Mihai Eminescu

Dorinta
Vino-n codru la izvorul Care tremura pe prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Si n bratele-mi intinse S alergi, pe piept s-mi cazi, S-ti desprind din crestet valul, S-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei sedea-vei, Vom fi singuri-singurei, ar n par infiorate !r s-ti cada flori de tei. "runtea alba-n parul galben Pe-al meu brat ncet s-o culci, #asind prada gurii mele $le tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, ngina-ne-vor c-un c%nt Singuratice izvoare, &linda batere de vint' $dormind de armonia Codrului batut de ginduri, "lori de tei deasupra noastra !r s cada rinduri-rinduri.