Dreptul European Al Concurentei Unitatea I Secured

Editura Universitar Danubius, Galati
2010
ANGELICA RO$U
UNIVERSITATEA ,DANUBIUS~ DIN GALATI
DEPARTAMENTUL DE NVTMANT LA DISTANT $I FRECVENT REDUS
FACULTATEA DE DREPT
Anul IV, semestrul I
DREPTUL EUROPEAN
AL CONCURENTEI
Dreptul european al concurentei 2
Toate drepturile pentru aceast lucrare sunt rezervate autorului. Reproducerea ei
integral sau Iragmentar este interzis.
Editura Universitar ,Danubius este recunoscut de
Consiliul National al Cercetrii StiintiIice
din nvtmntul Superior (cod 111)
ISBN 978-606-533-136-5
TipograIia Galati
Tel.: 0236.477171
CUPRINS
1. Uniunea European - scurt prezentare
De la Comunittile Europene la Uniunea European 8
Sistemul institutional al Uniunii Europene dup intrarea
n vigoare a Tratatului de la Lisabona
17
Dreptul Uniunii Europene: izvoare, caracteristici 31
Obiectivele speciIice unittii de nvtare
Rezumat 36
Teste de autoevaluare 37
Rspunsuri la ntrebrile din testele de autoevaluare 38
BibliograIie minimal 38
2. Considera(ii generale privind dreptul european al concuren(ei
Notiune, continut, obiective, destinatarii regulilor privind
concurenta
40
Momente cheie n evolutia dreptului european al
concurentei
45
Principalii actori implicati n politica n domeniul
concurentei
47
Rezumat 53
Lucrare de veriIicare 54
3. Practici interzise n domeniul concuren(ei comerciale
Acorduri, decizii, practici concertate si ntelegeri ntre
ntreprinderi
57
Abuzul de pozitie dominant 67
Controlul concentrrilor 77
Rezumat 83
4. Statul yi pia(a
Ajutoarele de stat acordate ntreprinderilor 86
ntreprinderile publice monopol de stat 101
Relatia dreptului european al concurentei cu drepturile
nationale ale statelor membre
104
Rezumat 109
Lucrare de veriIicare 111
Bibliografie (de elaborare a cursului)
INTRODUCERE
Modulul intitulat Dreptul european al concurentei se studiaz n anul IJ,
semestrul I si vizeaz dobndirea de competente n domeniul dreptului european al
concurentei.
Competenjele pe care le vei dobndi sunt urmtoarele:
deIinirea si integrarea dreptului european al concurentei n cadrul
stiintelor juridice;
caracterizarea domeniului dreptului concurentei;
identiIicarea obiectivelor politicii n domeniul concurentei;
relationarea cu normele europene din domeniul concurentei;
reprezentarea concret a cadrului normativ privind concurenta reIeritoare
la nclcarea regulilor comunitare;
analizarea practicilor restrictive de concurent.
Continutul este structurat n urmtoarele unitti de nvtare:
Uniunea European scurt pre:entare
Consideratii generale privind dreptul european al concurentei
Practici inter:ise in domeniul concurentei comerciale
Statul i piata
n prima unitate de nvtare Uniunea European scurt pre:entare, vei regsi
operationalizarea urmtoarelor obiective speciIice:
s prezinti principalele momente din evolutia Comunittilor Europene;
s explici modul de negociere si redactare a tratatelor care au pus bazele
Uniunii Europene;
s analizezi relatiile si modul de colaborare dintre institutiile Uniunii Europene;
s argumentezi diIerentele ntre cele dou categorii de izvoare ale dreptului
european,
dup ce vei studia continutul cursului si vei parcurge bibliograIia recomandat.
Pentru aproIundare si autoevaluare ti propun exercitii si teste adecvate.
Dup ce ai parcurs inIormatia esential, n a doua unitate de nvtare, Consideratii
generale privind dreptul european al concurentei, vei achizitiona, odat cu
cunostintele oIerite, care ti vor permite s operationalizezi obiective speciIice
precum:
s explici sensurile notiunii de concurent si drept european al concurentei;
s identiIici obiectivele dreptului european al concurentei ;
s prezinti principalele momente din evolutia dreptului european al concurentei;
s explici rolul institutiilor implicate n politica n domeniul concurentei.
Ca sa ti evaluez gradul de nsusire a cunostintelor, vei rezolva o lucrare de
evaluare, pe care, dup corectare, o vei primi cu observatiile adecvate si cu
strategia corect de nvtare pentru modulele urmtoare.
Dup ce ai parcurs inIormatia esential, n a treia unitate de nvtare, Practici
inter:ise in domeniul concurentei comerciale, vei achizitiona, odat cu
precum:
s stabilesti sensul notiunilor de acord, decizie si practici concertate;
s explici eIectele asupra pietei pe care le genereaz acordurile, practicile
concertate si ntelegerile ntre ntreprinderi;
s argumentezi interdictia abuzului de pozitie dominant;
s prezinti situatii n care Comunitatea European a interzis existenta anumitor
carteluri.
Dup ce ai parcurs inIormatia esential, n a patra unitate de nvtare Statul i
piata, vei achizitiona, odat cu cunostintele oIerite, care ti vor permite s
operationalizezi obiective speciIice precum:
s explici necesitatea instituirii conditionrii ajutoarelor de stat;
s identiIici categoriile de ajutoare de stat exceptate de la controlul Comisiei;
s prezinti modul n care s-a realizat alinierea legislatiei nationale la legislatia
UE care reglementeaz ajutoarele de stat;
s analizezi relatiile si modul de colaborare ntre Comisie si instantele nationale
n aplicarea dreptului concurentei.
Pentru o nvtare eIicient ai nevoie de urmtorii pasi obligatorii:
Citesti modulul cu maxim atentie;
Evidentiezi inIormatiile esentiale cu culoare, le notezi pe hrtie, sau le adnotezi
n spatiul alb rezervat;
Rspunzi la ntrebri si rezolvi exercitiile propuse;
Mimezi evaluarea Iinal, autopropunndu-ti o tem si rezolvnd-o Ir s
apelezi la suportul scris;
Compari rezultatul cu suportul de curs si explic-ti de ce ai eliminat anumite
secvente;
n caz de rezultat ndoielnic reia ntreg demersul de nvtare.
Pe msur ce vei parcurge modulul ti vor Ii administrate dou lucrri de veriIicare
pe care le vei regsi la sIrsitul unittilor de nvtare 2 si 4. Vei rspunde n scris la
aceste cerinte, Iolosindu-te de suportul de curs si de resurse suplimentare indicate.
Vei Ii evaluat dup gradul n care ai reusit s operationalizezi obiectivele. Se va
tine cont de acuratetea rezolvrii, de modul de prezentare si de promptitudinea
rspunsului. Pentru neclaritti si inIormatii suplimentare vei apela la tutorele
indicat.
N.B. InIormatia de specialitate oIerit de curs este minimal. Se impune n
consecint, parcurgerea obligatorie a bibliograIiei recomandate si rezolvarea
sarcinilor de lucru, a testelor si lucrrilor de veriIicare. Doar n acest Iel vei putea
Ii evaluat cu o not corespunztoare eIortului de nvtare
precum:
carteluri.
secvente;
indicat.
precum:
carteluri.
secvente;
indicat.
1. UNIUNEA EUROPEAN - SCURT PREZENTARE
1.1. De la Comunit(ile Europene la Uniunea European 8
1.2. Sistemul institu(ional al Uniunii Europene dup
intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona
17
1.3. Dreptul Uniunii Europene: izvoare, caracteristici 31
Obiectivele specifice unit(ii de nv(are
Rezumat 36
Bibliografie minimal 38
Obiective specifice:
La sIrsitul capitolului, vei avea capacitatea:
s prezinti principalele momente din evolutia Comunittilor
Europene;
s explici modul de negociere si redactare a tratatelor care au pus
bazele Uniunii Europene;
s analizezi relatiile si modul de colaborare dintre institutiile Uniunii
Europene;
s argumentezi diIerentele ntre cele dou categorii de izvoare ale
dreptului european.
1imp mediu estimat pentru studiu individual: 7 ore
Angelica Rosu Uniunea European scurt pre:entare
1.1. De la Comunit(ile Europene la Uniunea European
1.1.1. Comunit(ile Europene: CECO, CEE, EUROATOM
Preocupri cu privire la crearea unei Europe unite au existat cu mult nainte de
sosirea secolului al XX-lea, ns abia dup cel de-al doilea Rzboi Mondial
s-au Iormat premisele necesare demarrii unui proces de integrare european.
Cooperarea economic n Europa era vzut ca o modalitate de nlturare a
distrugerilor si ruinei provocate de anii de rzboi, precum si a climatului
climatul nationalist care le-a precedat.
ndemnuri ctre o mai bun cooperare au venit, ns, din alte surse. ConIruntat
cu izbucnirea Rzboiului Rece si cu gravele probleme economice ale Europei
postbelice, n anul 1947, SUA si-a expus asa-numitul Plan Marshall pentru
acordarea de asistent Iinanciar Europei. SUA a cerut ca programul s Iie
administrat de ctre o organizatie. Aceasta a devenit, n 1948, Organizatia
European pentru Cooperare Economic (OECE) si, n 1960, Organizatia
pentru Cooperare si Dezvoltare Economic(OCDE). Desi avea n primul rnd o
natur interguvernamental, OECE impunea un anumit grad de cooperare si
coordonare institutionalizate ntre statele europene beneIiciare ale asistentei si
s-a dovedit a Ii o experient util pentru Iormele mai dezvoltate de cooperare si
integrare ce urmau s apar. (Craig & Burca, 2009, p. 5).
Bazele procesului de integrare european - care a dus la aparitia actualei
structuri a Uniunii Europene au Iost puse n anul 1950 de ctre 1ean
Monnet, pe atunci seI al Organizatiei Nationale a PlaniIicrii din Franta si de
ctre Robert Schuman, ministrul Irancez de externe la acea vreme. AstIel,
Robert Schuman, un puternic sustintor al integrrii, la recomandarea lui Jean
Monnet, un Iederalist convins, a propus punerea n comun a resurselor Iranco-
germane de crbune si otel si plasarea lor sub controlul unei singure ,nalte
Autoritti, oIerind si altor state europene posibilitatea de a participa.
Planul propus de Robert Schuman, ulterior denumit ,Planul Schuman, nu
urmrea doar aspiratii economice, ci reprezenta n acelasi timp o ncercare de a
stabiliza relatiile de dup rzboi dintre Franta si Germania, reducnd temerile
Frantei Iat de posibile amenintri militare din partea Germaniei si legndu-le
printr-un cadru limitat de cooperare pasnic, cu scopul de a preveni rivalitatea
asupra productiei de crbune (Craig & Burca, 2009, pp. 4 7).
Propunerea naintat de Robert Schuman a Iost acceptat de Fran(a,
Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg, acestea semnnd, la data de
8 aprilie 1951, 1ratatul de la Paris de constituire a primei organizajii
europene, Comunitatea European a Crbunelui yi Ojelului (CECO).
Belgia, Olanda si Luxemburg, s-au constituit din 29.10.1947 ntr-o uniune
vamal numit Benelux.
Tratatul de constituire a Comunittii Europene a Crbunelui si a Otelului,
ncheiat pentru o durat de 50 de ani (acesta a expirat la 23 iulie 2002.
ConIorm art. 1 din Protocolul asupra consecintelor Iinanciare ale expirrii
tratatului CECO, adoptat la Nisa n anul 2000, ,toate bunurile si obligatiile
CECO, asa cum se gsesc ele la data de 23 iulie 2002, sunt transIerate
Comunittii europene, ncepnd cu data de 24 iulie 2002), a Iost ratiIicat de
cele sase membre semnatare si a intrat n vigoare la 10 august 1952.
Dezbaterile celor sase - Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg
au permis s se contureze ediIiciul international avut n vedere. AstIel, cele
patru institutii create de Tratatul CECO, institutii independente de autorittile
publice nationale sunt urmtoarele:
- nalta Autoritate, compus din nou membri independenti numiti de
guvernele celor sase state membre, organ cu pronuntat caracter
supranational, avea responsabilitatea de a administra piata comun a
crbunelui si otelului asigurnd libera circulatie si libera concurent;
- la cererea Olandei a Iost constituit un Consiliu de Miniytri, care trebuia s
dea, n anumite cazuri, avizul su conIorm n cadrul procesului legislativ;
- Adunarea Parlamentar creia i este ncredintat controlul politic al naltei
Autoritti;
- Curtea de 1usti(ie, organism ce asigur autoritatea dreptului n limitele
teritoriale ale celor sase state semnatare ale Tratatului.
n anul 1952, statele membre ale Comunittii Europene a Crbunelui si a
Otelului semneaz un tratat prin care nIiinteaz Comunitatea European de
Aprare (CEA). Initiativ esueaz ns, ca urmare a reIuzului Parlamentului
Frantei de a ratiIica tratatul. Acest esec a aIectat negativ procesul de integrare
european. Relansarea idei de integrare european a avut loc n anul 1955,
cnd, la ConIerinta de la Messina, n Italia, cei sase membri ai CECO au ajuns
la concluzia c productivitatea si bunstarea economic este unica solutie de
supravietuire a Europei de Vest vis-a-vis de Blocul de Est.
Ca urmare, n anul 1957, la Roma, au nceput negocierile pentru nIiintarea a
dou noi Comunitti: Comunitatea European a Energiei Atomice
(CEEA/EUROATOM) care urmrea o solidaritate sectorial si Comunitatea
Economic European (CEE) care viza crearea unei piete comune
generalizate.
Tratatul de instituire a Comunit(ilor Europene (Tratatul CE) a fost
semnat la Roma la 25 martie 1957 yi a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958.
Noile Comunitti s-au inspirat din conceptiile institutionale puse n practic,
deja, de CECO. Acestea se nscriau pe calea unei ,uniuni din ce n ce mai
strnse ntre popoarele europene, evocat n preambulul Tratatului CEE. Desi
initial, CECO, CEE si EURATOM, aveau structuri institutionale proprii, nc
de la intrarea n vigoare a Tratatului de la Roma (1958) s-a avut n vedere
reunirea institutiilor celor trei Comunitti n institutii unice.
UniIicarea s-a Iinalizat n anul 1965 prin Tratatul de Fuziune de la
Bruxelles (a Iost abrogat si nlocuit, Ir vreo modiIicare substantial, prin art.
9 din Tratatul de la Amsterdam, semnat n 1997) instituind o Comisie unic yi
un Consiliu unic, care mpreun cu Parlamentul si Curtea de Justitie au creat o
nou structur institutional Comunitatea European. n mod curent, s-a
Iolosit denumirea de Comunitate Economic European (CEE) si adesea ,cei
6.
Consiliul European - care reunea seIii de guverne a statelor membre a Iost
creat n anul 1974, iar n anul 1979 au avut loc primele alegeri n Parlamentul
European. nc de la etapa pregtirii Tratatelor de la Roma, unele state vest-
europene au maniIestat rezerve Iat de noua initiativ Iederalist de integrare
economico-social. Ca urmare, Regatul Unit al Marii Britanii i al Irlandei de
Nord, Danemarca, Norvegia, Suedia, Austria, Elveia i Portugalia au creat n
anul 1960 Asociatia European a Liberului Schimb (AELS), care avea drept
scop doar crearea unei zone de comert liber ntre trile membre. Finlanda a
devenit membru asociat n 1961 (devenind membru cu drepturi depline n
1966), iar Islanda n 1970.
Ulterior, succesele economice nregistrate de Comunitatea European au
determinat mai multe state membre AELS (Danemarca, Marea Britanie,
Portugalia, Austria, Suedia Finlanda) s solicite aderarea la Comunitatea
Economic European. Membrii actuali ai Asociaiei Europene a Liberului
Schimb sunt: Islanda, Liechtenstein, Norvegia i Elveia.
1.1.2. De la Europa celor 6 la Europa celor 27
Integrarea european a Iost dintotdeauna un proces politic si economic deschis
tuturor trilor europene pregtite s adere la tratatele Iondatoare si s preia n
ntregime legislatia UE. Trile Iondatoare ale Uniunii Europene, Belgia,
Germania, Franta, Italia, Luxemburg, Olanda au acceptat lrgirea colaborrii
ntre ele prin cooptarea de noi membrii, nc de la nceputurile Iormrii
mecanismelor institutionale. Uniunea European s-a extins n sase etape.
AstIel, la 22 decembrie 1972, la Bruxelles, a avut loc prima lrgire a CEE,
cnd a aderat Danemarca, Irlanda si Marea Britanie - Europa celor nou.
Tratatul a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1973.
Cea de-a doua lrgire a CEE s-a realizat la 1 ianuarie 1981 prin aderarea
Greciei - Europa celor zece. Grecia este primul stat care semneaz un Acord
de Asociere cu Comunittile Europene, la 09.07.1961. Prin aderarea
Portugaliei si a Spaniei la1 ianuarie 1986 s-a instituit - Europa celor
doisprezece.
La 1 ianuarie 1995 Austria, Finlanda si Suedia devin state membre ale
Comunittilor, astIel nct numrul total al acestora ajunge la 15 Europa
celor cincisprezece. Abia ajuns la 15 membri, Uniunea European a si
nceput pregtirile pentru o nou extindere la un nivel Ir precedent. La
mijlocul anilor 1990, Iostele state ale blocului sovietic (Bulgaria, Republica
Ceh, Ungaria, Polonia, Romnia si Slovacia), cele trei state baltice care au
Icut parte din Uniunea Sovietic (Estonia, Letonia si Lituania), una dintre
republicile Iostei Iugoslavii (Slovenia), precum si dou state mediteraneene
(Cipru si Malta) si-au exprimat intentia de a adera la Uniunea European.
Extinderea UE la 25 de state a avut loc la 1 mai 2004 cnd 10 dintre cele 12
tri candidate au aderat la Uniune. AstIel, s-a permis unor tri precum Cipru,
Republica Ceh, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia
si Slovenia, europene nu doar prin pozitia geograIic, ci si din punct de vedere
cultural, istoric si al aspiratiilor, s se alture Iamiliei europene.
Bulgaria si Romnia au devenit candidate n 1995. Pentru aceste dou state
procesul a durat mai mult dect pentru celelalte 10, ns n cele din urm ele au
aderat la UE la 1 ianuarie 2007 (pe 13 aprilie 2005, Parlamentul European a
aprobat semnarea Tratatului de Aderare a Romniei i Republicii Bulgaria,
Icnd posibil aderarea lor la Uniunea European), crescnd numrul
statelor membre ale Uniunii Europene la 27.
Sarcina de lucru 1
IdentiIic principalele momente din evolutia Comunittilor Europene.
1.1.3. Acte yi tratate care au modificat tratatele institutive
AproIundarea integrrii europene (prin extinderea ariilor politicilor comune si
consolidarea caracterului supranational al Comunittii Economice Europene)
solicita si un suport juridic adecvat acestui proces continuu. Ca urmare,
Tratatul de instituire a Comunittilor Europene a Iost amendat si suplimentat n
mai multe rnduri. AstIel, primele modiIicri importante ale Tratatului CE au
Iost aduse n anul 1986 cnd trile membre au semnat un nou document juridic
Actul Unic European (AUE) - care a intrat n vigoare la 1 iulie 1987.
Actul stabilea realizarea pietei unice (o notiune ce caracterizeaz un proces mai
proIund de integrare dect notiunea de ,piat comun) pn la 31 decembrie
1992, prevznd libera circulatie a bunurilor, serviciilor, capitalului si
persoanelor pe tot cuprinsul Comunittii, precum si implementarea a noi
politici comune si a coeziunii economice si sociale.
Un moment important pentru evolutia constructiei comunitare l-a reprezentat
anul 1992, cnd trile membre CEE au considerat c exist premisele necesare
eIecturii pasului hotrtor n vederea crerii unei uniuni politice, economice si
monetare. n consecint, acestea au semnat un nou tratat 1ratatul de la
Maastricht (Olanda) care a intrat n vigoare la 1 noiembrie 1993.
Tratatul de la Maastricht a modiIicat si a extins Tratatul de la Roma, punnd
baza legal pentru noua structura a Uniunii Europene (noua denumire a
Comunittii Europene). Pornind de la acest tratat se vorbeste despre constructia
pe trei piloni a Uniunii Europene, din care primul pilon l Iormeaz din
Comunitatea european, iar ceilalti doi sunt Iormati din politica extern si de
securitate comun si din cooperarea judiciar si n materie penal.
Prin Tratatul de instituire a Uniunii Europene a Iost creat cettenia european
si s-a instituit uniunea economic si monetar.
Urmtoarea revizuire major a Tratatului de la Roma s-a realizat la 2 octombrie
1997 prin semnarea 1ratatului de la Amsterdam, ratiIicat la 1 mai 1999.
Tratatul prevedea unele modiIicri n structura institutiilor UE, introducerea
postului Comisarului European pentru relatiile externe si introducerea monedei
unice europene.
Tratatul de la Amsterdam se prezint ca varianta simpliIicat a tratatelor
anterioare, care nIiintaser cele trei Comunitti Europene, tratate crora le-au
Iost aduse amendamente, pentru a Ii adaptate la realittile prezentului. Tratatul
a precizat c se strbate o nou etap n crearea unei uniuni tot mai stranse
intre popoarele Europei, in care deci:iile sunt luate cat mai deschis i mai
aproape de cetteni.
n vederea realizrii reIormelor institutionale necesare procesului de extindere
a Uniunii Europene, la 26 Iebruarie 2001 este semnat 1ratatul de la Aisa,
intrat n vigoare la 1 Iebruarie 2003. Tratatul se axa pe urmtoarele trei
chestiuni importante:
reIormele interne ale UE (au Iost modiIicate principiile si procedura de luare
a deciziilor cu o majoritate caliIicat prin introducerea posibilittii blocrii
deciziei de ctre minoritate, limitarea dreptului de veto n 35 de domenii
legislative);
aderarea noilor membri din Europa Central si de Est la UE (li se oIer
locuri si voturi n institutiile UE si sunt redistribuite locurile ntre ,vechii
membri);
dezvoltarea si consolidarea unei politici externe si de securitate comun.
n plus, Tratatul prevedea si nIiintarea unei noi structuri n domeniul
cooperrii judiciare pe probleme de criminalitate - ,Eurojust
n anul 2004, statele membre UE semneaz un 1ratat de instituire a unei
Constitujii pentru Europa. Aprobat de ctre seIii de stat sau de guvern la 18
iunie 2004 si semnat la 29 octombrie 2004, tratatul trebuia ratiIicat de ctre
cele 25 de state membre ale Uniunii Europene mai nainte de a intra eIectiv n
vigoare.
Scopul su este acela de a simpliIica procesul de decizie democratic si modul
de Iunctionare a unei Uniuni cu 25 si chiar mai multe state. De asemenea,
prevede si crearea unui post de ministru european al aIacerilor externe.
Cnd att cettenii din Franta si cei din Olanda au votat mpotriva Constitutiei
la reIerendumurile din 2005, liderii europeni au decis s introduc o ,perioad
de reIlectie. Anii 2005 si 2006 au trecut Ir a se ajunge la o rezolvare cu
privire la problema Constitutiei Europene. Abia n a doua parte a anului 2007
s-a ajuns la o solutie de compromis pe care Iactorii de decizie o sperau viabil.
Ea s-a concretizat n aparitia unui nou act, denumit Tratatul de reIorm sau
1ratatul de la Lisabona, denumit n acest mod dup locul n care a Iost semnat
oIicial de seIii de stat si de guverne pe 13 decembrie 2007.
Noul Tratat nu se deprteaz Ioarte mult de continutul Constitutiei Europene,
din cadrul creia au Iost nlturate prevederile cele mai controversate si, n
primul rnd, titlul de ,Constitutie care genera temeri n rndul populatiei
europene prin simbolismul pe care l cuprindea
1
n acelasi timp, pentru tara
noastr, noul Tratat este primul pe care l semneaz n calitate de tar membr.
Tratatul de la Lisabona ar Ii trebuit s intre n vigoare la 1 ianuarie 2009, dup
ratiIicarea sa de ctre toti cei 27 de membri ai Uniunii, ns si acest proces de
ratiIicare a ntmpinat greutti, n sensul c n Irlanda un reIerendum convocat
cu privire la ratiIicarea tratatului a dat rezultat negativ. AstIel, a Iost convocat
un alt reIerendum n a doua parte a anului 2009. (Eduard Dragomir, Dan Nit,
Tratatul de la Lisabona, 2009, pp. 23). Acesta din urm a sustinut noul Tratat,
astIel nct Tratatul de Reform de la Lisabona a intrat n vigoare la 1
decembrie 2009, n conIormitate cu art. 6.
Numele oIicial este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului
privind Uniunea European yi a Tratatului de instituire a Comunit(ii
Europene.
Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente. La
intrarea sa n vigoare, a modificat Tratatul privind Uniunea European
(TUE), semnat la Maastricht n anul 1992, precum si Tratatul de instituire a
Comunit(ii Europene, semnat la Roma n anul 1957. Acesta din urm a Iost
redenumit: ,1ratatul privind funcjionarea Uniunii Europene (TFUE). O
serie de Protocoale si de Declaratii sunt anexate Tratatului. Cu titlu separat va
Ii mentinut Tratatul privind Comunitatea European a Energiei Atomice
(Euroatom, CEEA).
Tratatul privind Uniunea European (TUE), asa cum este amendat de
Tratatul de la Lisabona, reIlect cadrul general al Uniunii si principiile sale,
incluznd, de asemenea, si dispozitii speciIice privind politica extern si de
securitate comun a UE.
Tratatul privind func(ionarea Uniunii Europene (TFUE) cuprinde regulile
si modalittile concrete de Iunctionare a UE, transpunnd n practic
elementele de principiu descrise n cadrul TUE. De asemenea, TFUE detaliaz
politicile Uniunii, cu exceptia politicii externe si de securitate comun
(Dragomir & Nit, 2009, p. 24).
Acesta a Iost conceput pentru a aduce un plus de democratie, eIicient si
transparent n cadrul UE, si astIel, capacitatea de a rezolva probleme globale
precum modiIicarea climei, securitatea si dezvoltarea durabil.
Tratatul de la Lisabona a Iost conceput pentru a aduce un plus de democratie,
eIicient si transparent n cadrul UE, si astIel, capacitatea de a rezolva
probleme globale precum modiIicarea climei, securitatea si dezvoltarea
durabil.
Noul Tratat deIinete clar obiectivele i valorile Uniunii Europene reIeritoare
la pace, democratie, respectarea drepturilor omului, dreptate, egalitate, statul de
drept i durabilitate Iiind conceput pentru a pune la dispozitia UE
instrumentele necesare realizrii acestora.
entru detalii cu privire la continutul Tratatului si modul su de redactare, a se vedea Ion M. Anghel, Tratatul
de la Lisabona. Reperele lui definitorii, Revista romn de Drept Comunitar nr. 1/2010, 2010, pp. 131-159).
Tratatul garanteaz c Uniunea European: va oIeri cettenilor un spatiu de
libertate, securitate i justitie Ir Irontiere interne; va activa n directia
dezvoltrii durabile a Europei pe baza unei creteri economice echilibrate i a
stabilittii preturilor, a unei economii sociale de piat extrem de competitive,
viznd ocuparea total a Iortei de munc i progres social, cu un nalt nivel de
protectie a mediului; va combate excluziunea social i discriminarea i va
promova justitia i protectia social; va promova coeziunea economic, social
i teritorial, precum i solidaritatea ntre statele membre; i va mentine
angajamentul Iat de uniunea economic i monetar avnd euro ca moned
unic; va sustine i promova valorile Uniunii Europene n ntreaga lume i va
contribui la asigurarea pcii, securittii, dezvoltrii durabile a planetei,
solidarittii i respectului ntre popoare, comertului liber i echitabil i
eradicrii srciei; va contribui la protejarea drepturilor omului, n special a
drepturilor copilului, precum si la respectarea strict i dezvoltarea dreptului
international, incluznd respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite
1
.
Sarcina de lucru 2
Enumer principalele acte si tratate care au modiIicat tratatele institutive.
1.1.4. Uniunea European potrivit Tratatului de la Lisabona
Obiectivele i valorile UE
Tratatul de la Lisabona deIinete clar obiectivele i valorile Uniunii Europene
reIeritoare la pace, democratie, respectarea drepturilor omului, dreptate,
egalitate, statul de drept i durabilitate.
Tratatul garanteaz c Uniunea European:
va oIeri cettenilor un spatiu de libertate, securitate i justitie Ir Irontiere
interne;
va activa n directia dezvoltrii durabile a Europei pe baza unei creteri
economice echilibrate i a stabilittii preturilor, a unei economii sociale de
piat extrem de competitive, viznd ocuparea total a Iortei de munc i
progres social, cu un nalt nivel de protectie a mediului;
va combate excluziunea social i discriminarea i va promova justitia i
protectia social;
va promova coeziunea economic, social i teritorial, precum i
solidaritatea ntre statele membre;
i va mentine angajamentul Iat de uniunea economic i monetar avnd
euro ca moned unic;
Idu, Nicolae (2010). Ghidul Tratatului de la Lisabona n Revista romn de Drept Comunitar nr. 1/2010, p.
124.
1
.
Sarcina de lucru 2
interne;
protectia social;
euro ca moned unic;
124.
1
.
Sarcina de lucru 2
interne;
protectia social;
euro ca moned unic;
124.
va sustine i promova valorile Uniunii Europene n ntreaga lume i va
eradicrii srciei;
va contribui la protejarea drepturilor omului, n special a drepturilor
copilului, precum i la respectarea strict i dezvoltarea dreptului
international, incluznd respectarea principiilor Cartei Natiunilor Unite.
Dispozi(ii cheie al Tratatului de la Lisabona
1. Pe planul statutului su juridic, Uniunea European dobndeyte
personalitate juridic
1
, cu toate prerogativele ce decurg din aceasta si
anume:
- are capacitate de reprezentare spre a stabili si mentine relatii cu celelalte
subiecte de drept international (inclusiv cu statele) si de participare la
conIerinte internationale;
- are o anumit capacitate de a ncheia tratate n nume propriu, dar si n
numele statelor membre, pe care le angajeaz;
- are capacitatea de a sta n justitie, de a-si angaja responsabilitatea potrivit
normelor dreptului international s.a.m.d.
2. Tratatul asigur o mai mare democratie, o mai mare deschidere n sensul c
un milion de oameni din populatia de 500 de milioane a UE dintr-un
numr de state membre pot cere Comisiei Europene s nainteze noi
propuneri de politici.
Pentru a mbuntti inIormatiile privind modul n care UE ia decizii, Consiliul
de Minitri va trebui acum s se reuneasc n edinte publice atunci cnd
analizeaz i voteaz proiecte de legi. Tratatul extinde numrul de domenii n
care Parlamentul European ia decizii n comun cu Consiliul de Minitri.
Aceasta nseamn c membrii parlamentului aleyi n mod direct vor avea
un rol mai nsemnat n procesul legislativ i n ceea ce privete bugetul UE.
La nivel intern, parlamentele naionale vor avea posibilitti mai mari de a
aduce o contributie direct la procesul decizional al UE.
Un nou sistem de avertizare timpurie oIer parlamentelor nationale dreptul de
a face observa(ii cu privire la proiectele de legi i de a verifica dac UE nu
i depete atribu(iile implicndu-se n aspecte care pot fi tratate cel mai
bine la nivel na(ional sau local.
3. Tratatul de la Lisabona fluidizeaz procedurile decizionale ale Uniunii
n cadrul Consiliului de Minitri, se va extinde votul cu majoritate calificat,
n locul deciziilor unanime. AstIel, actiunea va deveni mai rapid i mai
eIicient. Reguli stricte se vor aplica oricror propuneri de a aduce noi domenii
de politic sub incidenta votului prin majoritate. Fiecare stat membru trebuie s
Iie de acord cu orice asemenea modiIicare, iar parlamentele nationale vor avea
1
Art. 48 TUE.
eradicrii srciei;
1
anume:
1
Art. 48 TUE.
eradicrii srciei;
1
anume:
1
Art. 48 TUE.
drept de veto. Dar, pentru domenii de politic importante, cum sunt
fiscalitatea i aprarea, va fi necesar n continuare votul unanim.
4. Modernizarea institu(iilor UE
Tratatul de la Lisabona creeaz o nou func(ie de nalt Reprezentant pentru
Politica Extern i de Securitate, vicepreedinte al Comisiei pentru a
promova actiunea Uniunii pe scena international i pentru a putea apra mai
bine interesele i valorile sale peste hotare.
Pentru a nregistra progrese n activitatea sa n mod continuu i consecvent,
Consiliul European va alege un preedinte al Consiliului European pe o
perioad de maximum 5 ani, Iiind sporit astIel vizibilitatea i consecventa
actiunilor UE.
Preedintele Comisiei va fi ,ales de Parlamentul European, la
propunerea Consiliului European.
5. Tratatul de la Lisabona reaIirm i aduce la zi multe dintre dispozi(iile
economice incluse n tratatele UE anterioare. De asemenea, adaug o serie
de noi domenii importante.
AstIel, Tratatul confirm angajamentul de realizare a Uniunii Economice i
Monetare avnd euro ca moned UE. Euro este n prezent moneda oIicial n
16 state membre. Uniunea Economic i Monetar este un obiectiv central al
UE, o Iort vital care asigur revenirea Europei la prosperitate i locuri de
munc. UE i statele membre au alocat mpreun 200 miliarde de euro ca
Iinantare pentru a stimula economia Uniunii n actuala criz Iinanciar.
Tratatul oficializeaz pozi(ia Bncii Centrale Europene, care devine astfel
o institu(ie a Uniunii Europene.
6. Uniunea European la nivel mondial
UE promite s promoveze valorile sale n lume aducndu-i contributia la:
pace i securitate;
dezvoltarea durabil a planetei;
solidaritate i respect reciproc ntre popoare;
comert liber i echitabil;
eradicarea srciei;
protejarea drepturilor omului;
respectarea i dezvoltarea dreptului international, astIel cum este deIinit, n
special, n Carta Natiunilor Unite.
UE este cea mai mare putere comercial a lumii i cel mai important donator
de ajutoare pentru trile n curs de dezvoltare.
7. Tratatul de la Lisabona deIinete mai clar rolul UE n sfera politicii
externe i de securitate comun. Pentru deciziile pe probleme de aprare,
va Ii necesar n continuare aprobarea unanim a celor 27 de state membre
ale UE.
actiunilor UE.
pace i securitate;
eradicarea srciei;
ale UE.
actiunilor UE.
pace i securitate;
eradicarea srciei;
ale UE.
8. Tratatul de la Lisabona conine noi dispoziii importante privind
consolidarea capacitii UE de a combate criminalitatea
transfrontalier internaional, imigraia ilegal, traficul de persoane,
arme i droguri.
9. Tratatul de la Lisabona aduce n prim-plan obiectivele sociale ale UE.
Acesta prevede ca, n toate politicile i aciunile sale, Uniunea s in cont
de promovarea unui nalt nivel de ocupare a Iorei de munc.
Este recunoscut rolul central al serviciilor economice, cum ar Ii transportul n
comun, telecomunicatiile, serviciile potale, alimentarea cu gaz i electricitate.
Rolul UE n aceste domenii este limitat, statele membre avnd un mare spatiu
de manevr n ceea ce privete Iurnizarea, exploatarea i organizarea serviciilor
astIel nct s rspund n mod eIicient necesittilor de pe plan intern.
UE se va abtine de la orice actiune care ar aduce atingere rolului statelor
membre n Iurnizarea de servicii de interes general cum ar Ii sntatea,
serviciile sociale, Iortele de politie i de securitate, colile de stat.
Remunerarea, dreptul de asociere i normele privind intrarea n grev rmn
probleme interne ale statelor membre.
10. Tratatul de la Lisabona recunoate drepturile, libertile i principiile
expuse n Carta drepturilor Iundamentale (semnat la Nisa n anul 2000),
Carta dobndind astIel caracter obligatoriu.
AstIel, atunci cnd UE propune i pune n aplicare legi, trebuie s respecte
drepturile expuse n Cart i la Iel i statele membre atunci cnd pun n
aplicare legislatia UE. Printre drepturile de care ar trebui s se bucure toti
cettenii se numr protectia datelor cu caracter personal, dreptul la azil,
egalitatea naintea legii i nediscriminarea, egalitatea ntre Iemei i brbati,
drepturile copiilor i ale persoanelor n vrst i drepturi sociale importante
cum ar Ii protectia mpotriva concedierii inechitabile i accesul la sistemul de
asigurri sociale i asistent social. Tratatul va permite, de asemenea, Uniunii
s adere la Conventia European a Drepturilor Omului. Conventia i Curtea
European a Drepturilor Omului care o supravegheaz, reprezint bazele
protectiei drepturilor omului n Europa.
1.2. Sistemul institu(ional al Uniunii Europene dup intrarea n vigoare a
Tratatului de la Lisabona
Dup intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, numrul institutiilor se
ridic acum la sapte: Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul,
Comisia European, Curtea European de Justitie, Banca Central European
si Curtea de Conturi |art. 13 alin. (1) din Tratatul privind Uniunea European,
asa cum a Iost amendat prin Tratatul de la Lisabona|. Tratatul de la Lisabona
nu schimb Iundamental structura institutional a Uniunii care se va baza, n
continuare, pe triunghiul Parlament, Consiliu, Comisie. Cu toate acesta,
Tratatul introduce cteva elemente noi menite s amelioreze eIicienta, coerenta
si transparenta institutiilor, astIel nct acestea s poat rspunde mai bine
exigentelor cettenilor europeni.
1.2.1. Parlamentul European
Structur yi func(ionare
Parlamentul European si are originea n anii '50 si are la baz tratatele
Iundamentale. Din anul 1979, membrii Parlamentului European sunt aleyi
prin vot universal direct de ctre cet(enii UE pentru a le reprezenta
interesele. AstIel, Parlamentul European i reprezint pe cettenii statelor
membre.
Alegerile au loc o dat la cinci ani si Iiecare cettean UE are dreptul de a vota
si de a candida, indiIerent unde locuieste n UE.
Tratatul de la Lisabona modiIic structura institutiei. Potrivit art. 14 alin. (2)
TUE, numrul parlamentarilor europeni nu poate depsi 751 (750 plus
presedintele), iar repartizarea locurilor pe state membre se Iace dup principiul
,proportionalittii degresive. AstIel, deputatii din trile cu mai multi locuitori
vor reprezenta un numr mai mare de cetteni dect cei din trile cu populatie
mai mic. De asemeni, se precizeaz c numrul de parlamentari reprezentnd
Iiecare stat membru poate Ii minim 6 si maxim 96. Romnia are un numr de
33 de deputati n Parlamentul European.
Membrii Parlamentului European nu sunt organizati n delegatii nationale, ci se
ntrunesc n grupuri politice parlamentare de dimensiuni europene. Printre
acestea se numr Grupul Partidul Popular European (Crestin-Democrat),
Grupul Socialist, Grupul Aliantei Liberalilor si Democratilor pentru Europa,
Grupul Verzilor etc. Parlamentarii europeni reprezint toat gama pozitiilor
privind integrarea european, de la Iederalistii convinsi la euroscepticii
militanti.
Potrivit art. 229 TFUE, Parlamentul European se ntruneyte n sesiune
anual. Se poate ntruni si n sesiune extraordinar, la cererea majorit(ii
membrilor care l compun, a Consiliului sau a Comisiei.
n ceea ce priveste modalitatea de vot, Parlamentul European hotrste cu
majoritatea voturilor exprimate, cu exceptia cazului n care tratatele dispun
altIel (art. 231 TFUE). Ca si toate celelalte institutii ale UE, Parlamentul si
desIsoar activitatea n toate cele 23 de limbi oIiciale ale UE. Un secretariat
numeros asigur Iunctionarea optim a activittilor ntreprinse de Parlament.
Sediul Parlamentului se afl la Strasbourg, dar are si un secretariat la
Luxemburg, iar unele ntruniri ale sesiunilor sau comisiilor au loc la Bruxelles
n scopul Iacilitrii contactului cu Comisia si Consiliul.
Competen(ele Parlamentului European
Alineatul 1 al art. 14 din Tratatul privind Uniunea European, asa cum a Iost
amendat prin Tratatul de la Lisabona, dispune cu privire la Iunctiile
Parlamentului European care, mpreun cu Consiliul
membre.
militanti.
membre.
militanti.
,exercit funcjiile legislativ i bugetar. Acesta exercit funcjii de control politic i
consultative, in conformitate cu conditiile prev:ute in tratate. Parlamentul European alege
preyedintele Comisiei.
Faptul c Parlamentul este ales prin vot direct de ctre cettenii UE reprezint
o garantie a legitimittii democratice a legislatiei europene.
Se poate observa c, de la un tratat la altul, competentele legislative ale
Parlamentului European au Iost extinse progresiv. ConIorm Tratatului de la
Lisabona, Parlamentul va avea o pozitie de egalitate cu Consiliul n adoptarea
celei mai mari prti a legislatiei Uniunii Europene. Mai mult, urmare a intrrii
n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul European va avea noi
instrumente care vor proteja drepturile si liberttile cettenilor si care le va
permite acestora s ia parte la procesul politic european. Parlamentul va trebui
s se asigure c noua cart incluznd drepturile civile, politice, economice si
sociale ale cettenilor europeni Carta drepturilor Iundamentale a Uniunii
Europene este implementat ntr-un mod eIicient. Nu n ultimul rnd,
Parlamentul va apra drepturile parlamentelor nationale de a obiecta la
propunerile legislative la nivel european, dac acestea consider c a Iost
nclcat principiul subsidiarittii.
Parlamentul European a dobndit, de asemenea, dreptul de a ini(ia revizuiri
ale tratatelor constitutive, precum yi pe cel de a lua parte la procesul de
revizuire.
O alt responsabilitate comun a Parlamentului si a Consiliului este aprobarea
bugetului anual al UE, n valoare de 130 de miliarde de euro.
Pn la Lisabona, n ceea ce privea cheltuielile obligatorii (cum ar Ii
cheltuielile agricole si cheltuielile legate de acordurile internationale), decizia
Iinal apartinea Consiliului. Cheltuielile ,neobligatorii (alte cheltuieli) erau
aprobate de Parlament care hotra mpreun cu Consiliul.
Tratatul de la Lisabona sporeste competentele Parlamentului si la nivel bugetar
prin eliminarea distinctiei dintre cheltuielile obligatorii si cele neobligatorii,
astIel nct Parlamentul si Consiliul au un rol echilibrat n adoptarea bugetului.
Parlamentul exercit controlul democratic asupra celorlalte institu(ii, n
special asupra Comisiei. AstIel, potrivit art. 233 din Tratatul privind
Iunctionarea Uniunii Europene, Parlamentul European dezbate, n sedint
public, raportul general anual care i este prezentat de ctre Comisie. De
asemenea, Parlamentul supravegheaz activitatea Consiliului: membrii
Parlamentului transmit ntrebri Consiliului n mod periodic, iar Presedintele
Consiliului particip la sesiunile plenare ale Parlamentului si ia parte la
dezbaterile importante. Parlamentul poate extinde controlul democratic prin
examinarea cererilor trimise de cetteni si nIiintarea unor comitete de
investigare. n Iinal, Parlamentul contribuie la Iiecare reuniune la nivel nalt a
UE (reuniunile Consiliului European). La deschiderea Iiecrei reuniuni la nivel
nalt, presedintele Parlamentului este invitat s prezinte punctele de vedere ale
Parlamentului, precum si preocuprile acestei institutii cu privire la problemele
curente si subiectele de discutie de pe agenda Consiliului European.
Tratatul de la Lisabona prevede c Parlamentul European trebuie s-yi dea
avizul conform asupra tuturor acordurilor interna(ionale referitoare la
aspecte care (in de procedura legislativ ordinar.
Parlamentul European poate ndruma si promova programele de dezvoltare si
cooperare ale Uniunii Europene cu toate trile n curs de dezvoltare din lume
prin Comisia pentru dezvoltare si cooperare.
Parlamentul alege Ombudsmanul European (potrivit art. 228 TUE) care
investigheaz plngerile cettenilor privind proasta administrare de ctre
institutiile UE.
Sarcina de lucru 3
Explic structura organizatoric a Parlamentului European.
1.2.2. Consiliul European
Odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009,
Consiliul European, care are misiunea de a impulsiona elaborarea politicilor,
devine, la rndul su, o institutie oIicial, Ir a primi ns noi atributii. AstIel,
n art. 15 alin. (1) din Tratatul UE se mentioneaz:
Consiliul European ofer Uniunii impulsurile necesare de:voltrii acesteia i ii definete
orientrile i prioritile politice generale. Acesta nu exercit funcii legislative.
Potrivit reglementrilor de la Lisabona |art. 15 alin. (2)|, Consiliul European
este compus din yefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum yi
din preyedintele su yi preyedintele Comisiei. naltul Reprezentant al Uniunii
pentru aIaceri externe si politica de securitate particip la lucrrile Consiliului
European.
Consiliul European se ntruneyte de dou ori pe semestru, la convocarea
presedintelui su. Atunci cnd ordinea de zi o impune, Iiecare membru al
Consiliului European poate decide s Iie asistat de un ministru si, n ceea ce l
priveste pe presedintele Comisiei, de un membru al Comisiei. Atunci cnd
situatia o impune, presedintele convoac o reuniune extraordinar a Consiliului
European |art. 15 alin. (3) TFUE|.
Una dintre cele mai importante noutti aduse prin Tratatul de la Lisabona n
ceea ce priveste Consiliul European este aceea a nIiintrii unui nou post, cel de
presedinte ,permanent. Acesta este ales de Consiliul European, cu majoritate
caliIicat, pentru un mandat de doi ani si jumtate, cu posibilitatea rennoirii o
singur dat |art. 15 alin. (3) TFUE|.
n ceea ce priveste atributiile Presedintelui Consiliului European, potrivit art.
15 alin. (6) din Tratatul privind Uniunea European acesta:
- prezideaz si impulsioneaz lucrrile Consiliului European;
- asigur pregtirea si continuitatea lucrrilor Consiliului European, n
cooperare cu presedintele Comisiei si pe baza lucrrilor Consiliului de
AIaceri generale;
- actioneaz pentru Iacilitarea coeziunii si a consensului n cadrul Consiliului
European;
- prezint Parlamentului European un raport dup Iiecare reuniune a
Consiliului European.
Presedintele Consiliului European asigur, la nivelul su si n aceast calitate,
reprezentarea extern a Uniunii n probleme reIeritoare la politica extern si de
securitate comun, Ir a aduce atingere atributiilor naltului Reprezentant al
Uniunii pentru aIaceri externe si politica de securitate. Preyedintele
Consiliului European nu poate ocupa alte func(ii la nivel na(ional.
n prezent, func(ia de preyedinte al Consiliului European este ocupat de
Herman Van Rompuy.
Un alt element nou adus de Tratatul de la Lisabona este reglementarea, cel
putin partial, a modului n care Iunctioneaz Consiliul european. Avnd n
vedere c pn la momentul Lisabona Consiliul European nu era inclus n
enumerarea oIicial Icut de Tratate cu privire la institutii, nu existau nici
reguli privind Iunctionarea acestuia, apelndu-se mai ales la normele cutumiare
ce au aprut si s-au consolidat de-a lungul timpului.
Deciziile Consiliului European se adopt, de regul, prin consens art. 15
alin. (4) TFUE| n unele cazuri, Consiliul European adopt deciziile n
unanimitate sau cu majoritate caliIicat, n Iunctie de ceea ce prevd
dispozitiile tratatului. n cazul n care se hotrste cu majoritate caliIicat,
Consiliului European i se aplic art. 16 alin. (4) din Tratatul privind Uniunea
European si art. 238 alin. (2) din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii
Europene.
Potrivit art. 235 alin. (1) din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii Europene, n
caz de vot, Iiecare membru al Consiliului European poate primi delegare din
partea unui singur alt membru.
Consiliul european hotrste cu majoritate simpl n chestiuni de procedur,
precum si pentru adoptarea regulamentului de procedur |art. 235 alin. (3)
TFUE|. Consiliul European se reuneste de obicei la Bruxelles, n cldirea
Justus Lipsius. Este asistat de Secretariatul General al Consiliului |art. 235 alin.
(4) TFUE|.
Atribu(iile Consiliului European
Anterior Tratatului de la Lisabona natura juridic a Consiliului Europei era
neclar. Urmare a intrrii n vigoare a Tratatului de la Lisabona atributiile
Consiliului European au Iost stabilite distinct. AstIel, potrivit art. 22 TUE,
Consiliul European identific interesele i obiectivele strategice ale Uniunii.
Deciziile Consiliului European privind interesele si obiectivele strategice ale
Uniunii privesc politica extern yi de securitate comun, precum si celelalte
domenii ale actiunii externe a Uniunii. Deciziile pot s priveasc relatiile
Uniunii cu o tar sau o regiune sau pot aborda o anumit tematic. n ceea ce
priveste domeniul cooperrii politienesti si juridice n materie penal, potrivit
art. 68 TUE, Consiliul European
definete orientrile strategice ale planificrii legislative i operationale in cadrul spatiului
de libertate, securitate i fustitie.
Consiliul European concluzioneaz yi decide n materie de politici
economice, stabilind liniile directoare de urmat de ctre statele membre.
Consiliul de Ministri va asigura, ulterior, implementarea acestor linii directoare
trasate de Consiliul European. Consiliul European are un rol deosebit de
important atunci cnd se are n vedere modificarea Tratatului privind
Uniunea European.
AstIel, guvernul oricrui stat membru, Parlamentul European sau Comisia
poate prezenta Consiliului European proiecte de revizuire, integral sau
partial, a dispozitiilor prtii a treia din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii
Europene, privind politicile si actiunile interne ale Uniunii, care poate adopta o
decizie de modiIicare n acest sens. De asemenea, Consiliul European hotrste
n unanimitate, dup consultarea Parlamentului European, a Comisiei si a
Bncii Centrale Europene, n cazul unor modiIicri institutionale n domeniul
monetar.
Orice initiativ luat de Consiliul European pe modelul celor prezentate mai
sus se transmite parlamentelor nationale. n cazul opozitiei unui parlament
national, notiIicate n termen de sase luni de la aceast transmitere, decizia nu
se adopt. n absenta oricrei opozitii, Consiliul European poate adopta
respectiva decizie.
Tratatul de la Lisabona a adus o important modiIicare n cadrul Iunctionrii
Uniunii prin acordarea posibilittii statelor membre de a se retrage din aceasta.
Si n cadrul acestei noi proceduri, Consiliul european are un rol important.
AstIel, potrivit art. 50 TUE:
,Orice stat membru poate hotri, in conformitate cu normele sale constituionale, s se
retrag din Uniune.
Statul membru care hotrte s se retrag notific intenia sa Consiliului European. In ba:a
orientrilor Consiliului European, Uniunea negocia: i incheie cu acest stat un acord care
stabilete condiiile de retragere, inand seama de cadrul viitoarelor sale relaii cu Uniunea.
Acest acord se negocia: in conformitate cu articolul 218 alineatul (3) din Tratatul privind
funcionarea Uniunii Europene. Acesta se incheie in numele Uniunii de ctre Consiliu, care
hotrte cu maforitate calificat, dup aprobarea Parlamentului European.
Tratatele incetea: s se aplice statului in cau: de la data intrrii in vigoare a acordului de
retragere sau, in absena unui astfel de acord, dup doi ani de la notificarea prev:ut la
alineatul (2), cu excepia ca:ului in care Consiliul European, in acord cu statul membru in
cau:, hotrte in unanimitate s proroge acest termen.
Sarcina de lucru 4
Stabileste care este rolul Consiliului European n sistemul institutional al
Uniunii Europene asa cum a Iost acesta conturat n Tratatul de la
Lisabona.
1.2.3. Consiliul
La Iel ca Parlamentul European, Consiliul a Iost nIiintat prin tratatele
Iundamentale n anii '50. Denumit anterior intrrii n vigoare a Tratatului de la
Lisabona Consiliul de Ministri este principalul organism decizional al
Uniunii.
Consiliul reprezint guvernele statelor membre, la reuniuni participnd, n
Iunctie de subiectele de pe agenda de lucru, un ministru din fiecare guvern al
statelor UE (art. 16 alin. (2) din Tratatul privind Uniunea European).
Spre exemplu, dac n Consiliu se vor discuta probleme de mediu, la reuniune
va participa ministrul de resort din Iiecare stat membru UE si reuniunea va
avea titlul ,Consiliul pentru Mediu.
Potrivit art. 16 alin. (6), Consiliul se ntruneste n cadrul diIeritelor Iormatiuni.
Structura Iormatiunilor Consiliului este amendat de Tratatul de la Lisabona, n
sensul separrii actualului Consiliu pentru AIaceri Generale si Relatii Externe
n dou Iormatiuni distincte: Consiliul pentru AIaceri Generale (cu rol de
orientare coordonare a activittii tuturor celorlalte Iormatiuni/organizri) si
Consiliul pentru Relatii Externe (care, prin exceptie de la regula comun, va Ii
prezidat de naltul Reprezentant pentru AIaceri Externe si Politica de Securitate
|art. 16 alin. (9)|.
Locul central n cadrul diIeritelor Iormatiuni ale Consiliului este oIerit
Consiliului AIaceri Generale, acesta asigurnd coerenta lucrrilor diIeritelor
Iormatiuni ale Consiliului si pregtind reuniunile Consiliului European ,
urmrind aducerea la ndeplinire a msurilor adoptate, n colaborare cu
Presedintele Consiliului European si Comisia (Dragomir & Nit, 2009, p. 34).
n ceea ce priveste presedintia Consiliului, att anterior intrrii n vigoare a
Tratatului de la Lisabona, ct si ulterior acestui eveniment a Iunctionat sistemul
rotatiei semestriale ntre statele membre. Drept urmare, fiecare stat membru
UE preia controlul agendei Consiliului yi prezideaz toate reuniunile
pentru o perioad de yase luni, promovnd deciziile legislative si politice si
negociind pentru realizarea unui compromis ntre statele membre. Fiecare tar
are un anumit numr de voturi n Consiliu. Acesta reIlect, n principiu,
mrimea populatiei sale, dar este ponderat n Iavoarea trilor mai mici.
Consiliul se ntruneste la convocarea presedintelui su, la initiativa acestuia, a
unuia dintre membrii si sau a Comisiei (art. 237 TFUE).
Schimbarea esential adus de Tratatul de la Lisabona se reIer la procesul
decizional. n primul rnd, deciziile Consiliului se iau acum prin vot cu
majoritate calificat, cu exceptia cazurilor n care tratatele prevd o alt
procedur, cum ar Ii votul n unanimitate (art. 16 alin. (3) TUE). n practic,
aceasta nseamn c votul cu majoritate caliIicat a Iost extins la numeroase
domenii de actiune (de exemplu, imigratie si cultur).
n caz de vot, Iiecare membru al Consiliului poate primi mandat din partea unui
singur alt membru (art. 239 TFUE).
ncepnd cu anul 2014 se va introduce o nou metod de votare: votul cu
dubl majoritate. Propunerile legislative vor Ii aprobate de ctre Consiliu
printr-un vot exprimnd nu doar majoritatea statelor membre ale UE (55), ci
si pe cea a populatiei UE (65). Acest tip de vot va reIlecta dubla legitimitate
a UE - o uniune a popoarelor si a natiunilor, n acelasi timp - si va conduce la
consolidarea transparentei si a eIicientei legiIerrii. El va Ii completat de un
mecanism nou, similar ,compromisului de la Ioannina, care ar permite unui
numr mic de state membre (apropiate de minoritatea de blocare) s-si
maniIeste opozitia Iat de o decizie. ntr-o asemenea situatie, Consiliul va
trebui s Iac tot ce-i st n putint pentru a obtine, ntr-un interval de timp
rezonabil, o solutie satisIctoare pentru ambele prti.
Potrivit art. 240 din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii Europene, un comitet
constituit din reprezentanii permaneni ai guvernelor statelor membre
rspunde de pregtirea lucrrilor Consiliului i de executarea mandatelor care i
sunt ncredinate de ctre acesta. Comitetul poate adopta decizii de procedur
n cazurile prevzute de regulamentul de procedur al Consiliului. Consiliul
este asistat de Secretariatul General, aIlat sub autoritatea unui secretar general
numit de Consiliu. Consiliul hotrte cu majoritate simpl n privina
organizrii Secretariatului General.
Atribu(iile Consiliului
Rolul Consiliului rmne n mare msur neschimbat dup intrarea n vigoare a
Tratatului de la Lisabona. AstIel, potrivit 16 alin. (1) din Tratatul privind
Uniunea European, Consiliul exercit, mpreun cu Parlamentul European,
func(iile legislativ yi bugetar. De asemenea, acesta exercit func(ii de
definire a politicilor yi de coordonare, n conIormitate cu conditiile prevzute
n tratate.
Totodat, n conIormitate cu dispozitiile art. 243 TFUE, Consiliul stabilete
salariile, indemnizaiile i pensiile preedintelui Consiliului European, ale
preedintelui Comisiei, ale naltului Reprezentant al Uniunii pentru aIaceri
externe i politica de securitate, ale membrilor Comisiei, ale preedinilor,
membrilor i greIierilor Curii de Justiie a Uniunii Europene, precum i ale
secretarului general al Consiliului. Consiliul stabilete, de asemenea, toate
indemnizaiile care in loc de remuneraie.
Sarcina de lucru 5
Analizeaz comparativ atributiile Consiliului European si ale Consiliului
Uniunii Europene.
1.2.4. Comisia European
Comisia European, organ independent de statele membre, cu sediul la
Bruxelles (Belgia), reprezint principalul organ executiv al Uniunii
Europene. Se cuvine s subliniem c termenul ,Comisia desemneaz att
colegiul comisarilor, ct si Iunctionarii permanenti care lucreaz n cadrul
Comisiei si care alctuiesc aparatul birocratic de la Bruxelles.
Alegerea comisarilor se Iace pe baza competentei lor generale, iar
independen(a lor trebuie s Iie mai presus de orice ndoial. AstIel, desi
comisarii provin din statele membre, ei nu si reprezint propriul stat, acestia
neputnd cere sau primi instructiuni de la niciun alt organism. La rndul lor,
statele membre se angajeaz s respecte acest caracter si s nu caute s
inIluenteze membrii Comisiei n exercitarea atributiilor |art. 17 alin. (3) TUE|.
Potrivit, art. 245 TFUE, comisarilor le este interzis ca, pe timpul exercitrii
mandatului, s realizeze orice activitate proIesional remunerat sau nu. La
instalare ei si iau angajamentul de a respecta, pe durata exercitrii Iunctiei si
dup aceea, obligatiile decurgnd din nsrcinarea avut, n special datoria de
onestitate si de prudent n ceea ce priveste acceptarea de anumite Iunctii si
avantaje.
n ceea ce priveste componenta acestei institutii, art. 17 alin. (4) din Tratatul
privind Uniunea European prevede:
Comisia numit intre data intrrii in vigoare a Tratatului de la Lisabona i 31 octombrie
2014 este compus din cate un resortisant al fiecrui stat membru, inclusiv preedintele i
naltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate, care este
unul dintre vicepreedinii acesteia.
Incepand cu 1 noiembrie 2014, Comisia este compus dintr-un numr de membri, inclu:and
preedintele i Inaltul Repre:entant al Uniunii pentru afaceri externe i politica de securitate,
corespun:tor cu dou treimi din numrul statelor membre, atat timp cat Consiliul European
nu decide modificarea acestui numr, hotrand in unanimitate |art. 17 alin. (5) TUE|.
Tratatul de la Lisabona oIer Iiecrui stat membru posibilitatea de a avea un
reprezentant n cadrul Comisiei, n timp ce, potrivit tratatelor de pn acum,
numrul comisarilor ar Ii trebuit s Iie redus pentru a deveni mai mic dect cel
al statelor membre.
n conIormitate cu dispozitiile art. 18 TUE, Consiliul European, hotrnd cu
majoritate caliIicat, cu acordul preedintelui Comisiei, numete naltul
Reprezentant al Uniunii pentru aIaceri externe i politica de securitate.
Consiliul European poate pune capt mandatului acestuia n conIormitate cu
aceeai procedur.
naltul Reprezentant conduce politica extern i de securitate comun a
Uniunii. Acesta contribuie prin propuneri la elaborarea acestei politici i o
aduce la ndeplinire n calitate de mputernicit al Consiliului. Acesta acioneaz
n mod similar i n ceea ce privete politica de securitate i aprare comun.
naltul Reprezentant prezideaz Consiliul Afaceri Externe yi este unul
dintre vicepreedinii Comisiei. Acesta asigur coerena aciunii externe a
Uniunii. Acesta este nsrcinat, n cadrul Comisiei, cu responsabilitile care i
revin acesteia din urm n domeniul relaiilor externe i cu coordonarea
celorlalte aspecte ale aciunii externe a Uniunii. n exercitarea acestor
responsabiliti n cadrul Comisiei, i numai cu privire la aceste
responsabiliti, naltul Reprezentant se supune procedurilor care
reglementeaz Iuncionarea Comisiei.
Ca urmare a intrrii n vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European
a numit-o pe doamna Catherine Ashton n calitate de nalt Reprezentant al
Uniunii pentru aIaceri externe si politica de securitate. naltul Reprezentant va
Ii sustinut de Serviciul European de Actiune Extern (SEAE).
Preyedintele Comisiei este ales de guvernele UE yi confirmat de
Parlamentul European. Actualmente, preyedin(ia Comisiei este asigurat
de 1ose Manuel Barroso care a fost reales pentru un al doilea mandat.
Ceilalti comisari sunt desemnati de ctre guvernele nationale, cu consultarea
viitorului presedinte, si trebuie validati de ctre Parlamentul European.
Prin Tratatul de la Lisabona s-a instituit o legtur direct ntre rezultatele
alegerilor pentru Parlamentul European si alegerea candidatului la presedintia
Comisiei |art. 17 alin. (7) TUE|. Presedintele si membrii Comisiei sunt numiti
pentru o perioad de cinci ani, care coincide cu perioada pentru care este ales
Parlamentul European.
De asemenea, odat cu intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona rolul
presedintelui Comisiei este consolidat, acesta avnd autoritatea de a demite
comisarii europeni |art. 17 alin. (6) TUE|. AstIel, responsabilittile ce incumb
Comisiei sunt structurate si distribuite comisarilor de ctre presedinte, care are
si posibilitatea de a redistribui portoIoliile.
De asemenea, Presedintele joac un rol important n conturarea politicii
generale a Uniunii, n negocierile cu Consiliul si cu Parlamentul si n
determinarea directiei viitoare a UE. Activitatea cotidian a Comisiei este
desIsurat de Iunctionari administrativi, experti, traductori, interpreti si
personal cu atributii de secretariat. Numrul acestor Iunctionari publici
europeni este de circa 24. 000.
aceeai procedur.
aceeai procedur.
Atribu(iile Comisiei Europene
Principala responsabilitate a Comisiei Europene este aceea de a promova
interesul public european |art. 17 alin. (1) TUE|.
n calitate de organ executiv, Comisia se ocup de gestionarea cotidian a
punerii n aplicare a politicilor europene yi a modului n care sunt
cheltuite fondurile UE. Mai mult, aceasta detine atributii semniIicative asupra
cheltuielilor, n special cele legate de ajutoarele acordate n agricultur, crora
le este alocat o parte substantial din bugetul anual al UE, si de politic
structural menit, printre altele, s asiste regiunile mai srace n transIormarea
si adaptarea industriilor n declin si n combaterea pe termen lung a somajului.
Comisia se asigur c tratatele yi legisla(ia european sunt respectate de
to(i cet(enii. Alturi de Curtea European de Justitie detine Iunctia de
supraveghetor n vederea respectrii dispozitiilor tratatelor Uniunii Europene,
astIel nct legislatia UE s Iie corect aplicat de ctre statele membre. Poate
lua msuri mpotriva celor care ncalc regulile, aducndu-i, dac este necesar,
n Iata Curtii Europene de Justitie.
n anumite domenii, Comisia ac(ioneaz ca investigator yi judector n
prim instan( cu privire la nclcarea tratatelor, fie de ctre ntreprinderi
private, fie de ctre statele membre.
Cele mai importante dou domenii sunt politica privind concuren(a yi
ajutoarele de stat.
Comisia are ,drept de initiativ n domeniul legislativ. AstIel, potrivit
dispozitiilor art. 17 alin. (2),
actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu excepia
ca:ului in care tratatele prevd altfel. Celelalte acte se adopt la propunerea Comisiei, in
ca:ul in care tratatele prevd acest lucru.
Comisiei i revine responsabilitatea total de a elabora propuneri de legislatie
european, pe care le prezint Parlamentului si Consiliului. Aceste propuneri
trebuie s aib ca obiectiv aprarea intereselor Uniunii si ale cettenilor si si
nu pe cele ale unor anumite tri sau industrii. Acest drept de initiativ plaseaz
aceast institutie n prim-planul dezvoltrii politice europene, situatie ce i-a
permis Comisiei s actioneze ca un ,motor al integrrii pentru Uniunea
European n ntregul su.
Sarcina de lucru 6
IdentiIic atributiile Comisiei Europene.
ajutoarele de stat.
Sarcina de lucru 6
ajutoarele de stat.
Sarcina de lucru 6
1.2.5. Curtea de 1usti(ie a Uniunii Europene
Curtea de Justitie a Uniunii Europene care cuprinde actualmente, potrivit
dispozitiilor art. 19 din Tratatul privind Uniunea European asa cum a Iost
amendat de Tratatul de la Lisabona, Curtea de 1usti(ie, Tribunalul yi
tribunalele specializate, a Iost instituit n temeiul primului Tratat UE,
Tratatul CECO din 1952. Sediul acesteia se aIl la Luxemburg.
Reglementrile de Iunctionare si organizare sunt mentinute n majoritate
neschimbate de Tratatul de la Lisabona.
Totusi, Tratatul de la Lisabona dispune (art. 255 TFUE) cu privire la instituirea
unui comitet care va emite un aviz cu privire la capacitatea candidailor de a
exercita Iunciile de judector i avocat general n cadrul Curii de Justiie i al
Tribunalului, nainte ca guvernele statelor membre s Iac nominalizrile.
Acest comitet este Iormat din apte personaliti alese dintre Iotii membri ai
Curii de Justiie i ai Tribunalului, dintre membrii instanelor naionale
supreme i din juriti reputai, dintre care unul este propus de Parlamentul
European. Consiliul adopt o decizie care stabilete regulamentul de
Iuncionare al acestui comitet, precum i o decizie prin care sunt desemnai
membrii comitetului. Comitetul hotrte la iniiativa preedintelui Curii de
Justiie. De asemenea, Tratatul de la Lisabona extinde domeniul de interventie
al Curtii de Justitie a Uniunii Europene, mai ales n materie de cooperare
penal si politieneasc si introduce cteva modiIicri procedurale pentru
aceast institutie.
n ceea ce priveste componenta acestei institutii, Curtea are n alctuire un
judector din fiecare stat membru |art. 19 alin. (2) TUE|, astIel nct toate
sistemele juridice nationale din cadrul UE sunt reprezentate. Cu toate acestea,
din motive de eIicient, Curtea Iunctioneaz rar n structur complet.
Curtea este asistat de opt ,avoca(i generali (art. 252 TFUE). Rolul acestora
este s si sustin punctele de vedere n cazurile naintate Curtii spre
solutionare. Pledoariile trebuie sustinute public si trebuie s Iie impartiale.
La Iiecare trei ani are loc o nlocuire partial a judectorilor si avocatilor
generali, n conditiile prevzute de Statutul Curtii de Justitie a Uniunii
Europene. Judectorii desemneaz dintre ei pe presedintele Curtii de Justitie,
pentru o perioad de trei ani (art. 253 TFUE). Tribunalul cuprinde cel pu(in
un judector din fiecare stat membru |art. 19 alin. (2) TUE|. Tratatul privind
Iunctionarea Uniunii Europene prevede, n art. 254, c numrul de judectori ai
Tribunalului se stabileste prin Statutul Curtii de Justitie a Uniunii Europene.
Att judectorii si avocatii generali ai Curtii de Justitie, ct si judectorii
Tribunalului sunt persoane a cror impar(ialitate nu poate Ii pus la ndoial.
Ei detin caliIicrile sau competentele necesare pentru a Ii numiti n cele mai
nalte Iunctii juridice din trile lor de origine. Acestia sunt numiti la Curtea de
Justitie prin acordul comun al guvernelor statelor membre UE. Fiecare este
numit pentru un mandat de yase ani, care poate Ii rennoit |art. 19 alin. (2)
TUE, art. 253 TFUE|.
Parlamentul European i Consiliul, hotrnd n conIormitate cu procedura
legislativ ordinar, pot nIiina tribunale specializate pe lng Tribunal, care
s aib competena de a judeca n prim instan anumite categorii de aciuni
n materii speciale. Parlamentul European i Consiliul hotrsc prin
regulamente, Iie la propunerea Comisiei i dup consultarea Curii de Justiie,
Iie la solicitarea Curii de Justiie i dup consultarea Comisiei.
Deciziile tribunalelor specializate pot Iace obiectul unui recurs la Tribunal,
limitat la chestiuni de drept sau, n cazul n care regulamentul privind
nIiinarea tribunalului specializat prevede aceasta, i la chestiuni de Iapt.
Potrivit dispozitiilor Tratatului de la Lisabona, misiunea Cur(ii este s se
asigure c legisla(ia UE este interpretat yi aplicat n mod uniform n
toate statele membre UE. Spre exemplu, Curtea se asigur c instantele
nationale nu pronunt sentinte diIerite n acelasi caz. De asemenea, Curtea se
asigur si c statele membre si institutiile UE aplic prevederile legislative.
Curtea are puterea de a solu(iona litigiile care apar ntre state membre
UE, institu(ii UE, operatori economici yi persoane fizice.
Aceast institutie nu este competent n ceea ce priveste dispozitiile privind
politica extern si de securitate comun, nici n ceea ce priveste actele adoptate
n temeiul acestora.
Sarcina de lucru 6
IdentiIic competentele Curtii de Justitie a Uniunii Europene utiliznd
materialul bibliograIic indicat la sIrsitul acestei unitti.
1.2.6. Curtea de Conturi
Curtea de Conturi a Iost nIiintat n anul 1975 si a devenit Iunctional n anul
1977, nlocuind auditorul CECO care exista anterior si Consiliul de auditori al
Comunittilor. Potrivit dispozitiilor art. 285 din Tratatul privind Iunctionarea
Uniunii Europene, aceasta institutie a Uniunii Europene este alctuit din cte
un reprezentant al fiecrui stat membru.
Membrii Curtii de Conturi trebuie s Iac sau s Ii Icut parte din institutiile de
control Iinanciar extern din trile lor sau s aib ,o caliIicare deosebit pentru
aceast Iunctie. Acestia trebuie s prezinte toate garantiile de independent
|art. 286 alin. (1) TFUE|. Acestia sunt numi(i de Consiliu, dup consultarea
Parlamentului European, n conIormitate cu propunerile Icute de Iiecare stat
membru. Durata mandatului este de sase ani, cu posibilitatea de rennoire |art.
286 alin. (2) TFUE|.
n ndeplinirea ndatoririlor lor, membrii Curii de Conturi nu solicit i nici nu
accept instruciuni de la nici un guvern i de la nici un alt organism. Acetia
se abin de la orice act incompatibil cu Iunciile lor.
Pe durata mandatului lor, membrii Curii de Conturi nu pot exercita nici o alt
activitate proIesional, remunerat sau nu. La instalarea n Iuncie, acetia se
n temeiul acestora.
Sarcina de lucru 6
n temeiul acestora.
Sarcina de lucru 6
angajeaz solemn s respecte, pe durata mandatului i dup ncetarea acestuia,
obligaiile impuse de mandat i, n special, obligaia de onestitate i pruden
n a accepta, dup ncheierea mandatului, anumite Iuncii sau avantaje |art. 286
alin. (4) TFUE|.
Curtea de Conturi are aproximativ 800 de angajati, inclusiv traductori si
administratori, precum si auditori. Auditorii sunt mprtiti n ,grupuri de
audit. Acestia pregtesc rapoarte preliminare pe baza crora Curtea adopt
decizii.
Auditorii eIectueaz Irecvent controale la sediul altor institutii UE, n statele
membre si n orice tar care primeste ajutoare din partea UE. De Iapt, desi
activitatea curtii are legtur n cea mai mare msur cu banii de care este
responsabil Comisia, peste 80 din cheltuielile UE sunt administrate de
autorittile nationale.
Curtea de Conturi nu de(ine puteri legale. Dac auditorii descoper Iraude sau
nereguli, acestia inIormeaz OLAF - Oficiul European de Lupt
Antifraud. OLAF este un departament al Comisiei Europene cu un statut
special, care i asigur o autonomie total.
Principala sarcin a Curtii de Conturi este aceea de a examina finan(ele
Uniunii yi de a asigura corectitudinea gestiunii financiare. AstIel, Curtea de
Conturi ,verific totalitatea conturilor de venituri yi cheltuieli ale Uniunii si
ale organismelor create de UE, n msura n care actul constitutiv nu exclude
acest control Curtea de Conturi prezint Consiliului si Parlamentului o
declaratie de asigurare reIeritoare la veridicitatea conturilor si legalitatea
operatiunilor, raportnd orice nereguli. Declaratia anual poate Ii suplimentat
cu evaluri sectoriale asupra unor domenii importante din activitatea Uniunii
|art. 287 alin. (1) TFUE|. Prin urmare, activitatea Curtii reprezint o garantie a
Iaptului c sistemul UE Iunctioneaz n mod economic, eIicient, eIectiv si
transparent.
Pentru a-si ndeplini atributiile, Curtea poate investiga documentele apartinnd
oricrei persoane sau organizatii care lucreaz cu veniturile sau cheltuielile UE.
Curtea eIectueaz Irecvent controale la fa(a locului. Constatrile sale sunt
consemnate n rapoarte, care aduc orice problem existent n atentia Comisiei
si a guvernelor statelor membre UE.
Curtea de Conturi trebuie s rmn complet independent de celelalte
institutii, pstrnd, n acelasi timp, legtura cu acestea. Potrivit dispozitiilor art.
287 alin. (4) din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii Europene, Curtea de
Conturi ntocmete un raport anual dup ncheierea Iiecrui exerciiu Iinanciar.
Acest raport se transmite celorlalte instituii ale Uniunii i se public n
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene mpreun cu rspunsurile Iormulate de
aceste instituii la observaiile Curii de Conturi. n plus, Curtea de Conturi i
poate prezenta n orice moment observaiile, n special sub Iorma unor rapoarte
speciale cu privire la chestiuni speciIice i poate emite avize la cererea uneia
dintre celelalte instituii ale Uniunii.
O alt Iunctie esential a Curtii de Conturi este de a sprijini activitatea
Parlamentului European yi a Consiliului n exercitarea func(iei lor de
control al execu(iei bugetare.
alin. (4) TFUE|.
decizii.
transparent.
alin. (4) TFUE|.
decizii.
transparent.
1.2.7. Banca Central European
Tratatul de reIorm de la Lisabona a atribuit statut de institutie si Bncii
Centrale Europene.
ConIorm Tratatului privind Iunctionarea Uniunii Europene, Banca Central
European si bncile centrale nationale Iormeaz Sistemul European al
Bncilor Centrale (SEBC). Banca Central European si bncile centrale
nationale ale statelor membre a cror moned este Euro, care constituie
Eurosistemul, conduc politica monetar a Uniunii |art. 282 alin. (1) TFUE|.
n conIormitate cu art. 282 alin. (2) TFUE, Sistemul European al Bncilor
Centrale este condus de organele de decizie ale Bncii Centrale Europene.
Obiectivul principal al SEBC l reprezint mentinerea stabilittii preturilor.
Fr a aduce atingere acestui obiectiv, SEBC sprijin politicile economice
generale n cadrul Uniunii pentru a contribui la realizarea obiectivelor acesteia.
Banca Central European are personalitate juridic. Aceasta este singura
abilitat s autorizeze emisiunea de moned euro. BCE este independent n
exercitarea competentelor si n administrarea Iinantelor sale. Institutiile,
organele, oIiciile si agentiile Uniunii, precum si guvernele statelor membre
respect aceast independent |art. 282 alin. (3) TFUE|.
Statele membre a cror moned nu este euro, precum si bncile lor centrale, si
pstreaz competentele n domeniul monetar.
n domeniile n care are atributii, Banca Central European este consultat
asupra oricrui proiect de act al Uniunii, precum si asupra oricrui proiect de
reglementare la nivel national si poate emite avize |art. 282 alin. (5) TFUE|.
Potrivit art. 284 alin. (3), Banca Central European prezint Parlamentului
European, Consiliului i Comisiei, precum i Consiliului European un raport
anual privind activitatea SEBC i politica monetar din anul precedent i din
anul n curs. Preedintele Bncii Centrale Europene prezint acest raport
Consiliului i Parlamentului European, care poate organiza o dezbatere
general pe acest temei. Preedintele Bncii Centrale Europene i ceilali
membri ai Comitetului executiv pot, la cererea Parlamentului European sau din
proprie iniiativ, s Iie audiai de comisiile competente ale Parlamentului
European.
1.3. Dreptul Uniunii Europene: izvoare, caracteristici
1.3.1. Izvoarele dreptului Uniunii Europene
De la intrarea n vigoare a Tratatului de la Lisabona, la 1 decembrie 2009,
Uniunea European are personalitate juridic i a preluat competenele
conIerite anterior Comunitii Europene. Prin urmare, dreptul comunitar a
devenit dreptul Uniunii Europene i include, de asemenea, toate dispoziiile
adoptate n trecut n temeiul Tratatului privind Uniunea European, n
versiunea anterioar Tratatului de la Lisabona.
Dreptul Uniunii Europene este complex si original. Aceste caracteristici si
gsesc reIlectarea si n sistemul izvoarelor dreptului UE, izvoare n egal
msur diverse si ierarhizate.
n sensul restrns al termenului, dreptul Uniunii Europene este Iormat din
Tratatele Iondatoare (dreptul primar) si din prevederile instrumentelor adoptate
de institutiile UE n aplicarea acestora (legislatia secundar: regulamente,
directive etc.).
ntr-un sens mai larg, dreptul Uniunii Europene cuprinde ansamblul normelor
de drept aplicabile n cadrul ordinii juridice comunitare, inclusiv principiile
generale de drept, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene, normele
de drept ce decurg din relatiile externe ale Uniunii si cele decurgnd din
conventiile si acordurile similare ncheiate ntre statele membre n aplicarea
prevederilor tratatelor.
ntr-o manier general, putem distinge ntre sursele scrise si sursele nescrise
ale dreptului UE. Sursele scrise cuprind, pe de o parte, sursele Iundamentale,
adic dreptul comunitar primar si dreptul comunitar conventional, si, pe de alt
parte, dreptul comunitar derivat.
Izvoarele primare ale dreptului Uniunii Europene
Doctrina consider tratatele originare, precum si tratatele yi actele care le-
au modificat ca Icnd parte din categoria izvoarelor primare ale dreptului
comunitar.
Tratatele originare sunt tratatele care au instituit cele trei Comunitti Europene:
Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951 instituind Comunitatea European a
Crbunelui si a Otelului, respectiv cele dou Tratate de la Roma din 25 martie
1957 care au dus la nIiintarea Comunittii Economice Europene si a
Comunittii Europene a Energiei Atomice.
Tratatele si actele modiIicatoare reprezint o a doua categorie de izvoare
primare, scopul lor Iiind Iie acela de a modiIica, Iie acela de a completa
tratatele de baz. O prezentare exhaustiv este greu de realizat, deoarece
modiIicrile si completrile aduse tratatelor originare rezult nu numai din
tratatele propriu-zise, ci si dintr-o gam destul de numeroas si divers de alte
documente ale institutiilor Uniunii sau din alte acte de natur particular, cum
este cazul deciziilor pretinznd o ratiIicare a statelor membre (Fuerea, 2006,
pp. 23 24).
Izvoarele secundare (derivate) ale dreptului UE
n piramida dreptului Uniunii Europene, pe treapta imediat inIerioar dreptului
originar se situeaz dreptul derivat sau secundar. Ca atare, dreptul primar
determin conditiile de procedur, competenta si limitele n care sunt adoptate
actele derivate.
Notiunea de drept derivat (legislatie sau drept secundar) indic att Iunctia pe
care actele o ndeplinesc de realizare a obiectivelor prevzute de tratate ct
si subordonarea lor n raport cu tratatele. Ca expresie a subordonrii
directive etc.).
comunitar.
pp. 23 24).
actele derivate.
directive etc.).
comunitar.
pp. 23 24).
actele derivate.
mentionate, dreptul derivat nu poate deroga de la cel originar, iar institutiile
comunitare nu pot adopta dect actele necesare ndeplinirii misiunii lor.
Aceasta a doua categorie de izvoare a dreptului Uniunii Europene este Iormat
din ansamblul actelor unilaterale ale institu(iilor, nemaiIiind, deci, n
prezenta unui drept conventional, ci n prezenta unui drept ,legiIerat, adic a
unui grup de reguli (acte, norme realizate chiar de ctre Comunitate, n si
pentru aplicarea tratatelor).
Denumirea oIicial a izvoarelor derivate (secundare) o gsim n art. 288 din
Tratatul privind Iunctionarea Uniunii Europene (ex-articolul 249 TCE), n care
se arat c:
,pentru exercitarea competenelor Uniunii, instituiile adopt regulamente, directive, deci:ii,
recomandri i avi:e. Regulamentul are aplicabilitate general. Acesta este obligatoriu in
toate elementele sale i se aplic direct in fiecare stat membru. Directiva este obligatorie
pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la re:ultatul care trebuie atins, lsand
autoritilor naionale competena in ceea ce privete forma i mifloacele. Deci:ia este
obligatorie in toate elementele sale. In ca:ul in care se indic destinatarii, deci:ia este
obligatorie numai pentru acetia. Recomandrile i avi:ele nu sunt obligatorii.
Observm c articolul mentionat cuprinde, pe lng lista diIeritelor categorii de
acte, si o prezentare, cu caracter sistematic, a eIectelor juridice speciIice
Iiecreia dintre ele. De aici rezult c natura unui act nu depinde de denumirea
sa, de autoritatea care l-a adoptat, ci de obiectul su si de continutul privind
deIinitiile Iurnizate astIel, prin tratat.
Regulamentele sunt acte normative adoptate mpreun de Consiliul Uniunii
Europene yi de Parlamentul European sau doar de Comisie. Acestea
trebuie publicate n Jurnalul OIicial si ntr n vigoare la data speciIicat n
cuprinsul lor sau, dac o astIel de dat nu este precizat, n termen de douzeci
de zile de la publicare.
Regulamentele sunt, n Iapt, legile Uniunii Europene. Se caracterizeaz prin
for(a lor obligatorie si prin aplicabilitatea direct, neIiind necesar
ratiIicarea n vederea aplicrii lor n dreptul national. Acestea contin prevederi
care se adreseaz att statelor, n raporturile lor cu comunitatea, ct si
institutiilor si persoanelor juridice de drept public sau privat.
Ca expresie a caracterului su obligatoriu, regulamentul modiIic situatia
juridic a subiectilor de drept ai Uniunii si trebuie s Iie aplicat de la intrarea sa
n vigoare si att timp ct invaliditatea sa nu a Iost constatat. AstIel,
regulamentul mpiedic aplicarea oricrei dispozitii nationale contrare,
indiIerent de rangul normei respective (lege sau regulament n sensul dreptului
national).
Directivele sunt acte normative ale dreptului UE care stabilesc obiective sau
un rezultat de atins, lsnd la ndemna statelor membre alegerea mijloacelor
si Iormelor pe care le vor utiliza.
Observm astIel c directivele se diIerentiaz de regulamente n dou privinte
esentiale. Ele nu trebuie s Iie adresate tuturor statelor membre si sunt
obligatorii n ceea ce priveyte rezultatul care trebuie atins, statele membre
Iiind libere s-si aleag modalitatea de realizare. Directivele trebuie
comunicate destinatarului lor. nainte de Tratatul de la Maastricht, nu exista
obligatia publicrii directivelor n Jurnalul OIicial. n prezent, directivele
destinate tuturor statelor membre sau adoptate prin procedura codeciziei
trebuie publicate n Jurnalul OIicial. Data intrrii n vigoare a directivelor este
aceeasi ca si n cazul regulamentelor: Iie data speciIicat n textul directivei,
Iie, n absenta unei astIel de date, a douzecea zi de la publicare.
Directivele prevd un termen obligatoriu pentru preluarea n dreptul
intern al statelor membre. Ca urmare, directivele nu au un efect direct prin
ele nsele. EIectul direct apare numai n cazul n care termenul pentru atingerea
rezultatelor vizate a expirat, iar statul nu a luat msurile necesare pentru
transpunerea lor n dreptul intern, n acest caz, eIectul direct apare tocmai
pentru c modiIicarea n dreptul intern nu s-a produs, n cazul directivei
neimplementate pn la termenul vizat de acestea, Iunctioneaz numai eIectul
direct vertical, n sensul c numai n raporturile cu statul pasiv persoanele pot
invoca directiva neimplementat. n consecint, directiva neimplementat nu
poate Ii invocat n raporturile dintre particulari.
Aceeasi solutie a eIectului direct vertical Iunctioneaz si n situatia n care
statul a transpus directiva cu ntrziere sau a Iost implementat incorect,
producnd alt eIect dect cel sesizat de Comunitate.
Deciziile pot Ii adoptate Iie de ctre Consiliul Uniunii Europene, Iie de ctre
Consiliul UE mpreun cu Parlamentul European sau de Comisia European.
Decizia este actul prin care institutiile UE se pronunt asupra unor cazuri
particulare. Printr-o decizie, institutiile pot solicita unui stat membru sau unui
resortisant din UE s actioneze sau s nu actioneze, i pot conIeri drepturi sau
impune obligatii.
Dup cum se arat n art. 288 din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii
Europene (ex-articolul 249 TCE), deciziile sunt obligatorii n toate
elementele lor pentru destinatarii pe care i indic (poate s impun nu
numai un obiectiv de atins, ci si mijloacele ce se vor Iolosi pentru aducerea sa
la ndeplinire).
Destinatarii deciziei pot Ii att statele, ct si persoanele Iizice sau juridice de
drept public sau privat. Deciziile trebuie comunicate destinatarilor yi produc
efecte de la momentul comunicrii. Institutiile UE nu dispun de puteri proprii
n toate domeniile, ci numai n acelea n care statele au acceptat s-si
diminueze suveranitatea.
n domeniile n care nu pot interveni direct, Consiliul si Comisia au ales s
Ioloseasc recomandrile.
Avizele sunt Iolosite de ctre Comisie si pot Ii adresate statelor membre. Ele nu
exprim, de Iapt, dect o opinie.
Articolul 288 din Tratatul privind Iunctionarea Uniunii Europene (ex-articolul
249 TCE) prevede expres c recomandrile yi avizele nu au for(
obligatorie. AstIel, ntruct nu au Iort de constrngere, recomandrile si
avizele nu pot Ii considerate izvoare de drept n adevratul sens al cuvntului,
ns prin aceste instrumente, statele membre sunt ndrumate n vederea
orientrii legislatiilor si comportamentelor lor n anumite domenii.
impune obligatii.
la ndeplinire).
impune obligatii.
la ndeplinire).
Uniunea European yi protec(ia drepturilor omului
Asa cum am artat, prin Tratatul UE |art. 6 alin. (1)| se prevede c ,,Uniunea
recunoate drepturile, libertile i principiile prevzute n Carta Drepturilor
Fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astIel cum a Iost
adoptat la 12 decembrie 2007 la Strasbourg, care are aceeai valoare juridic
cu cea a Tratatelor. AstIel, se constat c Tratatul de la Lisabona include
Carta n rndul normelor juridice ale UE, cu precizarea c dispozitiile Cartei nu
extind n niciun Iel competentele Uniunii astIel cum sunt deIinite n Tratate.
Totodat, TUE arat c drepturile Iundamentale, astIel cum sunt garantate prin
Conventia European pentru aprarea drepturilor omului si a liberttilor
Iundamentale si astIel cum rezult din traditiile constitutionale comune statelor
membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.
Sarcina de lucru 7
Analizeaz comparativ cele dou categorii principale de izvoare ale
dreptului european.
1.3.2. Caracteristicile dreptului Uniunii Europene
O prim caracteristic a dreptului UE este aplicabilitatea sa imediat pe
ntreg teritoriul statelor membre. AstIel, nu este necesar nicio procedur
special de transpunere a tratatelor n ordinea legislativ intern. De la data
intrrii n vigoare a normelor dreptului Uniunii Iac parte automat si din dreptul
intern al statelor membre, Ir a Ii nevoie de un act normativ de ratiIicare,
recunoastere, transpunere sau de alte msuri ori proceduri, adoptate la nivel
national n statele membre.
Articolul 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea European, asa cum a Iost
amendat de Tratatul de la Lisabona, oblig statele membre s adopte orice
msur general sau special necesare pentru a asigura ndeplinirea obligatiilor
care decurg din tratate sau care rezult din actele institutiilor Uniunii. De
asemenea, statele membre trebuie s Iaciliteze ndeplinirea de ctre uniune a
misiunii sale si au obligatia de a se abtine s ia orice msur care ar putea pune
n pericol realizarea obiectivelor Uniunii.
Aplicabilitatea direct a dreptului UE este eIectul scopului integrator al
Tratatului CEE n Iorma semnat la Roma, care, n baza ratiIicrii de ctre
Iiecare stat, a devenit legea cadru a statelor membre, acestea deciznd aplicarea
lui n mod direct de ctre organele administrative, de justitie nationale, precum
si de ctre toate institutiile statului membru.
Se bucur de aplicabilitate direct toate dispozitiile din Tratat, Ir distinctie
ntre conduita impus statelor membre, respectiv o conduit activ, de a
ndeplini anumite obligatii, sau una de abstinent, de a nu Iace, acolo unde se
impun restrictii sau interdictii.
Toate tratatele de constituire a Comunittilor Europene si de modiIicare ale
acestora sunt aplicate n mod direct, att de ctre statele membre pe teritoriul
lor, ct si de institutiile UE, crendu-se raporturi speciIice ntre statele membre,
cettenii lor si institutiile Uniunii Europene.
Aplicarea direct a dreptului Uniunii Europene genereaz eIectul direct al aces-
tuia, n sensul c orice persoan poate invoca, att n statul al crui cettean
este, ct si n orice alt stat membre, n Iata oricrei autoritti, inclusiv a
instantelor de judecat, n mod direct o dispozitie ce Iace parte din dreptul UE,
care se substituie normei interne contrare.
EIectul direct al tratatelor UE se produce Ir a distinge ntre prtile
raporturilor de drept comunitar, respectiv stat membru, autoritti sau
particulari. Rspunztor pentru aplicarea direct a dreptului UE si pentru
eIectul su direct este Iiecare stat membru pentru teritoriul su national, n
cazul nclcrii dreptului UE statul este rspunztor pentru prejudiciul provocat
oricrui cettean al Uniunii Europene. Pentru actele cu aplicabilitate direct si
eIect direct, doctrina a consacrat clasiIicarea eIectului direct vertical si
orizontal. EIectul direct vertical se reIer la reglementarea relatiilor dintre stat
si persoane. EIectul direct orizontal vizeaz relatiile dintre persoane. De
asemenea, Tratatele se bucur de prezum(ia de legalitate absolut.
Sarcina de lucru 8
IdentiIic si explic caracteristicile dreptului Uniunii Europene.
Rezumat
Bazele procesului de integrare european au Iost puse n anul 1950 de ctre
Jean Monnet si de ctre Robert Schuman, care, la propunerea celui dinti a
propus punerea n comun a resurselor Iranco-germane de crbune si otel si
plasarea lor sub controlul unei singure ,nalte Autoritti, oIerind si altor state
europene posibilitatea de a participa. Aceast propunerea a Iost acceptat de
Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda si Luxemburg care au semnat, la data
de 8 aprilie 1951, Tratatul de la Paris de constituire a primei organizatii
europene, Comunitatea European a Crbunelui si Otelului (CECO) si a intrat
n vigoare la 10 august 1952. n anul 1957, la Roma, au nceput negocierile
pentru nIiintarea a dou noi Comunitti: Comunitatea European a Energiei
Atomice (CEEA/EUROATOM) care urmrea o solidaritate sectorial si
Comunitatea Economic European (CEE) care viza crearea unei piete comune
Sarcina de lucru 8
Rezumat
Sarcina de lucru 8
Rezumat
generalizate. Tratatul de instituire a Comunittilor Europene (Tratatul CE) a
Iost semnat la Roma la 25 martie 1957 si a intrat n vigoare la 1 ianuarie 1958
si a Iost amendat si suplimentat n mai multe rnduri. Dup intrarea n vigoare
a Tratatului de la Lisabona, numrul institutiilor se ridic acum la sapte:
Parlamentul European, Consiliul European, Consiliul, Comisia European,
Curtea European de Justitie, Banca Central European si Curtea de Conturi.
directive etc.). ntr-un sens mai larg, dreptul Uniunii Europene cuprinde
ansamblul normelor de drept aplicabile n cadrul ordinii juridice comunitare,
inclusiv principiile generale de drept, jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii
Europene, normele de drept ce decurg din relatiile externe ale Uniunii si cele
decurgnd din conventiile si acordurile similare ncheiate ntre statele membre
n aplicarea prevederilor tratatelor. Tratatul de la Lisabona include Carta n
rndul normelor juridice ale UE, cu precizarea c dispozitiile Cartei nu extind
n niciun Iel competentele Uniunii astIel cum sunt deIinite n Tratate.
Teste de autoevaluare
1. Care dintre urmtoarele state Iac parte din statele membre Iondatoare CE:
a) Marea Britanie si Danemarca;
b) Franta si Norvegia;
c) Italia si Germania.
2. Parlamentul European:
a) reprezint unica putere legislativ a Uniunii Europene;
b) este un organism care se situeaz din punct de vedere ierarhic si
administrativ deasupra parlamentelor nationale ale Iiecrui stat;
c) are putere decizional asupra bugetului Uniunii Europene.
3. Comisia europeana este compus din:
a) reprezentantii Iiecrui stat membru al Uniunii Europene, la nivel de
nalt comisar de stat;
b) comisarii propusi de Iiecare din statele membre si validati de ctre
Parlamentul European;
c) ministrii Iiecrui stat membru nsrcinati pentru relatia cu Uniunea
European.
4. Izvoarele primare ale dreptului european cuprind:
a) legislatia consolidat a Uniunii Europene;
b) tratatele institutive;
c) acordurile internationale semnate de Iiecare stat membru n parte.
5. Sunt incluse n categoria izvoarelor derivate ale dreptului UE:
a) regulamentele si directivele europene;
b) actele modiIicatoare ale tratatelor constitutive;
c) tratatele constitutive.
European.
European.
Rspunsuri la ntrebrile din testele de autoevaluare
1. c; 2 c; 3 b; 4 b; 5 a
Bibliografie minimal
Craig, Paul & Burca, de Grainne (2009). Dreptul Uniunii Europene.
Comentarii, furisprudent i doctrin. Editia a IV-a. Drept comunitar, serie
coordonat de B. Andresan-Grigoriu si T. SteIan. Bucuresti: Hamangiu, pp. 1-
48.
Fuerea, A. (2006). Drept comunitar al afacerilor. Editia a II-a revzut si
adugit. Bucuresti: Universul Juridic, pp. 23-40.
Cotutiu, A. & Sabu, G. V. (2008). Drept roman i comunitar al concurentei.
Bucuresti: C. H. Beck, pp. 172-175.
Dragomir, E. & Nit, D. (2009). Tratatul de la Lisabona. Bucuresti: Nomina
Lex, pp. 21-52.
1. c; 2 c; 3 b; 4 b; 5 a
48.
Lex, pp. 21-52.
1. c; 2 c; 3 b; 4 b; 5 a
48.
Lex, pp. 21-52.

Dreptul European Al Concurentei Unitatea I Secured

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Dreptul European Al Concurentei Unitatea I Secured

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Editura Universitar Danubius, Galati

You might also like