Capitolul 6. PROCESOARE DE TEXTE.

6.1. Procesoare de documente si editoare de texte.

6.2. Procesorul de documente Word.

6.1. Procesoare de documente şi editoare de texte

Programele de editare ocupă un loc important în cadrul programelor
utilitare incluse în software-ul oricărui sistem de calcul. Programele de
editare permit introducerea, într-o manieră interactivă, a unor documente
şi păstrarea lor în memoria externă a sistemului de calcul, în scopul
consultării sau modificării lor ulterioare. Pentru preluarea, în regim
interactiv, a datelor se folosesc echipamentele de intrare (ex: tastatură,
scanner, mouse, etc.); la memorarea documentelor în memoria externă a
sistemului de calcul se folosesc unităţi de hard-disk, floppy-disk, CD,
unităţi de bandă magnetică, etc. În funcţie de facilităţile pe care le oferă
utilizatorului, programele de editare se împart în două mari categorii:
• programe editoare de texte
• programe procesoare de documente.
Editoarele de texte au mai puţine facilităţi, fiind destinate, mai ales,
preluării de texte şi memorării lor în fişiere de tip text, adică în fişiere în
care datele sunt codificate utilizând un cod alfanumeric, de exemplu codul
ASCII. Fiecare sistem de operare interactiv posedă un astfel de program
de editare texte, de exemplu: programul EDIT pentru MS-DOS, programul
Notepad pentru Windows, editoarele ed, ex, vi, pentru Unix, etc.
Editoarele de texte pot fi utilizate pentru preluarea în memoria externă a
sistemelor de calcul a programelor, în varianta lor iniţială, aceea de
program sursă. Prin dezvoltarea, în cadrul software-ului de programare, a
mediilor de programare, a fost inclus, ca o componentă a unui mediu de
programare, şi editorul de texte, tocmai pentru a putea realiza preluarea
iniţială a programului sursă şi, eventual, modificarea ulterioară a acestuia.
Pentru exemplificare, descriem, pe scurt, funcţiile oferite de Notepad,
editorul de texte Windows:
 • această aplicaţie permite generarea de documente de tip text, pe
care le memorează în fişiere ASCII cu extensia implicită .TXT
• documentele astfel memorate pot fi ulterior modificate sau listate
• ca facilitate de editare a textelor, este posibilă alegerea fontului cu
care se scrie, incluzând în alegerea făcută: numele fontului,
dimensiunea caracterelor, stilul de afişare (Regular, Bold, Italic,
Bold Italic) ca şi tipul de caractere folosit: latine, chirilice, greceşti,
etc.
• este posibilă manevrarea blocurilor de text, prin copierea sau
mutarea lor, de la o poziţie din text la alta; copierea unui bloc
(Copy) se face cu păstrarea imaginii iniţiale a blocului în text, în
timp ce mutarea unui bloc de text (Cut) se face cu ştergerea
blocului din poziţia iniţială şi inserarea lui (Paste) în noua poziţie
• ca facilitate suplimentară este oferită o funcţie de căutare şi
localizare în text a unui grup de caractere (Find), cu posibilitatea de
repetare a căutării (Find Next) sau de înlocuire a grupului găsit cu
un altul (Replace)
• în plus, aplicaţia permite inserarea în textul editat a datei şi orei
curente, gestionate de sistemul de operare.
O proprietate importantă a editoarelor de texte este faptul că aceste
aplicaţii generează fişiere de tipul WYSIWYG (What You See Is What You
Get), adică fişiere în care nu sunt inserate decât caracterele vizibile,
codificate alfanumeric, fără a include şi caractere 'ascunse', de exemplu
caractere pentru controlul formatului de afişare a documentului sau
pentru descrierea alinierii în pagină, în paragrafe, în interiorul rândului,
etc. În general, utilizarea unor astfel de caractere de formatare este
proprie aplicaţiei care a generat documentul şi, din acest motiv, un astfel
de document poate fi citit, ulterior, numai cu aplicaţia cu care a fost
generat. În contrast, un fişier de tip WYSIWYG poate fi citit cu orice
aplicaţie care poate prelucra fişiere de tip text.
Un exemplu de aplicaţii care nu generează fişiere de tip WYSIWYG sunt
procesoarele de documente. O aplicaţie procesoare de documente oferă
un pachet de funcţii mult mai bogat, care permite generarea unor
documente complexe, asigurând şi funcţii suplimentare de lucru cu aceste
documente. Exemple de aplicaţii procesoare de documente sunt: Wordstar
pentru CP/M şi preluat ulterior în MS-DOS, Write pentru mediul Windows
3.x sau Word pentru Windows 9x. Funcţiile pe care le poate asigura un
procesor de documente sunt:
• introducerea, memorarea, modificarea şi tipărirea documentului
• definirea aspectului documentului:
○ caracterele folosite
○ alinierea în pagină
○ formatarea paginilor
• lucrul în document la nivel de bloc, pentru operaţii de copiere,
mutare, ştergere, localizare, înlocuire, etc.
• includerea în document a unor secvenţe speciale, de exemplu: antet
de pagină, sfârşit de pagină, note de subsol, comentarii pe
marginea documentului, formule standard de adresare, marcaje,
etc.
• includerea în document a unor 'obiecte' speciale:
○ imagini
○ tabele
○ legături către alte documente (legături numite hyperlink-uri),
etc.
• funcţii speciale, de tipul: verificare şi corectare automată a erorilor
de ortografie, sintaxă sau formatare a documentului; evidenţa
modificărilor aduse în document, prin jurnalizare sau prin evidenţă
statistică; definirea şi utilizarea unor secvenţe de comenzi, numite
macrouri, etc.
• generatoare automate diverse, cum ar fi generatorul de tabele,
generatorul de documente de un anumit fel, etc..
Rezultatul utilizării unui procesor de documente poate fi un document
complex, care să includă atât text, cât şi imagini, reprezentări tabelare
sau grafice, şi care să fie corelat cu alte documente, prin intermediul
legăturilor de tip hyperlink. Un astfel de document este cunoscut sub
numele de document hypertext.

6.2. Procesorul de documente Word.

Aspectul ferestrelor. Procesorul de documente Word face parte din
pachetul de aplicaţii Office, dezvoltat de firma Microsoft, pentru sistemul
de operare Windows. Această aplicaţie are, pe de o parte, trăsăturile
generale ale unei aplicaţii Windows şi, pe de altă parte, trăsături care o
particularizează, trăsături legate de funcţiile ei specifice. Ca pentru orice
aplicaţie Windows, şi pentru aplicaţia Word interfaţa cu utilizatorul este
realizată prin intermediul ferestrei de aplicaţie. Fiecare document cu care
se lucrează, la un moment dat, sub controlul aplicaţiei Word, are ataşată
o fereastră document; Word este o aplicaţie care poate gestiona, la un
moment dat, mai multe ferestre document. Fereastra de aplicaţie Word
include toate elementele caracteristice unei ferestre Windows:

• bara de titlu, în care poate să apară afişat şi numele documentului

activ;
• bara cu meniul orizontal al aplicaţiei;
• una sau mai multe bare cu instrumente ale aplicaţiei, adică butoane
de comandă, grupate pe tipuri de funcţii; fiecare grup de butoane
de comandă poate fi afişat sau nu în fereastra aplicaţiei, în funcţie
de alegerea făcută în opţiunea View>Toolbars
 • bara de stare, în care se indică poziţia curentă în documentul activ,
dimensiunea documentului şi alte informaţii legate de contextul de
lucru.
Aplicaţia Word poate gestiona simultan mai multe documente; fiecărui
document deschis îi este atribuită o fereastră document; în acest fel, la un
moment dat, pot fi deschise mai multe ferestre document, dar o singură
fereastră document este activă, adică afişează cursorul în document şi
permite lucrul cu documentul respectiv. Lista tuturor ferestrelor document
deschise, la un moment dat, este afişată în capitolul al doilea al meniului
Window; prin intermediul acestei liste se poate comuta de la un document
activ la altul, alegând, din listă, numele documentului dorit. O fereastră
document poate conţine:
• bară orizontală şi una verticală care includ riglele pentru definirea
alinierii în rând şi în pagină, dacă a fost selectată opţiunea
View>Ruler;
• barele de defilare orizontală şi verticală, împreună cu butoanele de
comandă, pentru deplasarea rapidă în document.
Crearea, memorarea şi tipărirea unui document Word.

Un document Word poate fi creat interactiv, introducându-l de la

tastatură, sau poate fi creat pornind de la alte fişiere, text sau de altă
natură, preluate din discul sistemului. Generarea unui nou document
Word poate fi făcută cu ajutorul generatorului de documente care se
activează la secvenţa de comenzi File>New. Acesta permite generarea
unui document nou sau a unei machete de document (Template); pentru
diferite tipuri de documente, generatorul oferă un set de machete din care
poate fi selectată cea dorită, pentru generareanoului document. Un
document creat trebuie să fie salvat în memoria externă a sistemului de
calcul, pentru a permite accesarea sa ulterioară. Operaţia de salvare în
disc a documentului din fereastra activă se realizează cu comanda
File>Save As, caz în care se cere şi numele sub care va fi salvat
documentul, sau cu comanda File>Save, în cazul în care se acoperă o
imagine a documentului, deja creată în disc.

Extensia implicită sub care se salvează un document Word este .DOC;

extensia implicită pentru o machetă de document este .DOT .
Pentru a deschide un document salvat anterior în disc se utilizează
opţiunile File>Open; fereastra de dialog care se deschide permite
declararea numelui de fişier care conţine documentul dorit sau căutarea şi
localizarea lui în disc, conform unui set de criterii care se pot defini:
 • după tipul fişierului
• după folderul sau calea în arborele de directori către subarborele în
care se realizează căutarea
• după conţinutul fişierului
• după data ultimei modificări, etc.
Opţiunea File>Close are ca efect închiderea ferestrei document active;
dacă documentul care a fost editat în fereastra document a fost salvat în
disc, atunci se închide şi fişierul în care a fost salvat documentul; dacă nu
a fost salvat în disc, documentul introdus se pierde; din acest motiv,
înainte de a închide fereastra document, aplicaţia Word oferă o ultimă
şansă utilizatorului, pentru a salva documentul editat.
Penultimul capitol al meniului File conţine lista ultimelor documente
deschise; această listă este permanent actualizată şi este memorată până
la activarea următoare a aplicaţiei Word; în felul acesta se poate deschide
rapid unul dintre ultimele documente cu care s-a lucrat.
Un alt capitol al meniului File permite gestionarea imprimării documentului
activ. În acest scop, se defineşte mai întâi aşezarea în pagină, prin:
• definirea dimensiunii marginilor laterale ale paginilor documentului
• alegerea tipului şi dimensiunii paginilor
• definirea orientării textului în pagină: Portrait pentru orientarea
paginii pe verticală sau Landscape pentru orientarea paginii pe
orizontală, etc.
Toate aceste setări pot fi făcute utilizând paginile ferestrei de dialog
deschise de comanda File>Page Setup.
Vizualizarea aspectului general al documentului, aşa cum apare acesta
când este imprimat, se poate realiza cu opţiunea File>Print Preview.
În sfârşit, comanda de listare este File>Print; această comandă deschide
o fereastră de dialog care permite utilizatorului să declare:
• tipul de imprimantă folosit şi caracteristicile tehnice ale operaţiei de
listare

• domeniul de pagini din document care se imprimă şi natura

informaţiilor imprimate (documentul propriu-zis, comentariile,
 formulele standard, etc.)
• ordinea de imprimare a paginilor, numărul de exemplare din fiecare
pagină, etc.
Funcţii de formatare a documentelor Word. Prima operaţie privind
formatarea documentului Word este definirea încadrării în pagină,
prezentată în paragraful anterior (File>Page Setup). Aspectul textului
editat se defineşte cu comanda Format>Font, selectând:

• fontul şi stilul fontului (normal, îngroşat, înclinat)

• dimensiunea şi culoarea caracterelor
• opţiuni suplimentare: caracter subliniat, exponent, indice, caracter
animat, etc.
Pot fi inserate în document simboluri speciale, de exemplu: operatori
matematici, literele alfabetului specific diverselor limbi, semne de
punctuaţie speciale, alte simboluri - săgeţi, figuri geometrice, chenare,
etc. Comanda Insert>Symbol permite selectarea unui astfel de caracter
special, pentru a fi inserat în document sau permite definirea unei
combinaţii de taste (Shortcut Key) a cărei utilizare să aibă ca efect
inserarea caracterului ales în document.
Opţiunea Format>Paragraph permite:
 • definirea modului de aliniere a textului în paragrafe
• definirea distanţei dintre rândurile textului
• definirea poziţiei în pagină pentru punctele de aliniere la utilizarea
tastei Tab, precum şi a modului de aliniere în jurul acestor puncte,
etc.
Pentru introducerea de efecte speciale în pagină, de tipul chenarelor,
marginilor sau fundalurilor, pentru o întreagă pagină sau pentru un
paragraf, se foloseşte comanda Format>Borders and Shading.
În sfârşit, se pot defini simbolurile care marchează în text enumerările,
simple sau imbricate, folosind comanda Format>Bullets and Numbering.
În documentul Word pot fi inserate anumite enunţuri speciale, care pot fi
gestionate la nivel de document:
• antetul de pagină şi finalul de pagină se definesc o singură dată şi
vor fi tipărite pe fiecare pagină a documentului; pentru a le defini
sau a le modifica, se dă comanda View>Header and Footer;
• numărul paginii, cu descrierea modului de inserare în pagină, a
formatului de afişare şi a secvenţei care se numerotează, cu
comanda Insert>Page Numbers;
• data şi ora gestionate de sistem, într-un format de afişare ales cu
comanda Insert>Date and Time;
• notele de subsol de pagină sau de sfârşit de document pot fi
adăugate cu Insert>Footnote şi consultate cu View>Footnotes;
caracteristica lor principală este că pot fi numerotate în secvenţă, în
interiorul paginii, al secţiunii sau al întregului document;
• comentariile pe marginea documentului pot fi inserate cu
Insert>Comment şi pot fi vizualizate cu View>Comments; aceste
comentarii pot fi listate separat de document; sunt marcate
punctele din document unde au fost inserate comentarii;
 • pot fi folosite în interiorul documentului anumite formule standard:
de adresare, la începutul sau la sfârşitul documentului, de început
sau de sfârşit de pagină, semnătura, etc.; acestea sunt selectate
dintr-o listă, în care sunt grupate după semnificaţie, cu comanda
Insert>AutoText; cu secvenţa de comenzi
Insert>AutoText>AutoText este posibilă modificarea acestei liste,
precum şi definirea regulilor de realizare a corecţiilor automate în
document.
Editarea documentelor Word. Operaţia de editare a unui document se
referă la adăugarea, ştergerea sau modificarea conţinutului documentului.
Pentru uşurarea operaţiei de editare a documentelor, aplicaţia Word oferă
utilizatorului posibilitatea de definire a blocurilor, în document şi de
realizare a operaţiilor la nivel de bloc. Odată selectat, cu combinaţia de
taste Shift+săgeată sau prin baleiere cu mouse-ul, un bloc poate fi copiat,
mutat sau şters din document; se pot modifica, de asemenea, şi opţiunile
de formatare, pentru un întreg bloc. Pentru selectarea întregului
document activ se poate folosi comanda Edit>Select All.
Pentru anularea efectului ultimelor operaţii de modificare a conţinutului
documentului editat poate fi utilizată comanda Edit>Undo; aplicaţia Word
memorează în secvenţă operaţiile efectuate asupra documentului şi poate
anula efectul acestora, în ordinea inversă efectuării lor, pentru un număr
limitat de operaţii. Comanda inversă celei de anulare este comanda
Edit>Redo sau Edit>Repeat, după caz.
O facilitate importantă oferită de aplicaţia Word, pentru editarea
documentelor, este posibilitatea de a transfera datele între diferite
aplicaţii Windows aflate în execuţie. Acest transfer de date se poate face
prin intermediul memoriei Clipboard, memorie gestionată în comun de
aplicaţiile Windows. În cazul general, datele sunt memorate în Clipboard
la nivel de bloc, prin intermediul comenzilor de editare Edit>Copy sau
Edit>Cut; pentru inserarea în document a unui bloc memorat deja în
Clipboard se foloseşte comanda Edit>Paste.

Se poate memora în Clipboard, pentru a fi inserată apoi într-un document,

imaginea curentă a ecranului, prin activarea tastei PrtScrn, sau se poate
memora conţinutul ferestrei active, cu activarea tastelor Alt+PrtScrn.
Legătura de date care se realizează prin intermediul memoriei Clipboard
între două aplicaţii Windows este o legătură instantanee, de moment;
imaginea datelor care se transmit de la o aplicaţie la alta este o imagine
statică. Este posibilă definirea unei legături permanente, prin date, între
două aplicaţii Windows, folosind tehnica OLE (Object Linking and
Embedding). Această tehnică permite conectarea a două aplicaţii, pentru
utilizarea în comun a datelor, în două moduri:
• prin legare
• prin încastrare.
Pentru explicarea tehnicii OLE se definesc următoarele elemente
implicate:
• aplicaţia sursă (sau aplicaţia server) - este aplicaţia care a generat
documentul sursă;
• documentul sursă - este documentul care va furniza blocul de date
ce va fi folosit în comun;
• aplicaţia destinaţie (sau aplicaţia client) - este aplicaţia care a
generat documentul destinaţie;
• documentul destinaţie - este documentul care va primi blocul de
 date care va fi folosit în comun.

Conectarea prin legare a două aplicaţii are loc atunci când în aplicaţia
client se memorează, odată cu blocul de date, şi legătura către
documentul sursă; rezultatul legării celor două documente este că atunci
când se modifică blocul de date în documentul sursă, acesta va apărea
modificat şi în documentul destinaţie. Restricţia care se impune în cazul
utilizării procedeului de legare este de a nu modifica locaţia documentului
sursă; în caz contrar, legătura definită în documentul destinaţie se rupe şi
blocul inserat capătă un caracter static. Pentru a realiza legarea într-un
document Word se foloseşte comanda Edit>Paste Special>Paste Link.
Comanda Edit>Links permite vizualizarea şi gestionarea tuturor legăturilor
definite pentru documentul activ, ca document client. Conectarea prin
încastrare a două aplicaţii se realizează atunci când, prin inserarea
blocului în documentul destinaţie, se memorează şi legătura cu aplicaţia
server; în acest caz, pentru a realiza modificarea blocului în documentul
destinaţie, se activează automat aplicaţia server, cea care a generat
blocul. Operaţia de încastrare se realizează cu comanda Insert>Object.
Un alt instrument oferit utilizatorului pentru editarea documentelor Word
este facilitatea de căutare, cu comanda Edit>Find, eventual de căutare cu
înlocuire a enunţului localizat cu un altul, cu comanda Edit>Replace.
Poziţionarea într-un document se poate face cu comanda Edit>Go to; are
loc poziţionarea conform criteriului ales: număr de pagină, număr de linie,
marcaj, comentariu, notă de subsol, tabel, etc.
Modificarea tipului de caracter folosit în textul selectat (majuscule sau
minuscule) se poate realiza automat cu comanda Format>Change Case.

Verificarea corectitudinii ortografice şi gramaticale a textului, pentru o

limbă selectată dintr-o listă, se realizează automat, conform opţiunilor
definite cu comanda Tools>Spelling and Grammar.
Obiecte speciale în documentele Word. Documentul Word poate fi
îmbogăţit şi cu alte elemente, în afara informaţiei de tip text:
 • elemente de tip: imagine, sunet, secvenţe video, introduse cu
comanda Insert>Picture; aceste elemente sunt existente deja în
disc, în momentul inserării lor, ele fiind create cu aplicaţii specifice
• altă posibilitate este de a genera elementul dorit, prin activarea unei
aplicaţii dedicate, selectate dintr-o listă de aplicaţii prezentată de
comanda Insert>Object
• legăturile de tip hyperlink, către alte fişiere, pot fi definite cu
comanda Insert>Hyperlink; se precizează locaţia fişierului către care
se defineşte legătura, eventual şi un marcaj (Bookmark), în
interiorul acestui fişier, către care se va face legătura; odată definit
un hyperlink în documentul Word, prin selectarea acestuia, se
încarcă automat fişierul spre care s-a definit legătura şi, dacă este
cazul, se face localizarea automată a marcajului, în interiorul acestui
fişier; dacă fişerul spre care s-a definit legătura nu este un
document Word, atunci încărcarea acestuia se face prin activarea
aplicaţiei care l-a generat
• pentru definirea unui marcaj în interiorul documentului Word se
foloseşte comanda Insert>Bookmark; se poate defini o listă de
etichete, după care se asociază fiecare etichetă din listă la un punct
din documentul Word, care va putea fi localizat astfel prin
intermediul etichetei respective.
Realizarea tabelelor cu aplicaţia Word. Aplicaţia Word dispune de
facilităţi de generare automată, de gestionare şi de valorificare a
structurilor de date tabelare. În acest scop au fost definite comenzile
grupate sub opţiunea Table din meniul principal.
Pentru a insera un nou tabel într-un document se poate folosi generatorul
automat de tabele, apelat cu comanda Table>Insert Table>Autoformat,
sau se poate desena tabelul, folosind instrumentele oferite de opţiunea
Table>Draw Table.
Într-un tabel se pot efectua operaţii cu linii, coloane sau celule (câmpuri);
ele pot fi inserate sau selectate pentru modificare, copiere, mutare,
ştergere sau formatare.
Două operaţii speciale cu celulele din tabel sunt: operaţia de împărţire a
unei celule (Split Cell) şi operaţia de contopire a mai multor celule
adiacente (Merge Cells). Ca posibilităţi de formatare a datelor într-un
tabel, poate fi definită alinierea în celulă, pe orizontală sau pe verticală,
poate fi definită orientarea textului din celulă, poate fi definit stilul şi
grosimea chenarelor, se pot alege opţiuni de colorare pentru caractere şi
fundalul celulelor, etc. cu ajutorul butoanelor de comandă ale barei de
instrumente Tables and Borders.

Pentru valorificarea datelor memorate în tabele, acestea pot fi ordonate

după cel mult trei criterii, cu opţiunea Table>Sort.

Pot fi definite formule de calcul simple, având ca operanzi date din

celulele din tabel; de exemplu, se pot însuma celulele adiacente aflate la
stânga SUM(LEFT) sau deasupra SUM(ABOVE) celulei curente, în care se
va înscrie rezultatul. Aceste formule se pot defini folosind comanda
Table>Formula; operatorii pe care această comandă îi oferă utilizatorului
sunt: minim, maxim, medie, modul, valoare rotunjită, operator
condiţional, de numărare, etc.
Pentru definirea operatorului de însumare pe coloană, în sus, până la
prima celulă nenumerică, respectiv pe linie la stânga, se foloseşte butonul
de comandă cu simbolul Σ.
Performanţe mult superioare se obţin prin organizarea tabelară a datelor
cu ajutorul foilor de calcul gestionate de aplicaţia Excel.