Otirile-i alung n spaim ngheat, Cu sufletu-n ruin, un rege-asirian, Cum stncelor arunc durerea-i nspumat Gemndul uragan.

De ce nu sunt un rege s sfarm cu-a mea durere, De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu, S fac s rump-o lume ce sfie-n tcere Zdrobit sufletul meu. Un leu pustiei rage turbarea lui fugind, Un ocean se-mbat pe-al vnturilor joc, i norii-i spun n tunet durerea lor mugind, Gndirile de foc. Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere, Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor, Cci mie mi-a dat soarta amara mngiere O piatr s ador. Murindului sperana, turbrii rzbunarea, Profetului blestemul, credinei Dumnezeu, La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea, Nimic, nimica eu. Nimica, doar icoana-i, care m nvenin, Nimic, doar suvenirea sursului tu lin, Nimic dect o raz din faa ta senin, Din ochiul tu senin. i te iubesc, copil, cum repedea junie Iubete-n ochi de flacri al zilelor noroc, Iubesc precum iubete pe-o alb vijelie Un ocean de foc.