You are on page 1of 11

BLAISE PASCAL

VIA I ACTIVITATE
Blaise Pascal (n. 19 iunie 1623, Clermont-Ferrand,

Frana - d. 19 august 1662, Paris) a fost un matematician, fizician i filosof francez avnd contribuii n numeroase domenii ale tiinei, precum construcia unor calculatoare mecanice, consideraii asupra teoriei probabilitilor, studiul fluidelor prin clarificarea conceptelor de presiune i vid. n urma unei revelaii religioase n 1654, Pascal abandoneaz matematica i tiinele exacte i i dedic viaa filozofiei i teologiei.

n onoarea contribuiilor sale n tiin numele Pascal a fost dat

unitii de msur a presiunii, precum i unui limbaj de progamare.


Pascal s-a ocupat i de filozofie, considernd c progresul tiinific

este scopul existenei omenirii. Oscilnd ntre raionalism i scepticism, el a ales spre finalul vieii credina, fiind influenat nc de mic de credina n Dumnezeu. De la vrsta de 14 ani, Blaise Pascal participa alturi de tatl su la ntlnirile abatelui de Mersenne, care aparinea ordinului religios de la Minims, iar dup ce tatl su se rnete la picior i este ngrijit de doi frai ai unui ordin religios de lng Rouen, Pascal devine profund religios. n urma unui accident suferit n 1654 pe podul de la Neuilly pe Sena, cnd caii, care trgeau trsura, au srit i trsura a rmas agat de pod, dar mai ales n urma unei revelaii religioase de pe 23 noiembrie 1654 Pascal a hotrt s ia calea credinei, vizitnd mnstirea jansenit de lng Paris.

DESPRE DUMNEZEU
Cea mai cunoscut lucrare filosofic a lui Pascal este Les penses,

o colecie de gnduri asupra suferinei umane i a ncrederii n Dumnezeu, o lucrare apologetic cretin adresat noii lumi desacralizate. Aceast lucrare cuprinde i celebrul pariu al lui Pascal, care ncearc s demonstreze c Dumnzeu exist, folosiduse de o teorie a probabilitilor. nceput n corespondena cu Fermat pentru a demonstra o problem a jocului cu zarurile, Pascal presupune c toate cazurile apar la fel de uor, pentru c Cineva, Supremul, avea grij s le distribuie astfel. Pariul su era : dac Dumnezeu exist i sunt catolic, ctig viaa venic, supunndum bisericii; dac nu, nu am nimic de pierdut. Concepia lui Pascal era, n cuvinte puine: Dumnezeu exist pentru c este cel mai bun pariu, iar Pascal avea nevoie de existena lui Dumnezeu pentru a ndrepta din cnd n cnd dezordinea din Univers.

PARIUL LUI PASCAL


1. Daca crezi in Dumnezeu si Dumnezeu exista, o sa fii

rasplatit cu o viata vesnica in rai, deci un castig infinit. 2. Daca nu crezi in Dumnezeu si Dumnezeu exista, o sa fii condamnat la un iad vesnic, deci o pierdere infinita. 3. Daca crezi in Dumnezeu si Dumnezeu nu exista, nu o sa fii rasplatit, deci o pierdere finita. 4. Daca nu crezi in Dumnezeu si Dumnezeu nu exista, nu o sa fii rasplatit, dar ti-ai trait viata asa cum ai vrut, deci o pierdere finita.

FERICIREA OMULUI CU DUMNEZEU


Pascal rmne spiritul care l caut i l afl pe Dumnezeul n

care omul i gsete toat fericirea i adevrul deplin. Pascal nu este omul unui anume sistem de gndire, ci al unei experiene care face s sparg toate sistemele. Pascal este un om care a fcut experiena lui Dumnezeu. n El se afl fericirea noastr, virtutea noastr, viaa noastr, lumina noastr, sperana noastr. Nu poate exista alt bine mai mare pe lume dect credina n existena unui Dumnezeu care ne bucur inima i a unui Mijlocitor care a venit pentru noi s ne mntuiasc. El ne poate face fericii aceast via prin virtuile pe care ni le inspir, mult mai mult dect ne-ar putea face lumea prin tot ceea ce ne promite.

Filosoful francez surprinde foarte bine condiia uman nefericit i

afirm c, dac omul n-ar fi fost pervertit, el s-ar fi bucurat n inocena lui de adevr i de fericire. Iar dac omul ar fi fost dintotdeauna pervertit, el n-ar fi avut nici o idee, nici despre adevr, nici despre fericire.
Aa ajunge Pascal la existena pcatului fr de care omul nu

poate dobndi o cunoatere autentic despre sine. Nimic nu este mai tulburtor dect nvtura despre pcatul strmoesc i totui, admite Blaise, fr acest mister, noi suntem de neneles pentru noi nine. 'nainte de Iisus Hristos, oamenii nu tiau unde sunt, nici dac erau mari sau mici.
Fericirea nu este nici fr noi i nici n noi. Este n Dumnezeu, att

fr noi, ct i n noi.
Fericirea nu-i nici n afara noastr, nici n noi, ci n Dumnezeu, fie

c-i din afar, fie c-i din noi.

Nu exist dect 3 categorii de oameni: unii care i slujesc lui

Dumnezeu fiindc L-au gsit, alii care-L caut ntruct nu L-au gsit; n sfrit aceia care-i trsc zilele fr s-L fi cutat i deci fr sL fi gsit. Primii sunt nelepi i fericii; cei de la mijloc sunt ntelepi dar nefericii, ultimii sunt nebuni i nefericii!
Dac omul nu este fcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit

dect ntru Dumnezeu? Dac omul este fcut pentru Dumnezeu, de ce i este el att de potrivnic lui Dumnezeu?
Ce ne ndeamn la aceast sete etern i la aceast neputin,

dac nu faptul c a existat cndva n om o fericire adevrat, din care nu-i mai rmne acum dect semnul i urma goas pe care el ncearc s-o umple cu tot ce-l nconjoar, cutnd n lucrurile absente ajutorul pe care nu-l obine de la lucrurile prezente, dar care sunt toate incapabile s i-l dea, pentru c aceast prpastie nesfrit nu poate fi umplut dect de un lucru infinit i imuabil, adic de Dumnezeu nsui.

MIZERIA OMULUI FR DUMNEZEU Dupa ce trateaza putin despre cunoasterea generala despre om,
Pascal abordeaza diferite aspecte ale persoanei umane, cum ar fi: maretia, mandria, slabiciunea si in cele din urma, mizeria omului. Astfel, autorul introduce in antropologia sa si o anumita doza de religiozitate caracteristica persoanei sale, el insusi fiind, printre altele, un bun crestin.
Nu exist nimic pe pmnt care s nu arate ori mizeria omului, ori

mila lui DUMNEZEU, ori neputina omului fr DUMNEZEU, ori puterea omului cu DUMNEZEU.
"Caci, in cele din urma, ce este omul in natura? Un neant, in ceea

ce priveste infinitul, un tot in ceea ce priveste neantul, mijlocul dintre totul si nimic. Este in mod infinit indepartat de cele doua extremitati, dar fiinta sa nu se afla la o distanta mai mica de neantul din care se trage decat de infinitul in care este inghitit."

In cugetarile sale, Pascal, nu se opreste doar aici, el continuand sa

caute raspunsuri care sa justifice maretia fiintei umane, cautand acel ceva care il deosebeste de lucruri, de plante si de animale.
Astfel, el sustine ca omul este pentru el insusi cel mai important

scop al naturii, caci nu poate concepe ce este trupul si mai putin chiar ce este spiritul si aproape deloc ca un lucru oarecare cum este corpul poate fi unit cu spiritul.
"Omul nu e decit o trestie, cea mai slaba din natura: dar este o

trestie cugetatoare.
"Daca un om ar sti sa stea cu el insusi, sa stea in locuinta sa

interioara, nu ar avea nevoie de aceste locuri: pur si simplu ar trai.


Blaise Pascal, in Cugetari, ne ofera o imagine a omului aflat intr-o

continua lupta cu sine si cu limitele sale in descoperirea adevarului ce il inconjoara.

REFERAT REALIZAT DE: RUNCAN RENATA GABRIELA CLASA A XII-A C

PROFESOR: BORDA GABRIELA

You might also like