MATEMATIC

A DISCRET

A
Octavian St anasil a
Capitolul 1
Relat ii binare
1. Fie M o mult ime nevida si R MM o relat ie binara pe M. [Ream-
intim ca se scrie xRy daca x, y M si (x, y) R; se citeste x este n
relat ia R cu y]. Se pot deni:
- relat ia de egalitate n M, anume =
_
(x, y) M M[x = y
_
=
_
(x, x)[x M
_
;
- relat ia inversa R
1
=
_
(x, y) M M[yRx
_
;
- relat ia compusa RR =
_
(x, z) MM[exista y M astfel ncat xRy si yRz
_
.
Sa se arate ca :
a) R este reexiva R;
b) R este simetrica R
1
= R;
c) R este tranzitiva R R R;
d) R este antisimetrica R R
1
.
Solut ie. a) Reamintim ca R se numeste reexiva daca x M, xRx.
Aceasta condit ie este echivalenta cu (x, x) R, adica R.
b) R este simetrica daca xRy yRx. Asadar, (x, y) R (y, x)
R (x, y) R
1
. Deci R = R
1
.
c) R tranzitiva nseamna ca xRy, yRz implica xRz. In acest caz, daca
(x, z) R R, atunci exista y M astfel ca xRy si yRz, deci xRz,
adica (x, z) R si ca atare, R R R.
Invers, sa presupunem ca R R R; daca xRy si yRz, atunci (x, z)
R R, deci (x, z) R, adica xRz deci R este tranzitiva .
3
d) Reamintim ca R se numeste antisimetrica daci la a din faptul ca
xRy si yRx, rezulta x = y. Aceasta revine tocmai la RR
1
.
2. Fie M o mult ime nevida si R M M o relat ie binara pe M, pre-
supusa reexiva si tranzitiva . Reamintim ca R se numeste relat ie de
:
- ordine part iala daca este antisimetrica ;
- ordine totala daca este de ordine part iala si n plus, pentru orice
x, y M avem e xRy, e yRx;
- echivalent a dac a este simetrica .
Sa se arate ca :
a) R R = R;
b) R este relat ie de ordine part iala R R
1
= ;
c) R este relat ie de ordine totala R R
1
= si R R
1
=
M M;
d) R este relat ie de echivalent a R = R
1
.
Solut ie. Vom folosi exercit iul precedent.
a) Avem de aratat ca R R R. Fie (x, y) R deci xRy. Dar yRy,
deci (x, y) R R.
b) Conform exercit iului anterior, R este relat ie de ordine part iala
R, R R
1
si R R R. De aici rezulta ca R R
1
etc.
3. Fie =
_
(x, y) R
2
[x = 2y
_
si

=
_
(x, y) R
2
[y = x
2
_
. Sa se
determine

si

, ca relat ii binare pe R.
Solut ie. Avem

=
_
(x, z) R
2
[exista y R a. . xy si y

z
_
=
_
(x, z)
R
2
[exista y R a. . x = 2y si z = y
2
_
=
_
(x, z) R
2
[z =
x
2
4
_
;
apoi

=
_
(x, z) R
2
[exista y R a. . x

y si yz
_
=
_
(x, z)
R
2
[exista y R a. . y = x
2
si y = 2z
_
=
_
(x, z) R
2
[x
2
= 4z
2
_
.
Se observa ca

,=

.
4. Fie M, N, P trei mult imi nevide si R M N, S N P (cu N
comun!). Se deneste relat ia inversa R
1
N M, prin R
1
=
_
(y, x) N M[(x, y) R
_
si relat ia compusa S R M P, prin
SR =
_
(x, z) MP[exista y N a. . (x, y) R si (y, z[) S
_
.
a) Sa se arate ca (S R)
1
= R
1
S
1
.
b) Daca R si S sunt relat ii funct ionale, sa se expliciteze S R.
Solut ie. a) Folosim dubla incluziune. Fie (u, v) (S R)
1
, deci
(v, u) S R si exista n N astfel ncat (v, n) R si (n, u) S.
Atunci (n, v) R
1
si (u, n) S
1
, deci (u, v) R
1
S
1
etc.
b) R MN se numeste relat ie funct ionala daca pentru orice x M
exista si este unic y N astfel ncat (x, y) R. In acest caz, este
denita o aplicat ie f : M N, x y, pentru care R este chiar
gracul lui f. Daca g : N P este funct ia avand ca grac S, atunci
relat ia S R este tocmai gracul funct iei compuse g f.
5. Un triplet de mult imi (A, B, R), unde R A B se numeste sistem
intrare-iesire i/o R: A B, A este mult imea intrarilor, B mult imea
iesirilor. Daca (x, y) R, se mai scrie xRy si se spune ca intrarea x este
asociata cu iesirea y. Daca (B, C, S) cu S BC este un sistem i/o,
se poate deni un nou sistem i/o (A, C, S R), numit legarea n serie
a sistemelor anterioare.
Presupunem A = B =
_
a, b, c
_
si C =
_
u, v
_
;
R =
_
(a, a), (a, b), (a, c), (c, b)
_
AB si S =
_
(a, u), (b, v), (a, v)
_

B C. Sa se determine S R.
Solut ie. S R =
_
(x, z)[exista y B astfel ncat xRy si yRz
_
=
_
(a, u), (a, v), (c, v)
_
NOT

A. Orice funct ie (aplicat ie) f : A B determina un sistem i/o,

iar compunerea funct iilor este un caz particular de legare n serie de
sisteme. De exemplu, pentru f = sin : R R si g = exp : R R,
f asociaza oricarei intrari x R, iesirea sinx etc. g f este funct ia
x e
sin x
, iar f g este funct ia x sin(e
x
).
Legarea n serie nu este comutativa , dar este asociativa .
6. Fie M
1
, M
2
doua mult imi nevide si R
1
, respectiv R
2
relat ii de ordine
totala pe M
1
si respectiv M
2
. Fie M = M
1
M
2
. Pentru a = (a
1
, a
2
)
si b = (b
1
, b
2
) din M, denim:
a b a
1
R
1
b
1
si a
2
R
2
b
2
ab sau a
1
R
1
b
1
sau a
1
= a
2
si a
2
R
2
b
2
Sa se arate ca : 1
0
. este o relat ie de ordine part iala pe M (numita
ordinea produs ).
2
0
. este o relat ie de ordine totala pe M (numita ordinea lexicograca ).
3
0
. Sa se expliciteze aceste relat ii pe M = R
2
(consideram relat ia
pe R).
4
0
. Generalizare.
Solut ie. 1
0
. Este evident ca este reexiva si tranzitiva . Apoi
daca a b si b a, atunci rezulta a
1
b
1
, a
2
b
2
, b
1
a
1
si b
2
a
2
,
deci a = b, asadar relat ia este antisimetrica .
2
0
. Evident, este reexiva si aratam ca este tranzitiva . Daca
ab si bc, atunci se analizeaza cele 4 cazuri; de exemplu, daca a
1
R
1
b
si b
1
R
1
a, atunci a
2
R
1
c, etc. Raman de aratat ca este antisimetrica
(ab, ba = a = b) si ca ordinea este totala (deci pentru orice a, b
M avem ab sau ba). Se analizeaza cazurile posibile.
3
0
. Daca M = R
2
si a = (a
1
, a
2
), b = (b
1
, b
2
) avem a b a
1

b
1
si a
2
b
2
; ab e a
1
< b
1
, e a
1
= b
1
si a
2
b
2
.
De exemplu, (3, 4) (3, 7), dar perechile (3, 4) si (7, 3) nu sunt compa-
rabile n ordinea produs; n schimb, (3, 4) si (7, 3) si orice doua perechi
de numere reale sunt comparabile relativ la relat ia .
4
0
. Se pot considera mult imi M
1
, . . . , M
n
cu relat ii de ordine totala pe
ele. Atunci se extind ordinea produs si ordinea lexicograca .
NOT

A. 1) Pe mult imea C = R
2
a numerelor complexe s-ar putea
introduce ordinea produs ; de exemplu, 2 + 3i 3 + 4i. Dar
aceasta nu este compatibila cu operat iile algebrice. Se mai spune ca
C nu este un corp ordonat. Intr-un corp ordonat, daca 0 u, 0 v,
trebuie sa rezulte 0 uv. De exemplu, luand u = i = (0, 1), ar rezulta
0 i, deci 0 i
2
, adica (0, 0) (1, 0), absurd.
Prin convent ie, se spune ca nu trebuie considerat inegalitat i ntre
numere complexe, deoarece nu au proprietat i bune de calcul.
2) Ordinea lexicograca este inspirata din modul de ordonare a cuvin-
telor din dict ionar (de exemplu, cuvantul abac este asezat naintea
cuvantului acar, iar num ar este asezatnaintea lui nume). Luand
M
1
= M
2
= B =
_
0, 1
_
(codul binar) si presupunand ca 0 < 1, se in-
troduce ordinea lexicograca pe B
2
, punandn ordine (0, 0), (0, 1), (1, 0),
(1, 1). Similar pe B
3
.
Capitolul 2
Congurat ii discrete,
numerice sau geometrice
Exista diverse concepte si construct ii care sunt legate de entitat i discrete:
sisteme de numerat ie, congurat ii geometrice nite, proprietat i structurale
ale numerelor naturale etc., care sunt obiecte de studiu atat pentru Matem-
atica discreta cat si pentru Combinatorica .
1. Sa se scrie n baza 2 si n baza 8 numerele 100 si 300.
Solut ie. In general, xand o baza de numerat ie q 2, se considera
cifrele n baza q, anume simbolurile C =
_
0, 1, . . . , q 1
_
si orice
numar natural N se scrie unic sub forma N = a
1
q
n1
+a
2
q
n2
+. . . +
a
n1
q
1
+a
n
q
0
, cu tot i a
i
C. Pe scurt, N = a
1
a
2
. . . a
n
q
.
In cazul q = 2 avem C = B =
_
0, 1
_
si N se prezinta ca suma de puteri
ale lui 2. Astfel, 100 = 2
6
+2
5
+2
2
= 1100100
2
si 300 = 2
8
+2
5
+2
2
=
100100100
2
. In cazul q = 8, avem C = B =
_
0, 1, 2, . . . , 7
_
, numerele
se scriu ca niste combinat ii liniare de puteri descrescatoare ale lui 8:
100 = 1 8
2
+4 8
1
+4 8
0
= 144
8
si 300 = 4 8
2
+4 8
1
+4 8
0
= 444
8
.
Exista o trecere directa de la scrierea n baza 2 la scrierea n baza
8, separand numarul n grupe de cate trei cifre binare (2
3
= 8); de
exemplu, 100 = 1100100
2
= 144
8
(nlocuind grupele de trei cifre binare
cu valoarea lor n baza 10); similar, 300 = 100100100
2
= 444
8
.
2. Sa se scrie si e n baza 2, indicand primii 6 bit i dupa virgula .
Solut ie. = 3, 141592 . . .
10
= 2
1
+2
0
+2
3
+2
6
+. . . = 11, 001001 . . .
2
8
e = 2, 7182818 . . .
10
= 2
1
+2
1
+2
3
+2
4
+2
6
+. . . = 10, 101101 . . .
2
3. Sa se indice reprezentarea binara a lui m = 1C5F
16
si a lui n = A3D
16
.
Solut ie. Reamintim ca 9 = 1001, A = 1010, B = 1011, C = 1100, D =
1101, E = 1110, F = 1111 (n baza 2). Atunci m = 1110001011111
2
si
n = 101000111101
2
.
4. Un numar natural N are 20 de cifre zecimale. Cate cifre binare va
avea?
Solut ie. Asadar, 10
19
N < 10
20
, deci 19 log
2
10 log
2
N 20 log
2
10,
adica 63, 1 log
2
N < 66, 4. Rezulta ca , n baza 2, numarul N va
avea 64,65,66 sau 67 de cifre 0,1.
5. Sa se arate ca O(log n) < O(n) < O(nlog n) < O(n
2
) < O(2
n
).
Solut ie. Reamintim ca se scrie f(n) = O(g(n)) sau echivalent, O(f(n)) <
O(g(n)) daca exista o constanta reala C > 0 astfel ncat [f(n)[
C [g(n)[, de la un rang ncolo. Daca lim
n
f(n)
g(n)
= 0, atunci se scrie
f(n) = o(g(n)); n acest caz, rezulta f(n) = O(g(n)). In toate ine-
galitat ile din enunt se aplica acest fapt, deoarece lim
n
log n
n
= 0,
lim
n
n
nlog n
= 0 etc. [Nu conteaza n ce baze sunt considerat i log-
aritmii.]
6. Sa se arate ca exista o innitate de numere ntregi N = a
1
a
2
. . . a
n
q
(n baza 10), pentru care suma cifrelor este egala cu produsul cifrelor.
Solut ie. Pentru ecare k 1 ntreg, notam m(k) = 2
k
k si luam
N =
k ori
..
22 . . . 2
m(k) ori
..
11 . . . 1. Aceasta problema este mai degraba o cimilitura
matematica .
7. Sa se determine n 1 ntreg astfel ncat n
n1
(n 1)
n
= 1.
Solut ie. Asdar, (n1)
n
= n
n1
1 < n
n1
, deci n1 <
_
n
n1
_
n1
=
_
1 +
1
n1
_
n1
< e. Rezulta ca n < e +1. Se gasesc atunci trei solut ii:
n
_
1, 2, 3
_
.
8. Cate operat ii algebrice sunt necesare pentru a calcula produsul a doua
matrice A M
mn
(R) si B M
np
(R)?
Solut ie. Fie A = (a
ij
) si B = (b
jk
). Atunci AB = (c
ik
), unde c
ik
=
n

j=1
a
ij
b
jn
; 1 i m, 1 k p. Pentru ecare pereche (i, k) sunt
necesare n nmult iri si n 1 adunari. Iar perechile sunt n numar de
mp deci n total, mp(2n 1) operat ii, dintre care mnp nmult iri.
9. Sa se estimeze numarul de operat ii aritmetice pentru calculul unui
determinant de ordin n, pornind de la denit ie.
Solut ie. Fie matricea A = (a
ij
) M
n
(R) si D = det A. Atunci
D =

(1)
I
a
1i
1
a
2i
2
. . . a
ni
n
, suma avand n! termeni (facandu-se dupa
numarul de permutari (i
1
, i
2
, . . . , i
n
) ale numerelor 1, 2, . . . , n, iar I -
ind numarul de inversiuni); ecare termen este un produs de n factori.
Numarul
n
de operat ii (adunari si nmult iri) este
n
= (n!1)(n1)
n n! [se scrie f(n) g(n) daca lim
n
f(n)
g(n)
= 1]. Aplicand formula lui
Stirling, anume n! n
n
e
n

2n, rezulta ca
n
n
n+1
e
n

2n.
NOT

A. Acest numar este imens pentru n 5. De exemplu, chiar

pentru calculatoarele moderne (cu 10
10
operat ii/ secunda ), calculul
unui determinant de ordin 20 necesita zeci de ani. De aceea, exista
algoritmi mult mai rapizi pentru calculul determinant ilor (de exemplu,
algoritmul lui Gauss).
10. Fie N 2 un numar natural si p
1
, p
2
, . . . , p
n
divizorii primi distinct i
ai lui N.
a) Sa se arate ca n log
2
N;
b) Care este numarul tuturor divizorilor lui N?
Solut ie. a) Avem N = p
r
1
1
p
r
2
2
. . . p
r
n
n
cu r
i
1. Dar orice numar prim
este mai mare sau egal cu 2, deci N 2
r
1
+r
2
+...+r
n
2
n
, deci log
2
N
n.
b) Divizorii lui N care cont in p
k
sunt n numar de r
k
+1, cu 1 k n.
Numarul total de divizori ai lui N va (r
1
+1)(r
2
+1) . . . (r
n
+1).
11. Fie N 2 un numar natural si d
1
< d
2
< . . . < d
n
divizorii lui N,
cu d
1
= 1 si d
n
= N. Fie s (respectiv p) suma si respectiv produsul
acestor divizori. Sa se arate ca p
2
= N
n
si ca n

N s
2|+Nn
2
.
Solut ie. Avem d
1
d
n
= d
2
d
n1
= . . . = d
i
d
ni+1
= N (1 i n), deci
N
2
= d
2
1
d
2
2
. . . d
2
n
= p
2
. Apoi d
1
+d
n
= N +1 si pentru 2 k n 1,
avem d
k

N
2
. Atunci s N +1+
N
2
(n2) =
2+Nn
2
. Pe de alta parte,
d
1
+d
n
2

d
1
d
n
=

N,
d
2
+d
n1
2

_
d
2
d
n1
=

N, . . . ,
d
n
+d
1
2

N
si adunand aceste inegalitat i rezulta s n

N.
12. Fie K un corp nit (comutativ). Sa se arate ca orice funct ie f : K K
este polinomiala si ca aceasta armat ie nu are loc n cazul K = R.
Solut ie. Fie K =
_
a
1
, a
2
, . . . , a
n
_
si b
i
= f(a
i
), 1 i n. Consideram
polinomul Lagrange P(X) corespunzator, adica P are grad cel mult
n 1 si P(a
i
) = b
i
, pentru 1 i n. Asadar, x K avem x = a
i
si
P(x) = f(x), adica f = P.
In cazul K = R, consideram funct ia f : R R,
f(x) =
_
0, daca x N
1, altfel
Aceasta funct ie nu poate polinomiala , deoarece are o innitate de
radacini.
13. Fie A =
_
1, 2, . . . , 20
_
. Sa se arate ca alegand arbitrar o submult ime
B A avand 11 numere, exista x, y B astfel ncat x sa e divizibil
cu y.
Solut ie. Pentru orice numar impar c A, se poate considera mult imea
A
c
=
_
c, 2c, 4c, 8c . . . ,
_
. Se obt in astfel 10 mult imi A
1
, A
3
, A
5
, . . . , A
19
.
Dintre cele 11 numere ale lui B, cel put in doua se vor aa ntr-una din
cele 10 mult imi A
c
(conform principiului cutiei, atribuit lui Dirich-
let).
14. Sa se arate ca oricum am alege 7 numere naturale distincte vor exista
doua care au suma sau diferent a divizibila cu 10.
b) Sa se arate ca oricum am alege 52 de numere naturale exista doua
pentru care suma sau diferent a va divizibila cu 100. Dar pentru 51,
armat ia nu mai are loc.
Solut ie. a) Fie A mult imea formata din cele 7 numere alese. Con-
sideram urmatoarele 6 submult imi disjuncte ale lui A : A
1
= mult imea
numerelor avand cifra unitat ilor 0; A
2
= mult imea numerelor avand
cifra unitat ilor 1 sau 9; A
3
= mult imea numerelor avand cifra unitat ilor
2 sau 8; A
4
= mult imea numerelor avand cifra unitat ilor 3 sau 7; A
5
=
mult imea numerelor avand cifra unitat ilor 4 sau 6 si A
6
= mult imea
numerelor avand cifra unitat ilor 5. Conform principiului cutiei, cel
put in doua din cele 7 numere alese arbitrar vor apart ine uneia din
mult imile A
k
.
b) Vom forma 51 de submult imi disjuncte ale mult imii init iale; anume,
A
1
cont ine numerele care se termina cu 00, A
2
cont ine numerele care
se termina cu 01 sau 99, A
3
cont ine numerele care se termina cu 02,
cu 98; . . . A
50
cont ine numerele care se termina cu 49 sau 51 si A
51
cont ine numerele care se termina cu 50. Atunci din cele 52 de numere
alese , cel put in doua vor apart ine uneia dintre mult imile anterioare.
Pentru a arata ca pentru 51 de numere armat ia b) nu are loc, este
sucient un contraexemplu: A =
_
1, 2, . . . , 49, 50, 60
_
.
15. Fie (G, , e) un grup multiplicativ avand n elemente a
1
, a
2
, . . . , a
n
. Sa
se arate ca exista p, q N astfel ncat 1 p < q n si a
p
a
p+1
. . . a
q
=
e.
Solut ie. Consideram setul de n + 1 elemente e, a
1
, a
1
a
2
, a
1
a
2
a
3
, . . . ,
a
1
a
2
. . . a
n
din G. Deoarece G are n elemente, doua din elementele se-
tului anterior sunt egale. Atunci e e = a
1
a
2
. . . a
k
, e exista p, q (p <
q) astfel ncat a
1
a
2
. . . a
p
= a
1
a
2
. . . a
q
si simplicam cu a
1
a
2
. . . a
p
.
16. Se considera un set de n+1 numere naturale nenule, egale cel mult cu
2n. Sa se arate ca cel put in unul din ele se divide cu altul din acelasi
set.
Solut ie. Fie a
1
, . . . , a
n+1
numerele respective. Orice numar natural
m 1 se scrie unic sub forma m = 2
r
p cu r 0 si p impar. Atunci
a
k
= 2
r
k
p
k
, pentru 1 k n+1. Printre numerele 1, 2, . . . , 2n, exista
n impare si cum 1 p
k
a
k
2n, cel put in doua dintre numerele
impare p
k
coincid; de exemplu, p
s
= p
t
= c (cu 1 s, t n + 1).
Atunci a
s
= 2
r
s
c si a
t
= 2
r
t
c si evident unul din ele l divide pe
celalalt. [Problema 16 este o generalizare a problemei 13].
17. Fie un cerc de raza 1 si A
k
, 1 k 2012, puncte situate pe acel cerc.
Sa se arate ca exista un punct M pe cerc, distinct de toate A
k
, astfel
ncat

k
MA
k
2012.
Solut ie. Daca prin absurd, pentru orice M ,= A
k
, am avea

k
MA
k
<
2012, sa consideram punctul M

, diametral opus lui M. Avem MA

k
+
M

A
k
2 pentru orice k (cu egalitate daca M

ar coincide cu A
k
).
Dar atunci

k
MA
k
+

k
M

A
k
4024. Contradict ie.
18. Fie un patrat cu lungimea laturii

2. Sa se arate ca daca se considera
5 puncte distincte din interior sau de pe frontiera patratului, atunci
cel put in doua se vor aa la distant a cel mult 1.
Solut ie. Ducand mediatoarele celor patru laturi, se formeaza 4 patrat ele
avand latura

2
2
si diagonala 1. Conform principiului cutiei, din cele
5 puncte, cel put in doua din ele vor situate n acelasi patrat el
deci distant a dintre ele va cel mult egala cu lungimea diagonalei
patrat elului.
19. Pentru ce n 4 exista poliedre avand n muchii?
Solut ie. Daca n = 2m este par si n 6, consideram o piramida cu
baza poligon convex cu m laturi si aceasta este un poliedru convexcu
n muchii.
Daca n = 2m + 1 este impar, cu n 9 (deci m 4), consideram un
poligon convex P cu 2m2 laturi, un punct V exterior si piramida cu
varful V si baza P. Alegem trei muchii duse din V si prin mijloacele
M, N, P ale lor, se considera un plan. Eliminand piramida V MNP,
se obt ine un poliedru cu trei muchii n plus, care va avea 2m2+3 =
2m+ 1 = n muchii.
Asadar, pentru n
_
6, 8, 9, 10, 11, . . .
_
exista poliedre cu n muchii.
Raman de analizat cazurile n = 5 si n = 7. Fie f
k
numarul fet elor
avand k laturi (muchii). Atunci numarul total de muchii va N =
3f
3
+4f
4
+5f
5
+. . .. Dar numarul total al fet elor este f
3
+f
4
+f
5
+. . .
4.
In cazul n = 5, rezulta 3f
3
+4f
4
+5f
5
+. . . = 10 si 3f
3
+3f
4
+3f
5
+. . .
12, contradict ie. In cazuln = 7, rezulta 3f
3
+ 4f
4
= 14 si f
3
+f
4
4,
de unde f
3
= 2 si f
4
= 2. Fie ABCD una din fet ele patrulatere si
D un alt varf al poliedrului. Atunci triunghiurile ABP si BCP vor
fet e si s-ar obt ine muchiile AB, BC, CD, DA, PA, PB, PC, PD, n
numar de 8. Absurd.
In concluzie, n = 6 sau n 8.
Rat ionamentul anterior este unul de Geometrie discreta .
Capitolul 3
Grafuri si geometrie discreta
1. Fie un graf orientat, cu legaturi simple. Se numeste automorsm al
lui orice izomorsm f : . Sa se arate ca mult imea automors-
melor lui formeaza un grup relativ la compunere.
Solut ie. Asadar, = (V, A) este o pereche de mult imi nite (V a
varfurilor si A a arcelor), mpreuna cu doua aplicat ii i : A V , t : A
V care asociaza oricarui arc a A, init ialul i(a) si respectiv terminalul
t(a). Daca

= (V

, A

) este un alt graf orientat, atunci un morsm

:

este o pereche de de aplicat ii = (h

V
, h
A
) cu h
V
: V
V

, h
A
: A A

, astfel ncat h
V
i = i

h
A
si h
V
t = t

h
A
.
Asadar, daca v
a
v
1
este un arc n G, atunci h
V
(v)
a

h
V
(v
1
),
unde a

= h
A
(a).
Pentru orice graf G se deneste morsmul identic si daca :

este un morsm de grafuri, se poate deni morsmul compus

. Doua grafuri se zic izomorfe prin daca aplicat iile h
V
, h
A
sunt
bijective. Cu aceste denit ii reamintite, demonstrat ia este imediata
2. Reamintim ca un arbore orientat G = (V, A) este un graf orientat
avand un varf v
0
V (numit radacina ) astfel ncat pentru orice varf
v V exista si este unic un drum care uneste v
0
si v. Oricarei expre-
sii algebrice sau formule logice i se poate asocia arborele operatoriu ,
n care n radacina se asaza expresia respectiva , n celelalte varfuri-
etichete (simboluri) de operat ii, iar pe frunze (adica varfurile termi-
15
nale) se pun valori ale variabilelor. Sa se indice arborii pentru expre-
siile E = a +b c d, E
1
= (a +b) (c +d) si F = (a b) c.
Solut ie.
3. Fie G un graf cu legaturi simple, cu V =
_
v
1
, v
2
, v
3
, v
4
_
si A =
_
(v
1
, v
2
), (v
2
, v
4
), (v
2
, v
3
), (v
3
, v
3
)
_
. Sa se indice matricea asociata A
G
.
Solut ie. Se presupune ca numerotarea varfurilor este xata . Pentru
orice varfuri v
i
, v
j
se deneste
a
ij
_
1, daca v
i
este unit cu v
j
0, altminteri
Matricea asociata este A
G
= (a
ij
) M
n
(B). Graful este prezentat n
Fig. 3.1. Atunci A
G
=
_
_
_
_
0 1 0 0
0 0 1 1
0 0 1 0
0 0 0 0
_
_
_
_
Fig. 3.1:
4. Fie un graf neorientat cu legaturi simple, avand n 2 noduri
(varfuri). Fie n= numarul varfurilor, m= numarul muchiilor (arcelor)
si p= numarul componentelor conexe ale lui . Se deneste numarul
ciclomatic al lui , c() = mn + p. Sa se arate ca c() 0. Ce se
poate spune daca este conex si c() = 0?
Solut ie. Fie

graful part ial al lui obt inut eliminand o muchie

(pastrand varfurile). Atunci

are m1 muchii, n varfuri, iar p

= p
sau p + 1 deci c(

) = m

1 + p

, adica c(

) c(). Repetand
procedeul cu eliminarea cate unei muchii, numarul ciclomatic scade si
dupa eliminarea tuturor muchiilor, se obt ine un graf fara muchii (cu
n varfuri si p = n) deci cu numarul ciclomatic 0.
Daca este conex si c() = 0, atunci p = 1 si m = n 1 deci este
un arbore.
5. Fie G = (V, A), cu V =
_
v
1
, v
2
, . . . , v
n
_
un graf orientat cu legaturi
simple si A
G
= (a
ij
) matricea asociata . Fie (A
G
)
r
= (a
(r)
ij
) puterea a
r-a (r 1). Sa se arate ca numarul natural a
(r)
ij
este egal cu numarul
drumurilor de lungime r care unesc varfurile v
i
si v
j
. Deducet i ca daca
A
G
este nilpotenta , atunci graful G nu are circuite (adica drumuri
nchise).
Solut ie. Aplicam induct ia dupa r. Cazul r = 1 este clar. Apoi A
r+1
=
A
r
A deci a
(r+1)
ij
=
n

k=1
a
(r)
ik
a
kj
. Asadar, a
(r+1)
ij
este suma elementelor
a
(r)
ik
pentru care a
kj
= 1 (adica varful v
k
este unit cu v
j
). Conform
ipotezei de induct ie, rezulta ca a
(r+1)
ij
este tocmai numarul drumurilor
de lungime r + 1 care unesc v
i
si v
j
.
Daca A
G
este nilpotenta , exista r 1 astfel ncat (A
G
)
r
= 0. Daca
G ar avea circuite, atunci G ar avea drumuri de orice lungime, adica
(A
G
)
k
,= 0 pentru orice k 1, contradict ie.
6. Fie un graf neorientat cu legaturi simple, avand n varfuri si m
muchii. Sa se arate ca daca m >
(n1)(n2))
2
, atunci este conex.
Solut ie. Avem de aratat ca nu are varfuri izolate. In caz contrar,
daca ar avea un varf izolat, atunci numarul maxim de muchii ale lui
G ar cat numarul de muchii ale unui graf cu n 1 varfuri, n care
orice doua varfuri sunt unite, adica m C
2
n1
. Dar aceasta contravine
ipotezei.
7. Intr-un arbore binar cu n = 2
k
varfuri, sa se determine cea mai mare
distant a posibila ntre doua noduri (considerand ca ecare muchie are
lungimea 1).
Solut ie. Distant a de la radacina arborelui la un varf terminal este cel
mult egala cu log
2
n = k. Deci distant a maxima cautata este 2k.
8. Fie 9 puncte A
1
, A
2
, . . . , A
9
din Z
3
= Z Z Z (ret ea spat iala ). Sa
se arate ca exista un segment A
i
A
j
cu i ,= j, al carui mijloc este un
nod din Z
3
.
Solut ie. Denimn Z
3
urmatoarea relat ie binara : pentru a = (a
1
, a
2
, a
3
)
si b = (b
1
, b
2
, b
3
), denimab a
i
si b
i
au aceeasi paritate pentru i =
1, 2, 3. Este evident ca este o relat ie de echivalent a si ca exista 8 clase
distincte de echivalent a asociate cu tripletele (0, 0, 0), (0, 0, 1), . . . , (1, 1, 1)
din B
3
. Dintre cele 9 puncte A
i
, cel put in doua vor apart ine aceleiasi
clase (din nou, principiul cutiei). Daca nodurile A
i
si A
j
se aa n
aceeasi clasa , rezulta ca au coordonatele de aceeasi paritate si atunci
mijlocul segmentului care uneste A
i
si A
j
va avea coordonate n Z deci
acel mijloc este un nod al ret elei.
9. Fie n, n 2, drepte distincte din acelasi plan, ecare intersectandu-
le pe celelalte si oricare trei ind neconcurente. In cate regiuni este
mpart it planul?
Solut ie. Fie r
n
numarul respectiv. Evident, r
1
= 2, r
2
= 4 si prin
induct ie, r
n+1
= r
n
+n+1, pentru orice r 1. Dand valori 1, 2, . . . , n
1 pentru n si aunand relat iile respective, rezulta r
n
= r
1
+2+3+. . . +
n =
n
2
+n+2
2
.
10. Fie n (n 1) drepte distincte ntr-un plan. Sa se arate ca se pot colora
regiunile formate doar cu doua culori (A-alb si N-negru) astfel ncat
regiunile care au un segment-frontiera comun sa e colorate cu culori
distincte.
Solut ie. Folosim induct ia dupa n. Cazul n = 1 este clar. Notam cu
n
diviziunea planului realizata de cele n drepte, cu colorarea presupusan
enunt . Consideramnca o dreapta D si notam cu
n+1
noua diviziune
a planului. Dreapta D divide planul n doua semiplane. Intr-unul din
ele pastram colorarea din
n
, iar n celalalt inversam culorile pentru
regiunile din
n
. In acest mod, pentru
n+1
se obt ine de asemenea o
colorare cu proprietatea din enunt .
NOT

A. O problema clasic a o constituie problema culorilor, care

cere sa se demonstreze ca orice harta plana poate colorata cu 4
culori, astfel ncat orice doua t ari vecine sa aiba culori diferite. Cu 3
culori nu se poate, iar cu 5 se stia de mult ca se poate. Doi geometri
germani, Appel si Haken, au aratat, folosind calculatoarele, solut ia cu
4 culori.
Exista multe aplicat ii ale colorarii varfurilor sau nodurilor unor grafuri
- n sortare, cautare, navigat ie etc.
11. Se considera un poliedru convex marginit din R
3
. Pe ecare fat a F
a poliedrului, se considera versorul normalei exterioare

n
F
. Sa se arate
ca

n
F
aria(F) = 0. [Acesta este analogul discret al formulei Gauss ].
Solut ie. Se considera un reper ortonormal Oxyz cu versorii

i ,

j ,

k si
e

n
F
= n
1

i +n
2

j +n
3

k . Aplicand formula lui Gauss pentru

v =

i (apoi pentru

j si

k ), rezulta
_
S
(

i

n
F
)d = 0, adica
_
S
n
1
d = 0.
In mod similar,
_
S
n
2
d = 0 si
_
S
n
3
d = 0, deci
_
S

n
F
d = 0. Aici S
este suprafat a (poliedrala ), ca reuniune a fet elor.
12. Printr-un punct V din spat iu trec n drepte si presupunem ca oricare
doua formeaza un unghi cu masura strict mai mare ca 30
0
. Sa se arate
ca n mod necesar n 29.
Solut ie. Presupunem ca oricare pereche a celor n drepte formeaza un
unghi cu masura > (0 < <

2
). Pentru orice dreapta d trecand
prin V , consideram port iunea din interiorul conului circular drept cu
varful V , axa d si generatoarele formand unghiul de masura

2
cu axa,
aata n interiorul sferei cu centrul n V si raza 1. Aceasta port iune
este un sector sferic V
d
, avand volumul
2R
2
I
3
=
2
3
(1 cos

2
). Orice
alta dreapta d

din cele n considerate nu apart ine port iunii ment ionate.

Deoarece volumul emisferei este
2
3
, rezulta n
2
3
(1cos

2
)
2
3
, deci
n(1 cos

2
) 1. Pentru = 30
0
, rezulta n
1
1cos 15
0
29, 3, deci
n 29.
13. Se considera o ret ea bidimensionala Z Z ale carei puncte se numesc
noduri. Sa se arate ca nu exista triunghiuri echilaterale avand varfurile
n noduri ale ret elei.
Solut ie. Coordonatele oricarui nod sunt de forma (m, n) cu m, n Z.
Folosind formula ariei unui triunghi A =
1
2
[[, unde =

x
1
y
1
1
x
2
y
2
1
x
3
y
3
1

,
rezulta ca A este un numar rat ional. Pe de alta parte, A =
l
2

3
4
, unde
l este lungimea laturii triunghiului. Dar l
2
este n mod necesar un
numar ntreg. Daca ar exista un triunghi ca n enunt ar rezulta ca

3
este un numar rat ional.
NOT

A. Daca F este un poligon cu varfurile n nodurile ret elei si

laturile poligonului paralele cu axele, exista o formula celebra pentru
calculul ariei lui F. Notand cu b(F) = numarul odurilor ret elei situate
pe conturul poligonului, cu c(F) = numarul nodurilor interioare, are
loc formula lui Pick : aria(F) = c(F) +
1
2
b(F) 1.
Capitolul 4
Automate nite
1. Se considera automatul / = (X, Y, S, , ), cu mult imile nite X =
_
a, b, c
_
, Y =
_
0, 1
_
, S =
_
s
1
, s
2
, s
3
_
(respectiv de intrari, iesiri si
stari) si funct iile de tranzit ie : X S S si de iesire : X S Y
date prin tabelele urmatoare :
s
1
s
2
s
3
a s
1
s
1
s
1
b s
3
s
1
s
2
c s
2
s
1
s
3
s
1
s
2
s
3
a 0 1 1
b 1 0 0
c 1 1 0
Sa se indice graful asociat si sa se determine cuvantul de iesire care
corespunde intrarii w = abac, pornind din starea s
1
.
Solut ie. Varfurile grafului sunt tocmai starile s
1
, s
2
, s
3
. Un arc de
forma s
a/u
s

arata ca daca automatul / se aan starea s si primeste

la intrare simbolul a, atunci el trece n starea s

si emite la iesire
simbolul u. Graful asociat este urmatorul :
Din starea s
1
, la prima litera a din cuvantul w, automatul ramane
n s
1
si emite 0; apoi primeste b si trece n starea s
3
, emit and 1 etc.,
cuvantul de iesire va 0111.
21
2. Fie X =
_
a, b, c
_
, Y =
_
1, 2
_
, S =
_
s, s

_
si tabelele
s s

a s s

b s

c s s
s s

a 1 2
b 2 1
c 2 2
a) Sa se indice graful asociat si sa se determine iesirile care corespund
intrarilor baba (pornind din starea s) si cab (pornind din starea
s

).
b) Indicat i din ce stare trebuie sa pornesca automatul daca la intrarea
abc i-ar corespunde iesi rea 212.
Solut ie. a) Graful asociat este n Fig. 4.1.
Fig. 4.1:
Cuvantului baba i corespunde 2212, iar pentru cab se obt ine
212.
b) Se ncearca s si s

si raspunsul este ca se accepta s

.
3. Daca / = (X, Y, S, , ) este un automat nit, sa se determine cuvantul
de iesire care corespunde intrarii xyz daca automatul porneste din
starea s. In ce caz automatul se numeste redus?
Solut ie. Simbolului x i corespunde iesi rea u = (x, s) si automatul
trece n starea s
1
= (x, s); apoi literei y i corespunde iesirea v =
(y, s
1
) si automatul trece n starea s
2
= (y, s
1
). In ne, literei z i
corepunde iesirea w = (z, s
2
). Cuvantul cerut va uvw.
Pentru orice stare s S se poate deni funct ia f
s
: X

Y , care
asociaza oricarui cuvant de intrare w X

(succesiune de simboluri
de intrare), ultima litera a cuvantului corespunzator de iesi re. Funct ia
f
s
se numeste funct ia de comportare a automatului, pornind din starea
s. Automatul se numeste redus daca pentru s ,= s

, rezulta f
s
,= f
s

(adica la stari distincte corespund comportari distincte).

[Exista procedee de nlocuire a unui automat printr-unul redus, care
ndeplineste acelasi ociu.]
4. Sa se construiasca un automat binar (X = Y = B) care, pornind
dintr-o stare init iala s
1
, pentru orice intrare xyz sa se obt ina la
iesire 00z.
Solut ie. Luam S =
_
s
1
, s
2
, s
3
, s
4
_
este sucient sa indicam graful aso-
ciat (Fig. 4.2). Exista si alte solut ii.
Fig. 4.2:
5. Masina Turing
Prezentam pe scurt un exemplu clasic de automat, care se apropie de
computerul modern.
Fie si V doua mult imi nite si disjuncte si un simbol de blanc
( , V ). A deni o masina Turing / revine la a xa trei ele-
mente : o banda semi-innita , un cap de citire si un program. Banda
este divizata n celule, are o celula cea mai la stanga si este innita
spre dreapta si ecare celula cont ine exact un simbol din V
_

_
.
Capul de citire baleiaza cate o celula la ecare tact; el se poate de-
plasa la celula din dreapta sau stanga celulei n dreptul careia se aa
si la ecare miscare, tipareste un simbol pe celula tocmai parasita ,
nlocuind ceea ce fusese scris anterior n acea celula : =
_
a, b
_
;
b

a a b b s s s . . .
Programul este un graf orientat ale carui varfuri sunt numite stari
s, s

, . . .; exista o singura stare init iala s

0
si o mult ime T de stari termi-
nale (eventual T = ). Fiecare arc al grafului este de forma : s
(,,)
s

,
unde , V
_

_
si
_
S, D
_
. Daca masina / este n starea
s si capul de citire baleiaza simbolul , atunci / trece n starea s

,
capul de citire tipareste si se deplaseaza cu o celula la stanga (daca
= S) sau la dreapta (daca = D), asa cum indica . Arcele care
pornesc din acelasi varf trebuie sa difere prin prima componenta .
Aici se ncheie denit ia unei masini Turing.
Descriem acum modul cum opereaza /. Init ial, este scris un cuvant
w

pe banda , ncepand de la celula cea mai din stanga; w are

lungime nita si pe banda apare apoi n celulele ramase. Lanceput,
capul de citire se aa n dreptul celulei celei mai din stanga. Execut ia
programului porneste din starea s
0
. Daca masina ajunge ntr-o stare
terminala (din T), procedura este oprita si se spune ca w este acceptat.
Fie = B si starile s
0
-init iala , s
1
-terminala , cu programul din Fig.
4.3.
Fie w = 010. Atunci are loc Fig. 4.4 si w este acceptata deoarece
starea s
1
este terminala .
Fie =
_
a, b
_
, V =
_
A, B
_
si w = aba. . .. Masina Turing are 4
Fig. 4.3:
Fig. 4.4:
stari s
0
, s
1
, s
2
, s
3
cu s
3
terminala , cu programul urmator :
Sa se indice transformarile cuvantului w pornind din starea s
0
.
Solut ie. w =

aba. . .
s
1
A

ba. . .
s
1

ABa. . .
s
2
B

Ba. . .
s
2

BB

a. . .
s
2
BBB

. . .
s
3
BB

B. . . STOP
6. Automate liniare
Fixam matricele A M
n
(R), B M
n,m
(R), C M
p,n
(R), D M
p,m
(R)
si X = R
m
, Y = R

, S = R
n
. Se considera aplicat iile liniare
1
: S S,

2
: X S,
1
: S Y ,
2
: X Y , asociate matricelor A, B, C, D.
Presupunem apoi ca exista aplicat ii liniare : XS S, : XS
Y astfel ncat :
s S,
1
(s) = (0, s);
1
(s) = (0, s) si x X,
2
(x) = (x, 0);
2
(x) =
(x, 0). Asadar, (x, s) = (x, 0) +(0, s) =
2
(x) +
1
(s) = Bx+As
S si (x, s) = Dx +Cs Y .
In aceasta situat ie, se spune ca este denit un automat liniar, avand
spat iul de intrari X, spat iul de iesiri Y si spat iul de stari S (asociate
matricelor A, B, C, D).
Daca automatul se aa n starea s si primeste la intrare un cuvant
w = w(0)w(1) . . . w(k 1), de. . . lungime k, atunci sa se arate ca el
trece n starea

(w, s) = A
k
s +
k

j=0
A
kj1
Bw(j) si emite la iesire
cuvantul n care cea de a k-a litera este

(w, s) = CA
k1
s +
k2

j=0
CA
kj2
Bw(j) +Dw(k 1) din Y = R
p
.
Solut ie. Se considera mai ntai cazul unei litere, deci k = 1 si w = w(0).
Atunci automatul va trece n starea s
1
= (w(0), s) = (w(0, 0)) +
(0, s) =
2
(w(0))+
1
(s) = Bw(0)+As si va emite iesirea (w(0), s) =

1
(s) +
2
(w(0)) = Cs + Dw(0); apoi pentru k = 2 si w = w(0)w(1),
automatul trece n starea s
2
= (w(1), s
1
) =
2
(w(1)) +
1
(s
1
) =
Bw(1) +A(Bw(0) +As) +Bw(1) = A
2
s +ABw(0) +Bw(1) si emite
iesirea (w(1), s) =
1
(s
1
) +
2
(w(1)) = C(Bw(0) + As) + Dw(1).
Apoi se foloseste induct ia dupa k.
Capitolul 5
Calcul boolean si circuite
logice
1. Cate funct ii booleene de n variabile exista ?
Solut ie. O funct ie booleana f de n variabile este de forma f : B
n
B,
z = f(x
1
, . . . , x
n
). In general, daca mult imea A are m elemente si B
are n elemente, atunci numarul funct iilor f : A B este egal cu n
m
.
Asadar, numarul cerut de funct ii booleene este 2
2
n
. De exemplu, avem
2
32
funct ii booleene de 5 variabile.
2. Sa se dea exemplu de latice care nu este booleana .
Solut ie. Se numeste latice orice mult ime (L, ) part ial ordonata , n
care pentru orice doua elemente a, b exista a b = inf
_
a, b
_
si a b =
sup
_
a, b
_
. Laticea se numeste distributiva daca este distributiva
n raport cu si invers. O latice distributiva se numeste booleana
(sau echivalent, algebra Booleana ) daca exista un cel mai mic element
0 = inf L, un cel mai mare element 1 L si n plus, orice x L are
un complement (sau opus) x L astfel ncat x x = 1 si x x = 0.
Pentru orice mult ime nevida A, mult imea T(A) a submult imilor lui
A este o latice booleana (relativ la incluziune, intersect ie, reuniune si
complementara ). Are loc urmatoarea teorema a lui M. Stone: Pentru
orice latice booleana L, exista o mult ime A si un morsm injectiv de
latici L T(A). Aceast a teorema arata ca T(A) este prototipul
laticilor booleene.
27
Fixand A, se numeste mult imea nuant ata (sau fuzzy) orice funct ie
f : A [0, 1]; daca x A, valoarea f(x) se numeste gradul de
apartenent a a lui f n x. [De exemplu, daca A este mult imea oamenilor
si f = inteligent a, atunci oricarui om x A i se poate asocia gradul
sau de inteligent a f(x) [0, 1]; similar, frumuset ea, elegant a etc.
denesc mult imi nuant ate]. Daca f, g sunt mult imi nuant ate, se de-
nesc n mod natural f g, f g = max(f, g), f g = min(f, g)
funct iile constante 0 si 1, iar pentru orice f, complementul sau este
f = 1 f. Se obt ine o latice distributiva , care nu este booleana
(deoarece pentru f =
1
2
, avem f =
1
2
si f f ,= 0).
3. Sa se arate ca daca L este o latice completa (adica orice submult ime
nevida A L are marginea superioara ), atunci orice aplicat ie mono-
ton crescatoare f : L L are un punct x (teorema lui Tarski).
Solut ie. Fie A =
_
x L[x f(x)
_
. A este nevida , deoarece 0 A.
Deoarece L este completa , exista a = supA si vom arata ca f(a) = a.
Fie x A deci x a si f(x) f(a). Dar x A deci x f(x) f(a).
Atunci supA f(a), adica a f(a). Asadar, conform denit iei lui
A, rezulta ca a A. Atunci f(a) f(f(a)) deci f(a) A. Dar atunci
f(a) supA. In concluzie, f(a) = a.
NOT

A. Ca o aplicat ie a teoremei lui Tarski, se poate obt ine o demonstrat ie

eleganta a unei teoreme celebre nebanale a lui Cantor si Bernstein :
Daca exista aplicat ii injective f : A B, g : B A, atunci ex-
ista si o biject ie h: A B. Anume, sa consideram laticea completa
L = T(A) si sa denim aplicat ia : L L care asociaza oricarui
element X L (adica X A), mult imea (X) = C
A
g(C
B
f(X)). Ev-
ident, este monoton crescatoare (X Y = (X) (Y )). Con-
form teoremei lui Parski, exista S A astfel ncat (S) = S, adica
S = C
A
g(C
B
f(S)), adica C
A
S = g(C
B
f(S)). Considerand biject iile
g : C
B
f(S) C
A
S si f : S f(S), se poate deni biject ia h: A B,
h(x) =
_
f(x), daca x S
g
1
(x), altfel
4. Notam cu FL mult imea formulelor logice corect formate din propozit ii
elementare (care au valoarea de adevar 0 sau 1).
a) Sa se arate ca FL este o latice booleana (relativ la = implicat ie,
a +b = a b, ab = a b si a = a

).
b) Folosind tabelele de adevar, sa se arate ca a, b FL, avem :
a a = 1 (principiul tert ului exclus);
a = a (principiul dublei negat ii);
(a b)

= a

, (a b)

= a

(relat iile lui de Morgan);

(a = b) (b

= a

) (principiul reducerii la absurd);

(a = b) a = 1 = b = 1 (modus ponens).
Solut ie. a) Se aplica direct denit iile.
b) Ser considera e doua cazuri a = 0, a = 1, e patru cazuri cand ne
referim la a, b. Implicat ia a = b nseamna a b, iar echivalent a a
doua formule logice nseamna dubla implicat ie.
5. Sa se indice forma normal disjuncta pentru funct iile booleene f(x
1
, x
2
) =
(x
1
x
2
) (x
1
x
2
), g(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
2
x
1
) (x
2
x
3
).
Solut ie. Daca z = f(x
1
, x
2
, . . . , x
n
) este o funct ie booleana neidentic
nula , se considera punctele P(a
1
, a
2
, . . . , a
n
) B
n
unde f(P) = 1.
Pentru un astfel de punct, se considera conjunct ia = x

1
1
x

2
2

. . . x

n
n
, unde
i
= 1 sau -1, dupa cum a
i
= 1 sau 0, cu convent ia
x
+1
= x si x
1
= x. Atunci f este disjunct ia conjunct iilor de tip
(numit i mintermeni conjunctivi). Ceva dual exista pentru forma
normal conjunctiva .
In cazul funct iilor date n enunt , se formeaza mai ntai tabelele de
adevar :
x
1
x
2
z
0 0 0
0 1 1
1 0 0
1 1 1
x
1
x
2
x
3
z
0 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 1 1 0
1 0 0 0
1 0 1 1
1 1 0 1
1 1 1 1
Atunci f(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
)(x
1
x
2
)(x
1
x
2
) si g(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1

x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
)(x
1
x
2
x
3
). Desigur, f(x
1
, x
2
) = x
1
x
2
.
6. Sa se reprezinte ca disjunct ie de mintermeni conjunctivi funct ia booleana
f : B
3
B care ia valoarea 1 n punctele P
1
(1, 0, 0), P
2
(1, 0, 1) si nula
n rest.
Solut ie. f(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
x
2
x
3
+ x
1
x
2
x
3
. De fapt, f(x
1
, x
2
, x
3
) =
x
1
x
2
(x
3
+x
3
) = x
1
x
2
= x
1
x
2
(dar aceasta nu este forma normala ,
desi este mai simpla ).
7. Sa se simplice urmatoarele formule logice : f = xyz + xyz + xyz si
g = 2xyz +xyz +xyz.
Solut ie. Notam u = xy deci f = uy + uy + xyz. Cum uy + uy =
u(y+y) = u1 = u, rezulta f = u+xyz = z(yz) = (zy)(zz) =
x(z + yz). Dar z + yz = z (y z) = (z y) (z z) = z + y si ca
atare, f = x(y +z).
Pe de alta parte, xyz +xyz = 1, 2v = v +v = v si g = xyz + 1.
8. Se cunosc funct iile booleene
NAND (not and) : (x, y) (xy)

= x +y
NOR (not or) : (x, y) (x +y)

= xy
ITE (if then else) : (x, y, z) xy +xz.
Sa se exprime doar cu NANDuri, funct ia (x, y) = x +y.
b) Sa se arate ca orice funct ie booleana se poate exprima numai cu
NANDuri sau NOR-uri sau ITE-uri.
Solut ie. a) Notamf = NAND. Avemf(x, x) = x, x+y = f(f(x, x), f(y, y))
si xy = f(x, y)

= f(f(x, y), f(x, y)), deci (x, y) = f(f(x, x), f(f(y, y), f(y, y))).
b) Conform formei normal disjuncte, orice funct ie booleana se exprima
doar prin , , ; este sucient sa aratam ca x +y, xy, x se
exprima cu NAND, NOR, ITE.
Am vazut n a) acest lucru pentru NAND si ceva similar are loc pentru
NOR. Pe de ala parte pentru h = ITE, este sucient sa observam ca
x, y FL, x +y = h(x, 1, y), xy = h(x, y, 0) si x = h(x, 0, 1).
9. Sa se arate ca mult imea circuitelor logice este o latice booleana .
Solut ie. Un circuit logic este un graf avand n varfuri circuite logice
elementare (disjunctori, conjunctori sau inversori), arcele ind conduc-
tori electrici. Daca C
1
si C
2
sunt circuite logice, se denesc C
1
C
2
ca
ind legarea lor n serie, C
1
C
2
- legarea n paralel si C-inversatul lui
C; denim C
1
C
2
C
1
C
2
= 0 si se verica usor toate axiomele
unei latici booleene.
NOT

A. Circuitele logice se mai numesc scheme cu contacte bipozit ionale;

ele sunt descrise prin funct ii booleene numite formule de structura .
10. Sa se indice circuite logice avand formulele de structura : f(a, b) =
(a = b) (b = a), g(a, b, c) = a (b c).
Solut ie. Avem (= b) = (a b) deci f(a, b) = (a b) (b a). f are
valoarea 1 a = b.
In cazul funct iei g, circuitul este n Fig. 5.1.
11. Sa se simplice circuitele logice din gurile Fig. 5.2 a) si Fig. 5.3 b) :
Fig. 5.1:
Fig. 5.2: a)
Solut ie. a) Trebuie simplicata formula de structura f(a, b, c) = ((a
c) (a c)) (a b) = (c (a a)) (a b) = c (a b) deci circuitul
este echivalent cu unul mai simplu (vezi Fig. 5.4).
b) In cazul secund, se obt ine f 1 deci circuitul conduce indiferent
de pozit ia contactelor.
12. Sa se rezolve n B
3
ecuat ia 3x+y +xz = 4 si inecuat ia 5x+y +7z 8
(se considera ca 0 < 1 n B).
Solut ie. Se construieste tabela cu 8 linii avand capul : x, y, z si u =
Fig. 5.3: b)
Fig. 5.4:
3x + y + xz. Se ret in doar valorile tripletelor (x, y, z) pentru care se
verica relat iile respective.
Capitolul 6
Funct ii aritmetice recursive,
mult imi listabile
1. Se considera funct ia f : N N cu proprietatea ca n N, f(n) =
f
_
n
2
_
+ n si f(1) = 5. Poate ea sa e de forma f(n) = an
2
+ bn + c,
cu a, b, c N constante.
Solut ie. Asadar, an
2
+bn +c = a
n
2
4
+b
n
2
+c, pentru orice n. Rezulta
3an
2
+ (2b 4)n = 0, pentru orice n N, deci a = 0 si b = 2.
Asadar, f(n) = 2n + c. Cum f(1) = 5, rezulta c = 3 si n nal,
f(n) = 2n + 3.
2. Sa se arate ca mult imea funct iilor aritmetice f : N N nu este numarabila
.
Solut ie. Presupunem ca ar numarabila deci toate funct iile aritmet-
ice ar dispuse ntr-un sir f
0
, f
1
, f
2
, . . .. Dar sa consideram funct ia
aritmetica : N N, (k) = f
k
(k) + 1. Ea se aa printre funct iile
din sirul anterior, deci exista n 0 astfel ncat = f
n
. Asadar,
(n) = f
n
(n) adica f
n
(n) + 1 = f
n
(n), absurd.
3. Ce este o funct ie aritmetica primitiv recursiva ?
Solut ie. Se numesc funct ii atitmetice cele de forma f : A N, A N
k
cu k 1; ele se numesc totale daca A = N
k
; exista trei tipuri numite
funct iile aritmetice de baza :
34
- constantele din N;
- funct ia succesor s: N N, s(n) = n + 1;
- proiect iile canonice p
1
n
, p
2
n
, . . . , p
n
n
: N N; p
r
n
(x
1
, . . . , x
n
) = x
r
.
Exista doua operat ii elementare standard cu funct ii aritmetice : com-
punerea si recursia primitiva . Daca f : A N, A N
r
, x
f(x) si g : C N, C N
r+2
, (x, y, z) g(x, y, z) sunt doua
funct ii aritmetice, recursia lor primitiva este funct ia h: B R, B
N
r+1
, (x, y) h(x, y) denita prin h(x, 0) = f(x) si h(x, y + 1) =
g(x, y, h(x, y)), pentru orice x = (x
1
, . . . , x
n
) si y admisibila . Se scrie
h = (f, g). Daca funct iile sunt totale, atunci prin compunere si
recursie primitiva se obt in tot funct ii totale.
O funct ie aritmetica se numeste primitiv recursiva daca se obt ine din
funct ii aritmetice elementare printr-un numar nit de compuneri sau
recursii primitive, n orice ordine.
Funct iile aritmetice sunt intuitiv calculabile, n sensul ca valorile lor
pot calculate printr-un program; acelasi lucru este valabil si pentru
funct iile primitiv recursive. In plus, funct iile primitiv recursive sunt
totale (adica peste tot denite).
4. Fie f : N N, f(x) = 2x + 1 si g : N
3
N, g(x, y, z) = xy +z. Sa se
determine f g si h = (f, g).
Solut ie. Pentru orice x N, avem (f g)(x) = f(g(x)) = f(xy +z) =
2(xy +z) + 1. Apoi h(x, y), h: N
2
N are proprietat ile urmatoare :
h(x, 0) = f(x) = 2x +1 si h(x, y +1) = g(x, y, h(x, y)) = xy +h(x, y),
pentru orice x, y. Este evident ca nlocuind y = 0, se obt in valorile
h(x, 1); apoi, h(x, 2) etc.
5. Sa se arate ca funct ia-sum a : N
2
N, (x, y) = x + y si funct ia-
produs : N
2
N, (x, y) = xy sunt primitiv recursive.
Solut ie. Consideram proiect iile p
1
1
: N N, x x si p
3
3
: N
3
N,
(x, y, z) z, precum si funct ia succesor s. Fie f = p
1
1
si g = s p
3
3
,
deci g(x, y, z) = z+1. Explicitam h(x, y), h = (f, g). Avem h(x, 0) =
f(x) = 0 si h(x, y + 1) = g(x, y, h(x, y)) = h(x, y) + 1. Se observa ca
= h. De asemenea, este recursia primitiva a funct iilor f(x) = 0 si
g(x, y, z) = x +z.
6. Sa se determine minimizatele funct iilor aritmetice f : N
2
N, f(x, y) =
x +y si g : N
3
N, g(x, y, z) = xyz.
Solut ie. Pentru o funct ie aritmetica f(x
1
, . . . , x
n1
, x
n
) se asociaza
ecuat ia n y : f(x
1
, . . . , x
n1
, y) = x
n
si se considera cea mai mica
solut ie y
0
a acestei ecuat ii. Funct ia
f
(x
1
, . . . , x
n
) = y
0
se numeste
minimizata lui f.
In primul cz, avemf(x
1
, x
2
) = x
1
+x
2
si ecuat ia asociata este f(x
1
, y) =
x
2
, adica x
1
+ y = x
2
, deci
f
= x
2
x
1
(care nu mai este funct ie
tatala !). In cazul secund, g(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
x
2
x
3
si ecuat ia asociata
este g(x
1
, x
2
, y) = x
3
, adica x
1
x
2
y = x
3
, deci
f
(x
1
, x
2
, x
3
) =
x
3
x
1
x
2
.
NOT

A: Minimizata funct iei-suma este funct ia-diferent a si minimizata

funct iei-produs este funct ia-cat.
7. Daca f = c este o constanta si g : N
2
N, sa se expliciteze h =
(f, g). Luand f = 1 si g(y, z) = (y+1)z, deducet i ca funct ia factorial
este primitiv recursiva .
Solut ie. Asadar, f(x) = c si h(y +1) = g(y, h(y)). In cazul particular,
avem h(y+1) = (y+1)h(y), deci h(0) = 1, h(1) = 1h(0), h(2) = 2h(1)
etc. si h(n) = n!.
8. Ce arma teza lui Church?
Solut ie. Se numesc funct ii part ial recursive, funct iile aritmetice care
se obt in din funct iile aritmetice de baza prin operat ii de compunere,
recursie primitiva sau minimizare, aplicate de un numar nit de ori
si n orice ordine. Toate funct iile part ial recursive sunt intuitiv cal-
culabile. Teza lui Church arma ca orice computer poate calcula
(programa) funct ii part ial primitive si numai pe acestea.
Aceasta nu este o teorema , deoarece nu s-a precizat n termeni rigurosi
calculabilitatea. S-a demonstrat de exemplu ca funct ii part ial recursive
sunt Turing-calculabile si invers. Astfel de considerat ii sunt acum
desuete, dar delimiteaza capacitatea calculatoarelor actuale.
NOT

A: Funct iile part ial recursive formeaza o mult ime numarabila

, n timp ce funct iile aritmetice formeaza o mult ime nenumarabila .
Asadar, exista funct ii aritmetice necalculabile.
Merita amintit ca primul exemplu de funct ie part ial recursiva totala
, care nu este primitiv recursiva , a fost dat de profesorul roman G.
Suvan, care l-a precedat pe Ackermann.
9. Sa se dea exemplu de mult imi A N, listabile.
Solut ie. Mult imea A se numeste listabila daca exista o funct ie prim-
itiv recursiva p: N
2
N astfel ncat A este egala cu imaginea lui
p.
Orice mult ime nita mult imea numerelor pare (impare), mult imea
_
n!/n N
_
sunt listabile.
Teza lui Church arma ca submult imile lui N care pot evident iate
prin algoritmi de alcatuire de liste sunt tocmai cele care sunt imagini
ale unor funct ii part ial recursive.
Teoria funct iilor aritmetice, part ial recursive si a mult imilor listabile
se extinde nlocuind N cu un dict ionar A

al unui alfabet nit A.

(Desigur, luand A =
_
1
_
, se obt ine A

= N).
Capitolul 7
Gramatici, limbaje, codicari
1. Se considera gramatica G = (N, T, S, ), unde N =
_
S
_
, T =
_
a, b
_
si =
_
S Sb, S a
_
.
a) Sa se determine limbajul L(G). [Orice limbaj este o colect ie de
cuvinte.]
b) Aceeasi problema daca N, T, S raman nemodicate, dar =
_
S
SS, S baa, S abb, S
_
.
c) Sa se arate ca ambele gramatici anterioare sunt independente de
context (context-free).
Solut ie. Mult imile N (a simbolurilor neterminale) si T (a terminalelor)
sunt presupuse nevide si disjuncte. Mult imea V = N T se numeste
vocabularul gramaticii, iar product iile (din ) sunt de forma
cu V

NV

si V

. Daca n part ile din stanga ale priduct iilor

avem neterminale, atunci gramatica se numeste independenta de
context. S este un simbol presupus neterminal, numit simbolul de
start. Limbajul L(G) al unei gramatici este mult imea tuturor cu-
vintelor din T

(formate numai cu terminale), care deriva direct sau

indirect din S. Faptul ca V

NV

nseamna ca = wnw

cu
w, w

si n N; nu se exclude cazul cand w sau w

este cuvantul
vid . Desigur, V

NV

. Se spune ca w
2
V

deriva direct din

w
1
V

si se scrie w
1
= w
2
daca w
1
= A, w
2
= p si A p
este o product ie din clasa . Se spune ca w
2
deriva indirect din w
1
(si
se scrie w
1

= w
2
) daca exista cuvinte c
1
, c
2
, . . . , c
k
V

astfel ncat
38
w
1
= c
1
, c
1
= c
2
, . . . , c
k1
= c
k
si c
k
= w
2
. Limbajul gramaticii G
este L(G) =
_
w T

[ S

= w
_
.
a) Avem S a si a T; apoi S Sb ab, S Sb
Sbb abb etc. Deci L(G) =
_
a, ab, abb, abbb, . . .
_
.
b) Aici L(G) =
_
, baa, abb, baabaa, abbbaa, . . .
_
c) Evident, ambele gramatici sunt independente de context.
2. Fie gramatica G = (N, T, S, ), unde N =
_
S, X, Y
_
, T =
_
x, y
_
si
=
_
S
x
Y, S
y
Y, X x, Y y
_
.
Sa se arate ca :
a) xy si yy L(G);
b) limbajul L(G) este regulat.
Solut ie. Avem S
x
Y xy si S
y
Y yy. Product iile ind
de forma P t sau P
t
P cu P N si t T, limbajul este
regulat.
3. Fie N =
_
S
_
, T =
_
[
_
si =
_
S [, S [[S
_
. In acest caz,
L(G) =
_
[, [[[, [[[[[, . . .
_
se identica prin mult imea numerelor impare.
Luand =
_
S , S [[S
_
se obt ine mult imea numerelor pare.
Sa se determine L(G) daca N =
_
A
_
, T =
_
a, b
_
, S = A, =
_
A
1

aAb, A
2

_
.
Solut ie. Avem A
1
= aAb
1
= a(aAb)b
2
= a
2
b
2
T

, A
1
= aAb
2
=
ab T

etc. Deci L(G) =

_
a
n
b
n
[ n 0
_
.
4. Fie FL mult imea formulelor logice relativ la variabilele booleene a, b, c.
Luam N =
_
S
_
, T =
_
a, b, c, , , , ), (
_
si product iile =
_
S
(S S), S (S S), S S, S a, S b, S c
_
. Sa se
arate ca L(G) = FL.
Solut ie. Se aplica denit iile. Asadar, este esent ialmente un calcul de
derivari n aceasta gramatica .
NOT

A: Limbajele avansate de programare sunt asociate unei gra-

matici, unde N descrie tipurile, iar mult imea T include simbolurile
literale si numerice, etichetele operat iilor algebrice sau logice, ca si
cuvintele cheie. In cazul limbajelor naturale care depind de context,
simbolurile terminale sunt cuvintele uzuale.
5. Fie

un alfabet nevid si W =

mult imea cuvintelor relativ la

alfabetul

. Daca A, B W sunt doua limbaje, se pot considera
limbajele A B,A B, A B, concatenarea AB =
_
w
1
w
2
[ w
1

A, w
2
B
_
, A

=
_
k0
A
k
=
_
w
1
. . . w
n
[ n 0, w
i
A
_
(operat ia
star a lui Kleene). Fie

=
_
a, b
_
, A =
_
a
_

si B =
_
b
_

. Sa se
expliciteze A B si AB.
Solut ie. Avem A =
_
, a, aa, . . .
_
=
_
a
n
[ n 0
_
si B =
_
b
m
[ m
0
_
. Atunci AB =
_
a
k
b
l
[ k 0, l 0
_
.
6. Sa se enunt e teorema lui Kleene-Sch utzenberger.
Solut ie. Fie

un alfabet nevid. Un limbaj L

se numeste
recunoscut daca exista o gramatica G = (N, T, S, ) cu N =
_
A, B, S
_
,
a T si =
_
A aB, A a, A
_
si L = L(G). Teorema
K-S arma ca un limbaj L este recunoscut daca si numai daca se
obt ine din limbaje nite printr-un numar nit de operat ii de reuniune,
concatenare si star.
7. Fie doua simboluri distincte a, b.
a) Sa se arate ca (ab)

a = a(ba)

;
b) Fie L
1
= (a + b)

a si L
2
= b(a + b)

. Sa se arate ca L
1
L
2
=
b(a +b)

a.
Solut ie. a) Avem (ab)

a =
_
a, aba, ababa, abababa, . . .
_
si a(ba)

=
_
a, aba, ababa, . . .
_
.
b) L
1
este mult imea cuvintelor care se termina cu a, iar L
2
mult imea
cuvintelor care ncep cu b.
8. Sa se determine limbajul generat de gramatica S SS, S
baa, S abb, S .
Raspuns. L = (baa +abb)

9. Fie gramatica G data prin S AB, S AS, A a, A

aA, B b. Care din expresiile aa

b, (ab)

apart in la L(G)?
Raspuns. Prima.
10. Fie gramatica G = (N, T, S, ), unde N =
_
S
_
, T =
_
0, 1
_
si =
_
S SS, S 0S1, S 1S0, S 1
_
. Sa se determine L(G).
Raspuns. L(G) =
_
w T

[ w are acelasi numar de 0 si 1

_
.
11. Sa se arate ca limbajele L
1
=
_
0
n
1
n
[ n 0
_
, L
2
=
_
0
n
1
n
2
k
3
k
[ n
0, k 1
_
sunt independente de context, dar L
3
=
_
0
n
1
n
2
n
[ n 1
_
,
nu.
Solut ie. Fie G
1
:
_
S , S 0S1
_
. Atunci L
1
= L(G
1
) si G
1
este
evident independenta de context. Apoi L
2
este generat de gramatica
G
2
:
_
S AB, A 0A1, B 2B3, A 01, B 23
_
.
12. Care din cuvintele w
1
= bccdd, w
2
= aabccd, w
3
= abbd apart in
limbajului gramaticii G :
_
S aS, S bA, A d, A ccA
_
?
Solut ie. Avem w
2
L(G). Daca w
1
ar apart ine la L(G), atunci ar
rezulta ca se pot genera cuvinte avand doua litere d succesive; simi-
lar, nu se pot genera doua litere b succesive, deci nici w
3
nu apart ine
limbajului L(G).
13. Cat i bit i sunt necesari pentru a codica binar cele 28 e litere (mari si
mici) ale alfabetului nostru, 10 cifre zecimale si nca 100 de simboluri
stiint ice (etichete de operat ii, logaritmi, funct ii sin, cos, . . ., semnul
de integrale, sume, produse etc.)?
Solut ie. Trebuie aat n natural minim astfel ncat 2
n
28+28+10+
100 = 166 deci n = 8. Atunci cele 166 de simboluri se ppt codica
prin octet i (cuvinte binare din B
8
). Reamintim ca o codicare binara
a unei mult imi M de simboluri este o aplicat ie injectiva c: M B
n
,
unde n este ales minim astfel ncat 2
n
sa e mai mare decat numarul
de elemente ale mult imii M. Raman si cuvinte binare de lungime n
care nu au semnicat ie.
14. Alfabetul unei limbi are n litere. Presupunem ca orice cuvant are cel
mult m litere (unel putand repetate); presupunem ca nici un cuvant
nu este prexul (nceputul) altuia. Notand cu a
k
numarul cuvintelor
din limba respectiva avand k litere, sa se arate ca
m

k=1
a
k
n
k
1.
Solut ie. Fiecarui cuvant c de lungime k (1 k m) i asociem toate
extensiile de lungime m, unde primele k litere coincid cu cuvantul
de plecare (deci c este un prex). Conform ipotezei, extensiile unor
cuvinte diferite vor diferite. Dict ionarul considerat are n
m
cuvinte
de lungime m deci numarul total de extensii de cuvinte este n
m
. Din
ecare cuvant de lungime k are n
mk
extensii si ca atare,
m

k=1
a
k
n
mk

n
m
. Ramane sa mpart im cu n
m
.
15. Fie 1 m n ntregi xat i si A M
n,m
(B) o matrice de rang
maxim (B = Z
2
corp comutativ; 1 + 1 = 0). Sa se arate ca aplicat ia
f : B
m
B
n
, f(x) = A x
T
este o codicare (adica este injectiva ),
numita codicare cu cheia A.
Solut ie. Fie x, y B
n
; x = (x
1
, . . . , x
m
), y = (y
1
, . . . , y
m
) astfel ncat
f(x) = f(y), adica Ax
T
= Ay
T
. Notand z = xy, rezulta Az
T
= 0.
Acest sistem liniar omogen cu coecient i n corpul comutativ B = Z
2
are numai solut ia nula (deoarece rangul (A) al lui A este egal cu m
si ca atare, din ker f = m(A) = 0. Asadar, ker f = 0, deci z = 0).
Asadar, x = y.
16. Sa se codice binar textele T =am cap si T

=muncim, nu gandim.
Solut ie. Consideram mai ntai literele mesajului T, la care adaugam
blancul : a, m, , c, p. Pentru a codica binar aceste 5 simboluri,
alegem k minim astfel ncat 2
k
5 deci k = 3. De exemplu, iden-
ticam cele 5 simboluri cu 5 cuvinte binare distincte din B
3
, anume:
a = 000, m = 001, = 010, c = 011, p = 100. Consideram apoi
o matrice A M
4,3
(B) de rang 3, de exemplu A =
_
_
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
1 1 1
_
_
_
_
si
denim aplicat ia de codicare asociata f : B
3
B
3
, f(x) = Ax
T
=
A
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
= (x
1
, x
2
, x
3
, x
1
+x
2
+x
3
). Atunci f(a) = f(000) = 0000;
f(m) = f(001) = 0011; f() = f(010) = 0101, f(c) = f(011) = 0110
si f(p) = f(100) = 1001. Asadar, codicatul mesajului T va
00000011010101101001, cuv ant binar de lungime 20. Cine cunoaste
cheia A poate codica acest text. In cazul lui T

avem 10 simboluri
deci k = 4 si alegem o matrice A M
4,5
(B) de rang 4 etc.
Se observa ca prin codicare creste lungimea mesajelor (din cauza
condit iei de injectivitate).
Capitolul 8
Calcul paralel
1. Sa se indice o procedura de calcul paralel pentru expresia E = (a
1
+
a
2
)(a
3
+a
4
) +a
1
a
2
+a
3
a
4
(a
k
R), estimand nalt imea si numarul de
procesoare necesare.
Solut ie. La nivelul (etajul) zero se asaza datele a
1
, a
2
, a
3
, a
4
. La primul
nivel (primul etaj) se calculeaza a
1
+a
2
si a
3
+a
4
pe doua procesoare
paralele; la al doilea nivel se calculeaza a
1
a
2
, a
3
a
4
, apoi (a
1
+a
2
)(a
3
+
a
4
), apoi a
1
a
2
+ a
3
a
4
si n ne, se calculeaza E. Asadar, numarul
de nivele, numit nalt imea procedurii este h = 5, iar numarul de
procesoare necesare este p = 2.
2. Sa se calculeze P =
8

i=1
a
i
si S =
8

i=1
a
i
, aplicand principiul njumatat irii
si p schema de calcul paralel. Generalizare.
Solut ie. La primul nivel se calculeaza produsele a
1
a
2
, a
3
a
4
, a
5
a
6
, a
7
a
8
(pe 4 procesoare); apoi se calculeaza (a
1
a
2
)(a
3
a
4
) si (a
5
a
6
)(a
7
a
8
) pe
doua procesoare si n ne, la etajul 3, se calculeaza P. Inalt imea
schemei este h = 3, iar numarul de procesoare este p = 4. In cazul
P =
n

i=1
a
i
, avem h = log
2
n| si p =
n
2
|, unde se noteaza |= cel
mai mic numar ntreg , adica | = []. Similar, pentru S.
3. Sa se arate ca pentru calculul unei expresii E(x
1
, . . . , x
n
) depinzand
de n variabile prin operat ii unare sau binare, nalt imea h a oricarei
proceduri paralele satisface condit ia h log
2
n|.
44
Solut ie. Pentru orice nivel k, sa notam cu
k
numarul de date aate
la nivelul k; atunci
k+1

1
2

k
deci
0
2
1
2
2

2
. . . 2
k

k
.
Dar
0
= n,
h
= 1 deci n 2
h
si ca atare, log
2
n h.
NOT

A Cu aceeasi demonstrat ie, daca asupra celor n variabile se fac

operat ii cu ordin de aritate cel mult r, atunci h log
r
n|. Ret inem
ca daca o problema are n date de intrare, atunci nalt imea este de cel
put in O(log n).
4. Sa se indice algoritmi paraleli pentru:
a) produsul unei matrice A M
m,n
(R) cu un vector X M
n,1
(R);
b) produsul a doua matrice;
c) inversa unei matrice.
Solut ie. a) Explicit, cu notat ii transparente, avem y
i
=
n

j=1
a
ij
x
j
, 1
i m. Pentru ecare i, avem de calculat n produse a
ij
x
j
, 1 j n.
Deci pentru calcul paralel sunt necesare mn procesoare. Apoi, cu
procedeul njumatat irii, se calculeaza cele m sume dupa h = log
2
n|
pasi.
b) Daca A M
m,n
(R) si B = (b
1
[b
2
[ . . . [b
p
) M
n,p
(R), atunci AB =
(Ab
1
[Ab
2
[ . . . [Ab
p
). Produsul AB necesita mnp procesoare si nalt imea
h = log
2
n|.
c) Daca A M
n
(R) este inversabila , e f() = det(I
n
A) =

n
+c
1

n1
+. . .+c
n
. Avem f(0) = c
n
,= 0, deoarece A este inversabila
. Apoi, conform teoremei Hamilton-Cayley, f(A) = 0, adica A
1
=

1
c
n
(A
n1
+ c
1
A
n2
+ . . . + c
n1
I
n
). Pentru a calcula coecient ii c
k
,
se calculeaza s
k
=
n

i=1

k
i
= tr(A
k
), folosind relat iile de recurent a c
1
=
s
1
, c
1
s
1
+ 2c
2
= s
2
, c
1
s
2
+c
2
s
1
+ 3c
3
= s
3
, . . . , c
1
s
n1
+c
2
s
n2
+
. . . +ns
1
= s
n
. Toate operat iile se pot realiza paralel.
5. Notam cu T
p
numarul de tact i pentru un algoritm paralel cu p 1 pro-
cesoare si cu T
1
timpul necesar pentru algoritmul secvent ial. Raportul
v = T
1
/T
p
se numeste factorul de viteza , c = p T
p
se numeste costul
algoritmului paralel, iar e
p
= v/c se numeste efectivitatea algoritmu-
lui. Sa se determine aceste entitat i pentru calculul sumei S =
16

k=1
a
k
,
n cazul p = 2 si n cazul p = 4.
Solut ie. Secvent ial se fac 15 adunari deci T
1
= 15. In cazul p = 2, e
b
1
= a
1
+. . . +a
8
, b
2
= a
9
+a
10
+. . . +a
16
. Se folosesc astfel 7 unitat i
de timp (simultan pentru b
1
, b
2
) si nsa una pentru S = b
1
+ b
2
deci
T
2
= 8. In cazul p = 4, e b
1
= a
1
+ . . . + a
4
, b
2
= a
5
+ . . . + a
8
,
b
3
= a
9
+. . . +a
12
, b
4
= a
13
+. . . +a
16
si rezulta T
4
= 3 + 1 + 1 = 5.
Asadar, pentru p = 2, avem v = 15/8, c = 16, e = 15/128, iar pentru
p = 4, avem v = 3, c = 20 si e = 3/20.
Capitolul 9
Semnale si sisteme discrete
1. Sa se precizeze not iunea matematica de semnal discret.
Solut ie. Notam cu T una din mult imile nite sau numarabile : T =
N, T = Z, T =
_
a + nT[ a R, T > 0 xate si n N
_
sau
T =
_
0, 1, . . . , N 1
_
(pentru N 2 ntreg xat). In ecare din
cazuri, T se numeste mult imea de timp discret, iar elementele lui T se
numesc momente. Se numeste semnal discret orice funct ie x: T C,
cu valori reale sau complexe; pentru orice t T , valoarea x(t) se
numeste esantionul semnalului x la momentul t si se mai noteaza x[t].
Se mai scrie x = x[t], t T . Un semnal discret este de fapt un sir de
numere.
2. Notam cu S
d
mult imea semnalelor discrete x = x[n], n Z si cu S
+
semnalele discrete cu suport pozitiv, adica x[n] = 0 pentru n < 0.
Daca x, y S
d
, se denesc :
x = y n, x[n] = y[n]; x + y si x (pe componente; C) si
convolut ia z = x y daca pentru orice n au sens sumele de serii z[n] =

p
x[p] y[n p]. Sa se arate ca
a) S
d
este un spat iu vectorial complex;
b) Daca x, y S
+
, atunci are sens x y si x y S
+
.
Solut ie. a) Se verica direct axiomele de spat iu vectorial. Daca N 2
este xat si consideram mult imea S
N
a semnalelor nite de lungime
47
N, anume x = (s[0], x[1], . . . , x[N 1]), se obt ine un spat iu vectorial
izomorf cu C
N
.
b) Daca x, y S
+
, atunci x[n] = 0 si y[n] = 0 pentru orice n < 0 deci
z[n] =

p
x[p] y[n p] =
n

p=0
x[p] y[n p] deoarece x[p] = 0 pentru
p < 0 si y[n p] = 0 pentru p > n. In plus z[n] = 0 pentru n < 0 deci
x y S
+
.
3. Convolut ia extinde modul uzual de nmult ire a fract iilor zecimale in-
nite. Demonstrat i acest fapt.
Solut ie. Fara restrangerea generalitat ii, consideram numere din inter-
valul (0,1). Orice numar real x (0, 1) este de forma x = 0, x
1
x
2
. . . x
n
. . . =
x
1
10
1
+x
2
10
2
+. . . +x
n
10
n
+. . . si se identica cu semnalul
discret X = x[n], n 1. Daca y = 0, y
1
y
2
. . . y
n
. . . = y
1
10
1
+ y
2

10
2
+. . . +y
n
10
n
+. . . deci Y = y[n], n 0, atunci produsul uzual
xy =
_

p
x
p
10
p
__

q
y
q
10
q
_
=

q
x
p
y
q
10
pq
si notand
p +q = n, rezulta ca xy =

n
_

p
x
p
y
np
_
10
n
deci produsul xy se
identica tocmai cu semnalul discret X Y .
Asadar, orice algoritm mai rapid de calcul al convolut iei a doua sem-
nale discrete conduce la un algoritm mai rapid pentru operat ia de
nmult ire a numerelor reale. Ret inem totodata ca studiul complexitat ii
operat iilor de semnale discrete este practic acelasi cu cel din cazul nu-
merelor.
4. Pentru orice k Z se deneste semnalul discret
k
, avand componen-
tele

k
[n] =
_
1, daca n = k
0, daca n ,= k
a) Sa se determine x
k
pentru orice x S
d
.
b) Sa se calculeze esantionul la momentul n al semnalului
y = 3x
2
+ 5x
1
.
c) Notand =
0
, sa se calculeze x si x.
Solut ie. a) Notand z = x
k
, z = z[n], n Z, avem
z[n] =

pZ
x[p]
k
[n p] = x[n k].
Esantionul la momentul n al semnalului x
k
este tocmai esantionul lui
x la momentul nk. Se spune ca semnalul x
k
reprezinta ntarziatul
lui x cu k unitat i de timp.
b) y[n] = 3x[n 2] + 5x[n + 1]
c) Avem x = x si x = x. Se mai spune ca este elementul neutru
relativ la convolut ie.
5. a) Ce legatura este ntre semnalele x, y S
d
daca pentru orice n Z,
avem x[n] + 2x[n 2] = y[n 1] + 5y[n 3]?
b) Aceeasi problema daca x[n + 1] + 3x[n] = y[n 1] 4y[n]?
Solut ie. a) x + 2x
2
= y
1
+ 5y
3
b) x
1
+ 3x = y
1
4y
6. Fie S mult imea semnalelor discrete avand toate esantioanele nule cu
except ia unui numar nit. Sa se arate ca S este un spat iu vectorial
complex si ca
_

k
_
, k Z formeaza o baza pentru S.
Solut ie. Evident, S este spat iu vectorial. Sistemul
_

k
_
este liniar
independent, caci daca o suma nita

k
a
k
b
k
= 0 (cu a
k
C), atunci
tot i a
k
= 0; apoi orice x S cu esantioanele x[n], n Z se scrie
x =

nZ
x[n]
n
(suma ind nita ).
7. Fie S
N
mult imea semnalelor nite de lungime N, S
N
=
_
x = x[n][ 0
n N1
_
. Sa se arate ca S
N
este un spat iu Hilbert complex relativ la
produsul scalar x, y) =
N1

n=0
x[n]y[n]; norma |x| = x, x)
1
2
se numeste
energia semnalului x.
a) Se considera x =
_
1,
1
2
,
1
3
,
1
4
_
si y = (0, 1, 0, 1) n S
4
. Sa se calculeze
x, y) si |x|.
b) Ce devine inegalitatea lui Schwartz?
Solut ie. a) x, y) =
1
2
+
1
4
=
3
4
b) [x, y)[
2
|x| |y|
8. Fixam N 2. Pentru orice doua semnale nite x, y de lungime N se
deneste convolut ia lor ciclica z = x
c
y, avand esantioanele z[n] =
N1

p=0
x[p] y[n p], 0 n N 1, unde n p = n p modulo N. Se
poate arata ca operat ia
c
este comutativa , asociativa si distributiva
n raport cu adunarea. Sa se calculeze convolut iile urmatoare :
a) x
c
x pentru x = (0, 1, 3)
b) x
c
y pentru x = (0, 1, 1, 0) si y = (1, 0, 0, 2).
Solut ie. a) Avem N = 3, x
0
= 0, x
1
= 1, x
2
= 3 si x
c
x = z; z =
(z
0
, z
1
, z
2
) cu z
n
=
N1

p=0
x[p] x[n p], 0 n 2, deci
z
0
= x
0
x
0
+x
1
x
2
+x
2
x
1
= 00+13+31 = 6, z
1
= x
0
x
1
+x
1
x
0
+x
2
x
2
=
9 si z
2
= x
0
x
2
+x
1
x
1
+x
2
x
0
= 1.
b) Fie z = x y; N = 4 si z
n
=
3

p=0
x
p
y
np
etc.
9. Dat i exemple concrete de sisteme discrete T : S
d
S
d
(numite si
ltre digitale). Precizat i proprietat ile de liniaritate si invariant a n
timp.
Solut ie. Pentru orice x = x[n], n Z denim de exemplu (Tx)[n] =
x[n1]; sistemul T = x
1
se numeste siftare cu un pas. De asemenea
se poate considera Ux, unde (Ux)[n] = x[n] x[n 1] deci Ux =
x x
1
etc.
Sistemul discret T se numeste liniar daca T este operator liniar; T se
zice invariant n timp daca pentru orice k Z, T(x
k
) = (Tx)
k
.
10. Pentru orice semnal discret x = x[n], n Z, se poate deni funct ia
complexa X(z) =

n
x[n]z
n
(numita Z-transformata lui x), n ipoteza
de convergent a a seriei Laurent.
a) Sa se arate ca domeniul de denit ie al lui X(z) este e mult imea
vida , e o coroana circular a centrata n origine.
b) Sa se arate ca Z-transformata lui x
k
este z
k
X(z).
Solut ie. a) Avem

n
x[n]z
n
=

n<0
x[n]z
n
+

n0
x[n]z
n
. Prima serie
este o serie de puteri care este convergenta pentru [z[ < R
1
si cea de
a doua este convergenta daca z ,= 0 si

1
z

< R
2
, adica [z[ >
1
R
2
. Daca
1
R
2
< R
1
, atunci X(z) este bine denita n coroana circulara de raze
1
R
2
si R
1
.
b) Z-transformata lui x
k
este

n
x[n k]z
n
=

n
x[n]z
n+k
=
z
k
X(z).
11. Pentru orice sistem discret T : S
d
S
d
, x y = Tx, se numeste
funct ia sa de transfer catul H(z) =
Y (z)
X(z)
dintre Z-transformatele iesirii
si intrarii, cu condit ia ca acest cat sa nu depinda de intrare. Sa se
determine H(z) pentru sistemele urmatoare:
a) n Z, x[n] + 2x[n 1] = y[n] 3y[n 1]
b) n Z, 2x[n] +x[n 1] = 5y[n 1].
Solut ie. a) Assadar, x + 2x
1
= y 3y
1
, deci X(z) + 2zX(z) =
Y (z) 3zY (z), de unde H(z) =
2z+1
13z
.
b) 2x +x
1
= 5y
1
; 2X(z) +zX(z) = 5zY (z) si H(z) =
z+2
5z
.
Capitolul 10
Lant uri Markov
1. Se numeste vector de probabilitate orice vector u = (u
1
, . . . , u
n
) cu
toate componentele 0 u
i
1 si

i
u
i
= 1. Se numeste matrice stocastica
orice matrice patratica avand ecare linie ca vector de probabilitate.
a) Sa se dea exemple de matrice stocastice;
b) Sa se arate ca daca A, B M
n
(R) sunt matrice stocastice, atunci
la fel este AB.
Solut ie. a) A =
_
0 1
1
2
1
2
_
;
_
_
1
3
1
2
1
6
0 1 0
1
2
1
4
1
4
_
_
b) Vericari directe.
2. Sa presupunem ca o bila se aa ntr-unul din punctele mult imii S =
_
0, 1, 2, 3, 4
_
de pe o axa si ca bila sare aleator doar cate un pas la
dreapta cu probabilitatea p si la stanga cu probabilitatea q = 1 p.
Ajungand n 0, bila sare obligatoriu doar la dreapta si din punctul 4
sare doar la stanga. Se noteaza cu
m
starea (pozit ia) bilei dupa m
salturi si e p
ij
= P(
m+1
= j[
m
= i) pentru i, j S. Sa se arate ca
matricea P = (p
ij
), 0 i, j 4 este stocastica .
Solut ie. De exemplu, p
23
=probabilitatea ca bila sa sara n punctul 3,
dupa ce a fost n punctul 2, deci p
23
= p; apoi p
43
= 1, p
44
= 0. Atunci
52
P =
_
_
_
_
_
_
0 1 0 0 0
q 0 p 0 0
0 q 0 p 0
0 0 q 0 p
0 0 0 1 0
_
_
_
_
_
_
3. Exista multe sisteme concrete care au un numar nit de stari S =
_
1, 2, . . . , n
_
si care si modica starea la momente discrete de timp
din N, dar tranzit iile de stare nu se realizeaza cu certitudine, ci cu
anumite probabilitat i si dependent e. Fixam un vector u = (u
1
, . . . , u
n
)
al probabilitat ilor init iale si o matrice stocastica P = (p
ij
). Se numeste
lant Markov stat ionar orice sir de variabile aleatoare (
m
), m 0 cu
valori n S astfel ncat i S, P(
0
= i) = u
i
si i, j S, p
ij
=
P(
m+1
= j[
m
= i) (indiferent de valorile
m1
, . . . ,
0
, pentru orice
m 0. p
r
ij
se numeste probabilitatea de tranzit ie directa din starea
i n starea j n r pasi (r 1); adica p
r
ij
= P(
m+1
= j[
m
= i)
independent de m. Sa se arate ca
a) p
2
ij
=
n

k=1
p
ik
p
kj
adica P
2
= (p
2
ij
).
b) P
r
= (p
r
ij
); 1 i, j n si r 1.
c) uP
n
este vectorul linie n care componenta i este probabilitatea ca
lant ul (
m
) sa e n starea i dupa r pasi.
Solut ie. a) Se aplica formula probabilitat ii totale.
b), c) Se aplica induct ie dupa r si formula probabilitat ii totale.
4. Sa se calculeze q = P(
3
= j,
1
= k).
Solut ie. Avem q = P(
3
= j[
1
= k)P(
1
= k), aplicand formula
P(A B) = P(A[B)P(B). Dar P(
3
= j[
1
= k) =
n

s=1
P(
3
= j[
2
=
s,
1
= k)P(
2
= s), unde am folosit formula probabilitat ii totale.
Folosind proprietatea de markovianitate, rezulta P(
3
= j,
1
= k) =
n

s=1
P(
3
= j[
2
= s,
1
= k)P(
2
= s) =
n

s=1
p
sj
P(
2
= s).
NOT

A. Un lant Markov stat ionar (

m
), m 0 se numeste ergodic daca
pentru orice vector u al probabilitat ilor init iale si pentru orice i S,
exista p
i
= lim
m
P(
m
= i) In acest caz, vectorul f = (p
1
, . . . , p
n
)
se numeste distribut ia stat ionara de probabilitate a lant ului. Daca
exista k 1 astfel ca matricea P
k
sa aiba toate elementele nenule, se
arata ca lant ul este ergodic si n plus fP = f.
5. Un comis voiajor serveste 3 orase 1, 2, 3. El nu vinde doua zile la rand
n acelasi oras . Daca vinde n orasul 1, atunci ziua urmatoare vinde n
2. Apoi, daca vinde n 2 sau n 3, atunci ziua urmatoare el va vinde de
doua ori mai mult n 1 decat n celalalt oras . Dupa o lunga perioada
, ce procente de vanzari realizeaza n cele trei orase?
Solut ie. Notam
m
=starea la momentul m dintre orasele (starile) S =
_
1, 2, 3
_
. Fie p
ij
= P(
m
= j[
m
= i), probabilitatea sa vanda n
orasul j dupa ce n ziua anterioara a vandut n orasul i; aceasta nu
depinde de m. Atunci P =
_
_
0 1 0
2
3
0
1
3
2
3
1
3
0
_
_
. Un calcul usor arata ca
matricea P
3
are toate elementele nenule deci lant ul Markov (
m
), m
0 este ergodic. Ramane sa determinam vectorul f = (p
1
, p
2
, p
3
) astfel
ncat fP = f si p
1
+p
2
+p
3
= 1. Rezulta
2
3
p
2
+
2
3
p
3
= p
1
, p
1
+
1
3
p
3
=
p
2
,
1
3
p
2
= p
3
, p
1
+ p
2
+ p
3
= 1, de unde p
1
=
2
5
, p
2
=
9
20
, p
3
=
3
20
.
Asadar,
2
5
100
0
/
0
= 40
0
/
0
va vinde n orasul 1,
9
20
100
0
/
0
= 45
0
/
0
n
orasul 2 si 15
0
/
0
n orasul 3.
6. Fiecarui lant Markov i se poate asocia un graf orientat cu legaturi
simple, unde varfurile sunt starile si arcele unesc stari, iar pe arce se
dispun probabilitat ile de tranzit ie. Sa se indice graful asociat lant ului
Markov de la problema 5 anterioara . Regasit i faptul ca lant ul este
ergodic.
Solut ie.
p
(r)
ij
este probabilitatea de a ajunge de la starea i la starea j dupa r
pasi (r 1). Se observa pe graf ca p
(3)
ij
,= 0 pentru orice i, j, deci
matricea P
3
are toate elementele nenule.
7. Sa se arate ca orice matrice stocastica P are un vector propriu la
stanga cu valoarea proprie 1, adica exista un vector linie f nenul astfel
ncat fP = P.
Solut ie. Fie P = (p
ij
); 1 i, j n. Dar ecare linie este un vec-
tor de probabilitate, deci pentru orice i,
n

j=1
p
ij
= 1. Consideram
vectorii coloana ai matricei P I
n
, adica v
1
=
_
_
_
_
_
p
11
1
p
12
.
.
.
p
1n
_
_
_
_
_
, v
2
=
_
_
_
_
_
p
12
p
22
1
.
.
.
p
2n
_
_
_
_
_
, . . . , v
n
=
_
_
_
_
_
p
1n
p
2n
.
.
.
p
nn
1
_
_
_
_
_
. Deoarece v
1
+ v
2
+ . . . + v
n
=
0, rezulta ca vectorii v
1
, v
2
, . . . +, v
n
sunt liniar independent i, deci
det(PI
n
) = 0, deci = 1 este valoare proprie pentru P, deci sistemul
liniar f(P I
n
) = 0, adica fP = f admite solut ii nebanale f ,= 0,
obt inand tocmai un vector propriu (la stanga) pentru matricea P.
8. Pe un cerc se aa n particule 1, 2, . . . , n numerotaten sens trigonomet-
ric. Particulele sar n sens trigonometric cate un pas cu probabilitatea
p si n sensul invers cu probabilitatea q = 1 p. Sa se scrie matricea
probabilitat ilor de tranzit ie. In cazul n = 3 si apoi n = 4, sa se
determine vectorul probabilitat ilor nale.
Solut ie. P =
_
_
_
_
_
_
_
_
0 p 0 . . . . . . . . . 0 q
q 0 p 0 . . . . . . 0 0
0 q 0 p 0 . . . 0 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . . . . q 0 p
p 0 0 . . . . . . 0 q 0
_
_
_
_
_
_
_
_
In cazul n = 3,
P =
_
_
0 p q
q 0 p
p q 0
_
_
si f =
_
1
3
,
1
3
,
1
3
_
etc.
9. Doi baiet i B
1
si B
2
si doua fete F
1
, F
2
si arunca o minge de la unul la
altul. Fiecare din baiet i trimite mingea celuilalt baiat cu probabilitatea
1
2
si oricareia din fete, cu probabilitatea
1
4
. Fiecare fata trimite mingea
oricaruia dintre b aiet i cu probabilitatea
1
2
si niciodata celeilalte fete.
Dupa foarte mult timp, cat de des vor primi mingea ecare din cei 4
jucatori?
Solut ie. Notam B
1
1, B
2
2, F
1
3, F
2
4 si atunci matricea
probabilitat ilor de tranzit ie va P =
_
_
_
_
0
1
2
1
4
1
4
1
2
0
1
4
1
4
1
2
1
2
0 0
1
2
1
2
0 0
_
_
_
_
. Punand condit ia
fP = f, rezulta f
1
= f
2
=
1
3
, f
3
= f
4
=
1
6
. Deci baiet ii primesc mingea
1
3
din timp, iar fetele doar
1
6
.
10. Consideram un sistem digital de telecomunicat ii, care transmite bit ii
0,1. Fiecare bit trece prin diverse blocuri de prelucrare B
0
, B
1
, B
2
, . . . ,.
Fie p probabilitatea de transmitere corecta a bitului si q = 1 p
probabilitatea de eroare (0 < p < 1). Fie
k
=bitul care intra n blocul
k. Se obt ine un lant Markov (
k
), k 0 care este stat ionar, cu doua
stari S =
_
s
1
, s
2
_
.
a) Sa se scrie matricea P a probabilitat ilor de tranzit ie;
b) Sa se determine P
n
si sa se arate ca lant ul este ergodic;
c) Sa se determine P(
2
= 1[
0
= 1) si P(
7
= 0[
3
= 1);
d) Se cere vectorul f al probabilitat ilor nale (numit si distribut ia
stat ionara ).
Solut ie. a) P =
_
p q
q p
_
b) P
n
=
_
1
2
+
1
2
(2p 1)
n 1
2

1
2
(2p 1)
n
1
2

1
2
(2p 1)
n 1
2
+
1
2
(2p 1)
n
_
, n 1, folosind diago-
nalizarea matricei P.
c) P(
2
= 1[
0
= 1) = p
2
22
=
1
2
+
1
2
(2p 1)
2
= 2p
2
2p + 1; apoi
P(
7
= 0[
3
= 1) = p
4
10
=
1
2

1
2
(2p 1)
4
, folosind stat ionaritate.
d) f =
_
1
2
,
1
2
_
. Se poate arata ca lim
n
P
n
=
_
f
f
_
, matricea care are
pe ecare linie tocmai f.