Afectele forme afective simple, primitive, foarte impulsive, foarte intense, puternice, chiar violente, de scurta durata, cu aparitie

e brusca si desfasurarea impetuoasa. Ex, groaza, mania, frica, spaima, accese de plans zgomotos, ras in hohote. "Afect" este sinonim cu emotie. Afectul este un sentiment suficient de intens pentru a provoca agitatia nervoasa sau alte perturbari psihomotorii vizibile. Individul trebuie sa isi domine sentimentele, altfel afectul uzurpa vointa si nu mai poate fi reprimat decat cu mare greutate. O explozie afectiva invadeaza individul si determina o rasturnare temporara a Eului. Din punctul de vedere al psihologiei analitice emotiile pun stapanire pe individ iar afectul intervine intr-un moment in care adaptarea este slabita. In acelasi timp afectul releveaza si motivul acestei slabiciuni. Acest punct de vedere privitor la afect este ipoteza centrala pe baza careia Jung a condus primele sale experimente cu testul asocierii de cuvinte. Un raspuns incarcat cu afect este o cheie pentru descoperirea unui complex. Un afect dezvaluie localizarea si forta valorilor psihologice. O trauma psihica poate fi masurara dupa afectul pe care il provoaca atunci cand este atinsa. Efectele sunt mai complexe dect celelalte forme primare, sunt efectul interaciunilor cu ambiana,sunt foarte intense,explozive, violente, apar brusc i au desf urare excesiv, sunt descurt durat, greu de controlat i adesea perturb adaptarea la ambian. Cele mai frecvente sunt: groaza, mnia, furia oarb, rsul excesiv, plnsul nestpnit. Sunt numeroase n copilria timpurie. P. Janet interpreteaza afectul ca o regresiune la conduite inferioare si tocmai aceasta reduce posibilitatile controlului si reglajului constient. In contextul afectului sint implicate dispozitii instinctive. Totusi starile de afect reproduc si modele sociale fara a se conforma insa unei organizari rationale. De exemplu: furia si abandonul de sine, agresivitate oarba si starea de groaza, accesele nestapinite de ris sau plins etc. Intrucit in stare de afect intervine o ingustare a cimpului de constiinta si chiar subordonarea acesteia tendintei afective, in legislatie se are in vedere daca infractiunea a fost comisa in stare de afect. In psihologia moderna se formuleaza recomandari de prevenire sau inlaturare a efectelor negative ale afectului, prin aminarea si comutarea reactiilor, efectuarea de miscari menite sa reduca incordarea, trecerea la analiza detaliata a situatiei etc.