocin, bioxitaracor).
Alte metode care pot fi folosite pentru a mentine rana curata si pentru a induce vindecarea sunt
terapia cu ultraviolete si terapia cu ultrasunete. Daca se produce suprainfectia leziunii este necesara
terapia cu antibiotice. Escarele de decubit severe pot necesita tratament chirurgical.

92. Perioada preoperatorie. Definiie. Fazele. Particularitile perioadei preoperatorii n
chiurgia de urgen i programat.
Perioada preoperatorie este intervalul pe care, bolnavul l petrece de la internare n
staionarul chirurgical pn la momentul interveniei chirurgicale. Acest interval de timp este divers
n dependen de caracterul procesului patologic. n maladiile grave, ce prezint un mare pericol
pentru viaa bolnavului perioada preoperatorie este minimal (operaia imediat). Dac se prevede
un pericol pentru viaa bolnavului n viitorul apropiat perioada preoperatorie este de o mai lung
durat, dar e limitat (operaiile urgente). Pentru operaiile programate timpul pregtirii
preoperatorii este diferit.
Scopul principal al perioadei preoperatoare const n reducerea la minimum a riscului
interveniei chirurgicale. Sistemul de msuri profilactice, efectuate n scopul combaterii unor
eventuale complicaii n timpul interveniei chirurgicale i dup ea constituie pregtirea
preoperatorie.
Pentru a preveni complicaiile operatorii sunt necesare urmtoarele:
de a stabili cu precizie diagnosticul maladiei;
de a depista complicaiile maladiei i afectarea concomitent a diferitor organe i sisteme prin
stabilirea gradului dereglrilor funciilor acestora;
efectuarea unor msuri curative, ce ar putea contribui la ameliorarea funciilor deficiente ale
organelor i sitemelor bolnavului i la vindecarea bolilor asociate i a complicaiilor;
de a determina indicaiile i contraindicaiile ctre operaie;
de a alege corect metoda interveniei chirurgicale i metoda de anestezie;
de a majora forele imunologice a organismului bolnavului;
efectuarea msurilor menite s micoreze pericolul infeciei endogene (baie, bierberit,
curirea tractului gastro-intestinal, sanarea cavitii bucale, .a.).

Dac operaia se va efectua cu anestezie general, e necesar ca nainte de operaie bolnavul s
fie consultat de medicul anesteziolog, care determin varianta optimal de anestezie.
Din momentul cnd bolnavul trece hotarul blocului operator se ncepe perioada operatorie,
care const din urmtoarele etape:
Aranjarea bolnavului pe masa de operaie n poziia respectiv pentru fiecare intervenie
chirurgical.
Inducerea bolnavului n narcoz sau efectuarea anesteziei locale.
Pregtirea cmpului operator.
Efectuarea interveniei chirurgicale (accesul, momentul principal, restabilirea integritii
esuturilor).

In operatia imediata perioada preoperatorie este minima. in operatia pogramata perioada
preopeatorie este mai mare si inklude toate investigatziile necesare.





93. Operaia chirurgical. Definiie. Clasificarea.
Operaia chirurgical este o aciune mecanic exercitat asupra esuturilor i organelor
bolnavului, fiind nsoit deseori de disocierea lor pentru a pune n eviden organul lezat, efectuat n
scopul aplicrii unui tratament ori stabilirii unui diagnostic.
Sunt cunoscute urmtoarele tipuri de operaii chirurgicale:
operaii sngernde, la care se ncalc integritatea pielii i mucoaselor;
operaii nesngernde, la care nu se ncalc integritatea tegumentelor (de exemplu, reducerea
luxaiei);
operaiile curative, snt cele mai frecvente, caracterul lor fiind determinat de problemele ce i le
pune chirurgul;
interveniile radicale, n care se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin ndeprtarea
focarului patologic ori a organului lezat (apendectomia, colecistectomia);
interveniile paliative, n care se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil vindecarea
(de exemplu, gastrostomia n caz de cancer esofagian avansat);
operaiile diagnostice, din care fac parte biopsia, puncia pleural, puncia articulaiior,
pneumotoraxul, laparotomia i toracotomia exploratoare, etc.
operaiile imediate, trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva ore, iar uneori cu
cteva minute numai, poate pune n pericol viaa bolnavului ori nrutete brusc pronosticul.
Drept exemplu servesc operaiile efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile chirurgicale acute
(mai ales n cazul perforrii unor organe cavitare);
operaiile urgente se ndeplinesc peste un interval mic de timp de la internarea bolnavului n
staionar, care este necesar pentru precizarea diagnosticului i pentru pregtirea minimal a
pacientului ctre intervenia chirurgical;
operaiile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii bolnavului, de
exemplu, operaiile cosmetice;
operaiile amnate pn la 10 12 zile se efectueaz pregtirea preoperatorie;
n dependen de faptul cum este nlturat procesul patologic de o dat sau treptat deosebim
operaii efectuate ntr-un timp, doi timpi, etc.


94. Indicii pentru intervenia chirurgical: vitale, absolute, relative (explicaie).
Vitale-de prima urgenta, cind cea mai mica intirziere pune in pericol viata bolnavului (cancerul
stomacului, stinoza piloroduadenala, hemoragii masive).
Absolute- n cazul n care boala sau complicatiile ei nu se pot trata conservativ , fara interventii
chirurgicale ex colicistita, hernii, stenoze, cancer, ulcer, etc/
Relative- Indicaii relative pentru operaii care au loc n bolile ce pot fi tratate atit prin operaie cit
si prin alte tratamente conservative. ex ulcer duadenal/

95. Operaii imediate, urgente i de plan. Noiuni, exemple.
Interveniile imediate trebuie fcute fr nici o ntrziere; amnarea lor cu cteva ore, iar uneori
cu cteva minute numai, poate pune n pericol viaa bolnavului ori nrutete brusc pronosticul.
Drept exemplu servesc operaiile efectuate n hemoragie, asfixie, afeciunile chirurgicale acute (mai
ales n cazul perforrii unor organe cavitare).
Interveniile de urgen snt acelea, care nu pot fi amnate pe timp ndelungat din cauza
evoluiei accelerate a bolii. Aa snt interveniile chirurgicale n tumorile maligne, deoarece
expansiunea lor intens poate duce la metastaze. n aceste afeciuni operaia poate fi amnat numai
pe un termen strict necesar stabilirii exacte a diagnosticului i pregtirii bolnavului pentru operaie.
Interveniile planificate pot fi executate n orice timp fr a duna sntii bolnavului, de
exemplu, operaiile cosmetice.





96. Operaii radicale, paliative i de diagnostic.
n interveniile radicale se urmrete scopul de a vindeca mbolnvirea prin ndeprtarea
focarului patologic ori a organului lezat (apendectomia, colecistectomia);
n interveniile paliative se urmrete alinarea suferinei, cnd nu e posibil vindecarea (de
exemplu, gastrostomia n caz de cancer esofagian avansat);
Din operaiile diagnostice fac parte biopsia, puncia pleural, puncia articulaiior,
pneumotoraxul, laparotomia i toracotomia exploratoare, etc. Stabilirea sau prezicerea diagnosticului
cu ajutorul oricrei metode chirurgicale necesit folosirea n prealabil obligatorie a tuturor metodelor
de diagnostic existente. Operaiile de diagnostic prezint ntr-o msur oarecare un pericol pentru
bolnav i de aceea ele trebuie aplicate numai ca etap de ncheiere n stabilirea diagnosticului;

97.Operatii intr-un timp,doi timpi si mai multi(notiune,exemple)
Interventia chirurgicala in care procesul patologic a fost inlaturat de-o data este numita operatie intr-
un timp.Ca exemplu sunt operatiile :colecistectomia,apendectomie.
Din cauza slabiciunii bolnavului ,gravitatii interventiei chirurgicale creste riscul sfirsitului nefavorabil
,de aceea in unele cazuri interventia se imparte in 2 sau mai multe etape.Ex:cancer cu metastaze.

98.Perioada postoperatorie.Definitie.Faze-(precoce,intermediara,tardiva)
Perioada postoperatorie-intervalul de timp de la finisarea operatiei pina la insanatosirea complete a
bolnavului.Durata acestei perioade este diferita in fiecare caz si depinde de caracterul maladiei
,volumul interventiei chirurgicale si de starea bolnavului.
Sunt 3 faze:
Precoce:pe un interval de 3-5 zile de la finisarea operatiei.In aceasta perioada pot avea loc hemoragii
precoce,soc de diversa etiologie,complicatii pulmonare,complicatii cardiovasculare acute,dereglari ale
tractului digestive si urinar.
Tardiva:2-3 saptamini de la operatie si care finiseaza odata cu ziua externarii din stationar.In aceasta
faza pot avea loc pneumonie,peritonita,supurarea plagii,flebotromboza,tromboembolia.
Indepartata:intervalul de timp de la externarea din stationar pina la recuperarea definitive a
capacitatii de munca.Complicatiile acestei faze de obicei sunt cauzate de erorile tehnice si tactice
comise de chirurgic in timpul operatiei.iar tratamentul acestor complicatii de obicei necesita o
interventie repetata.

99.Chirurgia plastica sau reparatorie.Notiune de grefa cu pedincul nutritive si de grefa libera.
Chirurgia plastica sau reparatorie-o ramura a chirurgiei ce se ocupa de restabilirea formei si a functiei
tesuturilor si a organelor.
Transplantarea orgnelor sau tesuturilor ce se realizeaza cu pastrarea alimentarii sectorului grefat de
la tesutul matern atunci aceasta metoda de plastie poarta denumirea de grefa cu pedicul nutritiv.
In cazul in care organul sau tesutul grefat pierd legatura de nutritie cu terenul matern,metoda poarta
denumirea de transplantare sau grefa libera.Drept indicatii catre transplantarea libera servesc
defectele massive cutanate dupa arsuri,plagile prin scalpare.Defectul poate fi acoperit cu o bucata
mare de piele,cu bucatele mici ,cu un strat de epidermis.

100.Aloplastie.Autoplastie.Homoplastie.Notiuni.Exemple.
Aloplastie:operaie chirurgical de nlocuire a esuturilor cu ajutorul unor materiale strine.
Autoplastie: Intervenie chirurgical cu scopul refacerii unei regiuni distruse a corpului cu ajutorul
unei grefe

luate de la acelai individ.
Homoplastie: Transplantare de gref de la un individ din aceeai specie.

101.Anestezia locala.Indicatii.Contraindicatii.Avantaje.Dezavantaje.
Anestezia locala-disparitia reversibila a sensibilitatii,intr-un anumit sector provocata de actiunea
diferitor factori (chimici,fizici,mecanici)asupra formatiunilor sistemului nervos periferic.
Anestezi alocala este indicata bolnavilor istoviti,slabiti,pacientilor cu virsta inaintata,bolnavilor cu
maladii a sistemului respirator si cardiovascular ,atunci icnd efectuarea anesteziei generale are mare
risc.La alegera metodei de anesteziei e necesar sa stiim ca Anestezia nu trebuie sa fie mai periculoasa
decit operatia insusi.Operatiile mici,ambulatorii,trebuie effectuate cu anestezie locala
Contraindicatiile:
-Hipersensibilitatea bolnavului la Solutia de anestezic
-Copiilor pina la 10 ani
-Hiperlabilitatea neuro-psihica a pacientului
-In caz de operatii urgente pentru hemoragii acute,cind e necesara efectuarea hemostazei.
-Cind chirurgul presupune greutati tehnnice in timpul operatiei.
Avantajele:
actiunea anestezicului este limitata la structurile pe care se intervine, fara a influenta teritorii prea
intinse si fara risc de accidente toxice generale grave.
- deoarece nu necesita pregatiri speciale preanestezice, supravegherea indelungata sau ingrijiri
deosebite postanestezic, se poate folosi cu rezultate foarte bune in conditii de ambulator.
- expune la cele mai putine riscuri vitale.
- nu suprima reflexele protectoare, deci se evita pericolul patrunderii de sange, secretii, corpi straini
in caile respiratorii superioare
-Poti vorbi cu pacientul
Dezavantajele:
-In caz de complicatii nu putem intervene pe un sector mai larg.
-Nu permite efectuarea ei la copii,astfel ii supunem la anestezii generale.
-Nu putem controla in totalmente bolnavul,astfel reflexele pacientului sunt prezente.(poate misca
membrele superioare sau in dependent unde are loc interventia)

102.Metode de anestezie locala.Caracteristica preparatelor principale.
1.Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se
indica in inele intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se
utilizeaza solutie de cocain1-4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
2.Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru
inlaturarea
tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati
tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii operatorii cu solutie anestezica si
ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
3.Anestezia de conducere:administrarea anestezicului in apropierea trunchiului nervos.Solutiile de
novocaina si lidocaina (0.5-1%)care pot fi administrarea perineural sau endoneural.
4.Anestezia subarahnoidiana-introducerea anestezicului in spatial subarahnoidian,care blocheaza
radacinile nervilor rahidieni.Se utilizeaza lidocaina 2% 2ml,novocaina 5%2ml,sovcaina 1% 0.4-0.8 ml.
5.Anestezia peridurala(epidurala,extradurala):introducerea anestezicului in spatial epidural al
coloanei vertebrale.Indicatii:operatiile genecologice,urologice.

103.Anestezia de contact si prin infiltrare,Particularitatile metodei a VIsnevski.
Anestezia de contact(superficiala):consta in administratea de solutie de anestetic pe mucoasa.Se
indica in inele intervetii in oftalmologie.Chirurgia mica a mucoasei nazele si a cavitatii bucale.Se
utilizeaza solutie de cocain1-4%,lidocaina 5%,dicaina 3%
Anestezia prin infiltrare:Solutii de lidocaina 0.25-0.5%,sau novocaina 0.25-0.5%.Se indica pentru
inlaturarea
tumorilor superficiale de dimensiuni mici,sau operatiile ce nu sunt insotite de dificultati
tehnice:apendectomie,herniotomie.Tehnica este injectarea regiunii operatorii cu solutie anestezica si
ca rezultat poate fi contactul anestezicului cu terminatiunile nervoase.
Anestezia prin infiltrare Visnevskiconsta in administrarea pe straturi a novocainei,deci prin
infiltrarea tesuturilor cu solutie anestezica.Dupa disecarea stratului superficial e necesar de introdus
novocaina in urmatorul strat mai adinc.Deci procedura se efectueaza in consecutivitatea
urmatoare:infiltrarea tesuturilor cu novocaina-incizia,infiltrare-incizie.


104.Anestezia regional.Anestezia prin procedeul Oberst-Lukasevici.
Anestezia regionala poate fi obtinuta ca rezultat al contactului substantei anestezice cu terminatiile
nervoase superficial sau prin administrarea anestezicului in tesuturile unde sint terminatiile sensibile
ale nervilor periferici.
Anestezia de conducere Oberst Lukasevici consta in introducerea novocainei de 1-2% pe ambele parti
laterale ale degetului.In prealabil pe falanga bazala.Metoda e utilizata pentru operatii la degete in caz
de panaritiu,plagi ale degetelor.

105) Anestezia locala intravenoasa si intraostala.Indicatii. Tehnica. Preparate
Anestezia intraosoasa. - dupa asezarea membrului in pozitie ridicata se aplica garoul pina la
disparitia pulsului in arterele periferice. Dupa anestezia pielii stratul celulat subcutanat si a
periostului cu un ac Bir scurtat prevazut cu mandren se stapung tesuturile moi si prin miscari de
rotatie se impinge acul prin stratul compact al osului, stratul spongios la o adincime de 1,5 cm, tragind
acul inapoi cu 0,3- 0,5 cm se intruce Solutia de novacaina de 0,25%.
Pentru anestezia piciorului garoul se aplica pe treimea inferioara a gambei, acul se introduce in capul
osului metatarsian sau in calcaneu se injecteaza 50-60 ml novacaina.
Anestezia gambei- garoul 1/3 inferioara a coapsei, acul se introduce in glezna sau in calcaneu, 100-
120 ml novocaina
Anestezia coapsei- garoul 1/3 superioara a coapsei, acul se introduce in maliola, sub 120-150 ml de
solutie.
Anestezia miinii- garoul pe antebrat, acul- in capul osului metacrapian, 35-40 ml novocaina
Anestezia antebratului- garoul se aplica pe umar, acul se introduce in epifiza radiuslui sau a ulnei, se
injecteaza 60-70 ml novocaina
Anestezia umarului- se injecteaza in olecran 90-120 ml novocaina de 25 %
Anestezia intravenoasa pentru membre
Cu un bandaj elastic circular se leaga membrul imediat deasupra lui se aplica garoul, se scoate
bandajul elastic si la limita inferioara a cimpului operator se aplica a 2 garou, intre aceste garouri se
prepara una din venele membrilor. Legaturind una din extrimitatile venei in cealalta se pompeaza
(central sau periferic) sub presiune novocaina, in vena membrului superior- 50 ml, in cel inferior- 80-
100 ml de solutie de novocaina de 0.5% .
Anestezia se instaleaza dupa 10-16 min pentru a evita intoxicarea cu novocaina in urma patrunderii ei
rapida in singe, se vor scoate garourile cu prudenta dupa operatie. Primul se scoate garoul aplicat pe
segmental periferic al membrului, apoi acel de pe partea central.

106) Rahinestezia. Indicatii. Substante. Tehnica
Rahianestezia- este o forma de anestezie loco-regionala, efectuata in coloana vertebrala in spatiul
dintre doua vertebre, care presupune inteparea durei mater (implicit si a arahnoidei) cu un ac foarte
subtire si injectarea in lichidul cefalorahihidian (LCR) a unei substante anestezice (cel mai frecvent
utilizate fiind bupivacaina, xilina, ropivacaina
Indicatiile rahianesteziei:

1. Indicatii diagnostice:
- pentru a putea face deosebire dintre durerea de tip periferic si cea de tip central,
- pentru diagnosticul unor boli neurologice.

2. Indicatii terapeutice:
- anestezie in ocluzii arteriale prin spasm sau tromboze,
- dureri puternice rezistente la analgeticele majore,
- in anurii produse de mecanisme imune,
- la bolnavi cu scleroemfizem pulmonar si bolnavii astmatici,
- interventiile chirurgicale in etajului abdominal,
- insuficienta cardiaca congestiva prin scaderea rezistentei periferice.
Substante: 1.5-2ml solutie de novocaina de 5% si 0.3-1 ml sol. Sovocaina de 1%..Doza in dependent de
starea pacientului si durata probabila a operatiei.
Tehnica Raheanesteziei: Bolnavul va fi asezat transversal pe masa de operatie cu spatele maximal
indoiat spre chirurg cu scopul largirii spatiului dintre apofizele spinale si arcurile vertebrale. In
punctia rahidiana se impune respectarea celei mai riguroase asepsii, spatele se sterge cu alcool se
badijoneaza cu tinctura de iod care apoi se spala cu alcool.
Repere: 1. linia dreapta ce uneste punctele superioare ale crestelor iliace dreapta si stinga trece prin
apofiza spinoasa a vertebrei IV lombare
2. linia care uneste unghiurile inferioare ale omoplatilor trece prin apofiza spinoasa a vertebrei VII
toracice
3. Apofiza VII a vertebrei cervicale se palpeaza aproape intotdeauna bine.
Folosind unul dintre reperele indicate se poate determina nivelul necesar pentru punctionare.Cu un ac
subtire se introduce intracutant la acest nivel si intre apofizele spinoase, 3-5 ml de solutie de
novacaina 0,5 %. Acul trebuie impins in plan strict sagittal, fara a devia. Unghiul planului orizontal
trebuie sa corespunda inclinarii apofizelor spinoase in diverse segmente ale coloanei vertebrale.
Imediat dupa aparitie lichidului cefalorahidian se va opri miscarea acului, pentru a nu leza radacinile
nervoase, iar in punctie mai sus de vertebra II lombara maduva spinarii. La aparitie lichidului
cefalorahidian in ac se racordeaza la ac seringa umpluta cu cantitatea strict necesara de solutie
anestezica (0,3 1,0 ml de solutie de sovcaina de 1% sau 1,5- 2,0 ml de solutie de novocaina de 5%) si
se aspira in ea 2-5ml de lichid cefalorahidian. Culcind bolnavul, vom urmari ca capul sa-i fie situate
mai sus de nivelul coloanei vertebrale, iar barbia sprijina de torace, fapt absolut nevesar in cazul
administrarii solutiilor grele.
Rahianestezia se desfasoara de obicei in trei stadia. Stadia I incepe dupa introducerea substantei
anestezice in spatial subarahnoidian. Bolnavul percepe senzatia de caldura la picioare, la inceput
dispare sensibilitatea dureroasa, pe urma cea termica si tactila, faza dureaza de la 3 la 20 min. La
inceput dispare sensibilitatea in regiunea perineala, pe urma sensibilitatea mebrelor inferioare si a
metamerelor situate mai sus pina la nivelul injectiei. Raralel cu abolorea sensibilitatii in ordine
similara dispar reflexele cutanate si ligamentare.
In stadia II se dezvolta anestezia si relaxarea musculara complete. De obicei se instaleaza peste 10-15
minute de la injectarea anestezicului si dureaza de la 45 min pina la 1 ora 20 min.
Stadia III se caracterizeaza prin restabilirea miscarilor, sensibilitatii si reflexelor. Dureaza de obicei
20-30 min. Restabilirea functiilor, miscarile, pe urma sensibilitatea tactila si, ultima, sensibilitatea
dureroasa.

107 Rahianestezia. Complicatiile. Contraindicatii
Contraindicatiile Rahianesteziei se impart in 2 grupe: absolute si relative.
Absolute sunt acelea in care afectarea rahianesteziei afectiaza direct viata pacientului. Socul grav,
tensiunea arteriala joasa, piodermita la nivelul functionarii, leziuni ale sistemului nervos central,
deformatiile coloanei vertebrale fac imposibila efectuarea acestui tip de anestezie.
Relative sunt mult mai numeroase: de compensare activitatii cardiace, starea generala grava,
obezitatea, virsta precoce, procese patologice cronice ale coloanei vertebrale care complica efectuarea
anesteziei. Nu se recomanda rahianestezia in hipotensiune pronuntata sau hipertensiune pronuntata.
Complicatiile.
Toate complicatiile pot fi impartite in III Grupe.
1. Care se depisteaza in cursul efectuarii
2. Care apar in stadiile de manifestare a anesteziei ( accidente in cursul anesteziei)
3. Tardive
In cursul efectuarii rahioanesteziei se poate rupe acul introdus intre apofizele spinale si arcurile
vertebrale.
1. Scaderea brusca a tensiunii arteriale nefiind depistata la timp, poate duce la exitus. Aceasta
complicatiedevine si mai periculoasa daca se creeaza conditii pentru scurgerea anestezicului in
bulbul rahidian. Cea mai buna profilaxie consta in injectarea subcutanata cu 20-30 min inainte
de anestezie a 1 ml de solutie de efedrina 5%, a substantelor cardiace si pozitionarea corecta a
capului bolnavului. In cazuri extrem de grave se va recurge la transfuzia de singe.
2. 2 Varsatura in marea majoritate a cazurilor are un caracter reflex. Asocierea tulburarilor
respiratorii si scaderea tensiunii arteriale denota raspindirea anesteziei in sus si paralizia
centrilor bulbari. In asemenea cazuri trebuie luate masuri urgente pentru ameliorarea
activitatii cardiace in tulburari respiratorii importante se practica ventilatia pulmonara
artificiala, chiar si oxigenoterapia, administrarea lobelinei s.a.
3. 3. In anestezia inalta cu doze mari, insotita de coborirea jumatatii superioare a trunchiului si
extensia capului, poate surveni sincopa respiratorie(oprirea respiratiei). In acest caz masura
fundamentala de ajutor este ventilatia pulmonara artificiala, administrarea substantelor
medicamentoase care stimuleaza centrul respirator (analeptice respiratorii).

Din complicatiile tradive fac parte urmatoarele:
1. Meningita purulenta se intilneste extrem de rar. Cauzele ei pot contamina cu flora de pe
suprafata pielii in timpul punctionarii.
2. Paraliziile si parezele moptorii intr-un mod aparte decurg paraliziile (parezele) nervilor
oculomotori aparute, de obicei, la citeva zile sau chiar saptamini dupa anestezie. Instalarea lor
se explica prin meningita locala aseptica in regiunea radacinilor acestor nervi. Complicatiile
mentionate dispar de obicei in primele 2-3 luni, insa uneori pot dura peste 6 luni.
3. Meningismul se manifesta prin cefalee pronuntata, greata, varsaturi, somnolenta, bradicardie,
redoarea cefei, cresterea temperaturii corpului.
4. Cefaleea (durerile de cap) este cea mai frecventa complicatie prostoperatorie. Poate tulbura
capacitatea de munca si cauza multe suferinte bolnavului. Uneori cefaleea este insotita de vertij
(ameteala), greata, varsatura si tulburari de echilibru.

108 Anestezia epidurala.Indicatii.Tehnica.Substante
Anestezia epidurala- consta in injectarea unei solutii de anestezic in spatiul peridural
(intre vertebresi duramater, invelisul meningean cel mai exterior).
Indicatii - In regiunea lombara, peridurala este indicata in cursul operatiilor ginecologice, ale
cailor urinare sau alemembrelor inferioare, mai rar ale cailor digestive (apendicectomia, de
exemplu). Ea este utilizata, de asemenea, la pacientii debilitati, pentru a diminua durerile
postoperatorii in urmatoarele doua zile dupa operatie si, in cursul nasterilor, pentru atenuarea
durerilor unei nasteri pe cai naturale sau pentru a realiza o cezariana. Peridurala cervicala sau
dorsala permite practicarea operatiilor de tiroida, ale organelor otorinolaringologice, ale arterelor
carotide si ale sanului.
Solutii: solutie de dicaia (3:1000) se pregateste in ziua de operatie
Tehnica anesteziei epidurale: Bolnavul se va aseza pe asa de operatie in aceeasi pozitie ca
si in rahianestezie.Spatele bolnavului va fi flectat inapoi,capul aplecat,membrele superioare dea
lungul coapselor. Dupa badijonarea regiunii lombare cu alcool,clorhexidrina,tinctura de ion,se
descopera cu degetul spatiul dintre apofizile spinale ale vertebrelor in raport cu regiunea
interventiei chirurgicale si se introduc 1-2 ml de sol.anestezica. Lungimea acului e 6 cm grosimea
nu mai mare de 1 mm. Acul se introduce in spatiul intervertebral ales din timp,la o adincime de
2cm. Apoi la ac se ajusteaza seringa cu un piston ce aluneca usor, ceea ce permite perceperea
rapida a scaderii tensiunii din seringa.Trecerea libera a solutiei izotonice in spatiul epidural la o
apasare usoara pe pistonul seringii cit si lipsa scurgerii lichidului din ac dupa scoaterea
seringii,arata ca acul a ajuns in spatiu epidural. Dupa ce neam convins ca acul se gaseste in spatiul
epidural,se va aspira in seringa 5ml de sol. de dicaina pregatita si seringa se va ajusta din nou la ac.
Dupa introducerea primii portii de anestezic 5ml de dicainase va face o pauza de 5 min. Daca dupa
scurgerea acestui interval de timp sensibilitatea persista pe membrele inferioare, regiunea
lombara si abdominala si nu se constata scurgerea lichidului din ac se vor introduce urmatorii 5 ml
de dicaina. Dupa o pauza de inca 5 min daca nu sa instalat anestezia jumatatii inferioare a corpului
iar starea generala a pacientului ramine satisfacatoare, se poate introduce si restul de solutie de
dicaina, de preferat in 2 reprizde a cite 5 ml de fiecare. Pentru obtinerea unei anestezii eficiente
sunt deajuns 20ml de solutie de dicaina (3:1000) . Pacientilor de statura inalta si obezi doza de
dicaina poate fi marita pina la 25ml,iar la cei in virsta si slabiti precum si cei cu hipo- sau
hipertensiune doza de dicaina se va alege strict individual, reducind pina la 15ml. Dupa terminarea
introducerii anestezicului bolnavului se culca in pozitie orizontala. La aparitia vertijului sau
senzatiei de astenie, bolnavii vor fi asezati in pozitie orizontala pina la terminarea anesteziei care
poate fi terminata in decubit lateral. Peste 30-40 min dupa introducerea primii portii de dicaina
survine anestezia completa care dureaza 3-5 ore . In caz de anestezie insuficienta de profunda ea
poate fi completat prin narcoza 15-20 ml de eter, injectie intravenoasa a 5-10ml desolutie de
hexinal de 10% sau prin anestezia locala de sol. de novacaina de 0.25% . Doza mai mare de 5ml de
dicaina (3:1000) in rahianestezie este toxica. Reisind din cele spuse prima portie de sol de dicaina
introdusa nu trebuie sa depaseasca 5 ml .

109.Blocaje cu novocaina.(vagosimpatic.paranefral,interocostal)
Aceste procedee produc inhibitia conducerii nervoase la nivelul trunchiurilor nervoase periferice.
*Blocajul cervical vago-simpatic:la intersectia muschiuliu SCM cu vena jugulara externa intre muschi
si apofiza transverala se introduce 20-40 ml de novocaina 0.25%.Indicatii:socul pleura-
pulmonar,fracture multiple a coastelor,arsuri in regiunea toracica.
*Blocajul lombar(paranefral):in unghiul format de coasta XII si muschiul erector al trunchiului ,in
spatial paranefral se introduce 60-120 ml de novocaina 0.25%.INdicatii:colica renala,pancreatita
acuta,ileusul dynamic,trauma inchisa a abdomenului.
*Blocajul nervilor intercostali:sub marginea inferioara a coastei la distant de 8 cm de linia axilara
posterioara se introduce 5-10 ml novocaina 1-2 %.