9.

Shockolate Chip

EDWARD
Imi era atat de cald. Imbratisam caldura. Caldura ma imbratisa pe mine. Cu siguranta
caldura. Am luat o gura adanca si lunga de aer. Ceva mirosea foarte bine. Cunoscut. M-am
mutat mai aproape de caldura si am simtit ceva moale si matasos. Caldura mirosea chiar
foarte bine. Ca prajiturile. Si florile. Si caldura scotea sforaitul cel mai moale…
Am gafait, si m-am mutat cat de repede am putut departe de caldura pana cand am cazut,
si mi-am lovit capul de podea cu o bufnitura foarte zgomotoasa. Am deschis un ochi,
uitandu-ma stramb din cauza luminii, si uitandu-ma in sus la tavanul meu. Caldura. M-am
ridicat in genunchi si am ajuns fata in fata cu o Bella cu ochii larg deschisi. Parul ei arata ca o
capita de fan, si purta acelasi hanorac. In patul meu. La dracu`.
- La dracu`. Am bombanit.
Filtrul creierului meu inca nu functiona. Bella era acolo, stand pe patul meu, gura
formandu-i un “O” surprins, si arata ca un copilas care a tras cu ochiul in sacul cu cadourile
de Craciun. Ce dracu` face ea in patul meu?
- Ce dracu` faci in patul meu? Am bombanit din nou.
Filtru nenorocit, inca varza.
Fata ei s-a facut rosu aprins si ochii i s-au umplut de lacrimi. Ea clipea impotriva lor, dar eu
eram inghetat. Eram complet confuz si pierdut, cum a ajuns Bella in patul meu. Fara vreo
avertizare, Bella a sarit din pat si s-a indreptat spre usa de la balcon. Ce dracu` face?
- Ce dracu` faci? Am bombanit, dorindu-mi sa-mi functioneze creierul.
Dar ea deja iesise pe usa. Mi-am trecut degetele prin par, si am incercat sa gasesc o
explicatie pentru ce se intampla. Dar trupul meu era înţepenit. Înţepenit ca naiba. Si din nu
stiu ce motiv, eram si putin ud. Asa ca mi-am ridicat trupul înţepenit si ud de pe podea si am
mers in baie. Dusurile erau intr-adevar foarte fierbinti.
Mi-am dat jos hainele mototolite si umede si am intrat sub dusul fierbinte. Fierbinte. Corect.
Ce a fost asta? Am inceput sa caut prin minte, incercand sa-mi amintesc orice eveniment
important. Imi amintesc curcanul din casa Brandon. Era al naibii de delicios. Dar eram
obosit. Prea obosit sa-l termin. Asa ca am venit acasa. Apoi am incercat sa schitez cateva ore,
dar era prea mult, asa ca mi-am setat alarma…
Sticla de sampon pe care o tineam in mana a lovit podeaua cabinei de dus cu un sunet
asurzitor. Am inchis apa si am iesit, mergand spre usa de la baie si deschizand-o atat cat sa
pot citi ceasul cu alarma. 11:32 ziua… Am inchis usa incet, apoi am smucit-o inapoi, doar sa
verific inca o data. Mda. Am dormit cincisprezece ore.
Nu. Am dormit cu Bella cincisprezece ore. Ce dracu` s-a intamplat? Dar ma simteam…
bine. Treaz. Atent. Nu eram obosit. M-am uitat in oglinda. Ochii mei inca erau intunecati, dar
nu asa de mult cum erau de obicei. Oh.
- Oh.
Aparent, prea mult somn afecteaza filtrele creierului. Cine ar fi stiut? Mi-am zambit in
oglinda. Apoi zambetul meu a disparut complet. Am atins-o pe Bella. La ce dracu` m-am
gandit? Parea in regula totusi. De fapt, imi aduc aminte vag ca, caldura ma imbratisa inapoi.
Dar cum este posibil asa ceva? Mi-am trecut din nou degetele prin par, si am inceput sa ma
imbrac. Eram atat de fresh, era uimitor. Era un sentiment pe care nu l-am mai avut de atat de
mult timp, incat nici nu mai eram sigur ca exista. Si eram multumit de abilitatea de a-mi
folosi intreaga capacitate a creierului macar o data, pentru ca o sa am nevoie de ea.
 Azi nu era scoala din cauza sarbatorii. Asa ca mi-am petrecut dupa-amiaza gandindu-ma
foarte bine, si mi-au venit in minte cateva fapte. Primul, ceva a fost diferit azi-noapte, ceva ce
mi-a permis sa dorm. Al doilea, Bella m-a lasat sa o ating, si n-a avut nicio “Cadere
emotionala ciudata”. Al treilea, nu am nicio idee cum sa explic nimic din astea. Si al patrulea,
singura persoana care putea a plecat in dimineata asta suparata pe mine.
Deci, practic, singurul lucru pe care puteam sa-l fac era sa sper ca fata mea va veni si
diseara.
Am mers jos la bucatarie sa sterpelesc ceva din ce au adus tipii astia cu ei noaptea trecuta.
Carlisle a intrat in bucatarie dupa mine in timp ce eu cautam prin oalele acoperite, si mi-a
zambit larg.
- Edward! A exclamat el, batandu-ma pe spate. Se pare ca arati mai bine astazi.
A zambit in timp ce s-a alaturat cautatului prin oale. Am ranjit la el si am ridicat un umar.
Al naibii, chiar ma simt mai bine. M-am gandit mandru. Am dormit. Cincisprezece ore.
In ciuda tuturor intrebarilor fara raspuns care imi alergau prin cap, eram intr-o dispozitie
al dracului de buna. Asa ca m-am asezat in scaunul din coltul mesei si vorbeam cu Daddy C,
in timp ce amandoi laudam aptitudinile Bellei la gatit cu gemete si zumzete. Eram intr-o
dispozitie atat de buna, incat nici macar nu m-am certat cu Emmet cand a venit si ni s-a
alaturat. Ma simteam de parca traiesc viata altcuiva. Puteam acum sa ma concentrez pe
fiecare lucru marunt. Era divin.
Mi-am petrecut intreaga zi in felul acesta. Doar eu fiind intr-o dispozitie foarte buna. Dar
cand s-a facut ora zece, eram deja din nou obosit. Vreau sa spun, erau noua ani de cand eram
asa. Era o oboseala cu care puteam usor sa lupt. Dar in acelasi timp, stiam ca exista
posibilitatea sa nu fie nevoie sa lupt cu ea.
Asa ca am stat in camera agitat, asteptand-o pe Bella cand s-a apropiat miezul noptii. M-am
gandit ca va trebuit sa-mi folosesc arma mea secreta cand va veni momentul. Probabil m-am
purtat ca un nenorocit. Odata ce am obosit sa-mi fac griji, am decis sa o astept pe balcon. Era
o noapte neobisnuit de clara, luna plina luminand curtea din spate si chioscul. Puteam sa vad
casa Brandon din balconul meu. Toate ferestrele erau intunecate in afara de una. Bucataria.
Am asteptat acolo in frig pana la doisprezece jumatate. Ea n-a venit. M-am gandit ca as
putea sa astept pana maine la scoala si sa risc sa vorbesc cu ea la biologie sau ceva. Dar era
prea tarziu pentru mine. Sa fiu al naibii daca o asteptam pe ea sa vina. Bella facea asta doar
de un an, pe cand eu de noua. Trebuie sa o vad acum. Asa ca am intrat inapoi in camera mea
si mi-am luat jacheta de piele. O sa trebuiasca sa fiu foarte discret in legatura cu asta… era
riscant.
Am coborat pe grilaj mai eficient ca niciodata si m-am indreptat spre casa Brandon. Am
stat pe jumatate ghemuit pana cand am ajuns la fereastra de la bucatarie. Incet, mi-am ridicat
capul si am privit inauntru. Bella statea la masa din mijlocul camerei facand ceea ce pareau
sa fie teme sau ceva de genul asta. Mi-am ridicat mana spre sticla si am batut usor de doua
ori. Bella a sarit de pe scaun, punandu-si mana la gura si intorcandu-se cu fata spre mine.
Parea absolut ingrozita. Apoi am realizat greseala mea. Un adevarat geniu. M-am ridicat cu o
grimasa si mi-am ridicat mainile in aer. Odata ce a realizat ca eram eu, si-a pus mana la
inima si i-a luat un moment sa respire. Atat de mult pentru utilizarea intregii capacitati a
creierului tampit.
Ea a parasit bucataria pentru un moment, numai ca sa se intoarca cu hanoracul, pe care l-a
imbracat in timp ce mergea spre usa. Si ea arata mai bine. Nu era intr-o dispozitie asa buna
ca cea pe care am avut-o eu toata ziua, dar ochii ei aratau mult mai bine.
 - Buna. A soptit timid, uitandu-se in jos la cizmele ei.
Cand s-a uitat in sus din nou, m-am uitat spre chiosc si mi-am inclinat capul spre el,
indicandu-i sa ma urmeze. M-a urmat. Am mers incet de-a lungul curtii si ne-am ocupat
locurile fiecare de cealalta parte a bancii. Era cumva la jumatatea pamantului nostru sau ceva
de genu`. Teritoriu neutru. Cand tacerea a devenit prea grea pentru mine, stiam ca era
timpul pentru arma mea secreta. Ceva ce nu am folosit niciodata. Niciodata.
- Imi pare rau.
Amandoi am spus exact in acelasi timp. Am scos un oftat exasperat si mi-am leganat
piciorul peste banca. Ea se uita in jos la mainile ei. Si avea gluga aia nenorocita pusa. Vroiam
sa i-o trag de pe cap.
- Pentru ce dracu` iti ceri scuze? M-am rastit.
Scuzele mele nu mai aveau semnificatia deplina pe care intentionam sa o aiba initial.
- Eu doar… am fost complet nesabuita cand m-am urcat in patul tau in felul ala. N-a fost
ceva prevazut, si imi pare rau. A raspuns incet, jucandu-se nervoasa cu degetele.
Am scos inca un oftat adanc. Asta avea sa fie mai greu decat am crezut.
- Nu sunt suparat, Bella. Am spus incet, scuturandu-mi dispozitia de toata furia pe care am
simtit-o. Sincer, incercam sa-mi cer scuze pentru ca am fost asa un nenorocit azi dimineata.
Apoi am chicotit incet.
- Ar trebui sa te simti privilegiata. E ceva ce rar fac. Desi… - m-am oprit, gandindu-ma la
cea mai buna cale sa o intreb fara sa o supar mai tare. Desi o explicatie ar fi intr-adevar
draguta. Am spus mai mult ca o intrebare decat ca o afirmatie.
S-a intors spre mine pe banca si si-a ridicat genunchii la piept, imbratisandu-i asa cum face
cateodata.
- Este de-a dreptul jenant. S-a strambat ea, muscandu-si buza.
Chiar a rosit putin. Am vrut sa rad de ea, dar stiam ca asta ar putea avea consecinte, asa ca
am asteptat rabdator.
Tragand adanc aer in piept, a inceput reconstituirea evenimentelor de noaptea trecuta.
Cum era ingrijorata pentru mine, asa ca a venit mai devreme. Alarma ceasului a inceput sa
sune. Intrarea ei in camera crezand ca sunt mort. Cand a ajuns la partea in care m-a vazut
dormind, fata i-a devenit incordata si dura. Mi-a spus ca dormeam si ca nu ma putea trezi.
Am fost putin jenat ca fata mea m-a vazut asa, dar as putea sa regret mult si bine acum. Apoi
mi-a spus ca s-a urcat pe patul meu ca sa ma trezeasca. Si despre noua ei descoperire ca ma
putea atinge. N-am inteleg la ce se referea cand a descris atingerea mea, dar am lasat-o pe
mai tarziu.
A continuat explicatia cu actiunile ei asupra mea, cum s-a intins pe pat si s-a facut
confortabila, fredonandu-mi cantecul de leagan pe care obisnuia mama mea sa mi-l cante.
Bella avea dreptate. Chiar era foarte jenant. Pentru mine. Mai ales cand mi-a spus ca mi-am
pus mana in jurul ei.
- Deci – a concluzionat ea – doar am adormit. Chiar n-am vrut, sincer. Vroiam doar sa stau
pana cand te trezesti. Dar eram asa de obosita… A terminat ea, uitandu-se la mine rugator.
- Si ai adormit? Am intrebat, scuturandu-mi capul. Ai adormit, adica. Fara vise?
Ea a dat din cap aprobator, muscandu-si buza. M-am intors cu fata spre rau, filtrand toate
aceste noi informatii.
Nu era nimic stiinfic in toata chestia asta. Bella era cheia mea spre somn, si, intr-un fel, eu
eram a ei. Era vreo porcarie de genul pseudo-Freud, bineinteles. Si sunt sigur ca o gramada
de psihiatri n-ar sti care au fost motivele pentru care a functionat. Dar nici nu ma interesa de
ce. Ca sa fiu sincer, aveam lucruri mai importante pentru care sa ma ingrijorez. De exemplu,
cum dracu` o s-o intreb pe Bella daca poate sa faca asta din nou.
M-am intors inapoi incalecand banca, frecandu-mi fata cu mainile, si ingrijorat ca o sa fac
totul gresit.
- Bella – am oftat, impreunandu-mi mainile in fata mea. Trebuie sa te intreb ceva, dar nu
vreau sa te sperii. I-am spus eu precaut.
M-am gandit ca era cel mai bine sa o avertizez in vreun fel. “Precautie: Edward Cullen este
intr-adevar bun la a strica ceva. Continuati pe propriul risc.”
A aprobat din cap ezitant, uitandu-se la mine si inca imbratisandu-si genunchii. Muream
sa-i dau gluga aia blestemata jos de pe cap. Ceva in legatura cu asta m-a infuriat. Mi-am
scuturat capul, incercand sa stau calm.
- Cat de… inconfortabil… te-ai simti, daca te-as intreba daca poti sa faci asta din nou? Am
intrebat foarte incet, nescapand-o din ochi.
Mi-am tinut respiratia, sperand ce era mai bun, dar asteptandu-ma la ce era mai rau. Si-a
pastrat cu grija expresia lipsita de emotii, si nu a vorbit pentru cateva momente. Fata mea se
facea albastra.
In cele din urma, masca de piatra i-a cazut si si-a muscat buza.
- Eu… nu m-as opune sa… incerc. A soptit ea.
Am expirat si i-am zambit, multumit ca n-a fugit la sugestia mea. Dar trebuia sa stiu,
trebuia sa ma asigur ca ceea ce imi permitea sa o ating pe Bella nu a disparut. Asa ca mi-am
ridicat mana spre palma ei, spunandu-i incet sa o ia… daca poate. S-a uitat dubios la mana
mea, inca muscandu-si buza. Sovaielnic, si-a luat o mana din jurul genunchilor si a intins-o
spre a mea. Usor, cu degetul aratator care tremura usor, mi-a atins mana. Chiar era o scanteie
acolo. Mi-am incruntat sprancenele uitandu-ma la mana mea, dar n-am spus nimic in
legatura cu asta, asa ca mi-am tinut mana intinsa, zabovind in aerul dintre noi.
Evident, Bella era satisfacuta de ceea ce a simtit cand m-a atins experimental, pentru ca si-a
intins din nou bratul spre mine, si incet mana ei mica si moale a alunecat in a mea,
strangandu-se in jurul ei confortabil, cu un mic zambet de flirt pe buze si o scanteie de
incantare in ochii ei. I-am zambit inapoi si m-am ridicat de pe banca, tragand-o dupa mine.
Am traversat curtea din spatele casei mele de mana. Fata mea era bine. Parea complet calma.
Nicio cadere emotionala.
Inainte sa o las sa se catere pe grilaj, am oprit-o, despartindu-mi mana de a ei, si uitandu-
ma urat la gluga nenorocita. Mi-am ridicat mana precaut, dar increzator, si am apucat partea
din spate a ei si am tras-o in jos, eliberandu-i parul lung castaniu. A ridicat o spranceana
intrebatoare spre mine, dar eu doar am dat din cap aprobator si am privit-o catarandu-se.
Am asteptat pana cand a fost in siguranta in balcon inainte sa apuc sa ma catar si eu.
Odata ce am ajuns in caldura dormitorului meu, am inceput sa ma simt putin agitat. Se
simtea al naibii de incomod, incercand sa gaseasc o cale usoara de a o baga pe Bella in patul
meu fara sa o sperii sau sa o ofensez. Dar al naibii sa fiu daca nu, fata mea s-a urcat in pat, cu
gluga si papuci si tot. S-a intors spre mine cand a vazut ca n-am urmat-o, si a rosit putin.
Bineinteles ca era mai confortabil pentru ea. Ea isi aminteste cum a facut asta prima data. Mi-
am scos jacheta si papucii, nevrand sa ma imi murdaresc patul, dar nevrand nici sa ii cer ei sa
faca ceva ce ar face-o nelinistita. S-a uitat la mine cerandu-si scuze din priviri si a inceput sa
si le dea jos pe ale ei.
Am setat alarma ceasului la cinci jumatate. Avem numai cinci ore de somn, dar asta era de
departe mai mult decat obisnuiam sa primesc. Am respirat adanc, am stins lampa si m-am
urcat pe pat langa Bella, care statea pe partea ei, cu fata la mine. Parea ca toata chestia asta
era cumva dependenta de contactul fizic, asa ca m-am intins cu grija pe spate langa ea,
incercand sa n-o supar, si cand am fost destul de aproape incat sa poata, ea si-a ridicat mana
ei mica si a inceput sa-mi mangaie parul incet. Si ma simteam foarte bine. Asa ca m-am
relaxat si mi-am intors corpul spre ea, nesigur ce sa fac in continuare. Si aproape ca si cum ea
mi-a citit gandurile, Bella a preluat controlul si s-a mutat mai aproape de mine pe pat, pana
cand corpul ei mic si cald era complet lipit de al meu. Capul meu era total înceţoşat din
cauza mirosului si caldurii ei, si ea si-a intins incet capul pe pieptul meu, lasand parul ei sa-
mi gadile barbia.
Apoi ea a inceput sa fredoneze cantecul acela. A trecut atata timp de cand nu l-am mai
auzit, incat aproape m-a facut sa plang ca un copil tampit. Dar in loc de asta, mi-am pus
mana in jurul fetei mele si am tras-o mai aproape de mine, afundandu-mi nasul in parul ei si
respirand in el. Am adormit in cateva secunde.

BELLA
Am zambit langa pieptul lui si am respirat adanc mirosul lui unic, neoprindu-mi miscarile
in parul lui sau fredonatul. L-am adormit destul de repede. M-am straduit sa stau treaza
putin mai mult; bucurandu-ma de intimitatea bratului lui tragandu-ma langa el. Din cand in
cand, isi ingropa nasul in parul meu in cel mai dragut mod. Era divin. Mi-am inclinat putin
capul si m-am uitat la fata lui. Edward era atat de frumos cand dormea. Lumina lunii
patrundea prin fereastra si-i dadea fetei lui cea mai dulce umbra pala, subliniind expresia lui
pasnica. Am vrut sa-mi iau mana din parul lui si sa-i mangai obrajii, barba nerasta, buzele
pline si bosumflate. Dar mi-era frica ca asta o sa-l trezeasca. Asa ca in cele din urma m-am
tras imposibil de aproape de pieptul lui si am inchis ochii, cazand intr-un somn adanc si fara
vise.

Sunetul inalt al alarmei de la ceas m-a trezit. Dar ma simteam atat de confortabil incat nu
vroiam sa ma trezesc. Fara permisiunea mea, capul meu s-a ghemuit pe pieptul cald din fata
mea. Apoi pieptul a scos un geamat ragusit si s-a tras la o parte. Mi-am deschis ochii, avand
o vedere mai buna decat ieri. Edward inca era langa mine, intins pe spate cu ochii inchisi,
bajbaind dupa ceasul cu alarma. Expresia fetei lui era linistita. M-a facut sa chicotesc. M-am
rostogolit pe spate si mi-am pus mainile deasupra caputlui cu un cascat. Cel mai bun somn
dintotdeauna, jos palaria. In sfarsit Edward a oprit alarma. Detestam chestia aia. M-am
ridicat pe pat, in timp ce Edward isi freca ochii. Cand mi-a intalnit in sfarsit privirea, mi-a
trimis un zambet timid, si s-a sprijinit de tablia patului, trecandu-si lenes degetele prin par.
Era mai dezordonat decat de obicei. Numai din vina mea. Am zambit in sinea mea.
Am stat amandoi tacuti pentru cateva momente, si apoi am realizat ca ar trebuit sa ajung
acasa inainte ca Esme sa se trezeasca. M-am ridicat din pat si m-am incaltat in liniste. Nu era
incomod. Cel putin nu pentru mine.
- Deci… o sa vii inapoi in seara asta? A intrebat Edward de la locul sau de la marginea
patului.
M-am intors spre el si mi-am dat ochii peste cap.
- Unde altundeva sa fiu? Am glumit cu suras mic.
El a parut usurat de spusele mele, asa ca am mers la masa de langa pat si am scos cutia cu
prajituri pe care o aveam ticsita in buzunar, Shockolate Chip, si le-am pus langa ceasul cu
alarma. Cu o fluturare a mainii peste umar, am iesit prin usile frantuzesti si am inceput sa
cobor pe grilaj. Aproape am sarit in sus prin curtea inca intunecata in drumul spre casa. Era
o zi buna.
 I-am facut lui Esme micul dejun din nou in dimineata asta dupa ce am facut un dus si m-
am imbracat. M-am simtit oribil ieri cand am terminat prin a o minti despre locul unde am
fost cand am intrat prin usa din spate la ora unsprezece jumatate dimineata. Ea a crezut ca
doar m-am trezit mai devreme si am plecat din casa. Uram sa o mint pe Esme.
Cand m-am asezat la masa in fata ei, am inceput sa mananc grabita. Tot somnul asta mi-a
marit apetitul. Esme s-a uitat din farfuria ei in sus la mine si mi-a zambit calduros.
- Ai dormit bine? A intrebat ea, incantata si amuzata de dispozitia mea reimprospatata. Am
aprobat entuziasta din cap cu un suras larg. Nici n-ai idee…
Si cand Alice a intrat sarind in bucatarie, fluierand si zambind in modul sau obisnuit, nu
mi-a mai venit sa vomit. De fapt, a trebuit sa rezist impulsului de a fluiera odata cu ea. M-am
simtit cel mai normal de la accident incoace.
Scoala era atat de diferita cand eram complet treaza. Unele aspecte erau bune, altele erau
rele. Totul era mult mai clar si mai viu. A fost mai greu sa evit toti oamenii din jurul meu, si
asta m-a tensionat. Dar raul nu a depasit binele. Am fost atenta la fiecare ora, luand notite cu
meticulozitate, compensand pentru fiecare zi in care era prea pe dinafara incat sa depun
vreun efort pentru asta.
Am putut auzi mai mult decat soaptele incete cand mergeam pe culoar cu gluga sus si
capul jos, dar nici macar asta nu mi-a putut strica dispozitia. Eram in mica mea lume, intr-un
dormitor la cateva mile departare; ca un fel de sanctuar.
Cand l-am vazut pe Edward in drumul spre a treia ora mi s-a taiat respiratia. Cearcanele
lui aproape au disparut; mergea inspre mine pe culoar imbracat cu jacheta lui de piele, cu
aceesi expresie indiferenta ca intotdeauna, doar ca acum practic stralucea de inviorare. Era
aproape mai bine decat sa-l privesc dormind. M-a ignorat ca de obicei, trecand pe langa mine
fara nicio privire. Dar nu m-am mai amarat din cauza asta astazi. Mi-am petrecut ultimele
doua nopti in patul lui pana la urma. Si ca sa-mi faca dispozitia inca si mai buna, cand m-am
intalnit cu Mike, s-a intors si a mers in alta parte, evitandu-ma la fel ca toti ceilalti.
Pranzul a fost usor mai dificil. Eram tesnionata cand am trecut prin multime, incercand sa
stau la o distanta precauta de oricine din jurul meu cand am mers spre masa lui Alice,
infasurandu-mi protectiv bratele in jurul trupului. Toata lumea parea mult mai aproape decat
de obicei. O sa-mi ia ceva timp sa ma obisnuiesc cu asta.
Mi-am reluat rutina de la pranz, aruncand cate o privire din cand in cand spre masa lui
Edward si a lui Jasper, unde ei mancau in liniste. Dar n-am putut bloca conversatia de la
masa mea ca atunci cand eram obosita. Alice incerca sa o convinga pe Rose sa doarma
amandoua la casa Hale. Rose nu intelegea fixatia lui Alice pentru fratele ei.
- Haide, Rose! S-a bosumflat Alice la ea peste masa. O sa fie distractiv. O sa-ti imprumut
Manolii mei cei rosii. A incercat Alice sa o convinga pe Rosalie, mituind-o cu designer-ul de
pantofi.
Dar Rose se uita distrata la unghiile ei, in timp ce Emmet si-a infasurat pe deget o suvita
din parul ei blond.
- Nu vad ce e asa mare scofala, Alice. Casa mea e plictisitoare. S-a ofensat Rose.
Emmet s-a intors spre Alice atunci.
- Mda, plus ca, Rose are deja planuri cu cel mai sexy barbat din Forks week-end-ul asta.
Nu-i asa, Rose? Si-a ridicat sprancenele sugestiv.
Eu am suierat.
- Asta e putin pretentios, nu crezi? Am chicotit, zambind la replicile lor.
 Deodata, toti au inghetat si s-au intors spre mine cu expresii socate. Mi-am lasat incet
chicotitul sa dispara. Ce? Gura lui Alice era usor deschisa, si ochii ei caprui erau atat de mari
incat am crezut ca o sa-i iasa din orbite. Rose si Emmet aveau expresii asemanatoare.
Zambetul mi-a cazut.
- Imi pare r-rau, doar glumeam, serios. M-am balbait, rosind si lasandu-mi capul jos in
cartea care mi-a pierdut atentia.
Masa a fost tacuta pentru cateva momente, apoi Emmet a izbucnit intr-un hohot puternic
de ras care m-a facut sa sar.
- Ei bine, cum sa stii? Ea chiar vorbeste! A ras mai tare inainte ca Rosalie sa-l pocneasca
dupa cap.
Sprancenele mi s-au unit. N-am vorbit odata in fata lui Emmet?
- Scuze. A murmurat el frecandu-si ceafa.
Am incercat sa-i zambesc, dar era deranjant. In afara de Edward, Emmet era cel mai
apropiat tip din viata mea, si n-am vorbit niciodata in fata lui inainte. Adevarul era ca
Emmet era un barbat mare. Nu era niciun tip, si cu siguranta nu era un baiat. Era galagios si
mare, si ma facea sa ma tensionez. Dar tocmai am vorbit cu el pentru prima data.
In sinea mea, o parte din mine spera ca orice a fost chestia aia pe care o aveam cu Edward
sa se extinda si asupra altor persoane. Poate ca el nu era atat de special pana la urma. Poate
ca ma faceam bine. Emmet era un tip dragut. El nu m-ar rani. Mi-am inchis cartea cu un
sunet inalt si am pus-o pe masa. Alice, Emmet si Rosalie inca uitau la mine temator. M-am
fortat sa-i zambesc lui Emmet, incercand sa nu ma gandesc prea mult la ce urma sa fac, si mi-
am ridicat barbia hotarata, indreptandu-mi umerii. Pot sa fac asta.
- Te rog iarta-ma, Emmet. Am spus sincer.
Ochii lui s-au deschis larg la postura si la vocea mea increzatoare.
- Hai sa incepem corect. Putem? Am intrebat politicos cu un zambet mic, si apoi mi-am
intins mana peste masa.
Incercam sa ignor faptul ca mana imi tremura usor si respiratia mi se accelera.
- Eu sunt Bella.
Am spus printre dintii inclestati, inima batandu-mi violent in piept. El se holba la mana
mea intr-o stare completa de soc.
Alice s-a aplecat aprope de urechea mea, tinandu-si privirea pe mana mea intinsa peste
masa, tremurand usor.
- Nu trebuie sa faci asta, Bella. A soptit ea.
Dar eu doar am scuturat din cap. Trebuia sa stiu. Trebuia sa incerc. O sa fac asta. Am blocat
orice altceva din jurul meu, tinandu-mi privirea blocata in ochii caprui larg deschisi ai lui
Emmet, asteptand ca el sa-mi ia mana, inca inclestandu-mi dintii intr-un zambet incordat.
Agitat, si-a luat mana din parul lui Rosalie, si si-a intins-o peste masa pana cand era la
cativa centimetri de a mea. Dupa un moment scurt de ezitare, mana lui mare si dura a prins-
o pe a mea intr-o stransoare usoara.
Dar nu a folosit. Zambetul mi s-a transformat intr-o expresie contorsionata de groaza, in
timp ce imagini imi bombardau mintea.
Phil luandu-mi mana si taranadu-ma pe jos in hol, icnind si tipand dupa ce aproape am
scapat. Phil apucandu-mi mainile si ridicandu-mi-le deasupra capului atat de dur incat
incheietura mainii mi-a pocnit. Phil frangandu-mi degetul mic cand am incercat sa il musc.
Am scos un scancet profund si mi-am tras mana tremuranda departe de Emmet. Puteam sa
simt in piept bubuind familiara panica, dar refuzand sa o las sa se dezlantuie aici. Am putut
sa o aud pe Alice incercand sa vina dupa mine cand am fugit afara din cantina plangand si
gafaind, dar n-am putut sa dau ochii cu ea.
Am alergat prin viziuni neclare pana am ajuns in spatele scolii. Multumita ca era destul de
deoparte incat sa-mi dezlantui “Ciudatele caderi emotionale”, mi-am rezemat spatele de
peretele dur si rosu, si m-am lasat in jos pe pamant. Mi-am lasat capul pe genunchi,
tragandu-mi gluga la o parte, apucandu-mi strans parul cu pumnii, in timp ce maraiam
frustrata.
Nu puteam respira. Parca ma sufocam, pieptul meu era atat de stramt. Era rupt intre
gafaiala pentru mult doritul aer si scoaterea hohotele de plans adanci care vroiau sa evadeze.
Am inceput sa ma legan inainte si inapoi, incercand sa ma calmez in timp ce gafaiam dupa
aer, si lacrimile mi-au udat genunchii.
Dupa cateva secunde, am simtit ca cineva statea inaintea mea. Edward. Puteam sa spun
asta pentru ca simteam electricitatea aceea ciudata pe care o emana.
- La naiba.
A murmurat pe sub barbie. Eu doar mi-am scuturat capul furioasa si mi-am apucat parul
mai strans. Nu vroiam ca Edward sa ma vada asa. Dar n-a plecat. In loc de asta, s-a lasat in
jos si a luat delicat pumnii care imi strangeau parul si mi i-a desprins, exact cum am facut si
eu pentru el acum doua nopti. Mi-am ridicat capul de pe genunchi, luptandu-ma sa-l vad
prin vederea incetosata in timp ce respiram greu. El era ghemuit la cativa centimetri in fata
mea, studiindu-ma cu grija cu ochii lui verzi patrunzatori.
- La ce naiba te gandeai, Bella? S-a rastit el, inca tinandu-mi pumnii in mainile lui.
Am scot un alt suspin adanc si inalt, si mi-am scuturat din nou capul. Fata i s-a inmuiat, si
m-a tras spre el. N-am ezitat. Mi-am aruncat bratele in jurul umerilor lui si suspinam in
jacheta lui rece de piele. El a intepenit pentru un moment, dar in cele din urma s-a relaxat. Si-
a strans bratele in jurul meu, a inceput sa ma legene usor inainte si inapoi pe pamant,
trecandu-si degetele prin parul meu, linistindu-ma.
Am respirat mirosul lui gradual, lasandu-l sa ma relaxeze, alaturi de mangaierea lui
delicate si imbratisarea lui. Imi mangaia parul, si alterna cu asta miscari linistitoare circulare
cu care imi freca spatele. A stat cu mine si m-a tinut in brate tot timpul pranzului si ora de
biologie.
Odata ce respiratia mi s-a intors in sfarsit la normal si nu mai aveam lacrimi in mine, l-am
strans pe Edward tare si apoi m-am ridicat, stergandu-mi lacrimile ramase pe obraji.
El se uita de parca ii era frica ca o sa ma prabusesc pe el din nou, asa ca i-am zambit. Un
zambet real, mare, cu toti dintii. Eram in regula acum.
Mi-a zambit si el si apoi s-a ridicat, indepartandu-si iarba de pe blugi.
- Nu te simti asa rau. A ridicat din umeri. Emmet are efectul asta asupra femeilor. A ranjit.
N-am putut retine rasul zgomotos care mi-a scapat.
Pentru prima data, am mers la sport dupa o Cadere Emotionala Ciudata.

***
Scuze de intarziere. Am avut o problema neprevazuta. Enjoy 