5.

Maniacal Mints

EDWARD
Eram la pranz cand Jasper mi-a spus despre ce i-a facut spalatura de Mike Bellei ieri.
Jasper vorbea despre ea de parca era vreun pacient scapat de la nebuni. Asta ma irita.
- Jur, omule, din cauza oamenilor ca asta – a dat din cap spre Bella, care statea in
spatele lui Brandon in partea cealalta a camerei, citind o carte – scolile oraselor mici ajung
la CNN in timp ce campusul e innebunit din cauza strigatelor si a gloantelor nenorocite.
A chicotit si si-a scuturat capul.
Mi-a trebuit tot controlul de care eram in stare sa-mi retin furia pe care o simteam
pentru Jasper. Cine dracu` era el ca sa spuna rahatuirile astea oricum? Nici macar n-o
cunoaste pe Bella. M-am uitat urat la felia mea de pizza desgustatoare si am luat cateva
guri adanci de aer, lasand incet gandul asta sa-mi topeasca furia. Nu o cunoaste. Asta m-a
ajutat sa imi mentin masca de calm si plictiseala pe care obisnuiam sa o adopt la scoala.
Totusi, am luat masuri. Pentru ca era mai mult rahat decat poate temperamentul meu
suporta.
- Nu cred ca lui Brandon i-ar placea sa spui porcariile astea despre verisoara ei. Am
spus eu siret, folosindu-i slabiciunea impotriva lui, si ridicand o spranceana. S-a uitat
imediat in jos la tava lui, plin de remuscari. La naiba, esti asa naiv.
In timp ce capul lui era inca lasat in jos, am profitat de moment ca sa ma uit la Bella, in
locul unde statea ea. Arata la fel ca de obicei, cu gluga neagra pe cap, citind si mancandu-
si prajiturile ale naibii de delicioase. Puteam sa simt cum aproape salivez numai
gandindu-ma la ele. Deconcentrat complet, mi-am mancat felia de pizza fara entuziasm.
Am fost ingrijrat ieri, sa o vad pe Bella in public dupa conversatiile noastre. Cand m-am
intalnit cu Jazz inainte de scoala, aproape i-am spus despre toata chestia asta. Dar ceva in
mine m-a facut sa-mi tin gura si in loc de asta l-am intrebat despre week-end-ul lui
plicitisitor. Ceva in mintea mea m-a facut sa-mi tin sesiunile de noapte cu Bella numai
pentru mine. Si efectiv, sa o tin pe Bella numai pentru mine. Fata mea.
Nu in stilul posesiv ciudat, romantic sau alte tampenii. Nu mi-am permis sa o vad pe
Bella astfel. Cateodata mai gresesc cand face ceva al naibii de dragut cum ar fi sa roseasca,
dar mi-am alungat prostia asta din cap, pentru ca nu eram dispus sa stric asta din cauza a
ceva stupid cum ar fi hormonii de adolescent. Bella era mai mult decat asta pentru mine.
Era un fel de spirit prietensc sau ceva. Si am vrut sa pastrez chestia asta intre mine si
Bella. I-am spus lucruri despre mine pe care nimeni nu le stia. Am vrut sa pastrez
confortul asta intre noi. In efortul de a pastra aceasta prietenie neatinsa, am trecut limita
care m-a facut sa reactionez in felul acela. Sfarsitul povestii. As putea sa-mi descarc grijile
altundeva.
Totusi, Bella era fata mea. In secret. Gandul m-a facut sa oftez. Cand am vazut-o ieri pe
trotuar, m-am panicat ca naiba cand mi-a zambit si s-a oprit. Recunosc… poate ca am
exagerat putin la posibilitatea ca toata lumea sa stie secretul. Incercand sa nu par
prietenos cu ea, nu m-am purtat corect si probabil i-am ranit sentimentele. Ea m-a iertat
pentru asta.
Dar noaptea trecuta a fost diferit. S-a purtat ciudat. Asa ca mi-am tinut gandurile in
picioare, in speranta ca inca nu am speriat-o prea tare cu povestea mea tampita. Eram
deja, in mod uimitor, dependent de compania Bellei. Si acum, dupa ce l-am auzit pe
Jasper reconstituind evenimentele a ceea ce este acum “Ciudata cu caderi emotionale
numarul 4”, am vazut inca o parte surprinzatoare ca efect al prieteniei mele cu Bella. Mi-
a luat o secunda sa inteleg, dar eram protector cu ea. Jasper chiar ma irita cu felul in care
vorbea despre ea. Am putut doar sa sper ca, comentariul meu despre Brandon o sa
opreasca rahatul asta. Asta pentru ca am macar incredere in dragostea lui nemuritoare
pentru micuta tarfa sarita de pe fix.
Odata ce m-am asezat la locul meu la biologie, am inceput sa simt sentimentul acela
protector in toata fiinta mea atunci cand Bella a intrat. Newton era cu doua banci mai in
fata de fata noastra, holbandu-se la Bella; totusi, holbat nu e cuvantul corect. O dezbraca
dracului cu privirea, salivand ca un golden retriever legat in fata unei bucati de carne de
porc. Il tintuiam cu privirea in timp ce ea se aseza la locul ei, dorindu-mi ca el sa imi
intalneasca privirea. Dar nu s-a uitat deloc la mine, asa ca mi-am petrecut toata ora
incercand sa descifrez asta… nevoia asta… sa-l trantesc pe Newton pentru ce i-a facut
Bellei ieri. Si ceea ce va mai face din nou cand va avea ocazia. Pentru ca Newton era un
idiot de genul ala. Tampitul n-a putut niciodata sa se stapaneasca… nici macar cand ea
tremura si plangea in fata lui. Mania mea tot crestea pe masura ce ora trecea.
Cand a sunat clopotelul, am iesit din clasa, asigurandu-ma ca Newton iese in spatele
meu. Si a iesit. Nasul inca ii era invinetit de la incidentul din baie, si m-a amuzat putin.
Vroiam sa-i invinetesc fata idiotului. Odata ce mi-a intalnit privirea, am zambit strengar
la el, uitandu-ma la el cu o fata prietenoasa. Mike incerca intotdeauna sa intre in gratiile
mele si ale lui Jasper. A muscat momeala.
A msucat-o.
- Hei Cullen! Care-i treaba, frate? A spus el mergand tantos spre mine de parca era
darul lui Dumnezeu pentru toata planeta. M-am strambat in sinea mea. Oricum, mi-am
pastrat zambetul si mi-am pus planul in actiune.
- Tocmai ieseam afara la o tigara, vrei sa vii?
Am intrebat nepasator, stiind ca Mike era complet dependent, si cel mai probabil a
crezut ca ma refeream la iarba in loc de tigari. Fata i s-a luminat si m-a urmat inspre usile
cladirii ca un mare spalatura ce este. Am facut o incercare de a pastra distanta intre noi.
Pe de o parte pentru ca ma inroseam de furie din cauza imbecilului si pe de alta parte
pentru ca nu vroiam sa fiu vazut cu el. Niciodata. Chiar daca faceam asta ca sa-l trag o
mama de bataie.
Odata ce eram la adapost intre copaci, dincolo de parcare, m-am intors spre el.
- Deci, de ce dracu` te tii dupa Bella Swan? Am intrebat, in sfarsit lasandu-mi vocea sa
se umple cu furia pe care o simteam.
Ochii i s-au invartit putin pentru o secunda, la mentionarea ei.
- Sa fiu al naibii, frate. Vezi cat e de timida si de sfioasa? Nici macar nebunia nu e de
ajuns sa imblanzeasca monstrul. A suierat si si-a prins cu mana scrotul.
Pana aici a fost.
Am zburat spre el si l-am prins de gat, trantindu-l de unul dintre cei mai mari copaci.
Ochii i s-au marit cand a realizat gravitatea situatiei. M-am uitat la el cu ochii ingustati,
respiratia oprindu-mi-se din cauza momentului de adrenalina pe care il aveam.
- Asculta bine, la dracu`, Newton. Am sasait spre fata lui socata. L-am strans mai tare de
gat pentru a-mi sublinia ordinul, iar ochii lui se uitau haotic. Stai dracului departe de ea.
N-o atinge, nu te uita la ea, nici macar nu te gandi naibii la ea. Am marait, cu vocea plina
de venin.
Il cunosteam pe Newton suficient ca sa stiu ca era terifiat de mine. A fost terifiat inca
din prima zi, in primul an, cand m-a vazut trantindu-l pe prietenul lui cel mai bun Josh.
Si chiar acum, Newton arata de parca mai avea putin si facea in pantaloni. Ce muiere. Si
nici macar nu l-am lovit inca.
Dar nu puteam pleca si sa-l las pe magar complet nevatamat, asa ca mi-am tras pumnul
inapoi si l-am lovit in stomac cu cata forta am putut, fara sa-i las rani interne. I-am dat
drumul la gat si el a cazut in genunchi tinandu-si stomacul si gafaind. Arata al dracului
de patetic, tremurand si gafaind. Cum te simti, magarule. Imediata lui aprobare era
aproape dezamagitoare. Nu l-am pedepsit nici macar pe aproape din cat as fi vrut.
Stiind ca trebuie sa fac un control al pagubelor, am ingenuncheat aproape de fata lui.
- Spune cuiva despe asta si te trantesc de nu te vezi. Ai inteles? Am intrebat cu vocea
calma, de speriat.
La aprobarea lui agitata din cap, m-am ridicat, stergandu-mi mainile una de alta, intr-o
miscare galagioasa de aplauze. Satisfacut ca nu se va mai atinge de fata mea din nou, m-
am intors pe calcaie, lasandu-l sa zaca pe pamantul ud din padure, afisand un ranjet.

Momentul de adrenalina mi-a imbunatatit conditia. M-a tinut complet atent in tot restul
zilei de scoala si chiar in drumul spre casa. Ceea ce era un lucru bun, pentru ca Jasper nu
putea sa taca dracului din gura, vorbind intruna despre pantalonii pe care Brandon ii
purta astazi, si era plictisitor ca naiba pentru mine.
- Deci, si-a scapat creionul, da? Apoi s-a aplecat exact in fata bancii mele.
Jasper a gemut. Eu mi-am dat ochii peste cap. Ce tarfa mica ticaloasa, Brandon. Fetele au
aptitudini. Pantalonii aia ai ei o sa apara in fiecare fantezie de-a lui Jasper. Era atat de
amuzant sa-i vezi pe astia doi in dansul bolnav al imperecherii. Amuzant, si usor gretos.
S-a grabit sa iasa din masina mea si sa intre in casa lui. Probabil la duş. Am chicotit in
linistea din Volvo-ul meu in timp ce mergeam spre casa. Emmet era la practica astazi,
deci casa era linistita. Cand ma indreptam spre camera mea, adrenalina mi-a parasit
complet sistemul, si, din pacate, m-a facut si mai epuizat. M-am leganat putin pe scari,
apucand grilajul pentru sprijin. Am mers incet spre ultima scara cu picioarele grele si
ochii obositi.
- Rahat. Am murmurat intre respiratii cand mi-am vazut patul.
Era cald si primitor si ma invita sa ma intind, si ziua mea buna s-a dus dracului. Cu un
geamat, mi-am pus ceasul sa sune peste doua ore, si m-am uitat urat la peste perne. Te
rog, numai de data asta…
De indata ce am atins salteaua, ochii mi s-au inchis, si am cazut intr-un somn adanc.

De data asta a fost focul. Rosu, fierbinte, inabusitor, murdarind si arzand tot in drumul
sau. Serios, nu pot invinovati focul. Focul e ceva de care sa-ti fie teama si pe care sa-l
respecti. Numai daca as fi stiut asta atunci. In lod de asta, stateam ghemuit intr-un colt al
camerei uitandu-ma la flacarile care ii ardeau pielea tatalui meu, focul ma inconjura, ma
sufoca. Am putut recunoaste mirosul. Mirosul ala tampit de carne arsa, in timp ce el
striga la mine sa fug si sa ies afara. Dar nu am putut sa-l las acolo singur. Asa ca am stat,
uitandu-ma cu groaza cum incerca sa se tarasca de pe podeaua in flacari.
In sfarsit, m-am trezit inca o data la sunetul alarmei ceasului. Am scos un strigat frustrat
si agonizant si mi-am lovit ochii inlacrimati cu mainile inainte sa tac. Am simtit cumva
sensul karmei, stand in pat, transpirand, tremurand, plangand si gafaind.
Mi-a luat putin mai mult sa-mi revin decat data trecuta. Eram mai obosit sa fac asta cu
fiecare z ice trecea. Intotdeauna avea acelasi rezultat. Mi-am ridicat tricoul si mi-am pipait
carnea cicatrizata de pe stomac. Un suvenir tampit din noaptea care mi-a ruinat viata.
 In final, am sarit din pat, si m-am dus pe terasa, disperat sa fac ceva care sa ma calmeze.
Era aproape ora sase, Carlisle va fi acasa in curand. Am stat acolo, bucurandu-ma de
aerul rece care-mi trecea peste pielea lipicioasa, si m-am uitat cu atentie spre chiosc. Arata
mult mai luminos ziua, dar mult mai atragator noaptea, cand stiam ca cineva ma asteapta
acolo. Gandindu-ma la fata mea mi-a imprastiat nervii indeajuns incat sa-mi sting tigara
chiar inainte sa fie terminata.
Cu gandul acesta, mi-am apucat iPod-ul si am inceput sa-l umplu cu cele mai bune
cantece la care ma puteam gandi. Nu-mi pot lasa fata sa aiba gusturi proaste in muzica.